Skip to main content
Internet Archive's 25th Anniversary Logo

Full text of "Traduceri patristice (vol. 3)"

See other formats


1 raduceri patristice 



vol. 3 




Teologie pentru azi 

Bucuresti 
201l' 



Traduceri patristice 

vol. 3 



Traduceri si comentarii de: 

9 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 
si 

9 

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 



Teologie pentru azi 



Bucuresti 
2011 



I 



Dumnezeiescul Augustin al Hipponei 

Scrisorile 
(1-21) 1 



Traducere si comentarii de 

9 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



1 Traducerea noastra s-a facut conform: Letters of St. Augustin, Translated by the 
Rev. J. G. Cunningham, in col. NPNF, vol. 1, Edited by Philip Schaff, Ed. T&T 
Clark, Edinburgh 886, p. 219-239. 



Scrisoarea 1 

(scrisain 386 d. Hr.) 



Cdtre Hermogenianus, Augustin trimite salutare 



1 . Nu vreau sa presupun, ca tocmai in toiul discujiilor, 
te-au atacat filosofii Academiei. Caci, atunci, cum a putut 
autoritatea acestor eminent oameni sa nu te lase sa vii la 
mine? Caci nu pot crede ca pretenjiile acestora pot fi in 
mare masura diferite faja de cele care, de obicei, le sunt 
atribuite lor. 

In loc de a-i combate pe ei - lucru care este departe 
de puterea mea - eu, mai degraba, vreau sa imit tot ce e mai 
bun la ei, pentru a-mi fi de folos in nevoile mele. 

Pentru ca mie mi se pare ca trebuie sa fii foarte 
capabil, in orice moment in care ei te ameninja, ca indiferent 
ce problema simpla [sau grea iti pun], de la izvorul primar 
al filosofiei platonice, tu sa fii in stare sa-i conduci in 
intuneric §i in maracini feposi. 

Pentru a intari foarte mult, prin aceasta, pe cajiva 
oameni, incat eel care era stangaci sa poata curge in larga 
paji§te §i acolo unde ace§tia se credeau a fi imposibil de 
finut, in mod clar §i cinstit, fara atacuri ale turmei vulgare 
(from the inroads of the vulgar herd). 

Eu folosesc aici cuvantul „turma" in mod intenjionat. 
Pentru ca ce este maijosnic 4 decat afirmajia ca sufletul este 
material? 

Pentru a ne apara impotriva oamenilor, care sus^in 
aceasta, mi se pare ca ne trebuie o strategie §i o metoda de a 
tainui adevarul, lucru care este o injeleapta u§urin^a a lor, a 
noilor academicieni. 

Dar in timpurile pe care le traim, cand nu vedem/nu 
§tim care sunt filosofii - pentru ca eu astfel ii consider pe 
toji ace§tia, care pur §i simplu folosesc mantia defilosof (the 
cloak of a philosopher) pentru a fi cinstifi prin acest nume 
venerabil - caci mi se pare ca oamenii [aceia, eel pu^in, pe 
cine invaja sa fie academicieni, ii rejin de la efortul de a 



" De a arata netemeinicia parerilor lor. 

Sa-i pui in incurcatura. 
4 Era vorba de brutish, care inseamna „animalic", „primitiv", „brutal". 
Dumnezeiescul Augustin vrea sa spuna ca a socoti sufletul de esenfa materiala, 
inseamna a ne manifesta ca niste animale si nu ca niste oameni. 



injelege, prin subtilitatea termenilor cu care ei se exprima, 
aceste infelesuri actuate ale problemelor] ar fi capabili sa-§i 
recapete nadejdea de a descoperi adevarul. 

Pentru ca nu cumva aceia, care atunci erau pentru o 
via^a in folosul eradicarii, cu incapajanare, a erorilor, sa nu 
inceapa acum sa fie stanjenifi de hotararea de a cunoa§te 
seminfele adevarului. 

2. Fiindca in acea vreme, studiile pe care le susjineau 
§colile filosofilor erau pline de multa ardoare. Si atunci de 
un singur lucru putea sa-Ji fie teama: caci exista 
posibilitatea ca o eroare sa fie aprobata. 

Pentru ca oricine, care putea sa se foloseasca de 
argumentele filosofilor sceptici, de pe o pozijie pe care el se 
presupunea a fi inexpugnabil, se facea un cautator al altora, 
care vor sa fie ca el, cu o perseverenja §i o grija ce era 
asemanatoare marii harnicii. 

Si aceasta era proprie oamenilor acelor timpuri, 
oameni care prindeau/injelegeau atunci foarte repede §i 
aveau o putere mare de convingere asupra altora. 

Caci adevarul, de§i e adanc §i tare pentru a fi 
descifrat, poate sta ascuns in natura lucrurilor §i in mintea 
omului. 

Acum insa, aceasta este, totu§i, indispozi^ia pe care o 
provoaca acest efort dificil al lor §i indiferenfa artelor 
liberale. 

Si aceasta in timp a§a de scurt, incat faptul cu pricina 
este, peste tot, zgomotos, in opinia celor mai patrunzatori 
filosofi. 

Caci ei spun acum, ca adevarul este imposibil de 
atins/de injeles (unattainable) §i ii face pe oameni sa-§i 
trimita mingle la culcare §i sa §i le acopere cu ne§tihr£a 
pentru totdeauna. 

§i acest lucru e posibil, pentru ca ei nu presupun, intr- 
adevar, ca ar putea fi ei in§i§i superiori acelor mari oameni. 

Caci astfel, ei ar fi sco§i afara, ca §i Carneades in 
timpul unicei §i lungii lui vieji, cu toate ca acesta era serios, 
cu multe aptitudini §i asiduu in ceea ce prive§te datoriile 
sale, pe langa faptul ca avea o bogata §i variata invafatura, 
cu anevoie de gasit. 



5 Cine putea conduce o discu^ie filosofica cu argumente filosofice solide. 



§i daca ar susjine ceva impotriva nepdsdrii, ace§tia ar 
fi ca unii, care sunt departe de faptul de a citi cardie acelora 6 
in acest fel . Si acest lucru dovede§te ca injelegerea 
adevdrului este refuzata de catre oameni §i ca ei au cazut 
intr-o letargie atat de profunda, incat numai pot fi treziji 
decat de trambija dumnezeiasca [a zilei celei de apoi] . 

3. Motivul pentru care eu accept, cu mare placere, 
aprecierea sincerd pe care ai facut-o tratatelor mele §i 
considerajia ta foarte mare pe care o araji faja de mine, e 
pentru aceea, ca nu ma pot bizui decat pe rdvna judecdjii 
tale, care vine din sincera ta prietenie. 

Si te rog, sa dai mai multa atenjie unei chestiuni 
oarecare, despre care sa-mi scrii apoi referinjele tale. 

Si anume, daca tu aprobi a§a ceva. Caci la finalul 
celei de a treia car^i, am dat opinia mea, intr-un mod poate 
ezitant, mai degraba decat cert. 

Dar in ceea ce prive§te conjinutul lor, a§a cred, mi-ar 
placea mai mult sdfie crezut, decat sa fie respins, ca ceva de 
domeniul neadevdrului. 

Dar oricare ar fi aprecierea acestor tratate [a carjilor 
impotriva academicienilor], ceea ce ma bucura foarte mult 
este aceea: ca nu au fost invinse de catre academicieni. 

Fapt pentru care tu ai zis - folosind, mai degraba, 
felul de a vorbi al prieteniei, decat al adevdrului - ca prin 
acestea am sfdrdmat §i am aruncat departe de la mine, 
lanjul greu prin care eram tras inapoi de la sanii hranitori ai 
filosofiei. 

Din cauza ca deznadejdea te atinge, tot atat de repede 
ca §i adevdrul, care este hrana sufletului. 



6 Ale marilor filosofi. 

7 Adica cu multa tragere de inima. 



Scrisoarea a 2-a 

(scrisain 386 d. Hr.) 

Q 

Cdtre Zenobius , Augustin trimite salutare 



1. Presupun ca suntem amandoi de acord asupra 
faptului, ca toate lucrurile, care sunt folosite intr-un sens 
trupesc, nu sunt capabile sa stea neschimbate nici macar o 
singura clipa ci, dimpotriva, sunt intr-o continud miscare §i 
transformare . Si ele nu au o realitate stabild. Caci sunt - ca 
sa folosesc limbajul filosofilor latini - ceva care nu existd. 

Ca atare, adevdrul §i dumnezeiasca filosofie 9 ne 
sfatuie§te sa oprim §i sa supunem in fiin^a noastra pldcerea 
de acele lucruri, care sunt foarte periculoase §i dezastruoase 
pentru noi. 

In sensul ca mintea, prin tot ceea ce aceasta folose§te 
trape§te, poate fi pe de-a-ntregul ocupata §i interesata 
patimas de toate acele lucruri, care sunt mereu lafel §i care 
nu datoreaza acest fapt incdntdrii trecdtoare ci, mai 
degraba, puterii lor de seducpe 10 . 

De§i acesta este intregul adevdr §i, de§i mintea mea 
nu e ajutata de simjuri, te vad ca fiind prezent. Insa [te vad] 
ca pe o realitate, care poate fi iubitd fara afi tulburatd. 

Si totu§i, acest lucru este ceva normal. E ca atunci 
cand ai fi departe cu trupul §i separat, doar de distanja, fa^a 
de mine. Iar bucuria de a te intalni §i de a discuta cu tine ar 
fi una de care mi-ar fi dor. Si, de aceea, cand acest lucru este 
posibil, il ravnesc cu multd sinceritate. 

Aceasta este infirmitatea de care sufar (pentru ca 
trebuie sa fii asemdndtor acesteia). Si este una care, daca as. 
cunoa§te-o bine, tu ai fi foarte mul^umit sa o gase§ti la mine. 

Si, de§i dore§ti pentru prieteni lucrurile foarte bune, 
pe acelea ale celei mai mari §i mai fericite iubiri, tu mai 



El e prietenul caruia, Dumnezeiescul Augustin i-a dedicat cartea sa De ordine, in 
care vorbeste despre cefel de om era Zenobius. 

Se refera la dreapta credinfa. 
Lucrurile pamdnteqti si pldcerile pamdnte^ti capata o mare pondere in via^a 
noastra, numai pentru ca ne populam mintea cu ele in mod excesiv. Ar fi o 
„incantare trecatoare" toate acestea sau ceva care nu ne-ar inrobi, daca nu ne-am lipi 
mintea de ele. 

Dar pentru ca ne imbacsim mingle si inimile cu cele lumesti, tocmai de aceea ele 
capata putere asupra noastra, o putere de atracfie plina de tiranie. Fapt pentru care: 
„ceea ce te conduce, aceea te si stapaneste". 



degraba te temi decat sa doresti, pentru ca ei sa fie vindeca^i 
de aceasta boala. 

Daca, totu§i, sufletul tau a ajuns la acea tarie, care sa- 
1 faca capabil sa poata discerne ambele fe^e ale acestei 
capcane, §i sa zambesti celor care sunt prin§i de aceea, cu 
adevarat e§ti mare §i cu mult diferit fa^a de mine. 

Pentru ca eu intotdeauna regret absenfa unuia care sa 
fie ca mine. Dupa cum am crezut intotdeauna, ca eel pe care 
mi-l doresc regreta absenfa mea. 

In acela§i timp, veghez §i ma lupt, pentru ca sa pun 
dragostea mea, ca o infima, ca o normala parte a oricarei 
acjiuni de-a mea, care poate fi separata de mine, impotriva 
voinjei mele. 

Privind acest lucru ca pe o datorie a mea, ni 
reamintesc, pe de alta parte, ca oricare ar fi alegerea minjii 
tale, discu^ia pe care am inceput-o cu tine trebuie sa o 
incheiem, daca ne pasa unuia de celalalt. 

Pentru ca nu pot fi injelese cuviincios toate acestea, 
daca se termina toate cu Alipius §i, la fel, daca el dore§te 
acest lucru. 

Dar el nu vrea aceasta. Pentru ca el nu este omul care 
sa se uneasca acum in eforturi cu mine. Fapt pentru care noi 
putem trimite multe scrisori, pentru a-1 avea de partea 
noastra, chiar si cand tu vei refuza acest lucru, sub presiunea 
unor necesitaji necunoscute noua. 



10 



Scrisoarea a 3 -a 

(scrisain 387 d. Hr.) 



Catre Nebridius 11 , Augustin trimite salutare 



1. Daca sunt privit ca un fenomen, dupa cum m-ai 
denumit intr-un mod ce m-a flatat sau daca gandesti ca acest 
lucru e adevarat, acesta este un lucru pe care nu sunt capabil 
sa-1 hotarasc. 

§i aceasta, pentru ca impresia a fost 
brasca/neprevazuta iar eu nu sunt, inca, intdrit, dupa cum au 
ajuns, prin multa trada, cei care sunt credinciosi. 

Te intrebi ce poate fi aceasta. Ce te pune pe ganduri? 

E§ti cat pe-aci sa ma faci sa cred, intr-adevar, nu ca eu sunt 

[deja] fericit - pentru ca mostenirea unui injelept este 

singurdtatea - dar ca sunt, in sfar§it, intr-un anumit sens, 

fericit. 

Caci noi aplicam denumirea de om existenjelor, care 
merita acest nume, numai intr-un anume sens, daca 
comparam aceasta cu idealul de om al lui Platon. Sau 
vorbim despre lucrurile pe care noi le vedem, ca despre 
„cele care ne inconjoara" sau ca despre „cele pe care le 
privim ca intr-o piaja". 

De§i ei fac deosebiri amdnunfite intre formele 
desdvdrsite, care sunt gandite de catre minte §i care sunt 
doar cateva. 

Am citit scrisoarea ta in fa^a lampii mele, dupa ce am 
mancat de seara. Dupa care imediat m-am intins, dar nu am 
adormit inca. Pentru ca m-am gandit mult timp, stand in pat, 
§i vorbeam astfel cu mine insumi. 

Augustin intreba §i tot Augustin raspundea: 

„Nu este adevarat, ca Nebridius afirma, ca eu sunt 
fericit? .. .Nu poate fi cu totul adevarat, pentru ca eu sunt 
inca departe de in^elepciunea lui, pe care el nu a refuzat-o". 

„Dar nu poate sa existe o viaja fericita §i la cei mulfi, 
care nu sunt inJelepiiT' 



11 Despre Nebridius, Dumnezeiescul Augustin a scris in Confesiuni IX. 3. 

Singuratatea este o moqtenire buna atata timp cat e un mod de inal$are 
duhovniceasca. Singuratatea poate distruge sufletul, daca eel care o traieste nu o 
doreste sau ii este impusa in mod format. Dar pentru eel care o cauta pentru a se 
cura^i de patimi si e pregatit sa o rabde, sa o suporte, singuratatea e o buna prietena. 
E prietena rugaciunii sale si a limpezimii lui interioare. 



11 



„Aceasta este abia posibil (scarcely possible), fiindca, 
in acest caz, lipsa de inielepciune ar fi o mica nenorocire §i 
nu cum este ea in mod adevarat: prima §i singura sursa a 
nefericirii". 

„Atunci, cum vine Nebridiu §i ma considera pe mine 
fericitl §i face aceasta, dupa ce a citit acele mici carp ale 
mele, aventurandu-se sa ma numeasca pe mine injeleptl 

Fara doar §i poate vehement ' bucuriei nu-1 poate 
face, deci, nesabuit, mai ales cand §tiu ca este un om a carai 
judecata o cunosc foarte bine, incat cu greu se poate ata§a 
de cineva. 

Aceasta am acum de fapt: el a scris ceea ce gandeste a 
fi foarte incdntator pentru mine. Fiindca el fusese incdntat 
de ceea ce eu am scris in acele tratate. Si a scris, intr-un 
mod fericit, fara exactitatea chibzuinfei, incredinjandu-§i 
sentimentele penijei 14 sale vesele. 

Atunci, ce ar fi avut de zis, daca ar fi citit 
Solilocviile 15 mele? S-ar fi bucurat cu §i mai multa bucurie. 
Si, in plus, putea sa gaseasca, nu acel nume inalt acordat 
mie, ci pe acesta, pe care a fost gata sa mi-1 dea, in consens 
cu fericita mea vocafie. 

Atunci, de indata, el mi-a dat un posibil nume mare. 
Si nu as. mai fi avut de adaugat acum niciun cuvant celor 
zise anterior, daca candva ar fi fost mai fericit de mine dupa 
cum este acum. Caci injelege ce bucurie exista". 

2. Dar unde este aceasta via^a cu adevarat fericita? 
Unde? Da, unde? 

A fost oare atinsa de cineva, care respinge teoria 
[particulelor] atomice a lui Epicur? 

A fost oare atinsa de cineva, care cunoa§te ca nu este 
nimic aici, dedesubt, decat lumea vazutal 

A fost oare atinsa de cineva, care cunoa§te ca in 
rota^ia pamantului in jural axei sale, mi§carea punctelor de 



13 Violenfa, infocare, impetuozitate sunt cateva forme sinonimice ale acestui cuvant. 
Dumnezeiescul Augustin vrea sa spuna, ca bucurie navalnica a lui Nebridius, la 
adresa persoanei sale, nu 1-a putut determina sa spuna lucruri la intdmplare. 
Cunoa$terea caracterului prietenilor si a acelora cu care corespondezi e o 
normalitate, o cerin^a sine qua non a oricarei comunicari autentice. 

14 Penei de scris, uneltei de scris. 

15 Titlul uneia dintre carjile Fericitului Augustin. A se vedea in limba romana: 
Aurelius Augustinus, Soliloquia.Vorbiri insingurate, ed. Dan Negrescu, Editura de 
Vest, Timisoara, 1992 sau Sfantul Augustin, Solilocvii, ed. Gheorghe I. Serban, Ed. 
Humanitas, Bucuresti, 1993. 



12 



langa poli 16 este mai puiin rapidd decat a acelora care se 
afla la jumatatea distanjei dintre ele §i alte asemenea lucrum, 
care ne sunt la fel de cunoscutel 

Dar acum, cum §i in ce sens pot fi numit fericit, eu, 
care nu cunosc de ce lumea este in felul in care ea este? 
Caci masurile imaginilor, dupa care sunt facute 
constructive, in loc sa impiedice ca sa existe acestea in mod 
larg , pot fi, oricare din ele, la masura dorita . 

Sau cum puteam sa nu-mi fi zis eu insumi: „nu", cand 
noi nu putem fi constran§i sa admitem, ca materia se 
imparte la nesfdrsit si ca, incepand de la orice baza data (ca 
sa vorbesc a§a), un anumit numar de particule 19 , trebuie sa 
apara ca o cantitate definitd §i stab Hal 

Pentru ce zicem, ca noi nu admitem ca oricare dintre 
particule sunt a§adar mici, incat nu pot fi gandite mai mici 
decat atdt? Ce ne constrange sa admitem ca orice adunare 
(la un loc) a parjilor este a§adar mare, ca aceasta nu poatefi 
sporitd? 

Avem aici - in mod intamplator - un anume adevar 
important, in ceea ce, odinioara, i-am sugerat, in mod 
confidential, lui Alipius. 

Caci intrucat, numarul, ca ceva cunoscut prin 
inielegere, este pasibil unei infinite argumentdri, dar nu unei 
infinite diminudri - fiindca noi nu-1 putem reduce mai mult 
decat unitajile lui - numarul, cunoscut dupa sens (§i aceasta, 
desigur, doar injelegand cantitatea paitilor materiale sau a 
trupurilor) este, dimpotriva, susceptibil unei infinite 
diminudri, dar avand o limita a maririlorl 

Totu§i aceasta poate fi ra^iunea, pentru care filosofii 
doar pronunja bogajiile care pot fi gasite in acele lucruri, 
despre care, se injelege, ca sunt mobile §i cat saracia din 
acele lucruri cu care injelegerea are de-a face. 

Pentru ca, ce este mai sarac, decat a fi pasibil de 
nesfdrsit e diminudri? §i ce bogdfie mai adevarata decat 



16 Polul sud §i polul nord ai pamantului. 

17 La scara mare. Ideea e aceea, ca imaginile plane ale proiectan^ilor pot capata 
fonne reale, extinse. Casele, care sunt desenate de catre specialisti in domeniul 
construc^iilor de locuin^e si apoi ridicate la stadiul de macheta, pot fi construite in 
mod real si pot fi locuite de oameni. 

18 Dimensiunile caselor sunt proiectate dupa dorin^a solicitantului, a viitorului 
proprietar. 

19 Corpusculi. 

i0 „Diminuarea" si „marirea" din aceasta fraza pot fi in^elese de asemenea ca 
„minus" si „plus". Ideea e aceasta: daca se poate scadea la infinit, de ce nu se poate 
aduna si la infinit? 
21 Sim^urile sau sentimentele. 



13 



aceea, ca sa spore§ti dupa cum vrei de mult, sa mergi incotro 
vrei, sa te reintorci cand vrei §i sa mergi pana unde vrei §i sa 
ai ca obiect al dragostei tale, ceva care este intins §i nu poate 
fi facut nicidecum mai mici 

Pentru ca oricine injelege aceste numere, nu iube§te 
nimic a§a de mult ca unitajile. Si nu e de mirare vazand ca 
sunt a§a, din cauza ca, toate celelalte numere pot fi iubite ca 
§i acestea. 

Dar sa ne reintoarcem: De ce dimensiunile acestea ale 
lumii sunt cele care sunt, daca zicem ca ar fi putut fi mai 
mare sau mai mica? Eu nu pot §tii aceasta. Aceste 
dimensiuni sunt cele care sunt §i eu nu pot merge mai 
departe. 

Iara§i: De ce este lumea in locul pe care il ocupa 
acum §i nu este, mai degraba, in alta parte? 

In aceasta chestiune, de asemenea, nu este bine sa pui 
o asemenea intrebare, pentru ca oricare ar putea fi raspunsul, 
vor ramane inca alte intrebari [nesohuionate] . 

Acest unic §i mare lucru ma uime§te: ca trupurile pot 
fi impar^ite la infinit. Poate ca acest unic raspuns am putut 
da acestei probleme, cand acest lucru s-a pus in discujie, de 
catre opozanjii mei, in timpul controversei cu privire la 
proprietafile numarului abstract . 

3 . Dar zic §i acestea : „Lasa-ne sa vedem ce este acest 
obiect imposibil de definit, care este sugerat de catre minte! 

Lumea aceasta, cu care sim^urile noastre este 
familiarizata, este, fara doar §i poate, imaginea acelei lumi 
pe care o injelegem prin cugetare. 

Acum insa acesta este fenomenul curios: ca noi 
observam in imaginile pe care oglinzile ni le reflecta, ceva 
care este cu mult mai mult decat oglinzile §i pe care nu le 
putem numi imagini largi, decat daca obiectele au fost puse 
inaintea lor, fara a fi ele cumva mai mici. 

Pe cand in oglinzile mici, cu aceea§i pupila a ochiului, 
de§i poate fi pusa in faja lor o suprafafa extinsa, imaginea 
care se formeaza e foarte mica, in funcjie de marimea 
oglinzii. 

De aceea, daca oglinzile pot fi reduse ca marime, 
imaginile care se reflecta in ele vor fi, de asemenea, de 
dimensiuni reduse. Dar nu este imposibil ca imaginile sa fie 
largi, daca sunt de dimensiuni mari §i oglinzile. 



' Adica numarul care e pasibil de o multiplicare infinita. 



14 



Fara doar §i poate, acesta este un subiect, care poate fi 
foarte profitabil, daca maintain cu cercetarile noastre. Dar, 
intre timp, eu trebuie sa dorm. 

Pe deasupra, daca mi se pare ca Nebridius este fericit, 
aceasta nu e fiindca eu caut ' , ci pentru ca, se prea poate, ca 
am si gdsit ceva. 

Atunci, care este acel ceva? Care este acest sir al 
infelegerii, cu care eu sunt obi§nuit sa mangai, daca aceasta 
a fost unica mea comoara §i, prin care, poate, ca eu am luat, 
de asemenea, multa bucurie? 

4. „Din cate paiti suntem constitui^i?". 

„Din trup §i suflet". 

„Care dintre acestea doua este mai nobil?". 

„Fara indoiala, ca sufletuF. 

„Ce lauda oamenii la trup? ..." . 

„Nimic din ceea ce vad eu, in afara de faptul ca e 
atragator". 

„§i ce este atragator la trup?". 

,^irmonia membrelor §i a formelor lui, alaturi de o 
anumita culoare agreabila". 

„Este acesta atragator, mai mult unde este adevar, 
decat unde este ofrumusefe iluzoriel". 

„Incontestabil ca este mai mult, acolo unde este 
adevar". 

„§i unde se gase§te adevar? In suflet". 

„De aceea, sufletul trebuie sa fie iubit mai mult decat 
trupul. Dar in ce parte a sufletului se afla/se gase§te acest 
adevar?". 

„In minte §i in^elegere". 

„Cu a carora in^elegere se lupta?". 

„Cu (a) simjurilor". 

„Atunci, trebuie ca noi sa rezistam sim^urilor cu toata 
puterea noastra?". 

„Cu siguran^a!". 

„Atunci cum putem face aceasta, daca lucrurile cu 
care sim^urile noastre sunt obi§nuite, ne produc 
placere? . . .Noi le putem preveni sa nu tinda spre acelea" . 

„Cum?". 



23 Sa-l fac sa fie fericit. 

24 In ceea ce priveste trupul... 



25 Spre placeri. 



15 



„Prin capatarea unui mod de viaja care sa fie in afara 
lor §i prin dorirea de lucruri mai bune". 

„Dar daca sufletul moare/ dispare, ce se intampla 
atunci?...De ce moare atunci adevarul? Sau: daca 
inteligenja/injelepciunea nu este adevarul? Sau: daca 
injelepciunea nu este o parte a sufletului? Sau: daca aceasta 
mica parte nemuritoare este supusa mor^i? 

Concluziile tuturor acestor probleme le-am 
demonstrat de mult in Solilocviile mele, ca unele care sunt 
absurde, pentru ca sunt imposibile. Si eu sunt ferm convins 
ca aceasta este situajia 26 . 

Dar, oricum, din cauza obi§nuitei influence a caderii 
in pacate, noi suntem inspdimantafi §i sovditori. Dar chiar 
daca unii recunosc, in cele din urma, ca sufletul moare, 
aceasta este pentru ca nu vad in niciun mod posibilitatea de 
a se continua, totu§i, adevarul . 

Caci o viafa fericitd nu poate sa consiste in 
fericirea/veselia trecdtoare, pe care lucrurile sensibile o pot 
produce: acest lucru eu 1-am gandit cu grija §i 1-am dovedit". 

Poate ca este din pricina unor ra^iuni ca acelea, prin 
care am fost judecat de prietenul meu Nebridius, ca sunt, 
daca nu cu totul fericit, eel pu^in intr-un anume &\ fericit. 

De asemenea, lasa-ma sa judec eu insumi ce inseamna 
a fi fericit. Pentru ca ce pierd prin aceasta sau ce pot regreta 
- daca ma gandesc bine - din cele ale mele? 

Astfel vorbeam cu mine, atunci cand ma rugam dupa 
obiceiul meu (prayed according to my custom) §i simjeam 
ca adorm. 

5. Aceste lucruri am gandit ca e bine sa ^i le scriu. 
Pentru ca heretisirile pe care mi le-ai facut - prin care tu ai 
vrut sa-mi mul^ume^ti - au venit atunci cand eu Ji-am scris 
in mod deschis, despre orice mi-a trecut prin minte. 

Si cui pot sa-i scriu lucruri fara sens, cu mai multa 
placere, decat unuia caruia eu nu-i displacl 

Dar daca aceasta depinde de o oarecare intamplare: ca 
omul sa iubeasca sau nu pe altul - dupa cum se crede - 
atunci, rogu-te, cum pot fi chemat, pe drept, fericit, cand eu 
sunt, deci, incantat cu bucurie, de favoruri ale intamplarii §i 



26 Raspunsul, rezolvarea acestor probleme. 



27 Nu cred in perpetuarea adevarului dupa moarte, adica a ramanerii adevarului in 
sufletul celui adormit. 



16 



vreau, cu dorin^a sincera, ca povestea mea, asemenea 
lucrurilor fericite, sa poata fi imitatd in mare masura? 

Pentru ca aceia care sunt, cu adevarat, foarte injelep^i 
§i care singuri §tiu, pe drept cuvant, sa vorbeasca despre 
fericire, au susjinut ca favorurile intamplarii nu se cuvine a 
fi socotite nici roduri ale/ricU §i nici ale dorinfei. 

Folosesc aici, acum, cuvantul: „cupi" . Vei putea sa- 
mi spui, daca aceasta trebuie sa fie „cupi" sau „cupiri"? 

§i sunt bucuros ca am inceput aceasta idee, pentru ca 
doresc sa fii instruit de mine in nn;elegerea acestui verb, a 
lui „cupio" , intrucat, cand compar verbe asemanatoare cu 
acesta, ezitarea mea devine corespunzatoare ridicarii 
tonului. 

Pentru ca verbul „cupio" este asemanator unora ca 

r • „30 • „31 • • „32 • „33 

„fugio , „sapio , ,jacio , „capio 

Dar eu nu §tiu, daca modul infinitiv este „fugiri" sau 
„fugi", „sapiri" sau „sapi". 

Pot sa injeleg pe ,jaci" §i pe „capi" ca exemple de 
rdspunsuri paralele la intrebarea mea sau a altora. Insa ma 
tern ca nu cumva vreun gramatician sa il ia pe „a prinde" 
{catch 24 ) §i pe „a arunca" {throw 25 ) al meu, asemenea unei 
mingi in sport §i sa le puna oriunde doreste el, fara a aminti 
de mine. 

Caci formele de supin ,j actum" §i „captum" sunt 
diferite prin aceea, ca se gasesc la alte verbe, ca: „fugitum", 
„cupitum" §i „sapitum". 

Pe langa acestea, in privinja acestor trei cuvinte, eu 
sunt la fel de ne§tiutor, daca penultimul trebuie sa fie 
pronunjat lung §i cu accent circumflex sau fara accent §i in 
mod scurt. 

Vreau sa te provoc de asemenea, ca sa-mi scrii o 
lunga §i chibzuitd scrisoare. 

Te rog sa ma accept §i sa prime§ti cele ce vei gasi in 
scrisoare in timpul citirii! Si asta pentru ca, este foarte 
departe de puterea mea, placuta expresie pe care am gasit-o, 
in timp ce citeam cele scrise de tine. 



28 In latina: a dori. 

29 Cupiu, ere, ivi (ii), itum = a avea dorin^a, a fi doritor de, a dori. 

30 Fugio, ere, fugi, fugitum = a fugi. 

31 Sapio, ere, sapii = a avea un anumit gust. Forme figurate frecvente: a se pricepe, a 
in^elege, a fi cu judecata, a stii, a cunoaste. 

32 Iacio, ere, ieci, iactum = a arunca, a azvarli. 

33 Capio, ere, cepi, captum = a lua, a apuca. 

34 In engleza: vt. a prinde (din urma), a opri, a se molipsi de, a in^elege. 

35 Idem: vt. a arunca, a azvarli, a indrepta, a trimite etc. 



17 



Scrisoarea a 4-a 

(scrisain 387 d. Hr.) 



Cdtre Nebridius, Augustin trimite salutare 



1. Este foarte minunat modul cum am fost luat prin 
surprindere, in mod deplin, atunci cand, cautand sa descopar 
care sunt scrisorile tale, inca ramase fara raspuns, am gasit 
numai una care mi-a ramas ca o datorie faja de tine - §i 
anume aceea in care imi ceri sa-Ji spun, cum in acest extins 
rdgaz al meu - caci tu presupui ca a fost mare §i pe care 
dore§ti sa il imparl cu mine - eu am facut progrese in citire, 
distingand acele lucruri in natura cu care simjurile sunt in 
discufie. 

Sa vorbim deci, despre acele lucruri, in care 
intelegerea este angajatd 36 . 

Dar presupun ca nu i^i este necunoscut faptul ca, daca 
cineva devine un altul §i altcineva e pe deplin convins de 
false invdfdturi, mult mai deplin §i intim e misxat acela faja 
de ei, corespunzator efectului ce se produce in minte §i mai 
u§or, prin contactul avut cu adevaral. 

Totu§i, progresul meu, ca o cre§tere psihica a noastra, 
este gradual. Caci e greu sa ara^i" aceasta mpasi distincfr . 

Insa gandesc ca aici este o mare diferenja, ca intre 
[aceea existenta intre] un copil §i un tdnar - §i nu numai 
una 40 - daca, in mod normal, il intrebam incepand cu 
copilaria sa §i mai inainte 41 . Caci acum poate sa ne spuna 
orice detaliu despre sine. Caci nu mai e un copil, ci un 
tdnar. 

2. Insa nu vreau sa-Ji dau decat detaliile acestui 
exemplu. Caci presupun, ca in taria unei mai puternice 
infelegeri, am adus ceea ce a fost la inceputul bdrbdjiei 
sufletului. 



36 Pentru care intelegerea i§i da silin^a sa le rezolve. 

37 Daca devine un alt om. 

38 Sa prezin^i, sa definesti. 

39 In mod ascendent. 

40 Si nu numai o diferenfa. 

41 Despre cele care au urmat copilariei lui. 



18 



Pentru ca eu sunt, inca, doar un copil. Si poate ca, 
totu§i - dupa cum zicem noi - sunt un copil promifator mai 
degraba, decat un om-bun-de-nimic. 

Pentru ca, de§i ochii min^ii mele sunt in foarte mare 
parte tulburaji §i stdnjeniji de distragerile provocate de 
loviturile date prin lucrurile vazute, ei sunt reinviafi §i 
ridicaji din nou la viaja, prin acele ajutoare, pe care le ofera 
dreapta judecatd. 

Caci: ,Jvlintea §i inlelegerea sunt superioare ochilor §i 
ambele faculty ale sufletului produc vederea. Caci nu poate 
fi altfel, in afara de cazul cand, lucrurile pe care noi le 
percepem prin in^elegere ar fi cu mult mai reale, decat 
lucrurile pe care noi le percepem prin facultatea de a 
vedea". 

Te rog sa ma ajuji in cercetare, chiar daca nu exista 
nicio obiecjie validd, care poate fi adusa impotriva acestei 
infelegeri. 

Caci prin aceasta, intre timp, m-a§ intrema §i intdri. 
Si cand, dupa ce as. chema pe Dumnezeu ca sa-mi ajute, eu 
a§ incepe sa cresc in El, atunci a§ putea vedea, cum §i pe 
acele lucruri, care sunt in eel mai mare sens reale, pot sa le 
dobandesc in timp, cu asemenea putere §i pldcere a 
lucrurilor, care sunt in ve§nicie, incat eu m-am minunat de 
nevoia mea de a gdndi astfel §i de faptul ca am primit de sus 
convingerea acestor lucruri ale realitajii, care in sufletul meu 
sunt atdt de reale, ca §i sinele meu. 

Te rog ca sa vezi intotdeauna scrisorile pe care Ji le 
trimit ca pe mine insumi §i astfel vei avea in acestea o mai 
mare durere decat mine. 

In sensul ca faci, in mod sigur, ceea ce eu nu sunt inca 
in stare sa fac de unul singur, ca unul care sunt dator cu un 
raspuns pentru oricare dintre ei. 

Pentru ca pot cu greu sa cred, ca am sfar§it atat de 
curand povara datoriilor pe care le am, Jinand cont de 
numaral lor. 

[Si asta], cu toate ca, in acest timp, fara indoiala, ca ai 
trimis cateva scrisori catre mine, pe care nu le-am primit 
inca §i la care nu {i-am raspuns. 



19 



Scrisoarea a 5-a 
(anul 388 d. Hr.) 



AD 

Catre Augustin, Nebridius trimite salutare 



1 . E adevarat, iubitul meu Augustin, ca tu e§ti cheltuit 
de puterea ta §i de rabdare, din cauza grijii acelora pe care tu 
ii pastoresti [in Tagaste] 43 §i ca ragazul, din cauza 
desfatarilor 44 pe care seriozitatea lor o doresc, este inca 
departe de tine? 

De asemenea vreau sa stiu, cine sunt oamenii ace§tia, 
care Ji-au luat avantajul bunei tale firi §i au abuzat de timpul 
tau? Cred ca ei nu cunosc ce iube§ti tu mai mult §ipe deplin. 

Nu ai prieteni la indemana, ca sa le spui ce ai pe 
inima? Nu vor Romanianus sau Lucinianus sa faca acest 
lucru? 

Mergi la ei, asculta-ma, cu orice ocazie! Voi vorbi cu 
tarie. Voi arata ca Dumnezeu este suprema bucurie a iubirii 
tale §i ca dorin^a inimii tale este sa fii slujitorul Sau §i sa nu 
te desparfi de El. 

Cu draga inima te indemn ca sa vii in casa mea de la 
tara §i sa te odihne§ti aici. 

Si nu ma voi teme atunci, ca sa fiu denun^at drept un 
rapitor de catre tovarasii tai, pe care tu ii iube§ti a§a de mult 
§i la care doresti sa te intorci cu fierbinte dragoste. 



42 E o scrisoare pe care Nebridius, deci, i-a trimis-o Dumnezeiescului Augustin. 
Interesant este ca a fost si ea inglobata intre scrisorile sale, pe care el le-a scris 
pentru al^ii. Acest lucru se va repeta in cadrul corespondentei care s-a pastrat de la 
Dumnezeiescul Augustin. 

43 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Souk_Ahras. 

44 Omiletice. 



20 



Scrisoarea a 6-a 

(389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1. Scrisorile tale imi fac o mare placere §i pe ele le 
pastrez, cu mare grija, in fa^a ochilor mei. Caci ele nu sunt 
mari ca lungime dar sunt mari subiectele care se discuta 
intra ele §i au marea abilitate de a prezenta adevaral 
subiectelor ce se vor demonstrate 45 . 

Ele aduc in urechile mele glasul lui Hristos §i 
inva$aturile lui Platon 46 §i Plotin 47 . De aceea imi place 

A Q 

intotdeauna sa le ascult pentru stilul lor graitor . 

Sunt u§or de citit datorita conciziei lor §i, deopotriva, 
sunt benefice pentru injelegere datorita inlelepciunii pe care 
o conjin. 

De aceea, nevoieste-te sa ma inveji, potrivit judecajii 
tale, ceea ce poruncile ne inva^a ca sfdnt §i bun. 

§i printr-o astfel de scrisoare, da-mi de §tire cand esti 
pregatit pentru o discujie asupra unei probleme subtile, 
legata de memorie, adica: despre imaginile imaginafiei. 

Caci, in opinia mea, daca pot exista imagini 
independente de memorie, totu§i nu poate exista o exersare 
a memoriei independents de imagini. 

§i ma poji intreba: Ce se petrece in momentul, cand 
memoria cauta sa le readucd in injelegere sau in gdndirea 
noastral 

Raspunsul la o astfel de intrebare este acela, ca aceste 
acte pot fi readuse din memorie §i predate ra^iunii, pentru ca 
acest act presupune o injelegere sau un gdnd. 

Iar noi dam na§tere la ceva condi^ionat de spa^iu §i 
timp, adica la ceva care se poate reproduce in imaginable. 



45 Scrisori concise, care prezinta adevarul. 

Scrisorile pe o tema teologica trebuie sa aiba concizie, nu neaparat sa fie scurte. 
Prefer scrisorile lungi si concise pe teme teologice dar nu le primesc de la nimeni. 
Am pierdut sinful coresponden^ei teologice, a coresponden^ei de mare sensibilitate 
si adancime duhovniceasca dintre prieteni. Marii Teologi ai Bisericii au corespondat 
frumos, in stil mare si smerit. 

Mi-e dor de astfel de prietenii si de asemenea adevaruri de constiinfa. Insa cand 
teologii nu mai vorbesc e semn ca constiinfa duhovniceasca a acestora e redusa, ca 
nu mai privesc Biserica ca pe marea comunitate ci o privesc la o sfera redusa. 

46 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Platon. 

47 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Plotinus. 

48 Elocvent, direct. 



21 



Caci fie unim sensul cuvintelor cu exercifiul 
injelegerii §i cu gandurile, iar cuvintele, fiind condi^ionate 
de timp, cad in sfera sim^urilor sau in facultatea imaginajiei, 
fie nu unim cuvintele cu un act mintal, dar intelectul nostru, 
ca unul care a trait tot felul de evenimente, are puterea sa 
gandeasca ceva, care se petrece numai in minte, cu ajutorul 
faculta^ii imaginajiei, fiind folosita astfel memoria. 

Aceste lucruri, de obicei, sunt insa gandite fara prea 
multa atenjie sau intr-un mod confuz. 

De aceea, daca le judeci §i respingi ceea ce este fals, 
ma po^i in§tiin^a, printr-o scrisoare, despre ceea ce este 
adevdrat din acest subiect. 

2. Cerceteaza insa §i o alta problema: De ce - vreau sa 
§tiu, in definitiv - noi afirmam ca imaginafia derivd toate 
imaginile din sine §i nu spunem, mai degraba, cd imaginile 
provin din simfuri? 

Caci e posibil ca puterea rajionala a sufletului sa fie 
indatoratd sim^urilor, nu prin obiectele asupra carora mintea 
se exerseaza, ci prin strdduinfa de a se forfa sd vadd acele 
obiecte. 

§i astfel, puterea de imaginare este indatorata 
simjurilor, nu prin imaginile care sunt obiectele asupra 
carora s-a gdndit, ci prin strdduinfa de a contempla acele 
imagini. 

§i poate, ca in acest fel, noi putem sa explicam de ce 
imaginajia percepe acele obiecte pe care simjurile nu le 
percep, intrucat toate imaginile sunt din sine §i vin din sine. 

A§tept un raspuns de la tine, ca sa vad ce gandesti 
despre aceste probleme ridicate. 



22 



Scrisoarea a 7-a 

(389 d. Hr.) 



Lui Nebridius, Augustin ii trimite salutare 
Capitolul 1 



Memoria funcfioneaza independent de imaginile care 
vin prin imaginafie 



1. Ma voi dispensa deprefafa cutumiard §i voi incepe 
subiectul de la care a§tep^i, de ceva timp, un raspuns din 
partea mea. Voi scrie despre ceea ce cred. 

§i acest lucru il fac din toata inima, fiindca aceasta 
cercetare mi-a luat ceva timp. 

Dupa parerea ta, nu poate exista o funcjionare a 
memoriei fara imagini sau injelegerea unor obiecte prezente 
in imaginable, pe care le numim lucruri ale imaginafiei/ ale 
fanteziei. 

In ceea ce ma prive§te am o parere diferita [despre 
acest subiect]. In primul rand, noi trebuie sa observam ca 
lucrurile pe care noi ni le reamintim sunt intotdeauna lucruri 
care vin din trecut, insa, in acela§i timp, marea lor majoritate 
fac parte §i din prezent. 

De aceea, se observa faptul, ca func^ia memoriei 
refine ceea ce aparjine trecutului, ca ea imbra^i^eaza 
lucrurile pe care le-am trait candva dar, in acela§i timp, sunt 
lucruri care ne insojesc mereu. 

Astfel, cand imi aduc aminte de tatal meu, el este un 
obiect al memoriei mele trecute, dar nu mai pujin §i 
prezente. 

§i cand ma gandesc la Cartagina 49 , aceasta exista in 
mine, insa eu am fost acolo candva. 

In ambele cazuri, memoria a rejinut lucruri care Jin de 
timpul trecut. Pentru ca eu imi aduc aminte de acel om §i de 
acel ora§, nu pentru ca ii vad acum, ci pentru ca eu i-am 
vazut candva. 



49 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Cartagina. 



23 



2. §i, poate, ca vrei sa ma intrebi acest lucru: De ce 
imi reamintesc aceste lucruri? §i ai tot dreptul sa faci asta, 
fiindca poji sa observi ca in ambele exemple pe care le-am 
dat, obiectele memoriei au revenit in memoria mea, nu in alt 
fel, decat prin injelegerea acestor imagini, despre care tu 
afirmi ca ele sunt necesare intotdeauna [pentru injelegere] . 

Caci eu imi propun sa dovedesc in acest fel, ca 
memoria ne poate vorbi despre lucrurile pe care le-a 
imbraji§at §i prin care nu sunt cu totul trecute [pentru noi] 50 . 

Iar acum o sa-Ji arat pe ce ma bazez in aceasta parere 
a mea. Exista oameni care au o nejustificata impotrivire faja 
de faimoasa teorie inventata de Socrates 51 , potrivit careia 
lucrurile pe care noi le-am inva^at nu se introduc in mingle 
noastre ca ceva nou, ci sunt rechemate din memorie printr- 
un proces al reamintirii. 

Aversiunea lor se bazeaza pe afirmajia, cum ca 
memoriei nu ii aparjin numai acele lucrurile care au trecut, 
dupa cum spunea §i Platon, ci §i acele lucruri pe care noi le- 
am invajat printr-o invafare permanenta, fapt pentru care nu 
pot fi inventariate lucrurile pe care le-am trait deja. 

Eroarea in care ace§tia cad, vine din aceea ca, ei nu 
considera ca exista numai actul mintal al injelegerii, prin 
care noi injelegem acele lucruri care tin de trecut. 

Caci, din acest motiv, noi avem in cursul activitajii 
noastre mintale, lucruri pe care le-am lasat in urma, insa pe 
care incepem in multe feluri sa le folosim §i objinem alte 
lucruri. 

Pentru ca noi ne intoarcem spre ele printr-un efort de 
amintire, adica prin memorie. De aceea, daca trecem peste 
aceste exemple, ne putem fixa gandurile noastre in ve§nicie, 
la ceva ce este pentru totdeauna netrecator §i, pe de alta 
parte, in acest context, nu utilizam vreo imagine ob^inuta 
prin imaginable, ca mijloc prin care introducem ceva in 
minte. 

Iar daca nu poate intra in minte altceva, decat ceea ce 
noi ne amintim, observam ca in ceea ce prive§te lucrurile 
ultime , ele pot fi gandite de memorie fara ajutorul vreunei 



50 Memoria ne vorbejte despre lucruri implantate, fixate in fiin^a noastra. Daca ele 
au ramas in noi, atunci nu le-am pierdut cu totul si nu sunt cu totul trecut ci si 
prezent. 

Dumnezeiescul Augustin vrea sa-i dovedeasca lui Nebridius, ca memoria nu are 
nevoie de imaginable ca sa func^ioneze, ci ca gandirea readuce din memorie imagini 
fixate in mintea noastra. 

51 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Socrates. 

52 Lucrurile vesniciei. 



24 



imagini a unui lucru, pe care ni 1-am reamintit §i pe care il 
avem prin imaginable. 

Capitolul al 2-lea 

Mintea este lipsitd de imaginile pe care le poate 
prezenta imaginafia, atdta timp cat nu este informata prin 
simfuri de lucrurile luate in discufie 



3. In al doilea rand, opinia ta poate fi posibila, in 
cazul unei mhni, pentru care imaginile inse§i ale lucrurilor 
materiale ar fi independente de folosirea simfurilor trupesti. 

Insa acest lucru este respins prin urmatoarea 
argumenta^ie: daca mintea este capabila, mai inainte de a 
folosi trupul ca instrument de injelegere a obiectelor 
materiale, sa formeze imaginile inse§i §i daca nu cumva 
numai un om nebun se poate indoi, de faptul ca mintea 
percepe mult mai trainic §i cored impresiile, inainte ca sa 
apara iluziile, pe care le produc simjurile. 

Din acestea urmeaza faptul, ca noi trebuie sa atribuim 
cea mai mare valoare impresiilor acelor oameni care dorm 
decat a acelora care sunt treji §i sa susjinem [impresiile] 
oamenilor nebuni decat pe ale acelora care sunt strdini de 
dezordinea mintala. 

Pentru ca ace§tia sunt, in aceasta situate a min^ii lor, 
impresiona^i de acelasj fel de imagini, de care au fost 
captiva^i mai inainte de a se indoi de faptul, ca primesc cea 
mai mare amagire prin intermediul simjurilor. 

§i astfel, fie soarele vazut e mai real decat soarele pe 
care il vad in mintea lor §i in orele de nesomn, fie iluzia 
min^ii lor e mai reala decat realitatea soarelui. 

Insa concluziile acestea, dragul meu Nebridius, in 
mod evident, sunt cu totul absurde. Caci se demonstreaza ca 
imaginea [soarelui], despre care ei vorbesc, nu este altceva 
decat de o infuzie venita prin sim^uri, §i ca ea exista in 
conexiune cu imagini care nu exista sau, dupa cum tu 
spuneai, sunt numai sugestii §i reprezentari ale propriei 
min^i, §i ca ceea ce se poate introduce acum in minte sau, ca 
sa vorbim mai pe nn;eles, impresiile acelor iluzii, care au 
intrat prin simjuri, nu au niciun obiect. 

Dificultatea insa, pe care simt ca o ridica aceasta 
problema e aceea: cum vin din trecut lucruri pe care noi le 



25 



concepem in minte, feje §i forme ale lucrurilor pe care nu le- 
arn vazut niciodata, dar pe care mintea noastra dovede§te ca 
le poate vizualizal 

Pentru aceasta voi mari aceasta scrisoare, o voi face 
mai mare decat de obicei. §i cred ca vei aproba faptul 
acesta. 

Pentru ca eu cred ca marea implinire pe care o am 
cand iji scriu, va fi intampinata mai bine ca de obicei. 

4. Eu deduc faptul, ca toate acele imagini pe care 
m\x\\\ le numesc imaginafii / fantezii, pot fi imparjite intr-un 
mod corect §i potrivit in trei clase, dupa modurile cum ele se 
produc: prin simjuri, prin imaginable, prin rajiune. 

Exemple potrivit primei clase sunt acelea cand mintea 
imi prezinta imaginea fejei tale, Cartagina sau pe prietenul 
nostra adormit, pe Verecundus sau vreun obiect de astazi 
sau din trecut, pe care eu 1-am vazut §i 1-am perceput. 

In a doua clasa se incadreaza toate lucrarile pe care 
noi ni le imaginam ca existand, care au fast sau sunt, §i pe 
care le putem incadra intr-un discurs, lucruri pe care le 
presupunem ca existand §i prin care nu se prejudiciaza cu 
nimic adevdrul. 

Sau lucruri pe care ni le reprezentam in minte cand 
citim lucruri ale istoriei sau cand auzim ceva sau compunem 
ceva sau cand refuzam sa credem povesti inventate. 

Caci, dupa cum imi pot imagina eu, dupa cum imi pot 

CO 

reprezenta, eu pot sa mi-1 imaginez pe Eneas sau pe 
Medea 54 cu ceata ei de dragoni inaripaji sau pe Chremes 55 
sau Parmeno 56 . 

Tot in aceasta a doua clasa se integreaza §i lucrarile 
care au fost crezute ca adevarate, dar pe care oameni 
injelep^i le-au folosit drept invelisuri ale unor adevaruri, fapt 
pentru care s-au folosit de fabulajii sau toate acele feluri 
de superstifii create de oameni nebuni. 

Caci avem din acest tip, [al lucrurilor imaginate], pe 
Flegeton al supliciilor §i cele cinci pe§teri ale Jarii 
intunericului, polul nord care susjine cerurile §i mii de alte 
invenfii ale poejilor §i ereticilor. 



53 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Aeneas. 

54 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Medea. 

55 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Heauton_Timorumenos. 

56 Personaj in piesa de teatru Terence. 
51 Miturile. 

58 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Phlegethon. 



26 



De aceea, spunem intr-o discu^ie anume: „cred ca 
exista trei lumi, ca una dintre ele este cea in care noi locuim 
§i ca cele trei sunt una deasupra celeilalte"; sau: „ cred ca 
pamantul pe care locuim are patru laturi"; sau: putem sa ne 
imaginam toate lucrurile existente iar imaginile sunt dupa 
felul §i modul in care noi le-am gandit. 

In a treia clasa de imagini, avem indeosebi numere §i 
masuri. §i acestea vorbesc despre parji ale lucrurilor, de 
lucruri care pot fi descoperite in intreaga lume, §i imaginile 
constante, care pot fi astfel descoperite, formeaza in mintea 
noastra unfel de a gdndi despre ele. 

§i astfel, in §tiin^e, in figurile geometrice §i in 
partiturile muzicale sunt o varietate infinita de cifre. 

§i, de§i exista toate acestea §i eu le cred, ele fiind cu 
adevarat obiecte ale injelegerii, cu toate acestea nu au fost 
niciodata cauza unei lucrdri amdgitoare a imaginajiei, adica 
nu s-au format dintr-o injelegere gre§ita, lucru pe care nici 
rajiunea nu il detecteaza fara o mare greutate. 

De aceea nu e u§or sa pastrezi cunoa§terea rajiunii 
libera de ceea ce e raw, nici in calculele noastre logice, nici 
in concluziile referitoare la ele, adica a calculelor §i a 
judeca^ilor care faciliteaza/?roce5*w/ infelegerii. 

5. In legatura cu aceasta intreaga pddure de imagini 
[forest of images], eu cred ca tu nu gande§ti ca aceasta 
prima clasa apaitine min^ii, de mai inainte de momentul 
cand ele §i-au gasit intrarea/accesul in noi prin simjuri. 

Pentru acest lucru noi nu avem nevoie sa aducem mai 
multe argumente. 

Exista insa §i o a doua clasa pusa in discujie, la care 
se poate raspunde in mod rezonabil, ca nu e sigur ca mintea 
este mai pufin capabila de iluzii, cand nu are un subiect 
insulator care sa influenteze sim^urile, decat atunci cand 
avem de-a face cu lucruri sensibile §i ca cineva poate sa se 
indoiasca ca aceste imagini sunt mai mult decat nereale, 
decat cele pe care ni le procura sim^urile. 

Caci lucrurile pe care noi le presupunem sau le 
credem sau pe care ni le imaginam noi inline sunt in 
totalitate nereale. 

Iar lucrurile pe care noi le percepem prin vedere §i 
prin alte simfuri, sunt dupa cum le vedem, adica mult mai 
aproape de adevar decat cele produse de catre imaginable. 



27 



Avem §i o a treia clasa, in care intra orice extindere a 
trupului meu in spa^iu, pe care i-o mi-o imaginez in mintea 
mea. 

De aceea, mi se pare ca, daca un proces al gandirii 
produce aceasta imagine printr-o gandire speciala, aceasta 
nu poate fi o eroare, indiferent daca eu dovedesc ca acum 
ma in§el, pentru ca acelea§i puteri ale minjii le folosesc ca 
sa constat ca aceasta imagine e falsa. 

Astfel, este cu totul imposibil pentru mine [sa zicem, 
ca accept ideea ta, in care eu trebuie sa cred], ca sa cred ca 
sufletul, fara sa fie ajutat de simjurile trapesti §i fara 
asalturile grosolane 59 , prin aceste instrumente ale gre§elii 60 , 
prin care murim §i ne pierdem, sta sub stapanirea acestor 
umilitoare iluzii. 

Capitolul al 3 -lea 

Raspundem la intrebare 



6. „De cand capatam capacitatea de a concepe, in 
mintea noastra, lucrurile pe care nu le-am vazut niciodatd?" . 

Care cred eu adica, ca poate fi cauza acestui lucru, 
adica a faculta^ii de a scadea §i de a adauga, care este 
innascuta fiinjei noastre §i care nu poate fi eliminata 
nicidecum [adica facultatea care se poate observa, in 
special, in legatura cu numerele]! 

Prin exersarea acestei facultaji, daca imaginea este o 
cioara, spre exemplu, aceasta este foarte obisnuita ochilor. 

Pusa inaintea ochilor minfii, adica fiind adusa acolo, 
noi putem sa aducem mai multe lucruri, sa adaugam §i 
altele, adica foarte multe imagini, pe care ochii nu le-au 
vazut niciodata. 

Prin aceasta facultate, odata cu trecerea timpului, 
cand mintea omului se obi§nuie§te in mod zilnic cu astfel de 
lucruri, formele acestei puteri a mhnii ajung sa nu mai aiba 
legatura cu gandurile lor. 

De aceea, mintea poate lua, sa zicem, acele lucruri 
dintre obiectele 61 pe care simjurile le-au injeles §i, prin 



59 Ale demonilor. 

60 Simturi. 

61 Unele trasaturi, nuance ale lucrurilor, par^i din lucruri, oameni, imaginile vazute. 



28 



adaugarea altor lucruri, sa capete puterea de a-§i imagina 
ceva, ca un intreg, fara sa fi observat a§a ceva prin simjuri. 

Dar parole care au fost astfel observate sunt de la 
diverse §i diferite lucruri. 

Spre exemplu, cand noi am fost copii, nascuji §i 
crescu^i intr-un spajiu familiar, nu am fi putut avea ideea de 
mare, daca am fi privit apa dintr-o cescufa. 

Iar mirosul fragilor sau al vi§inelor nu poate sa intre 
nicidecum in ideile noastre mai inainte de afl gustat aceste 
fructe in Italia. 

De aceea, daca cineva, cunoscut de catre toji ca s-a 
nascut orb, e intrebat despre lumina §i culori, el nu stie ce sa 
raspunda. 

Pentru ca cele pe care nu le-am perceput, adica 
culorile obiectelor prin simjuri, despre ele nu suntem 
capabili sa avem o imagine in mintea noastra. 

7. §i de aceea nu ni se pare straniu, ca gandurile 
min^ii noastre sunt amestecate cu toate aceste imagini pe 
care le au lucrurile din natura sau pe care noi ni le-am putut 
inchipui. 

Dar acestea nu implica faptul ca mintea noastra le-a 
produs din sine mai inainte ca ele sa intre in noi prin 
simjuri. Pentru ca astfel noi am descoperit, ca prin manie, 
bucurie sau alte emojii se produc schimbdri in aspectul 
trupului nostru §i a fejei noastre. 

Dar §i mai inainte ca gandirea noastra sa conceapd 
prin aceasta facultate, noi aveam puterea de a produce astfel 
de imagini [sau manifestari ale sentimentelor noastre] . 

Acestea decurg din experienja emojiilor, care sunt de 
extraordinar de multe feluri [§i le decelam, in special, ca 
urmare a unei atente observafii], care constau in repetarea 
acjiunii §i a reacjiilor, in adancul sufletului nostru, de 
multiple ori, fara intervenjia vreunei imagini intruzive in 
materia lucrurilor. 

Astfel, cand nn;eleg ceva - percep ca §i tine, multe 
momente ale minjii, care se deruleaza cu totul independent 
de imaginile aflate in discujie - iar toate aceste transformari 
ale min^ii ma fac sa ajung la o cunoa§tere a trupurilor, lucru 
care e mai degraba un proces format din lucruri sensibile, 
gandite fara ajutorul min^ii mele. 



29 



Fiindca eu nu cred ca cineva e capabil sa ajunga la 
asemenea concepte, fara ca, anterior, imaginile sa intre prin 
trup %\prin simfuri. 

De aceea, mult iubitul §i prea bunul meu prieten, 
datorita prieteniei care ne leaga §i a credinjei in aceea§i lege 
dumnezeiasca, vreau sa te previn, ca niciodata sa nu legi 
prietenia noastra de acele umbre ale taramurilor 
intunericului, §i astfel sa te rupi cu ceva de la prietenia cu 
care ne-am legat dintru inceput. 

Taria de a mdnui simlurile trupe§ti 62 este una dintre 
cele mai sfinte datorii pe care trebuie sa o practicam. 

Insa o abandonam cu totul daca ne ocupam de pofte §i 
de lingu§iri ale infumurdrii §i de alte rani care ne lovesc 
simlurile. 



" 2 De a le potoli §i conduce prin mijloace ascetice: post, infranare, rugaciune, 
cultivarea virtu^ilor de tot felul. 



30 



Scrisoarea a 8-a 

(389 d.Hr.) 



Nebridius ti trimite salutare luiAugustin 



1 . Ma grabesc sa ajung la subiectul scrisorii mele, a§a 
ca tree peste orice fel de cuvdnt introductiv. Cand am avea 
din bucuriile cele prea inalte [pe care eu le numesc ceresti], 
pe care Puterile [cele cere§ti] ni le pot dezvalui noua, in 
timpul somnului, dragul meu Augustin, atunci care e metoda 
prin care ni le transmit? 

Exista §i alte metode ale acelora, care se ocupa cu 
magia sau cu descdntatul. Cum fac ei unele ca acestea? 

Cum ne influenjeaza gandurile in a§a fel, incat sa 
avem anumite imagini in mintea noastra? Cum aduc inaintea 
noastra §i cum dezvaluie inaintea trupurilor sau a 
imaginafiei noastre, lucrurile pe care noi le visdml 

Daca ei fac astfel de lucruri in trupurile lor, in sensul 
ca noi vedem ceea ce ei fac, noi trebuie sa avem altfel de 
ochi, care depa§esc ceea ce noi vedem in somn. 

Iar daca ei nu se folosesc de trupurile lor cand produc 
lucrurile in discujie, dar poseda aceste imagini in facultatea 
lor imaginajionala §i ne imprima noua astfel de imaginajii, 
atunci a§a dau forme vizibile la ceea ce noi am visat. 

De ce, ma intreb eu, ace§tia nu pot obliga imaginajia 
ta ca sa reproduca acele vise, pe care eu insumi mi le-am 
format imaginandu-mi-le? 

Am, fara indoiala, facultatea imaginajiei §i sunt 
capabil sa imi reprezint mie insumi lucrurile pe care doresc 
sa mi le imaginez. 

De aceea nu trebuie sa imi cauzeze altul vise, pentru 
ca avem in noi inline puterea de a visa. Din acest motiv, 
datorita legaturii de nezdruncinat dintre [trup] §i suflet, 
trupul ne obliga, intr-un mod straniu, de a repeta sau a 
reproduce prin imagina^ie tot ceea ce am experiat candva. 

Astfel, de§i suntem in somn, daca noua ne este sete, 
noi visam ca bem iar daca ne GstGfoame, noua ni se pare ca 
mancdm. 

§i alte multe feluri de exemple ca acestea putem da, 
prin care schimbdm, ca sa spunem a§a, sau transfer dm 
lucrurile, prin imaginable, din trup in suflet. 



Cred insa ca nu surprind cu atata eleganja §i 
subtilitate astfel de probleme ca acestea, a§a cum o faci tu. 

De aceea, consider ca e greu un asemenea subiect in 
care m-am implicat §i ca nu am experienja scriitoriceasca 
pentru el. Insa tu po^i extrem de mult, in comparajie cu 
mine, ca sa supline§ti lipsurile mele. 



31 



32 



Scrisoarea a 9-a 

(389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1. In ciuda faptului ca imi cuno§ti foarte bine 
gdndirea, poate ca nu e§ti atat de constient de cat de mult as. 
vrea ca sa ma bucur de compania ta. [Si] poate ca aceasta 
mare binecuvdntare, Dumnezeu va dori sa o reverse peste 
mine intr-o anume zi. 

Am citit scrisoarea ta, autenticd de la un capat la 
altul, in care ni deplangeai singuratatea §i in care spuneai ca 
ai fost parasit de catre prietenii tai, de cercul unde-Ji gasise§i 
cea mai dulce bucurie a viejii. 

Insa ce altceva te pot sfatui eu, decat sa aprofundezi 
propriul tau mod de a te exprimal Caci impreuna cu sufletul 
tau eu ma ridic, pe masura ta, catre Dumnezeu. 

Pentru ca in El tu e§ti foarte ferm integrat, fara ca prin 
aceasta sa apelam la imagini trupesti. Caci noi trebuie, in 
acela§i timp, sa ne umplem de amintirea unuia de altul, 
adica prin acea facultate prin care noi realizam, de fapt, ca 
suntem separaji unul de altul. 

2. §i gandindu-ma la scrisorile tale, §i la toate 
raspunsurile pe care eu le-am dat, desigur, la ni§te chestiuni 
care nu sunt lipsite deloc de dificultate §i importanfa, am 
fost bulversat totu§i de una, in care ma intrebai, cum anume 
gdndurile §i visele ne sunt puse in mintea noastra de catre 
Puterile cele prea inalte sau de fiin^e spirituale 63 . 

Problema este una foarte mare §i faja de care trebuie 
sa fii prudent cand o ceri rezolvata. 

In sensul ca noi putem fi satisfacuti de raspuns, nu 
doar printr-o simpla scrisoare, ci numai printr-o discufie 
orala despre subiect sau printr-un tratat [scris pe aceasta 
tema] . 

De aceea, voi incerca, pe cat voi putea, sa scot cateva 
idei esenfiale din mintea mea, prin care sa fac lumina in 
aceasta problema. 



63 Adica de catre demoni. 



33 



Prin acestea tu vei adauga §i altele la rezolvarea 
acestui subiect, prin propriile tale eforturi sau, mai degraba, 
nu vom putea sa ajungem la rezultate satisfdcdtoare in 
cercetarea unei asemenea probleme. 

3. Din punctul meu de vedere, fiecare mi§care a 
minjii, influenjeaza, intr-un anume fel, trupul. 

Cunoa§tem ca aceasta consta fie intr-o deschidere a 
simjurilor noastre, cand gandurile noastre sunt incete §i 
greoaie, fie cand miscdrile minfii noastre sunt aprinse, ca 
atunci cand noi suntem mdniosi, tristi sau bucurosi. 

Astfel putem spune, ca atunci cand gandirea noastra 
se mi§ca incet, nici efectele in trup ale minjii noastre nu sunt 
prea distincte. 

Dar cand aceste efecte sunt vizibile atunci facultatea 
aperceptiva a celor care vad lucrurile esenjiale §i suave are 
eel mai mare grad de patrundere/de ascujime. 

Dar in a§a fel de mult incat, in comparable cu 
facultajile noastre [de nn;elegere], abia le mai putem numi 
perceptibile. 

De aceea, aceste amprente ale emoiiei, ca sa le 
spunem a§a, pe care mintea le imprimd trupului, nu numai 
ca raman [imprimate in trup], ci raman ca lucru care devine 
cutumiarl personal . 

§i putem spune ca, atunci cand ei §tiu aceste tainice 
miscdri §i valuri [ale mhnii], ei pot sa inculce gdnduri §i 
visuri in mintea noastra, dupa cum vrea eel care le 
manipuleaza. Insa acest lucru nu se face intr-un mod 
minunat. 

Caci daca, ceea ce e manifest, §i care se lucreaza de 
catre trupurile noastre pdmdntesti §i incete, intr-un mod 
anume, adica interpretarea la instrumente muzicale, dansul 
pe sarma etc. sunt aproape incredibile, din acest motiv nu 
este nerajional sa presupunem, ca fiin^ele care au puterea de 
a acjiona prin intermediul unor trupuri usoare §i diafane 
sunt deasupra trupurilor noastre §i prin constitu^ia trupurilor 
lor au puterea fireasca de a trece in mod nestanjenit prin 
aceste trupuri [ale noastre], ca sunt capabile sa se mi§te 
foarte repede oriunde vor, pe cand noi nu putem percepe 
ceea ce fac ele dar, cu toate acestea, suntem afectaji de 
modul in care ele aciioneazd. 

Noi avem intra catva o analogie cu acest lucru, prin 
aceea ca nu putem percepe ceea ce depa§e§te abilitatea 



34 



noastra, cand avem de-a face cu o revdrsare a sentimentelor 
noastre. 

Caci atunci cand se petrece acest lucru in noi, aceasta 
revdrsare de sentimente este ea insa§i un efect al modului de 
a simfi vulcanic. 

4. Daca insa nu vrei ca sa prime§ti acest exemplu de 
analogie, atunci lasa ceea ce am folosit eu §i intoarce-Ji 
gandurile spre tine, pe cat poji de mult. Caci mintea, daca e 
obstrucjionata cu ceva ca sa-§i implineasca dorin^ele, va fi 
iritata/maniata permanent. 

Fiindca mania, dupa cate pot injelege eu natura 
acesteia, inseamna tumult de ravnd, spre a indeparta din 
calea ei orice lucru care ii obtureaza acjiunea. 

De aceea noi incepem sa ne maniem nu numai 
datorita unui om, ci §i datorita unui lucru. 

Spre exemplu, [ne enerveaza] instrumentul cu care 
scriem §i acest lucru ne atinge §i ne provoaca partea noastra 
pasionala. 

§i la fel se produce §i in cazul jucatorului fa^a de 
zarurile sale, a artistului fa^a de penelul sau §i a fiecarui om 
fa^a de instrumentul pe care il folose§te, daca acesta ii sta 
de-a curmezisul voii sale. 

Un medic ne spunea, ca prin aceste atacuri repetate 
ale maniei fierea noastra se dilata. Dar, pe de alta parte, 
cand fierea noastra este dilatata/marita, noi putem sa ne 
maniem indiferent daca am fost irita^i de ceva anume. 

De aceea, efectul pe care mintea noastra il produce in 
trap se poate intoarce sa irite iara§i mintea. 

5. Aceste lucruri pot fi tratate intr-un mod foarte 
extins §i am putea cunoa§te acest subiect [§i mai bine], 
[lucru] care ne poate aduce o mai mare incredinfare §i o 
deplina §i larga introducere in aceste lucruri importante. 

Dar mi-a luat mult timp aceasta scrisoare, pe care tu 
mi-ai trimis-o de curand, referitoare la imagini §i memorie §i 
asupra caror subiecte a trebuit sa reflectam mult mai atent. 

Caci observ, ca din raspunsul tau, din ceea ce imi 
spui, ca n-am fost pe deplin in^eles [in scrisoarea mea]. 

De aceea, la cele spuse mai inainte de catre tine , 
adauga fragmentul acestei scrisori, in care eu am vorbit 
despre facultatea naturala a minjii de a gandi, de a-§i adauga 



64 Adica in scrisoarea anterioara. 



§i de a alege ceea ce ii convine, §i vei vedea, ca este posibil 
pentru noi, deopotriva, sa visam dar §i sa mergem [pe drum] 
§i sa gandim, concepand imagini trupe§ti in forme pe care 
nu le-am vazut niciodata. 



35 



36 



Scrisoarea a 10-a 
(389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1 . Nicio problema a ta nu ma deranjeazd daca trebuie 
sa reflectez asupra ei, caci am remarcat, atunci cand am citit 
ultima ta scrisoare, ca m-ai mustrat pentru ca sunt indiferent 
la faptul de a pregdti cele necesare pentru ca sa putem 
vie^ui impreuna. 

O acuza grava, §i una care, nu numai ca e 
neintemeiata, dar poate fi §ifoarte periculoasa. 

Dar pentru ca sa fim zidari cu adevarat 65 , trebuie sa 
dovedim ca putem trai impreuna aici, mai bine decat in 
Cartagina sau oriunde altundeva in Jara. Caci sunt pe deplin 
incantat, dragul meu Nebridius, de ceea ce as. putea sa fac 
impreuna cu tine. 

Caci [ma gandesc continuu]: ce mijloc de transport 
este eel mai bun, ca sa ocroteasca sanatatea ta §i sa te aduca 
la noi? 

Prietenul nostru Lucinianus imi spune, ca po^i calatori 
fara sa te imbolnave§ti cu un palanchin 66 . 

Dar eu ma gandesc, pe de alta parte, ce va face mama 
ta, cum va putea sa suporte absenja ta, de§i e§ti sanatos §i, 
mai ales, cu atat mai mult, cum va putea sa o suporte, daca 
tu te imbolnave§ti? Sa vin eu insumi la tine? 

Acest lucru nu-1 pot face, pentru ca am aici oameni, 
care nu pot sta fara prezenja mea §i fa^a de care simt ca a§ 
face ceva criminal daca a§ pleca. 

Dar tu deja poji petrece clipe placute in mintea ta, 
daca ni reaminte§ti faptul, ca ^elul eforturilor tale de acum 
este ca tu sa ob^ii aceste lucruri 67 . 

Caci cum sa ma due §i sa ma intorc atat de repede, 
incat sa fiu acum cu tine dar §i cu ei in acela§i timp? Dar 



65 Pentru a zidi impreuna o dragoste, o prietenie duhovniceasca roditoare, prielnica 
pentru noi . . . 

Un fel de lectica. Lectica era un pat sau un scaun portabil, care era purtat de 
oameni sau animale, si in care calatoreau oamenii instari^i. 

67 Traim, spune Dumnezeiescul Augustin, bucuria de mantuire, bucuria de o reusita 
anume, nu numai cand o primim, cand o avem, ci si cand lucram pentru ea. Traim 
bucuria de cand am inceput sa ne-o dorim. Suntem pe calea bucuriei daca lucram in 
sensul de a o avea, de a ne-o apropia. 



37 



aceasta nu ar fi nici viafd impreuna dar nici via^a pe care noi 
ne-o dorim 6% . 

Caci calatoria nu este insa una scurta, ci una mare, 
prin aceea ca incerci sa ca§tigi ceea ce tu \\i dore§ti. 

La aceasta se adauga §i sldbiciunea trupeasca, 
datorita careia, dupa cum §tii, nu pot sa fac tot ceea ce 
vreau, caci daca [as. vrea sa fac] tot ceea ce eu mi-as. dori, 
acest lucru ar fi peste puterea mea. 

2. Aji ocupa gandurile viejii tale cu [gandul] la 
calatoriile pe care nu le poji intreprinde in liniste §i usor nu 
este partea celor care au gandurile concentrate la ultima 
calatorie, care se nume§te moarte §i, dupa cum tu insuji 
injelegi, sunt un serios deserviciu cu urmari importante. 

Caci Dumnezeu a dat catorva oameni capacitatea, pe 
care El i-a hirotonit, ca sa poata sa conduca peste Biserici, 
nu numai de a a§tepta linigtifi, dar §i cu dorinfa infocatd, 
aceasta ultima calatorie §i care se pot intalni, fara sa se 
ingrijeasca de curse, cu al^i cdldtori. 

Dar nu cred ca cineva, dintre cei care se grabesc sa 
accepte indatoriri, dupa dorinja lor, pentru a fi slaviji de 
catre lume sau toji aceia care, de§i ocupa^i cu probleme 
personale, ravnesc la o viafa usoaralplina [de avantaje], le 
este dat [de catre Dumnezeu] acest mare har, ca in mijlocul 
zarvei §i al agitajiei intalnirilor §i a calatoriilor de colo-colo, 
sa poata avea familiaritate/intimitate cu moartea pe care noi 
o cautam, in mijlocul lor, cu aceia§i putere ca atunci, cand 
noi o cautam in singuratate, ca sa ne zidim [prin ea] . 

Dar daca acest lucru nu e adevarat 69 , e pentru ca eu, 
nu sunt numai eel mai prost dintre toji oamenii, dar §i eel 
mai indolent/ lenes cu putinja. 

Caci a cauta acest lucru este imposibil, daca nu ne 
ajutam de ie§irea, pentru un anume timp, din griji §i curse, 
pentru a gusta §i a mirosi numai acest lucru bun cu 
adevarat. 

§i crede-ma, ca ai nevoie de multa retragere in tine 
insuti din tumultul lucrurilor acestora care tree, pentru ca sa 
te poji forma ca om, nu prin insensibilitate [faja de al^ii], nu 
prin infatuare, nici prin glorie desarta, nici prin oarbe 
superstifii, a§a cum foarte bine s-a spus: „Ca nu cumva sa 
fiujudecat". 



1 Adica aceea de a trai impreuna in via^a monahala. 
' Daca nu se regaseste in mine. 



38 



§i aceasta se poate objine ca bucurie trainicd, care nu 
numai ca ne produce o mare pldcere dar nu are nici termeni 
de comparajie [in viaja noastra] . 

3. Dar daca aceasta viaja nu are cddere decat la unii 
oameni, cum este pacea duhului o experien^a a noastra 
in tdmpldtoarei 'acciden taldl 

De ce aceasta experienja este regasibila foarte 
frecvent, in masura in care avem ardoarea de a sluji lui 
Dumnezeu in cea mai intimd parte a sufletului nostra? 

De ce aceasta pace/lini§te a celei mai adanci paiti din 
noi este una cu viafa noastra, cand datoriile noastre pureed 
din acest altar 70 ? De ce exista momente in care putem spune 
ca nu ne e fried de moarte §i tacem, dorind acest lucru? 

Insa ni zic: nu spun acestea despre top cei care 
doresc sd cdldtoreascd spre lumea cea de sus. 

Caci nu stiu oare foarte bine, ca vrei sa simji cata 
placere are sufletul, care, de§i viu, moare fa^a de afec^iunile 
trape§ti, renun^and, daca e posibil, pe tot parcursul vie^ii 
sale [la acestea], ca sa se elibereze de frica, ca sa poata fi 
numit pe drept: infeleptl 

Sau e mult spus faptul, ca exista aceasta stare a 
minfii, in care rajiunea se usucd cu totul, daca nu are 
comuniune cu inima ta? 

Astfel, am spus aceste lucruri, pentra ca sa vezi daca 
mai ramai la dorinja de a vrea sa munce§ti la planul de a ne 
trdim viafa impreund. 

Iar tu §tii mai bine decat toji, ceea ce trebuie sa faci 
vizavi de mama ta, dupa cum, de asemenea, nici fratele tau 
Victor nu a lasat-o singura. 

Nu mai vreau sa mai scriu mai mult, ca sa nu abat 
mintea ta de la gandul la aceasta propunere. 



70 In altarul adancului sufletului, al inimii noastre. 



39 



Scrisoarea a 11 -a 

(389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1. Referitor la problema, pe care demult ai adus-o 
inaintea mea, §i pe care ai inso^it-o §i cu o oarecare mustrare 
prieteneascd, prin care ne ceri sa locuim impreuna, aceasta a 
framantat in mod serios cugetul meu. 

§i de aceea am Jinut sa \\i scriu §i sa te rog sa-mi dai 
un raspuns referitor la aceasta chestiune, ca sa imi pregatesc 
pana pentru alte teme vrednice de studiile noastre. 

In sensul ca, discujia referitoare la aceasta chestiune 
dintre noi sa aiba o solufionare, in foarte scurt timp §i sa 
ajungem la o concluzie justa, pentru ca sa \\\ trimit, in foarte 
scurt timp, un raspuns la cererea ta. 

Fiindca cererea ta e una care nu trebuie sa imi ia mult 
timp de gandire ci, in foarte scurt timp [trebuie sa stabilim], 
ori ca trebuie sa vin eu la tine, ori ca trebuie sa vii tu la 
mine. De aceea trebuie sa stabilim ceea ce simfim ca e mai 
bine de facut pentru noi. 

71 

§i dupa cum am spus, mi-am luat tihna , ca sa 
rasfoiesc toate scrisorile tale , ca sa vad ceea ce a ramas 
fara raspuns [din ceea ce m-ai intrebat] . 

§i in ele am gasit multe probleme, care, de§i par u§or 
de rezolvat, totu§i ele, prin numarul lor mare, consumd mult 
timp §i strddanie din viaja oricui. 

§i de aceea ele sunt probleme anevoioase . Caci 

HA 

raspunsul apasd asupra mea . Iar eu nu ezit sa-Ji 
marturisesc faptul, ca sunt opovard grea pentru mine. 

Introducerea aceasta la scrisoarea mea are menirea sa 
\\\ ceara ca sa nu imi mai pui alte noi intrebdri, ci numai 
[atunci] cand eu voi fi liber de datoria [pe care o am faja de 



71 Mi-am rezervat un timp special pentru tine. Ca sa pastrezi legaturi speciale cu 
oamenii, adanci, trebuie sa ifi aloci timp pentru ei, ca sa fii al lor, ca sa fii in 
legatura cu ei prin scris sau acum, ca in via^a de azi, ca sa vorbesti la telefon sau prin 
intermediul camerei web sau a postei electronice cu ei. Ca sa fii in relafie trebuie sa 
consumi timp, din timpul tau, pentru relafie. 
12 Pe care le-am primit de la tine. 

73 Care comporta dificultate in a fi solu^ionate. 

74 Greutatea raspunsului, munca de a da un raspuns fine de mine si ma impovareaza. 



40 



tine] §i, [totodata], ca sa cuprinzi in raspunsul tau [faja de 
mine], o pozifie faja de raspunsurile mele . 

Caci in acest fel eu am sa cunosc ceea ce am pierdut, 
prin faptul ca am amdnat, pentru o vreme, sa particip la 

dumnezeiestile tale gdndurf 6 . 

2. De aceea, ascult de injelegerea pe care o am despre 
taina Intrupdrii, pe care religia noastra ne-a invajat-o prin 
poruncile credin\ei noastre, cat §i de injelegerea care ne-a 
fost desavar§ita pentru mantuirea noastra. 

Aceasta problema eu am ales-o ca sa o discut mai 
inainte de toate celelalte, de§i pentru ea nu este u§or de dat 
un raspuns. 

Caci problemele pe care tu mi le-ai propus ca sa le 
discutam, in legatura cu aceasta lume, nu imi par altcumva, 
decat ca facand referiri la modul in care se poate ajunge la o 
viafdfericitd. 

§i aceasta pldcere pe care o au cei care cerceteaza 
[asemenea lucruri], ii fac sa nu se teama sa acorde mult timp 
pentru astfel de lucruri foarte bum. 

Astfel, mai inainte de toate, cu privire la subiectul pe 
care vreau sa il dezbat, am fost surprins de faptul ca tu ai 
fost nedumerit de intrebarea: de ce nu S-a intrupat Tatdl ci 
Fiul? 

§i, tot la fel, de ce nu ai fost nedumerit de aceea§i 
intrebare, in legatura cu Sfdntul Duhl 

Caci in credinja catolica este lamuritd §i crezutd 
unirea persoanelor Treimii §i pentru pujinii Sfin^i §i Ferici^i 
[Paring] care au injeles-o aceasta [unire] este inseparabild. 



5 Dumnezeiescul Augustin trebuia sa ii raspunda la multe intrebari, pe care 
Nebridius i le pusese in timp si de aceea ii cere sa nu ii mai trimita si alte intrebari, 
atata timp cat nu le-a solu^ionat nici pe cele trimise anterior. 

Insa, alaturi de aceasta dorin^a, el isi exprima si o a doua, aceea ca sa i se dea un 
raspuns la fiecare dintre scrisorile sale, pentru ca sa observe cum au fost in^elese 
raspunsurile pe care el le-a dat. 

Astfel autorul nostra cere feedback-uri prompte de la prietenul sau, pentru ca sa stie, 
in mod real, care este gradul de comunicare dintre ei. 

6 Dumneezeiescul Augustin considera, din mare smerenie, ca neraspunzand la 
scrisorile prietenului sau traieste o mare pierdere, pentru ca nu s-a folosit de 
infelegerea gdndurilor sfinte ale aceluia, atat prin raspunsul la intrebarile sale dar si 
prin raspunsurile care ar fi venit de la Nebridius, ca raspunsuri prompte la ceea ce el 
ii trimisese. 

Cu alte cuvinte, a nu raspunde iubirii si unei intrebari care vizeaza viafa sfdnta 
inseamna o pierdere si pentru infelegere cat si pentru prietenie, pentru relape. Un 
minus de comunicare este un minus de infelegere si de relafie. 
11 Soborniceasca. 



41 



Caci orice este facut de catre Treime trebuie sa fie 
vazut ca fiind facut de catre Tatal, Fiul §i Sfantul Duh la un 
loc / impreuna. §i nimic nu este facut de catre Tatal, fara sa 
fie facut §i de catre Fiul §i Duhul Sfant. 

§i iara§i, nimic nu este facut de catre Sfantul Duh fara 
sa fie facut §i de catre Tatal §i de catre Fiul. §i nimic nu e 
facut de catre Fiul, fara ca sa fie facut §i de catre Tatal §i 
Sfantul Duh. 

Din acestea insa nu trebuie sa tragem concluzia ca 
intreaga Treime §i-a asumat firea umand. Acest lucru 1-a 
facut numai Fiul. Insa prin aceasta, Tatal §i Duhul nu 
inseamna ca au facut un act care Ii separa . 

§i totu§i, de ce in tainicele §i sfintele noastre 
simboluri , Intruparea este atribuita numai Fiuluil Aceasta 
este o mare §i dificila intrebare §i un subiect foarte vast, in 
a§a fel incat este aproape imposibil sa dai o declarable clara 
sau sa aduci dovezi pe deplin concludente. 

Insa indraznesc sa i^i scriu despre acestea, pentru a-mi 
arata sentimentele mele fa^a de tine, pe masura virtu^ilor §i a 
intimitajii ce ne leaga. Caci tu ma cuno§ti pe mine deplin §i 
te po^i umple §i tu de cele spuse. 

3. Nu exista fire, Nebridius, nicio substanja care sa nu 
prezinte aceste trei lucruri: 

1 . ca ea exista, 

2. ca ea este aceasta sau aceea §i 

3. ca ramdne ceea ce este. 

Aceste trei lucruri reprezinta particularitdfile firii 
pentru toate lucrurile care exista. 

In al doilea rand formal aspectul [lucrurilor] arata ca 
toate lucrurile au fast facute §i ca exista intr-un mod 
particular. 

In al treilea rand putem vorbi despre o permanenfd 
stabild [a lucrurilor]. 

Cu alte cuvinte, putem spune ca toate lucrurile 
[create] exista. Astfel, daca un lucru exista, el nu poate fi 
decat acesta sau acela §i nu poate fi decat intr-o forma 
proprie. 

Sau daca un lucru este acesta sau acela, el nu poate 
decat sa aiba o forma anume §i sa existe in f apt. 



78 Care separa persoanele Treimii intre ele. 



79 Marturisiri de credin^a. 



42 



Sau daca acel lucru are o anume forma proprie, ea ti 
aparfine §i de aceea nu poate decat sa existe §i sa fie acesta 
sau acela. 

Astfel, este posibil ca §i la nivelul Treimii o persoana 
sa poata face ceva la care celelalte [persoane] sa nu 
participe. 

Caci daca injelegi ca ceva exista ca aceasta sau ca 
aceea, atunci trebuie sa ramana ca ea insasi ca sa aiba 
forma proprie. 

§i astfel avem Trei persoane in care niciuna nu face 
ceva in parte/in mod separat. 

Astfel am tratat numai o parte din aceasta problema, 
parte care face ca sohuia sa fie §i mai greu de gasit. 

Insa doresc sa-Ji deschid o cale in in^elegerea ei - 
daca, intr-adevar, pot sa fac aceasta - [prezentandu-Ji] cat de 
mare [este important ei] in invajatura adevarului catolic , 
adica [sa-Ji vorbesc despre] invajatura despre 
inseparabilitatea persoanelor Treimii §i despre cat de grea 
este infelegerea ei. 

4. la aminte deci, la cele care framanta cugetul tau, 
dar care nu il va mai nelinisti pentru mult timp! 

Modul existenfei [ma refer la cea de a doua 
caracteristica din cele trei de mai sus], care este in mod 
propriu atribuit Fiului, il face pe eel care este exersat §i are 
arta de a prezenta lucrurile - daca ma pot exprima a§a in 
descrierea unor astfel de subiecte - §i care are exercifiul 
infelegerii, acestuia deci ii face mintea ca sa fie modelata de 
injelegerile unor astfel de lucruri. 

Caci prin asumarea firii umane [de catre Fiul] s-a 
lucrat in mod desavarsjt tot ceea ce Gstefolositor pentru noi, 
adica toata exersarea pe calea dreapta a viefii §i s-a 
exemplificat [de catre Domnul, in persoana Sa, tot] ceea ce 
s-a poruncit prin adevaratele invafaturi limpezi ale 
Dumnezeirii §i de ce nu este far a rafiune toate cele care I se 
atribuie Fiului. 

Caci sunt multe lucrurile pe care eu le las in seama 
cugetarii tale §i pe care Ji le sugerez in mod prudent, de§i 
acestea se constituie in elemente fara de care se darama 
toate celelalte. Fiindca nu este/ara rost faptul de a-^i da o 
dreapta infelegere a intregului. 



Sobornicesc. 



43 



Caci in cadrul celor trei caracteristici ale lucrurilor 
prezentate anterior - de§i chestiunea in discujie poate fi 
pusd sau nu - se cere, in mod necesar, ca ceea ce este 
[adica aceasta sau aceea] sa nu fie, bineinjeles, dintre cele 
care nu au existenfd. 

§i acest lucru se cuvine afirmat sau infirmat , fiindca 
ceea ce este permite sa ne facem opinii desire firea sa. 

In acela§i fel, cand ne intrebam ce este un lucru, 
intrebarea implica faptul ca, deopotriva, acel lucru sa existe 
§i ca firea sa sa aiba anumite caracteristici. 

§i, in acela§i fel, cand ne intrebam care este firea 
unui lucru, este necesar ca aceasta intrebare sa implice 
faptul ca lucrul exista §i ca el este ceva, deoarece toate 
lucrurile sunt inseparabil unite intre ele. 

Niciodata problemele ridicate de catre ambele 
intrebari nu pot exista in afara celor trei caracteristici §i o 
aten^ie speciala trebuie indreptata spre caracteristica 
con^inuta de intrebare. 

§i e nevoie de o reala exersare pentru un barbat, daca 
vrea sa fie instruit §i format dupa un astfel de model. 

De aceea nu putem spune, privitor la ceea ce il 
desavar§e§te pe un barbat in aceasta pregatire [pentru 
injelegere], nici ca ea nu exista sau ca nu este un lucru de 
dorit. Adica nu putem sa spunem ce este aceasta, fara a 
implica in afirmajie, deopotriva, existenfa §i firea lucrului. 

Caci noi cautam, in primul rand, sa cunoa§tem ce este 
aceasta. Fiindca [pe masura ce] cautam sa cunoa§tem 
aceasta noi in^elegem, ca prin intermediul ei putem injelege 
ca este ceva §i ca e ceva in care noi putem ramdne. 

De aceea, mai inainte de toate, e necesar ca sa avem 
un mod real [de experienfa] §i un fel de infelegere care sa 
poata fi expus in mod clar. 

§i acest lucru trebuie facut §i in cazul expunerii 
dumnezeie§ti a celor stabilite despre Intrupare, care sunt in 
mod propriu atribuite Fiului. In sensul ca, aceasta 
cunoa§tere a noastra vine, prin Fiul, de la Tatal Insu§i. 

Adica vine de la Cel dintdi principiu ' al tuturor 
lucrurilor care exista §i are in sine o inexprimabild 
atracpe . 



Daca un lucru exista sau nu exista. 
82 Emulate mai sus. 



83 De la Tatal. 

84 Cunoasterea lui Dumnezeu ne atrage spre Sine intr-un mod deplin, intr-un mod 
abisal. Nu venim numai cu mintea noastra spre Dumnezeu ci cu intreaga noastra 



44 



Iar dulceaja de a ramane in aceasta cunoa§tere [a lui 
Dumnezeu], alaturi de dispre^uirea tuturor lucrurilor 
trecatoare sunt un dar §i o lucrare, care este, in mod 
propriu, atribuita Sfantului Duh. 

De aceea, de§i persoanele dumnezeie§ti lucreaza in 
mod desavar§it in comun in toate lucrurile §i fara 
posibilitatea de a lucra separat, niciodata lucrarile lor nu se 
cuvine sa fie prezentate ca facandu-se separat de una sau de 
alta [dintre persoane] . 

In acest fel [remediem] neputin^a noastra [de a 
prezenta cele ale Treimii], adica neputinja de a cadea din 
imitate spre diver sit ate. 

Caci nimeni nu a ajuns la inaljimea unui astfel de 

Of 

inaljimi prin propria sa putere , afara doar de faptul cand s- 
a oprit la nivelul de injelegere al altora 86 . 

Tu ai aici, in aceasta scrisoare, o cale prin care poji sa 
le injelegi pe cele care aparjin acestei invajaturi, pentru ca 
mintea ta lucreaza ca sa aiba un fundament statornic . 

De aceea, cu darurile pe care eu §tiu ca tu le posezi, 
poji sa urmezi evlaviei §i, prin acestea, poji sa fii intarit [in 
credinja ta], spre a cuprinde §i pe cele care raman inca de 
infeles. 



fiinfa, venim cu totul spre Sine, ca spre Cel care este implinirea noastra actuala si 
veqnica. 

85 Adica la cunoasterea Treimii Preadumnezeiesti. 

86 Cand a cercetat experien^a Sfin^ilor, care au experiat intimitatea cu Dumnezeu. 

87 Al credin^ei. 



45 



Scrisoarea a 12-a 
(scrisa in anul 389 d. Hr.) 



[Aceasta scrisoare a fost omisa din colectia in limba engleza, 
pentru ca s-a pastrat numai un fragment din textul ei. De aceea, noi am 
tradus aceasta scrisoare fragmentara conform cu PL 33, col. 77.] 



Augustin cdtre Nebridius 



1 . Multele tale scrisori, pe care mi le-ai scris si trimis 
pe acestea le-am primit. Caci nici pe tine nu pot sa nu te 
cred, dupa cum nici \\xpe mine. 

De aceea, cu adevarat, ti-am raspuns la lucuri care nu 
suntySra valoare. Dupa cum nu este mica dragoste mea de 
a-ti raspunde la scrisorilor tale, pe care, in mod frecvent, [le 
primesc] de la tine. 

Astfel, dintre multele noastre [scrisori], nu te umple 
[vreuna] ca a doua primita, de comun acord, intre noi. Nu 
insa si a treia trimisa. 

Si, desigur, recunosc exemplele care mi-au atras 
atentia in a cincia [scrisoare], in care tu ma rugai ca sa iti 
raspund. 

Numai ca una dintre acele intrebari inca imi sta 
impotriva, fapt pentru care nu ma tern sa iti vorbesc despre 
ea, pentru ca nu cumva sa nu iti satisfac dorinta ta. 

Caci a infrdna ceva mic este benefic si un castig 
anume e primit cupldcere. 

Astfel, in mod limpede, dar si cu ceva inselare a 
inteligentei, atunci cand suntem slabi in cuvinte, nu imi 
aduci mie nicio sldbiciune. Ci tu, in mod drept, cand 

oo 

aceasta imi apartine mie, il faci pe celalalt sa fie tare, daca 
celalalt poate sa fie astfel incdntat, dupa cum a si cerut . 

Astfel, si aceasta scrisoare/epistola, care se numara 
printre micile mele scrisori, pe care [eu] ti [le-am trimis], nu 
le micsoreaza cu nimic pe celelalte. 



Slabiciunea sau neputinta momentana de a ma exprima foarte bine intr-o anume 
problema. 

i9 Chiar daca scrisoarea ta nu e stralucita sau nu raspunde pe deplin asteptarilor 
destinatarului, daca // intaresti cu ea pe prietenul tau, pe confidentul tau, atunci il 
faci sa se bucure sau tocmai bucuria pe care i-o product e intarirea de care avea 
nevoie. 



46 



Insa tu nu trebuie sa-mi trimiti [scrisori] mici, [dupa 
cum fac eu], pentru ca nu ma pot imbogati [decat din] cele 
foarte largi. 

De aceea, [pentru] cei care intreaba despre Fiul lui 
Dumnezeu, cum de a putut El Insusi sa accepte ca sa fie 
numit om, [ramanand, in acelasi timp,] ca Tatal si, in acelasi 
timp, impreuna cu El fiind, [le spunem ca trebuie] sa le 
inteleaga, [mai intai], pe cele usoare, dupa cum [poate sa 
inteleaga] cuvantarea noastra, pentru ca sa poata sa inteleaga 
[pentru ca aceasta este indescriptibila], cum este Fiul lui 
Dumnezeu, Care are asemenea unire [cu Tatal]. 

Pentru ca astfel acesta atinge intru catva invatatura 
insasi si frumusetea lui Dumnezeu, prin Care s-au facut 
toate din cele care s-au facut [In. 1,3], adica prin Cel care se 
numeste Fiul. 

Astfel, [ca si in cazul] celorlalte lucruri, prin lucrarea 
Lui a fost facut omul, prin a Carui cunoasterQ si dupa al 
Carai chip noi suntem creati. 



47 



Scrisoarea a 13-a 
(scrisa in anul 389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1. Nu simt nicio placere sa scriu despre subiecte pe 
care nu vreau sa le discut. Nu ma simt in largul meu sa scriu 
despre vestile zilei. 

§i vad ca despre una tu nu ma intrebi iar despre 
cealalta mie nu imi face nicio placere [sa vorbesc]. Pentru 
ca, daca tu taci, nu am nici ocazia §i nici placerea de a putea 
vorbi despre lucruri pe care obi§nuiam sa le cercetam 
impreuna. 

Intr-adevar, nop^ile de iarna sunt foarte lungi §i nu pot 
sa mi le petrec in intregime dormind. Insa cand am placerea 
unor altfel de subiecte, decat cele pe care le discutam de 
obicei, care sunt un dar pentru amandoi, cum sa-mi exprim 
mai deplin considerafia! Atunci, ce pot sa fac? 

Sa ma comport ca un mut fa^a de tine, ca unul care nu 
poate sa vorbeasca sau ca unul care tace, pentru ca nu vrea 
sa vorbeasca? 

Nu-mi doresc niciunul dintre aceste lucruri, nici de la 
tine spre mine §i nici de la mine spre tine. 

Astfel, vin §i port, iata!, dupa ce s-a sfar§it noaptea, 
greutatea de a continua cele pe care mi le-am luat de facut §i 
anume sa ma dedic subiectului acestei scrisori. 

2. Cred ca nu po^i sa nu-^i aminte§ti chestiunea care 
ne-a framantat pe amandoi, care ne-a Jinut in priza, cu 
sufletul la gura, §i incorda^i, in legatura cu trupul sau cu un 
fel de trup, care aparjine in mod ve§nic sufletului §i care, 
dupa cum i^i aduci aminte, se nume§te prin aceasta vehicul. 

§i este clar ca din acest motiv, pentru ca se mi§ca 
dintr-un loc intr-altul, nu este cuprins de inielegere. 

Insa, daca nu poate fi cuprins de inielegere el nu 
poate fi injeles. Din acest motiv este cu totul imposibil sa ne 
formam o opinie aproape de adevar despre acesta, pentru ca 
este un lucru care este in afara celor gandite de mintea 
noastra, adica de cele careprovin din simfuri. 



48 



Iar cand un lucru este mai presus de cele care Jin de 
minte §i de simjuri, speculate pe baza acestuia sunt fara 
fundament §i superficiale. 

Iar lucrul pe care noi il discutam acum este din 
aceasta spe^a 90 , daca el, cu adevarat, exista. 

Astfel, de ce ma intreb aceasta §i nu renunj la ea, in 
definitiv, ca la o chestiune neimportanta, ci ma rog 
Domnului ca sa ne ridice pe noi la linistea desavdrsita a 
fiinjei Celui Prea inalt? 

3. Poate ca tu o sa-mi replici [urmatoarele] : „De§i 
trupurile nu pot fi percepute de catre injelegerea noastra, noi 
putem percepe cu injelegerea noastra multe lucruri care \m 
de materie, adica lucruri pe care le §tim ca fiind existente. 
Caci cine va dori sa nege sau sa afirme acest lucru, ne va da 
mai mult decat ce este adevarat? 

Astfel, lucrurile care sunt in mijlocul altor lucruri, in 
afara oricarei discujii, sunt lucruri care exista in natura. 

Materia insa§i este un obiect pe care il cunoa§tem prin 
simjuri. Insa, cand vrem sa ne pronunjam asupra adevarului 
unei existence percepute cu mintea, nu putem sa o percepem 
decat in acest fel, [adica prin intermediul minfii]. 

Iar acest trup necunoscut, despre care noi ne 
problematizam, de care sufletul depinde pentru a avea 
puterea de a se muta dintr-un loc in altul, e posibil sa fie 
cunoscut de catre simjuri mai presus decat ale noastre §i nu 
gandit de catre noi. 

§i astfel, in orice situate, problema pusa de catre noi 
nu poate fi injeleasa de catre mintea noastra". 

4. Insa, daca tu vrei sa imi spui aceste lucruri, ni 
reamintesc faptul ca actul mintal pe care noi il numim 
intelegere apare in noi pe doua cai: fie pe calea minfii insesi, 
pentru ca in^elegem ca mintea insa§i exista, fie prin cele 
provenite prin simfuri, ca in cazul menjionat anterior, atunci 
cand noi injelegem ca materia exista. 

In prima dintre cele doua cai menjionate noi 
infelegem prin noi insine, adica cerand ajutorul Domnului in 
cele care Jin de noi, [de puterea noastra de injelegere] . 



90 Adica face parte dintre lucrurile care nu pot fi inventariate, in^elese, cuprinse de 
mintea noastra, pentru ca o depasesc. 



49 



Pe a doua cale noi injelegem, cerand ajutorul lui 
Dumnezeu referitor la cele care ne sunt date noua spre 
injelegere prin trup §i simfurile [trupului]. 

Daca aceste lucruri ne conduc la adevdr, niciunul nu 
poate injelege cu mintea decat ceea ce trupul ne confirma ca 
exista sau nu, sau fiecare poate injelege numai ceea ce 
simjurile sale ii dau sa in^eleaga. 

Iar daca despre orice fiinja care exista sim^urile ne 
dau confirmari, atunci noi vedem, in mod clar, numai un 
anume numar de lucruri. 

§i astfel, in concluzie, ceea ce eu constat, este ceea ce 
am spus de la inceput, cum ca problema noastra [legata de 
vehiculul sufletului] este una care ne depaseste. 

Eu am gandit acest fapt de multe ori la rand, de aceea 
vreau sa cunosc §i ceea ce gande§ti tu. 



50 



Scrisoarea a 14-a 
(scrisa in anul 389 d. Hr.) 



Augustin ti trimite lui Nebridius salutare 



1. Ma bucur nespus sa dau raspuns la ultima ta 
scrisoare, nu pentru ca subevaluez intrebarile tale anterioare 
sau pentru ca nu m-am bucurat de ele, ci pentru ca in 
raspunsul tau eu am gasit un mare raspuns [pentru mine], 
mai presus decat Ji-ai putea inchipui. 

Caci, de§i mi-ai cerut sa \\i trimit o foarte lunga 
scrisoare, nu sunt propriu sa fac ceea ce imi ceri, caci, dupa 
cum §tii, imi doresc intotdeauna acest lucru §i doar imi 
doresc 91 . 

Nu ma intreba de ce ci, mai degraba, injelege ca mi-e 
mai greu sa ni enumar lucrurile care ma impiedica, decat sa 
\\i explic ceea ce ma impiedica . 

2. Tu ma intrebi, de ce noi amandoi, de§i separa^i unul 
de altul, facem multe lucruri in mod identic, dar soarele nu 
are identitate cu alte corpuri cere§ti. 

Cred ca trebuie sa incerc sa explic cauza acestui lucru. 
Acum, daca tu §i eu facem acelea§i lucruri §i soarele face 
lucruri pe care le fac §i alte corpuri ceresti. 

Insa acelea§i lucruri nu se fac in mod identic de catre 
toji, §i acesta este un adevar in mod egal [trait] §i de catre 
mine §i de catre tine . 

§i eu §i tu ne plimbam §i, in acela§i timp, §i al^ii fac 
acest lucru. §i eu §i tu ne trezim [dimineaja]; cu to^ii ne 
trezim. §i eu §i tu vorbim, §i al^ii vorbesc, chiar daca nu 
exista asemanare intre actele mintale §i lucrurile vizibile. 

Astfel este potrivit rajiunii sa compari mintea cu 
minte. Caci corpurile cere§ti, ca unii care avem minte, 
trebuie sa le injelegem mult mai unitar prin cugetari sau 



91 Adica nu am timp sa i^i scriu scrisorile lungi pe care mi le doresc. 

92 Mi-e greu sa r(i dau detalii despre cate ma impiedica ca sa-^i scriu, dar pot sa i^i 
spun, intr-un cuvant, ca nu pot sa i^i scriu mai mult decat r(i scriu. 

93 Desi doi sau o mie de oameni mananca, totusi fiecare mancam in felul nostru, in 
modul nostru, gandindu-ne la altceva, sim^ind altceva si bucurandu-ne sau 
intristandu-ne de ceea ce mancam in felul nostru propriu. Desi facem cu to^ii un 
lucru in comun, totusi fiecare receptam lucrul facut in mod propriu. 



51 



contemplajii sau prin oricare alta expresie potrivita 
activitajii care le vizeaza. 

Fiindca [in cadrul] mi§carilor trupului, [spre 
exemplu], vei observa - daca le vei privi cu aten^ie - ca este 
imposibil sa precizezi existenja aceluia§i lucru facut de catre 
doua persoane [in acela§i timp] 94 . 

Caci atunci cand noi doi mergem impreuna, tu crezi 
ca facem in mod necesar acela§i lucru? Departe acest gand 
de injelepciunea ta! 

Caci daca fiecare dintre noi s-ar indrepta spre nord, ar 
trebui sa faca facem acela§i pas amandoi, sa mergem in 
acelasj ritm sau sa mergem la fel de incet unul ca celalalt. 

Toate aceste lucruri sunt injelese prin intermediul 
simjurilor. Dar tu, daca nu gre§esc cumva, prive§ti spre ceea 
ce noi cunoa§tem ca fiind injelegerelraiiune, decat spre ceea 
ce putem inva^a prin sim^uri. 

Astfel, daca noi ne indreptam spre sud, fiind 
impreuna §i ne legam unul de altul, atunci calcam pe aceea§i 
placa de marmura sau pe aceea§i placa de filde§, insa nu 
putem sus^ine ca avem aceleasi sentimente, ca la fel ne bate 
inima sau ca avem aceeasi expresie afefei. 

Poji sa ne scoji pe noi din ecuajie §i sa pui in locul 
nostru pe fiii lui Glaucus 95 §i nu vei ob^ine nimic prin 
aceasta substituire. 

Caci chiar §i cand ar fi doi gemeni perfect 
asemanatori unul cu altul, e necesar ca emojiile lor sa fie 
particulare. §i e cu atat mai necesar, pentru ca prin nasterea 
lor ei sunt doi oameni separafi. 

3. Probabil ca imi vei zice: „DiferenJa in acest caz 
este una care poate fi injeleasa numai de rafiune. Insa 
diferen^a intre soare §i alte corpuri ceresti este in continuare 
[o problemd] deschisa". 

Dar daca insi§ti ca eu sa ma pronunj cu privire la 
difereniele de mdrime dintre ele, tu cuno§ti faptul, ca multe 
lucruri pot fi spuse despre distance prin care ele se 
schimba faja de noi §i ma aflu in cea mai mare nedumerire 
daca vrei sa vorbesc, in mod clar, despre aceste schimbari 96 . 



94 Daca doua persoane fac aceleasi gesturi in cadrul unui lucru anume - mananca sau 
se spala - observam ca gesturile lor nu sunt identice, ci fiecare mananca si se spala 
intr-un anume fel. 

95 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Glaucus. 

96 Despre modul divers in care vedem corpurile ceresti. 



52 



Fiindca eu pot nn;elege cum ca mdrimea actuald [a 
lor] corespunde cu aparenta mdrime a corpurilor cere§ti. §i 
cred acest lucru. 

De aceea, [in aceasta problema] este ca §i cum Ji-as. 
cere sa imi araji pe cineva ale carai simjuri sunt incapabile 
sa remarce impunatoarea statura a lui Naevius , care se 
distinge prin aceea ca are cel mai mare picior dintre oameni. 

Insa, dupa cum cred, tu ai fi dornic sa intalne§ti astfel 
de oameni de statura acestuia. Dar daca tu nu ai avea niciun 
ca§tig de cauza in cautarea ta, nu ai cere de la mine o 
scrisoare, in care sa-Ji detaliez dimensiunile sale unice? 

§i astfel, daca pe pamant se observa o a§a mare 
diversitate a marimii lucrurilor, cred ca nu trebuie sa ne 
surprinda faptul ca aidoma se intampla lucrurile §i in ceruri. 

De aceea, daca acest lucru te uime§te, ca soarele, §i nu 
alt corp ceresc, e eel care umple totul pe timpul zilei, cine, te 
intreb eu, a aratat pe om mai mare, decat omul pe care 
Dumnezeu 1-a luat in unirea cu Sine, in mod deplin, decat 
Cel care a intrecut pe toji Sfinjii §i injelepjii caji au existat 
vreodata? 

Caci daca II compari pe El cu un alt om infelept, El e 
diferit de toji prin mare^ia Sa imensa, dupa cum e diferit 
soarele de deasupra noastra de toate celelalte corpuri cere§ti. 

§i compara^ia mea poate fi reformulata [in diverse 
moduri] in atenta ta munca de cercetare. Caci nu e imposibil 
pentru tine, pentru mintea ta unica §i daruita [cu 
in^elepciune de catre Dumnezeu] sa aiba §i alte alegeri. Caci 
po^i cu repeziciune sa gase§ti o alta solujie [paradigmatica] 
referitoare la in^elegerea umanitafii lui Hristos. 

4. Caci daca ma intrebi despre Adevaral eel mai mare 
§i despre cea mai mare Injelepciune §i despre Arhetipul 
tuturor lucrurilor, prin Care toate s-au facut [In. 1, 3], §i pe 
Care, in crezurile noastre II marturisim ca fiind Fiul lui 
Dumnezeu, Cel Unul-Nascut, atunci El cuprinde toata 
omenirea la modul general sau pe fiecare om in parte care 
apar^ine neamului omenesc. 

Aceasta e o problema importanta. §i parerea mea e ca 
in [ceea ce priveste] crearea omului [aceasta] a fost in El ca 



97 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Gnaeus_Naevius. 

8 Umanitatea asumata de catre Fiul lui Dumnezeu din Prea Curata si Pururea 
Fecioara Maria. 



53 



idee numai a omului in general §i mxpe tine sau/?e mine in 
mod personal. 

Insa, in cadrul timpului, apare ideea fiecarui om in 
parte, cu toata varietatea [de insu§iri] prin care se disting 
oameni unii de ah;ii, traind prin aceasta curajia Adevaralui. 

§i aceasta recunosc ca e foarte greu de injeles. De§i 
cunosc prin astfel de paradigma, ca lumina poate acoperi 
totul, dupa cum putem recurge [la paradigma] cunoa§terii 
care locuie§te in mingle noastre. 

Pentru ca in geometrie ideea de unghi e un lucru pe 
cand ideea depatrat e un alt lucru. 

Din aceasta cauza trebuie sa descriu unghiul prin 
ideea de unghi §i cand fac aceasta, numai acesta este prezent 
in mintea mea. 

Insa nu pot niciodata sa descriu ce este acela un 
patrat daca nu mi-am fixat, in prealabil, atenjia spre ideea 
depatru unghiuri [pe care o arepatratul]. 

In acela§i fel, daca vedem pe fiecare om ca pe ofiinfa 
individuala putem sa ne facem o idee proprie vizavi de 

■ 99 

sine . 

Insa, daca vrem sa ne facem o idee [despre top], pe 
baza ideii pe care ne-am facut-o despre unul singur, atunci 
nu ne-o putem face numai urmarind pe unul ci un mare 
numar de oameni. 

De aceea, daca Nebridius este o parte din univers, 
cum si este de fapt, §i intreg universul e facut din parfi, 
atunci Dumnezeu, Cel care a facut universul, nu a putut sa 
aiba in planul Sau ideea tuturor parfilor. 

De aceea, daca exista in aceasta idee/in acest plan [al 
Sau] un mare numar de oameni nu apartine omului insusi 
aceasta. Caci, pe de alta parte, to^i oamenii se pot reduce, in 
mod minunat, la unul. §i cred ca vei considera lucru u§or sa 
faci acest lucru. 

Intre timp insa, te rog sa fii mul^umit cu ceea ce Ji-am 
scris, de§i sunt pregatit sa il intrec pe Naevius insu§i. 



99 De fiecare in parte. 



54 



Scrisoarea a 15-a 
[scrisa la 390 d. Hr.] 



Augustin ti trimite lui Romanianus salutare 



1. Aceasta scrisoare arata oare ca nu ai avut hartie 
indeajuns de mult? Insa nu se poate spune asta §i de noi, 
pentru ca pergament se gase§te aici din plin. 

Tabln;ele mele de filde§ 100 le-am folosit pentru 
scrisoarea pe care Ji-am trimis-o prin unchiul tau. §i doresc 
prin aceasta, mai degraba, sa scuz lipsa ta de pergament, 
pentru ca nu vreau sa intarzii cu ceea ce am sa-Ji scriu. Caci 
ar fi absurd sa ma uit la materialul pe care ni scriu. 

Insa, daca vreuna din tablijele mele sunt la tine, te rog 
sa le trimiji celor care doresc sa ma vada pentru acest 
lucru 101 . 

Caci am scris ceva, despre ceea ce Domnul a binevoit 
sa mi le arate mie despre religia catolica, pe care, mai 
inainte ca sa mi le ceri, eu doream sa \i le trimit. 

[§i am sa \i le trimit] daca intre timp nu o sa raman §i 
mfarafoi. §i vei primi, deopotriva, orice fel de scriere pe 
care vor binevoi [sa le ofere] fra^ii, care sunt impreuna cu 
mine. 

Despre manuscrisele despre care imi vorbe§ti §i 
uitasem cu totul de ele, in afara de carjile Despre orator {De 
oratore). 

Insa nu am scris ceva mai bun decat cele pe care tu le 
dore§ti §i am inca aceea§i minte [ca atunci cand le-am 
scris] 102 . Prin aceasta vei cunoa§te, ca in aceasta privinja nu 
pot face mai mult decat am facut. 

2. Mi-ai facut o mare placere prin ultima ta scrisoare 
pentru ca ai dorit sa imi imparta§e§ti §i mie bucuria ta. Dar, 

„cum m-ai uitat atdt de profund, 

§i esti atdt de linistit acum, avand acum alta fa^a, 

ca unul care se treze§te din valurile somnuluil" . 



100 



Deci scria §i pe pergament si pe placi pe care se puteau scrijeli sau sapa 



cuvintele. 

101 Adica, pentru a le da ceva scris de catre mine. 

102 Am ramas la aceleasi opinii ca atunci cand am scris cardie la care tu te referi. 

103 Virgilius,^4e«ew, v. 848, 849. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Aeneid. 
O puteti downloada de aici: 



55 



Insa §tiu ca nu m-ai uitat §i ca nu e§ti nepdsdtor. De 
aceea, daca ai un ragaz ca sa meditezi mai adanc, atunci 
folose§te aceasta dumnezeiascd binecuvdntare\ Caci atunci 
cand aceste lucruri vor trece, nu ne putem bucura decat prin 
aceea, ca putem arata recunostinfa noastra celor carora le 
suntem datori. 

Iar daca slujirea este o binecuvdntare trecdtoare noi 
facem in cadrul ei ceea ce este drept §ipotrivit sa facem. 

Adica, cu cumpdtare §i inielepciune a duhului 
[lucram], ca sa primim pe cele care, prin natura lor, sunt 
trecdtoare. 

Dar daca pe cele care Jin de noi le facem fara sa ne 
ocupe pe deplin atenfia §i sunt inmuljite fara sd ne incurce 
§i ne slujesc noua fara sd ne risipeascd atunci astfel de 
lucruri ne indreptajesc sa primim rasplatirea 
binecuvantarilor celor ve§nice. 

Caci Cel care este Adevarul a zis: „Daca nu ai fost 
credincios in acestea care fin de oameni, cine ni va da \iq 
ceea ce ifi e propriul". 

De aceea trebuie sa ne eliberam de grija de cele 
trecdtoare §i sa cautam pe cele binecuvdntate, care sunt 
netrecdtoare §i sigure. 

Sa ne avantam a§adar inspre cele mai presus de 
patimile pamante§ti! 

Caci albina nu are numai aripi dar ea §i adund din 
destul cele ale sale, pe cand a cddea in miere e moarte . 



http://www.archive.org/details/bookvirgilsneid03marogoog. In editia downloadabila 
de fata se regaseste in Cartea a V-a, p. 29. 

A cadea in patimile care par sa te indulceasca inseamna sa mori duhovniceste. 



56 



Scrisoarea a 16-a 
[scrisa la anul 390 d. Hr.] 



Maximus din Madaura cdtre Augustin 



1 . Dorind sa ma bucur, in mod continuu, de vorbirea 
cu tine §i sa fiu insufle^it de gandirea ta, pe care doresc 
foarte mult sa o urmez, §i asta fara ca sa ni tulbur bunele 
tale simjiri, [iji reamintesc faptul,] ca de curand m-ai atacat. 

§i nu m-am putut stapani sa nu \\i raspund in acela§i 
duh, fapt pentru care mi-ai cerut sa \\i scriu, in tacere, o dare 
de seamd despre ceea ce am considerat afi gre$it 105 . 

Insa ni cer sa fii ingaduitor cand vei auzi aceste 
sentinje date de catre mine, daca le vei judeca drept o 
evidenfd a sldbiciunii unui om batran. 

Mitologia greacd ne spune, fara sa ne avertizeze 
suficient de mult in ceea ce prive§te credin^a pe care ar 
trebui sa i-o datoram, ca muntele Olimp este locul unde 
sala§luiesc zeii. 

Insa astazi vedem piaja ora§ului nostru plina de 
mul^imea celor care cauta ajutorul zeilor, dar nu aprobdm 
aceasta [cdutare a lor] . 

Caci cine poate fi atat de nebun §i de infatuat ca sa 
nege faptul ca exista un singur Dumnezeu, fara de inceput, 
fara sa fie zamislit natural, adica marele §i preaputernicul 
Tata al tuturor? 

Puterile acestei Dumnezeiri, impartasjte intregului 
univers pe care El 1-a facut, noi le cinstim sub diverse nume. 
Insa niciunul dintre noi nu §tie adevaratul Sau nume, de§i 
numele de Dumnezeu este comun tuturor felurilor de 
credin^e religioase. 

§i de aici faptul, ca, de§i ne rugam in diverse moduri 
[lui Dumnezeu], in diferite moduri fiinjei Dumnezeirii, 
vedem, de fapt, ca ne inchinam Lui, Celui in care toate 
numirile sunt una. 

2. §i aceasta este marea ta in§elare in aceasta 
problema, pentru ca eu nu pot nega nerabdarea cu care 
vreau sa in^eleg acest lucru. 



105 In comportarea Dumnezeiescului Augustin catre Maximus. 

106 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Muntele_01imp. 



57 



Caci cine poate injelege de ce Mygdon este cinstit ca 
fiind deasupra lui Jupiter , eel care love§te cu trasnetul? 
Sau de ce Sanae este deasupra Iunonei 108 , a Minervei 109 , a 
lui Venus 110 §i a Vestei 111 ? Ori primul martir Namfanio [ce 
oroare!] este deasupra tuturor zeilor nemuritori la un loc? 

Printre nemuritori, Lucitas e vazuta cu pujina 
reverenja, pe cand aljii sunt vazu^i la capatul listei, avand 
nume dezgustdtoare de zei §i oameni. 

§i astfel gasim zei cu nume umilitoare §i care le aduc 
deservicii, pentru ca ii pun in randul criminalilor - §i prin 
aceasta e afectata moartea nobild pentru o cauzd buna. - dar 
ne ofera §i con§tiin^a ca au fapte rele, pentru care ei vorfi 
condamnafi. 

Mormintele acestor oameni - §i aceasta e cea mai 
mare prostie, dupa parerea noastra - sunt vizitate de cete de 
creduli, care le ridica temple §i disprejuiesc cinstirea 
stramo§ilor lor, ca spre exemplu prevestirea acelui poet 
indignat , care spunea: Roma, in care sunt templele zeilor, 
sejurdpe umbrele oamenilor ' . 

§i se poate vedea acest lucru din aceea ca, atunci cand 
a inceput a doua campanie de la Actium 114 , in care mon§trii 
egipteni au pierit curand, au indraznit sa i§i arate armele 
impotriva zeilor romani. 

3. Insa, te rog staraitor, o, omule cu o mare 
injelepciune!, sa la§i la o parte, pentru pu^in timp, vigoarea 
elocin^ei tale, care este recunoscuta peste tot; sa la§i la o 
parte argumentele lui Hrisippos 115 , pe care le folose§ti din 
plin in dezbateri; sa la§i la o parte §i logica ta, care i§i 
folose§te toate energiile pentru ca nimic sa nu ramana 
nedezbatut §i arata-mi, in mod clar §i pe injelesul meu, care 
este acest Dumnezeu pe care cre§tinii II afirma §i mai ales tu 
insuji, §i da-mi sa vad cum sa intru in cele de taind. 



107 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Jupiter_%28mythology%29. 

108 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Juno_%28mythology%29. 

109 Idem: http://ro.wikipedia.org/wiki/Minerva. 

1 : ° Idem : http ://en. wikipedia.org/wiki/Venus_%28my thology %29. 

111 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Vesta_%28mythology%29. 

112 De cultul adus falsilor zei. 

113 Lucan, Pharsalia, VII, 459: „Inque Deum templis jurabit Roma per umbras". A 
se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Pharsalia. Cartea, in traducere in limba 
engleza, poate fi downloadata de aici: 
http://www.archive.org/details/pharsaliaoflucan001ucaiala. 

114 A se vedea: http://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%831ia_de_la_Actmm. 

115 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Chrysippus. 



58 



Caci cat e ziua, in faja ochilor §i urechilor oamenilor, 
noi slujim zeilor no§tri prin cereri imbelsugate §i ii 
imblanzim prin sacrificii pldcute. §i noi suferim dureri 
multiple pentru ca acele lucruri sa fie vdzute §i acceptate de 
cdtre tofi. 

4. Astfel, de§i sunt infirm §i batrdn, am precizat eu 
insumi in ce consta controversa, §i doresc sa incuviinjez 
aceasta §i prin zicerea retorica a lui Mantua: Fiecare dintre 
noi este atras de ceea ce ii place eel mai mult 116 . 

De aceea, o, omule extraordinar! , care m-ai intors de 
la credinja mea, nu ma indoiesc de faptul ca aceasta 
scrisoare poate fi furata de hofi, distrusd defoc sau de orice 
altceva. 

Insa, daca aceasta se va intampla, daca hartia aceasta 
se va pierde, nu se va pierde §i scrisoarea mea, fiind gata sa 
\\i trimit o copie, pe care sa o vada toate persoanele 
evlavioase. 

Caci tu vei fi printre dumnezei, §i alaturi de noi to^i, 
care suntem muritori pe faja acestui pamant - §i care avem o 
reala armonie, fiindca dezacordul dintre noi e aparent - II 
venerdm §i Ii slujim Celui care este Total tuturor 
dumnezeilor §i al tuturor celor muritori. 



116 Virgilius, Ecloga, II, 65: „Trahit sua quemque voluptas". Ecloga II, in original si 
in integralitate: 

http://www.perseus.tufts.edu/hopper/text?doc=Perseus%3Atext%3A1999.02.0056% 
3Apoem%3D2. 



59 



Scrisoarea a 17-a 
[scrisa la anul 390 d. Hr.] 

Cdtre Maximus din Madaura 



1. Ne angajam intr-o dezbatere serioasd acum sau 
dorinja ta [de a comunica] e numai o glumdl Pentru ca, din 
stilul pe care il are scrisoarea ta, nu cunosc nici care este 
cauza sldbiciunii tale §i nici care e motivul gdndirii 
curtenitoare pe care o manife§ti [faja de mine]. 

Fiindca ai preferat sa fii, mai degraba, ascuns in 
argumentajia ta decat sd imi vorbesti deschis. 

Caci, in primul rand, compara^ia pe care o faci intre 
Muntele Olimp §i piafd nu cred ca are nicio rafiune 
dumnezeiascd. Numai daca nu cumva vrei sa imi reaminte§ti 
faptul, cum ca se spune ca Jupiter a facut muntele eel mai 
inalt casa a sa atunci cand el era in razboi cu propriul sau 
tata, dupa cum ne invaja istoria, care, pentru coreligionarii 
tai, este sacra. 

§i, la fel, ca s-a zis ca piafa lui Marte este 
reprezentata prin doua imagini, cu cineva inarmat §i cu 
altcineva neinarmat §i ca statuia unui om e plasata deasupra 
celor inchi§i, din care ies trei degete ale furiei demonismului 
lor, prin care este ocarat tot eel care provoaca dusmdnia 
cetdfenilor. 

Pot a§adar sa cred, ca prin men^ionarea piefei tu ai 
intenjionat ca sa imi reaminte§ti despre aceste divinitdjil 
Numai daca nu cumva dore§ti ca sa purtam aceasta discu^ie 
la un nivel relaxat decat serios. 

Insa in ceea ce prive§te fraza in care tu ai spus ca 
acesti dumnezei sunt ca niste mddulare, §i asta cu referire la 
singurul §i marele Dumnezeu, te sfatuiesc ca in toate pe care 
le spui sa vorbe§ti cuviincios §i sa te fere§ti de glume lumesti 
de acest fel. 

Pentru ca, daca vorbe§ti despre singurul Dumnezeu, 
despre Care atat cei invajaji cat §i cei neinvatati sunt de 
acord, cum spun cei batrani/cei din vechime, de ce trebuie 
sa afirmi ca sunt mddularele Lui cei care au ofurie sdlbaticd 
sau, daca preferi, cei care sunt sub puterea morjiil 



60 



Caci pot spune §i mai mult decat atat, §i pot arata 
judecata ta aidoma unei porji inchise, pe cand respingerea 
punctelor tale de vedere este o deschidere cu totul [a ei] . 

Insa nu doresc sa fac aceasta argumentajie acum, ci 
ma voi folosi mai degraba de aptitudini retorice decat de o 
apdrare atenta/minufioasa a adevaralui . 

2. Caci a§a cum, daca te-a§ pune sa strangi numele 
cartaginezilor decedaji, acest lucru \i s-ar parGa fara rost, tot 
la fel mi se pare §i mie atitudinea ta zeflemitoare impotriva 
religiei noastre. 

Fiindca nu vad altcumva cum as. putea sa raspund la o 
astfel de abordare zeflemitoare a lucrurilor decat neddndu-i 
importanfa/trecand pe langa ea sau tacdnd pur si simplu 
vizavi de subiect. 

Caci daca pentru bunul tau simj aceste lucruri \i se par 
a fi unele neserioase, ceea ce sunt de fapt, atunci nu am 
timp de pierdut pentru astfel de mojicii. 

Insa, daca \\q \i se pare ca acest subiect este unul 
important atunci sunt surprins ca se gande§te la asemenea 
lucruri cineva, care este enervat de numele ce suna absurd. 

Fiindca coreligionarii tai au printre preo^ii lor pe unii 
care se numesc cu nume de demoni §i printre zeitajile lor 
unele care se numesc zeitafi ale iadului. 

§i nu presupun a§adar, ca nu §tii despre aceste lucruri 
pe care Ji le scriu ci, potrivit politefii §i umorului tau genial, 
doresc sa dezrobesc mingle noastre, §i sa-^i amintesc faptul 
cate lucruri ridicole fac parte din credinja voastra 
supersti^ioasa. 

Caci, desigur, cred ca e§ti un african, §i ca amandoi 
suntem nascu^i in Africa §i ca nu po^i uita faptul ca atunci 
cand africanii scriu ceva, gandesc ca numele punice sunt 
nume demne de disprefuit. 

Fiindca, daca incepem sa talmacim ce injeles au unele 
cuvinte [punice], ca spre exemplu Namfanio, care inseamna 
om cu un bun picior, adica unul care e norocos, sa 
presupunem acum ca cei care s-au imbogafit au devenit 
oameni cu un picior bunl 



117 Cu alte cuvinte, pot sa-^i arat ca argumentele tale nu due nicaieri, ca sunt drumuri 
inchise, usi inchise, pe cand argumentarea mea te duce spre un drum lin, spre un 
drum corect, pentru ca r£i deschide usa spre drumul corect, adevarat. 

118 Voi fi pentru tine in aceasta scrisoare nu un dialectician, cineva care analizeaza 
cuvintele tale pe toate parole ci un orator, un vorbitor care \\\ expun anumite fapte 
din care sa reiasa ceea ce vreau sa spun in definitiv. 



61 



Iar daca noi respingem limba punica, atunci 
respingem, de fapt, ceea ce admit §i cei mai inva^i oameni, 
faptul ca multe dintre lucruri au fost pastrate in mod 
nechibzuit §i din uitare in cardie scrise in limba punica 119 . 

Ba, mai mult, ar trebui sa te ru§inezi de faptul ca te-ai 
nascut intr-o Jara [ca aceasta], in care leagdnul acestei limbi 
este inca cald [the cradle of this language is still warm], 
adica in care aceasta limba [abia] s-a nascut §i care, pana nu 
de mult, era limba poporului. 

Caci daca nu este un lucru cored sa ofensezi numai 
numele ca atare, vei admite atunci faptul ca am intuit corect 
una dintre problemele [ridicate de catre tine] . 

Fiindca atunci ai fi nemuljumit §i de prietenul vostru 
Virgiliu, care i-a dat o invita^ie zeului vostru Hercule de a 
celebra riturile sacre din Evander in cinstea sa, in urmatorii 
termeni: „Vino la noi §i fa acele rituri in onoarea ta, cu 
norocosul tau picior!" 120 . 

El dorea a§adar ca sa vina cu norocosul sdu picior, 
adica dorea ca Hercule sa vine ca un Namfanio, nume cu 
care tu te-ai straduit ca sa ma cinstesti. 

Insa, daca dore§ti ca prin asta sa ma ridiculizezi ai o 
gama larga de exemple prin care sa ma victimizezi, [pentru 
ca avem] pe zeul Stercutius , pe zei^a Cloacina , pe 
Venus cea goala, pe zeii fricii §i ai palorii, pe zeh;a frigului 
§i alte asemenea nenumarate exemple, carora vechii romani 
idolatrii le ridicau temple §i considerau ca este un lucru 
drept ca sa le slujeasca. 

Caci daca ii desconsideri [pe toji ace§ti zei §i zeife], 
atunci desconsideri zeii romani, ceea ce ar arata ca nu esti 
inifiat in riturile sacre ale Romei. Fiindca trebuie sa negi §i 
sa dete§ti numele punice, daca e§ti devotat altarelor zeilor 
romani. 

3 . Intr-adevar, eu cred ca tu trebuie sa valorezi aceste 
rituri sacre mai mult decat noi. Insa nu mai alege dintre ele 
numai lucrurile care ni plac, fara sa le explici referitor la 
trecerea ta prin aceasta lume. 



119 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Punic_language. 

120 Virgilius,^4e«ew, VIII, 302: „Et nos et tua dexter adi pede sacra secundo" 

121 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Sterquilinus. 

122 Idem: http://en.wikipedia.org/wiki/Cloacina. 



62 



Caci ar trebui sa nu eziji a ta refugia sub aripa lui 
Virgilius §i sa te aperi cu un asemenea vers: Fiecare dintre 
noi este atras de ceea ce ii place eel mai mult. 

Sau, daca doresti, poji sa te bizui pe autoritatea pe 
care o are Maro , §i la care tu te-ai referit deja. 

Caci el a zis aceste randuri: „Prima data Saturn a 
venit din inaltul Olimp, zburand inaintea armatei lui Jupiter, 
atunci cand a fost izgonit din regatul sau" . 

Caci prin astfel de declara^ii, el dore§te ca sa faca 
cunoscut faptul, ca Saturn §i alji zei sunt oameni ca si el. 

Fiindca unul care a citit istorie, confirmata de 
vechimea autoritafii, cand il cite§te pe Cicero spre 
exemplu, gaseste ca acesta face declarajii asemanatoare in 
Primul sau dialog. 

[Fiindca vorbe§te] in termeni explicit, mai mult decat 
am fi insistat noi. Caci dore§te sa aduca [acele lucruri] la 
cunostinfa oamenilor contemporani lui. 

4. Caci, dupa cum marturisesti, preferi aceste slujbe 
religioase in locul celor ale noaste, fiindca te inchini zeilor 
in public, pe cand noi ne folosim de locuri mai retrase 
pentru intdlnirile noastre 126 . 

Din acest motiv, da-mi voie sa te intreb daca nu 

1 01 

cumva 1-ai uitat pe Bacchus al vostru, care, dupa cum stii, 
credea ca e drept faptul, ca eel care se inijiaza numai ochii 
sa §i-i arate pu^in. 

Iar tu, gandesc asta din faptul ca ai vorbit despre 
celebrarile publice ale riturilor voastre sacre, intenjionezi nu 
numai sa te vedem in public, ci §i sa fii printre conducatorii 
§i stapanii ora§ului, atunci cand strazile se umplu de 
oameni beji §i de urlete. 

Insa, in timpul unei astfel de ceremonii, daca ai fi 
umplut de [slava] singurului Dumnezeu, ai putea sa vezi in 
mod clar ce fire are eel care ii lipseste pe oameni de 
rafiunea lor . 



123 Tot despre Virgilius e vorba, caci el se numeste si Maro: 
http://ro.wikipedia.org/wiki/Publius_Vergilius_Maro. 

124 Virgilius, Aeneis, VIII, 319, 320: „Primus ab aethereo venit Saturnis Olympo 
Arma Iovis fugiens et regnis exsul ademptis". 



125 
126 



A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Cicero. 
Pentru slujbele noastre crestine. 



127 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Dionysus. 



128 



Ai vedea cat de demonizat e omul, care, prin spectacolele pagane pe care le 



instituie pe strazi ii face si pe akdi sa fie nelegiui^i, fara minte, a-ra^ionali. 



63 



Dar daca aceasta nebunie este numai simulatd, ce poji 
sa spui atunci de cei care fac acest lucru in ascuns §i nu in 
cadrul unui ritual public, ca acela in care tu vrei sa te 
mandre§ti? Sau, ce fel de scop bun exista intr-un lucru 
impusl 

Mai degraba, de ce nu prevestiji evenimente viitoare 
in cantecele voastre, daca aji primit darul profeticl Sau de 
ce ii lasaji sa fie oamenifdrd de minte pe cei care va asculta, 
daca sunteji sdndtosi la minte? 

5. Astfel, po^i sa ni aminte§ti din scrisoarea ta §i 
despre alte lucruri pe care eu cred ca ar trebui sa le gande§ti 
mai bine, [ca spre exemplu], de ce nu putem face sport cu 
zeii vo§tri, care, ca unii care va cunosc mintea §i va citesc 
scrisorile, §tiu sdfacd sport cu voi din plin? 

De aceea, daca doresti sa discu^i cu noi astfel de 
subiecte, dupa cum percepeji §i gandiji voi §i, in fapt, ne ceri 
prin aceasta ca noi sa ne justificam, in acord cu scopul 
vostru, atunci, dragul nostru prieten, cauta un subiect care 
sa fie demn de dezbdtut de catre noi doi. 

§i, in primul rand, cauta mai degraba sa fii prevdzdtor 
cand vorbe§ti despre zeii nostri, mai degraba despre acele 
lucruri [ale lor] faja de care trebuie sa ne previi, pentru ca sa 
nu ne facem diverse supozifii. 

Fiindca prin aceasta tu ifi trddezi cauza, cand ne 
aminte§ti despre ei lucruri care sunt impotriva lor, mai 
degraba decat lucruri afirmate pentru apdrarea lor. 

In concluzie, renunja la cele care nu-Ji sunt cunoscute, 
caci prin aceasta mai degraba le batjocoresti, fara sa-Ji dai 
seama, ca §i profanii/necunoscatorii. 

§i ar trebui sa imi araji ca prin crest inii catolici [a 
caror Biserica este in ora§ul vostru] se cinste§te cineva mort 
§i ca, pe scurt, nimic din ceea ce a facut §i plasmuit 
Dumnezeu nu I se inchina prin putere dumnezeiascd. 

Insa inchinarea este adusa de catre ace§tia prin 
Insu§i Dumnezeu , Care a facut §i a plasmuit toate 
lucrurile. 

Aceste lucruri trebuie discutate integral, cu ajutorul 
singurului Dumnezeu adevarat. Asta, binein^eles, numai 



129 De peste tot. 

130 De crejtini. 

131 Prin putere a lui Dumnezeu. 



64 



daca tu e§ti dispus sa discutam aceste lucruri la modul 
serios. 



65 



Scrisoarea a 18-a 
[scrisa in anul 390 d. Hr.] 

Augustin ii trimite salutare lui Coelestinus 



1. Oh, cat as. dori sa pot sa \\i spun un anume lucru! 
Adica acest lucru: Haide sa ne dezbdrdm de grijile care ne 
aduc numai neplaceri si sa purtam de grija numai de cele 
care sunt folositoare! Caci nu cunosc altceva mai bun decat 
aceea de a ne elibera de grija ' , care este lucrul eel mai 
rdvnit in aceasta lume. 

Eu Ji-am scris dar nu am primit niciun raspuns din 
partea ta. Ji-am trimis multe dintre carjile mele impotriva 
maniheilor , pe care acum pot sa \i le trimit revdzute §i 
finalizate in mod deplin, dar nu mi-ai spus nimic, adica vreo 
impresie in urma acelora pe care le-ai infeles §i simfit 
[citindu-le] . 

§i acesta este un moment prielnic pentru mine ca sa fi 
le cer iar tu sa mi le returnezi. 

De aceea, te rog sa nu pierzi vremea §i astfel sa nu mi 
le mai trimiji, ci sa [le trimiji] impreuna cu o scrisoare, pe 
care o astept cu nerabdare, din care sa aflu ce aifacut tu cu 
ele sau, mai degraba, cum te-au ajutat sa gandesti lucrurile 
pentru care mi-ai cerut sa \\i trimit arme de atac, pentru ca 
[sa birui] erorile lor cu succes. 



132 Sa ne eliberam de impatimirea pentru aceasta lume, de grija pacatoasa ca nu vom 
avea ce sa mdncam si cu ce sa ne intrefinem. Dumnezeiescul Augustin vorbeste aici 
nu despre grija ca responsabilitate ci despre grija ca necredinfa, ca necredin^a 
deplina in Dumnezeu, ca El va randui toate ale tale si \\\ va da toate cele de folos, 
daca tu cau^i, mai intai, ca sa implinesti voia Sa. 

133 Observam de aici ca aceasta scrisoare catre Coelestinus e trimisa dupa ce, in 
prealabil, ii trimisese si alte car^i, probabil inso^ite de scrisori si de la care nu primise 
niciun raspuns. El dorea sa stie cum le in^elege Coelestinus, sa isi spuna parerea 
despre ele. 

Daca pana acum i le trimisese fragmentar, acum, el ii spune despre faptul ca le-a 

revizuit si le-a pus pe toate la un loc, intr-o singura lucrare si ca, desi nu a primit 

niciun raspuns de la acesta, e gata sa ii trimita car^ile scrise contra maniheilor in 

forma finala. 

Este Coelestinus un prieten al lui Augustin? Cu siguran^a. E un prieten de suflet, 

capabil sa in^eleaga car^ile pe care i le-a trimis si pe care il cheama la o via^a 

ascetica, daca interpretam chemarea la iesirea din grijile lumii drept o posibila 

retragere a sa in mdndstire. 

Cred ca trebuie sa re^inem de aici, ca Augustin se sfatuia asupra car^ilor sale, cerea 

parerea altora, adica oamenilor capabili sa in^eleaga problemele discutate. 



66 



2. Caci, dupa cum §tii, eu Ji-am cerut sa accept [ca sa 
imi spui parerea ta] §i sa concepi scurte sentinje vizavi de 
aceasta tema vasta. 

Caci exista ofire care este susceptibild de schimbare, 
in ceea ce prive§te locul §i timpul, §i aceasta q firea trupului. 

Exista insa alta fire care nu e susceptibila de 
schimbare in ceea ce prive§te locul §i nici timpul, §i aceasta 
este firea sufletului. 

Dar exista §i o a treia fire care nu se schimba 
nicidecum vizavi de loc sau timp §i aceasta e firea lui 
Dumnezeu. 

Firile despre care am spus ca sufera 
schimbari/transformari intr-un anume aspect [al existenjei 
lor] sunt numite creaturi. 

Firea care este neschimbabila este numita Creator. 

De aceea, observa ca noi afirmam existenfa numai in 
ceea ce este continuu [ca mod de a fi] §i unic [in existenja 
sa] (atata timp cat unitatea este condifia esenfiala a 
frumuse^ii in orice structura). 

Si de aceea nu vei gre§i daca distingi, in clasificarea 
firilor, intre ceea ce este eel mai inalt mod de existenfa cu 
putinfa, intre cele care ocupa locul eel mai dejos in rdndul 
existenfelor §i intre cele care ocupa locul de mijloc, intre 
Cea mai de sus [fire] §i cea de jos, dar care i§i au existenja 
de la Ceea ce este cea mai inaltafire. 

Caci cea mai inalta este Firea cea mai fericita. Cea 
mai dejos este cea care nu poate fi nici binecuvantata, nici 
vrednica de plans . 

Pe cand cea care se afla la mijloc , traie§te ca cineva 
vrednic de plans, atunci cand i§i pirone§te atenjia spre cele 
de jos §i este binecuvantata, atunci cand se intoarce spre 
cele prea inalte . 

Fiindca eel care crede in Hristos nu i§i afunda 
simjirile sale in cele dejos, considera ca cele de la mijloc nu 
sunt suficient de demne pentru sine, ci se dedica numai 
unirii §i comuniunii cu cele prea inalte 126 . 

§i aceasta este finta viefii virtuoase care noua ni s-a 
poruncit [sa o traim], am fost sfatun;i spre ea §i, prin rdvna 
sfdnta, am fost indemnaji sa o dorim. 



134 Firea materiala a lucrurilor. 

135 Firea omului, omul. 

136 Adica cu Dumnezeu, cu Sfintii si cu Ingerii Sai. 



67 



Scrisoarea a 19-a 
[scrisa in anul 390 d. Hr.] 



Augustin ti trimite salutare lui Gaius 



1. Cuvintele nu-mi pot exprima pldcerea pe care 
amintirile tale mi-au produs-o inimii mele, dupa ce am 
plecat [atunci] impreuna cu tine §i pe care inca o mai simt. 

Caci imi amintesc faptul ca, in ciuda uimitoarei ardori 
care razbatea din intrebarile tale, care cautau adevarul, 
[totu§i] ele Jineau de o addnca cumpdtare in dezbateri, din 
care tu nu ie§eai deloc 

§i nu este u§or sa gase§ti pe cineva care sa fie foarte 
inflacarat in a pune intrebari §i, in acela§i timp, sa fit foarte 
atent cand vine vorba sa asculte rdspunsurile, dupa cum ai 
dovedit-o tu. 

De aceea, sunt foarte fericit sa imi petrec timpul 
discutand cu tine, pentru ca acel timp pe care il petrecem 
impreuna, oricat de mare ar fi, mie nu mi se pare afi lung. 

Caci ce folos este sa discuji cu cineva care te 
impiedicd tot timpul §i cu care e greu sa te bucuri ca 
discufil 

Insa acest lucru e foarte anevoios acum . Poate ca 
pe viitor acest lucru va fi mai u§or. Poate ca Dumnezeu ne 
va ingadui aceasta. Poate ca atunci va fi altcumva. 

Am dat ascultare fratelui pe care 1-am trimis cu 
aceasta scrisoare, ca sa inmaneze tnfelepciunii §i iubirii tale 
celei mari toate scrierile mele, pentru ca sa le po^i citi. 

§i §tim ca niciuna dintre scrierile mele nu va gasi in 
tine un cititor fara tragere de inima. Pentru ca eu cunosc 
buna voinfa pe care o nutre§ti faja de mine. 

§i de aceea zic, ca daca vei citi aceste lucruri, tu le vei 
primi pe ele, §i vei vedea in ele ceea ce este adevarat. §i nu 



137 Intrebai cu ardoare unele lucruri, pentru ca sa afli adevarul despre ele. Dar 
ardoarea ta, ravna ta dupa adevar nu iesea din cumpatarea pe care o cer dezbaterile, 
discu^iile pentru adevar. 

Ravna pentru adevar pune intrebari si primeste raspunsuri in adancire de sine, in 
tacere, in cumin^enie. 

Ravna nu inseamna cearta ci dorinfa de a gasi adevarul. Si adevarul se primeste cu 
infelegere, cu aten^ie, cu maxima aten^ie. 

138 Nu poate sa discute cu Gaius atata timp cat si-ar dori el. 



68 



trebuie sa le consideri altcumva decat/?e mine, ca unele care 
vin de la mine. 

§i ai [prin aceasta] libertatea sa te intorci la acea 
carte, cand dore§ti sa o consul^, potrivit cu puterea data \\q 
de a sesiza/a infelege adevarul. 

Caci nimeni nu injelege adevarul a ceea ce cite§te 
numai din manuscris sau din scrierea ca atare ci, mai 
degraba, din ceva care este in sine insusi. 

Fiindca, numai daca lumina adevarului straluce§te §i 
curaje§te omul in intregime §i daca el se curajeste de 
lucrarea intunecata a trupului, poate sa patranda in mintea sa 
[ceea ce cite§te] . 

Iar daca descoperi unele lucruri care sunt false §i se 
cuvine sa fie sterse [din carjile mele], a§ vrea sa cunosc 
acele lucruri cazute ca roua din ceafa slabiciunii omenesti §i 
pe acelea sa le regdndesc §i eu cu adevarat. 

Te indemn sa pastrezi insa in tine dorinja de a cauta 
adevarul, lucru care nu inseamna decat sa te vad cu gura 
inimii tale intotdeauna deschisa, ca sa sorbi cu nesaj [din 
adevarul lui Dumnezeu] . 

§i te sfatuiesc de asemenea ca sa te ^ii cu multa putere 
de adevarul pe care 1-ai inva^at, §i nu numai de acela pe care 
deja il araji ca il posezi cu putere §i il ai intiparit in minte. 

Pentru ca toate zilele pe care le-am trait de cat timp ne 
cunoa§tem, mi-a aratat acest fapt, ca numai voalul trupului 
ne Jine departe. 

§i, cu siguranta, ca milostiva purtare de grija a 
Dumnezeului nostru nu poate in niciun fel sa ingaduie ca un 
om asa de bun si cu [astfel de] daruri reamrcabile ca tine sa 
ramana strain de turma lui Hristos. 



139 Prin faptul ca ai car^ile mele. 



69 



Scrisoarea a 20-a 
(scrisa la anul 390 d. Hr.) 



Augustin ti trimite salutare lui Antoninus 



1. Cuvintele acestea sunt o datorie faja de tine. Caci 
fiecare dintre noi [suntem datori sa ne spunem cuvinte]. 

§i astfel, o parte din datoria noastra va fi platita din 
bel§ug cand ne vom vedea unul pe altul 140 . 

Dar cum prin vocea ta eu imi aud propria-mi voce, de 
aceea m-am infrdnat de la scris. Caci n-am putut sa fac acest 
lucru foarte repede, potrivit cererii acelor persoane care au 
venit la tine, pentru ca mi s-a parut ca nu e necesar acest 
lucru. 

De aceea port acum aceasta conversafie cu tine, care e 
mult mai benefica decat sa o fi avut in mod direct. 

Fiindca, in aceasta situate, poji citi scrisoarea mea §i 
po^i asculta cuvintele acelei inimi unde §tii ca aceste cuvinte 
locuiesc. 

Cu mare bucurie am citit §i cugetat la cuvintele pe 
care mi le-a trimis Sfinjia ta, fiindca mi-au aratat, 
deopotriva, duhul tau cre§tin, nevatamat de prihana acestui 
veac viclean dar §i inima ta plina de cele mai bune 
simjaminte fa^a de mine. 

2. l\i muljumesc pentru ele §i dau mul^umire 
Domnului §i Dumnezeului nostru, pentru nadejdea, credinja 
§i dragostea pe care le vad intru tine! 

§i \\i mul^umesc \\q intru El, caci gande§ti despre 
mine ca sunt un credincios slujitor al lui Dumnezeu dar §i 
pentru dragostea inimii tale neprihanite pe care o nutre§ti 
catre noi, care vorbe§te intru mine. 

Caci, intr-adevar, aceasta este o ocazie, mai degraba, 
pentru a rosti felicitdri decat pentru mulfumiri, fiindca 
cunoa§tem buna ta voinfd in acest lucru. 

Caci e un lucru bun pentru tine ca sa iube§ti sincer 
bunatatea. Pentru ca eel care il iube§te pe un altul, 



140 Datoria prieteniei consta in aceea de a spune cuvinte prietenului nostru, de a ^ine 
legatura cu celalalt prin scris dar si de a-1 vizita, de a-1 intalni si intari in via^a 
virtuoasa. Scrisorile catre prieteni fac parte din datoria prieteniei. Intrajutorarea este 
spa^iul in care prietenia rodeste cumintenie, inal^ime de constiin^a, sfin^enie. 



70 



bineinjeles, il iube§te pentru ca il crede un om bun, 
indiferent daca el este sau nu este asa cum se presupune a 

[§i, dupa cum stii], o singura eroare [in viaja] este de 
ajuns pentru ca sa devii prevdzdtor §i sa ocole§ti aceasta 

• 142 

situate 

Pentru ca noi altcumva nu gandim, ci numai prin 
adevaral poruncilor [lui Dumnezeu]. Caci nu ne uitam la 
om, ci la ceea ce este cu adevdrat bun in om. 

Dar, prea iubitul meu frate, vazand ca tu nu gre§esti in 
niciun fel in credinja sau in cunoastere §i ca din mare 
bunatate pentru oameni, tu sluje§ti Domnului cu multa grija 
§i curate - caci atunci cand iube§ti pe cineva, fiindca crezi 
ca trebuie sa imparl cu el acest bine, atunci \\i pierzi 
rasplata, chiar daca omul acela nu este cine presupui tu ca 
este - de aceea e potrivit ca pentru acest lucru sd fii felicitat . 

§i omul pe care tu il iube§ti trebuie sa fie felicitat, nu 
pentru ca persoana sa e iubita din acest motiv 143 , ci pentru 
ca persoana sa, cu adevarat, este una care meritd sa fie 
iubita, pentru ca de aceea e iubit 144 . 

Iar adevarata noastra infdfisare o capatam prin 
continua sporire in viaja dumnezeiasca. §i pe aceasta o vom 
avea prin Cel care va judeca, deopotriva, §i ceea ce este bun 
in om, dar §i caracterul fiecarui om, fara gre§eala. 

Atunci vei primi fericita rasplata pentru cele ale tale 
§i pentru asta m-as. bucura sa ma imbra^i§ezi cu intreaga ta 
inima, fiindca ma crezi afi slujitorul lui Dumnezeu §i asta 
doresc sdfiu. 

La randul meu §i eu sunt dator cu multe mul^umiri 
pentru faptul, ca ma incurajezi §i ma insuflefesti in mod 
minunat ca sa nadajduiesc la cele mai presus de toate, fapt 
pentru care ma lauzi, ca §i cand deja le-asfi atins. 

Cu foarte multe mul^umiri sunt dator fa^a de tine, nu 
numai pentru ca ma lauzi in rugaciunile mele, ci §i pentru ca 



141 Nu po^i iubi, ca prieten, decat pe cineva care arata ca este in stare de bunatate, 
decat pe cineva care exceleaza in virtu^i. Si eel pe care il iubesti pentru ca il 
consideri virtuos, daca se dovedeste, in definitiv, ca urmeaza alta cale, atunci tu ai 
iubit in el nu impostures... ci omul care parea afi. Dumnezeiescul Augustin nu 
vorbeste aici despre un joe al aparenfelor, ci despre iubirea care vizeaza bunatate a, 
umanitatea noastra cea mai adanca. 

142 Situa^ia in care sa confunzi pe omul bun cu eel care este fariseu, care se preface a 
fii bun. 

143 Pentru ca sa fie laudat. 

144 Trebuie felicitat omul pe care noi il iubim pentru ca e o persoana care ne imbie 
din plin ca sa o iubim. Merita toata cinstea omul care \\\ face cinste ca e prietenul 
tau, pe care il iubesti, pentru ca demonstreaza reale valori demne de iubit. 



71 



nu incetezi sa te rogi pentru mine 145 . Caci mijlocirea fratelui 
este mai pldcutd la Dumnezeu cand este adusa ca o jertfd a 
dragostei. 

3. Salutam, cu multa bucurie, §i pe fiul tau eel mic §i 
ne rugam ca sa creasca pe calea ascultarii [the way of 
obedience] folosindu-se de cele cerate de legea lui 
Dumnezeu. 

De aceea, vd doresc §i md rog, ca singura §i 
adevdrata credinfd §i slujire, care e cea catolicd, sa 
infloreasca §i sa creasca in casa voastra. 

§i daca e§ti de parere ca e nevoie §i de ajutorul nostru 
pentru a duce totul la bun sfar§it, te rog sa imi ceri, fara 
nicio teama, ajutorul. Caci nadajduiesc in Acela, Care este 
Domnul tuturor §i in legea dragostei cu care noi toji trebuie 
sa fim datori. 

Pentru aceasta, in mod special, te sfatuiesc ca sa ai o 
purtare de grija evlavioasa, ca prin citirea cuvantului lui 
Dumnezeu §i prin adanci discu^ii cu prietenii tai, [sa faci ca] 
samanja sadita intra tine sa creasca in adancul inimii tale ca 
o infelegdtoare teama de Dumnezeu. 

Fiindca nu e posibil ca eel care se ingrije§te de 
sanatatea sufletului sau, care fara pacat cunoa§te voin^a 
Domnului, sa cada, tocmai cand se bucura de sfatuirea unui 
bun povdfuitor, care cunoa§te diferen^a intre ceea ce 
inseamna a fi in schismd §i singura Bisericd 
Catolicd/Soborn iceascd . 



145 Adica ii mul^ume^te nu numai pentru ca il lauda ci §i pentru ca se roaga pentru 
el, ca il poarta in rugaciunile sale. Dumneziescul Augustin, ca de fiecare data, e de o 
mare delicate^e cu prietenii sai si aceasta delicatefe transpare din toate scrisorile sale. 



72 



Scrisoarea a21-a 
[scrisa in anul 391 d. Hr.] 



Cdtre Domnul meu si Parintele meu, Episcopul 
Valerius, Preabinecuvdntatul si Preacinstitul, fafa de care 
nutrim cea mai cdlduroasd si adevdratd dragoste in fafa 
Domnului, Augustin, Prezbiterul, trimite salutdri intru 
Domnul. 



1. Mai inainte de toate lucrurile cer injelepciunii 
voastre celei evlavioase sa ia in considerate faptul, ca daca 
indatoririle slujirii de episcop sau de prezbiter sau de diacon 
sunt implinite in mod neatent §i fdfarnic, atunci lucrarea 
fiecaruia nu este decat una foarte usoard, pldcutd §i cu totul 
nimeritd §i linistitd, adica pe placul oamenilor. Si, din acest 
motiv sunt foarte jalnice, vrednice de plans §i de condamnat 
in ochii lui Dumnezeu. 

Dar, pe de alta parte, daca e§ti in slujirea de episcop 
sau de prezbiter sau de diacon §i daca impline§ti poruncile 
Capitanului mantuirii noastre 146 , nu exista in lucrarea acestei 
vie^i decat greutafi, munca epuizanta §i multe intdmplari 
neprevazute, mai ales in zilele noastre dar, in acela§i timp, 
e§ti foarte binecuvdntat m ochii lui Dumnezeu. 

Caci ceea ce iese din aceasta derobare de datoriile 
tale eu nu am invajat nici in copilaria mea §i nici mai tarziu, 
dar in^eleg acum, la vdrsta barbafiei. 

§i acum am inceput sa in^eleg ce inseamna acest 
lucru. Am fost constrans ca sa ma curafesc de pacatele 
mele. [Caci nu cunosc alt motiv in afara de acesta, pentru 
care a trebuit] sa accept locul al doilea in cdrmuire, de§i nu 
cuno§team cum se Jine in mana vasla 147 . 

2. Dar eu gandesc ca acesta a fost scopul Domnului 
meu, ca prin [aceasta slujire] sa ma mustre pe mine. Fiindca 
am gandit aceea ca, daca am fost numit printr-o injelegere 
superioara §i desavdrsita, voi fi dojenit de multe greseli de 



146 Hristos Domnul. 

147 Tocmai de aceea II numise pe Domnul, anterior, Capitanul navei, adica al 
Bisericii, pentru ca sa spuna, mai apoi, ca el, ca slujitor al lui Dumnezeu, este 
cdrmuitor al Bisericii, care incearca sa o conduca, desi nu stie sa vdsleasca cum 
trebuie. 



73 



catre mul^ii marinari dinaintea mea, de la care am invajat 
experienja acestei lucrdri . 

De aceea, dupa ce am fost trimis in mijlocul lor, ca sa 
ma folosesc de slujirile lor, atunci am inceput sa simt 
nechibzuinfa criticilor mele, de§i, cu ceva timp inainte, 
credeam aceasta slujire asaltata de multe pericole. 

§i astfel, [traiam] temerile ca cineva dintre frajii mei 
ma vor vedea ca locuiesc in oras. in timpul hirotoniei mele 
§i, din acest motiv, ar avea cele mai bune intenjii ca sa vina 
sa ma consoleze, dar cu cuvinte care, fara sa cunoasca 
cauzele tristejii mele, nu m-ar fi ajutat deloc. 

Insa experienja mea §i-a imaginat aceste lucruri de o 
a§a maniera, incat nu numai ca la a§a ceva nu se gandisera 
nici ei, dar nici eu nu am vazut, de fapt, valurile niciunei 
furtuni, pe care nu o cunoscusem in prealabil prin 
observarea ei, nici nu auzisem de ea, nici nu citisem despre 
ea §i nici nu meditasem la existenja ei. 

Insa, pentru ca nu cuno§team abilitatea sau puterea 
de a-i evita sau de a ma intdlni cu ei, m-am gandit ca nu pot 
sa fac faja acestor lucruri. 

De aceea Domnul mi-a zdmbit §i I-a placut sa imi 
arate, pe propria-mi piele, cine sunt de fapt. 

3. Dar daca El mi-a darait aceasta 149 nu ca pe o 
pedeapsd, ci ca pe o mild a Sa, atunci nadajduiesc, cu 
incredere [in mila Sa], ca §i acum, cand am invajat din 
neputinja mea, [sa injeleg ca] este de datoria mea sa 
aprofundez, cu osteneala, toate tratamentele pe care 
Scripturile le de^in in ceea ce ma prive§te, §i sa-mi fac 
negu^atoria mea prin rugaciune §i citind spre lini§tire, ca 
sufletul meu sa fie imbracat cu puterea §i tdria de care am 
nevoie pentru slujirile noastre, care cer atdta 
responsab ilitate . 

Dar aceasta nu am facut-o inca, fiindca nu am timp. 
Pentru ca am fost hirotonit la ceva timp de cand ma 
gandeam sa incep, impreuna cu al^ii, o perioadd de libertate 
fa^a de alte ocupa^ii, pentru ca sa ne putem ocupa cu 
introduceri in Dumnezeiestile Scripturi. §i intenjionain sa 
facem un astfel de demers pentru ca sa avem un ragaz, 
netulburat, pentru aceasta mare lucrare. 



148 Merge in continuare pe paralelismul dintre slujirea preofeasca §i experienfa 



marinareasca. 

149 , 



Slujirea preo^easca. 



74 



Pe langa aceasta, este adevarat, ca nu am avut mai 
inainte vreo perioada [in viaja mea], in care sa cunosc cat de 
mare a fost neputinja mea pentru munca grea ce imi 
nelini§te§te §i imi framanta acum duhul meu. 

Insa, daca din aceasta experienja am inva^at ce ii 
trebuie unui om care sluje§te oamenilor, prin Sfintele Taine 
§i prin cuvant, aceea ca sunt prevenit ca trebuie sa am ceea 
ce am fost inva^at ca trebuie sa am, dore§ti acum sa ma dai 
pierzarii, Parinte Valerius? 

Unde este mila ta? Ma iube§ti tu intr-adevar? Ai tu 
intr-adevar dragoste pentru Biserica, de ma nume§ti pe mine 
preot, care sunt nepriceputl 

§i sunt incredinjat ca tu le ai pe amandoua, pentru ca 
tu ma crezi pe mine in stare [de slujba preojeasca], pe cand 
eu ma cunosc mai bine pe mine insumi. Dar, pe de alta 
parte, eu nu pot sa ajung sa ma cunosc pe mine insumi, daca 
nu ma tnvdfprin experienfd. 

4. Poate ca Sfin^ia voastra imi ve^i raspunde: Eu 
vreau sa cunosc ce ifi lipseste ca safii propriu slujbei tale. 

Iar lucrurile care mie imi lipsesc sunt multe, pentru ca 
nici nu pot sa enumar toate lucrurile pe care mi le-as. dori ca 
sa le am. 

§i pot sa spun, din experien^a, ca cunosc §i cred, fara 
niciun fel de rezerva, inva^aturile care au de-a face cu 
mantuirea noastra. 

Dar greutatea mea consta in problema: cum pot eu sa 
folosesc acest adevar in slujirea mdntuirii altora, cautand 
ceea ce este folositor nu numai pentru mine, ci §i pentru 
muh;i ah;ii, pentru ca ei sa se mantuie? 

§i nu cred ca nu exista sfaturi in carjile sfinte, dincolo 
de toate chestiunile ce pot fi discutate, prin care sa nu 
cunoa§tem §i sa nu primim pe cele pe care omul lui 
Dumnezeu le poate afla. 

Caci el se despovareaza de datoriile sale vizavi de 
Biserica [numai cand savar§e§te n.n.] lucrurile lui 
Dumnezeu sau cand are o con§tihn;a goala [de mustrari n.n.]. 

§i, prin aceasta, el se intrarmeaza in mijlocul 
oamenilor neevlavio§i, fie pentru viaja, fie pentru moarte, 
asigurandu-se ca nu pierde umilinfa §i vederea inimii, pe 
care le are inima bldnda a cre§tinului. 



75 



§i cum se pot primi acestea, decat numai a§a cum ne- 
a spus-o Domnul Insu§i, adica prin cerere, cautare, ciocanire 
[la u§a Sa], adica prin rugdciune, citire §i plans? 

Pentru aceasta doresc, dupa voia frajiei, cele pe care 
in aceasta cerere le reinnoiesc, ca in scurt timp, as. spune 
pana la Pa§ti, sa fiu acceptat de catre neprefacuta §i cinstita 
ta dragoste. 

5. Caci ce voi raspunde Domnului, Judecatoralui 
meu? Voi spune: „Nu am fost capabil sa dobandesc lucrurile 
de care aveam nevoie, fiindca n-am vrut sa ma afund cu 
totul in treburile Bisericii!". 

§i nu imi va spune El atunci: „Slujitor viclean, daca 
te-ai folosit de averea Bisericii - adunand roadele pentru 
care s-a depus o grea munca - fara sa suferi ceva de la 
du§mani §i ai avut puterea sa faci ceva, ca sa aperi drepturile 
Bisericii de la bara [de avocatura n.n.] a judeca^ii 
pamantesti, nu se cadea ca sa la§i toate, pentru cele pentru 
care Eu mi-am varsat sangele Meu §i sa pledezi pentru 
cauza tuturora, pentru ca aveai porunci imediate pentru 
aceasta? 

Iar daca decizia luata de tine a fost impotriva 
Bisericii, nu se cadea oare, ca §i procurorul cand e chemat 
[la ordin n.n.], sa traversezi [imediat n.n.] marea? 

§i nu trebuia oare ca sa nu te plangi de faptul, ca auzi 
ca vei fi plecat de acasa un an sau mai mult [decat atat n.n.], 
§i asta cu referire la ceva care nu Jine cont de cele ale 
sufletului, ci de bietele trupuri, fara sa flamanze§ti de cele 
care nu te intaresc §i fara sa mergi u§or sau sa te odihne§ti 
sub copac, ci sa le cultivi cu grija? De ce atunci nu te-ai 
nevoit ca sa inve^i cum sa cultivi pdmdntul Meu?" 150 . 

Spune-mi, rogu-te, ce Ii voi raspunde atunci? Pot sa 
spun atunci: „Batranul Valerius este de vina. Caci el a crezut 
in mine §i m-a invajat toate lucrurile necesare, aratandu-mi 
mie, pe fiecare zi, iubirea sa §i dandu-mi voie ca sa inva^ 
ceea ce eu n-am cerut?". 

6. Considera^i toate aceste lucruri, Batranule Valerius, 
considera^i-le, rogu-va, din bunatatea §i asprimea lui 
Hristos, din mila §i judecata Sa, prin care v-a insuflat cu o 
asemenea dragoste pentru mine, ca eu sa nu indraznesc a o 



150 Pdmdntul fiind sufletele oamenilor, care trebuie ingrijite pentru ca sa fie 
virtuoase. 



76 



supara, pentru ca ea este un stdlp de susjinere pentru folosul 
sufletului meu. 

De aceea, sa va rugaji lui Dumnezeu [Tatal n.n.] §i lui 
Hristos, ca sa port marturia mea referitoare la cura^ia §i 
iubirea voastra, §i iubirea sincera pe care o aveji catre mine, 
fapt pentru care [simt, ca n.n.] nu exista lucru care sa ma 
faca sa nu-mi pot \mz juramdntul meu. 

§i de aceea ma rog iubirii §i prieteniei pe care aji 
marturisit-o fa^a de mine. Fie-Ji-va mila de mine §i 
acceptaji-ma, spre scopul pentru care v-am cerut §i la timpul 
in care v-am cerut! 

Ajutaji-ma cu rugaciunile voastre, pentru ca dorinja 
mea sa nu fie in van §i pentru ca lipsurile mele sa nu faca 
fdrd rod Biserica lui Hristos, ci sa aduca folos frajietajii 
noastre §i celor dimpreuna slujitori cu noi. 

§i §tiu ca Domnul nu va disprejui dragostea voastra, 
care mijloce§te pentru mine, mai ales intr-o situate ca cea 
de faja, ci va accepta jertfa voastra ca pe o mireasma bine- 
mirositoare §i El va va rasplati in locul meu. 

Caci astfel pot sa ma umplu de ravna in scurt timp, 
prin lucrarea slujbei Sale, prin sfaturile Sale folositoare, care 
ne-au ramas noua scrise de la El. 



77 




78 



II 

Sfantul loan Gura de Aur 

Comentariul la Faptele Apostolilor 
(Omiliile 1-9) 151 



Traducere si comentarii de 

9 

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 



11 Traducerea noastra s-a facut conform: St. John Chrysostom, The Homilies on the 
Acts of the Apostles, translated, with notes and indices, by Rev. J. Walker and Rev. 
J. Sheppard, revised, with note, by George B. Stephens, in NPNF, by edited Philip 
Schaff, First Series, Volume 1 1 , Oxford, 1 85 1 , p. 25- 1 29. 



79 



Omilia 1 



Cuvdntul eel dintdi l-amfdcut, o, Teofile, despre toate 
cele ce a inceput Iisus a face si a invafa, pdnd in ziua in 
care S-a inalfat la cer, poruncind, prin Duhul Sfdnt, 
Apostolilor pe care i-a ales (1, 1-2). 



Pentru mulji oameni aceasta carte este pujin 
cunoscuta, atat ea cat §i autorul ei, pentru ca ace§tia nu sunt 
nici macar constienfi ca exista o asemenea carte. 

Pentru acest motiv special am ales-o ca subiect al 
meu, pentru ca sa o fac cunoscuta §i sa nu las o asemenea 
comoara sa ramana ascunsa vederii/ injelegerii. 

Caci, intr-adevar, poate sa ne foloseasca nu mai pujin 
decat Evanghelia insa§i. A§a este de plina de injelepciune 
crestina §i de glasul crediniei creatine, mai ales in ceea ce 
prive§te [invajatura despre] Duhul Sfant. Sa nu trecem in 
graba pe langa ea, ci sa o cercetam indeaproape. 

Astfel, cele propovaduite de Hristos in Sfintele 
Evanghelii le putem vedea aici cum se arata in mod concret 
§i putem deci vedea, tot la fel de concret, lumina clara a 
adevaralui care straluce§te in ele §i marile schimbari care au 
avut loc in Sfinjii Apostoli, acum, cand Duhul Sfant a venit 
peste ei. 

Spre exemplu, ei L-au auzit pe Hristos spunand: „Cel 
ce crede in Mine va face §i el lucrarile pe care le fac Eu §i 
mai mari decat acestea va face" (In. 14, 12) . 

Si iara§i, El a spus Apostolilor, ca trebuie sa fie adu§i 
in fa^a conducatorilor §i a impara^ilor §i ca din sinagogi ii 
vor scoate afara §i vor suferi, apoi §i ca vor trebui sa suporte 
lucruri dureroase §i le vor depa§i (Mat. 10, 18). 

Si ca Sfanta Evanghelie trebuie predicate in toata 
lumea (Mat. 24, 12). 

Acum toate acestea, cum anume s-au intamplat, exact 
asa cum au foat spuse mai inainte , se pot vedea in aceasta 



152 Vom reda, in cazul versetelor biblice, traducerea romaneasca dupa textul Bibliei 
din 1988, pentru o mai ujoara in^alegere a cititorului roman, obijnuit deja cu multe 
dintre aceste formulari scripturale. 

Acolo insa unde versiunea de care dispunea Siantul loan este pu^in mai nuan\ata 
decat textul nostru in uz si este, prin urmare, in acord cu comentariul sau, voi oferi 
varianta dupa care a comentat Siantul loan, pentru a inlatura orice nedumerire, iar 
pasajul scriptural respectiv, dupa Biblia romaneasca, se va regasi la subsol. 

153 Dupa cum au fost prorocite de Hristos. 



80 



carte, [cat] §i mai multe [decat acestea], pe care El le-a spus 
lor, pe cand era cu ei. 

Aici ii veji vedea pe Apostoli alergand, ei in§i§i, ca §i 
cum ar avea aripi, §i strabatand mari §i Jari, tot ei, aceea§i 
oameni, care odinioara erau atat de temdtori §i greoi la 
infelegere, devenind dintr-o data aljii decat au fost la 
inceput, transformandu-se in oameni care disprejuiesc cu 
totul boga^ia §i care s-au ridicat deasupra oricarei vanitaji 
omenesti, deasupra patimilor §i a pacatelor §i, pe scurt, 
deasupra oricaror dorin^e lume§ti. 

Mai mult decat atat: ce unire este intre ei acum! 

Nu mai exista competifia care era mai inainte, nu mai 
subzista nicio dorinja dupa intdietate, ci toata virtutea, adusa 
in ei pana la desavar§ire, straluceste in to^i datorita unei 
rdvne uimitoare. 

§i mai mult decat toate, straluceste in ei dragostea, 
despre care Domnul a dat atatea porunci §i despre care a zis: 
„Intru aceasta vor cunoa§te toji ca sunteji ucenicii Mei, daca 
ve^i avea dragoste unii fa^a de aljii" (In. 13, 35). 

Apoi, sunt aici invajaturi pe care nu aveam de unde sa 
le cunoa§tem cu absolutd certitudine, daca aceasta Carte nu 
ar fi existat, §i insa§i incununarea a tot ceea ce a facut 
Hristos pentru mantuirea noastra, felul in care a rodit 
mantuirea adusa de El, ne-ar fi ramas ascuns, ne§tiut, §i am 
fi fost nestiutori atat in ceea ce prive§te practica viefii 
crestinesti, cat §i a invdfdturii ei. 

Cea mai mare parte din aceasta lucrare se ocupa cu 
relatarea faptelor savar§ite de Pavel, care, dupa marturia sa, 
a spus: „m-am ostenit mai mult decat ei to\i" (I Cor. 15, 10), 
adica mai mult decat to^i Apostolii. 

§i motivul este acela ca autorul acestei Carp, Fericitul 
Luca, a fost insojitorul sau, al lui Pavel. 

Luca era un barbat ale carai inalte virtuji, foarte 
limpezi in multe alte imprejurari, sunt puse in lumina mai 
ales de alipirea sa cu tdrie faja de invajatorul sau, pe care 1- 
a urmat intotdeauna. 

lata ce spune Pavel despre acest ucenic, intr-o vreme 
cand to^i 1-au parasit, unul fiind plecat in Galatia, altul in 
Dalmajia 154 : „Numai Luca este cu mine" (II Tim. 4, 1 1). 



154 Sfantul loan facea referire la urmatorul verset: „Ca Dimas, iubind veacul de 
acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalma^ia" (II Tim. 
4, 10). 



81 



§i dandu-le corintenilor porunca in ceea ce il 
prive§te 155 , a zis despre el acestea: „a carai lauda, intru 
Evanghelie, este in toate Bisericile" (II Cor. 8, 18). 

Din nou, cand Pavel spune despre Hristos ca „S-a 
aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece" (I Cor. 15, 5) §i 
cand vorbe§te corintenilor despre „Evanghelia pe care v-am 
binevestit-o" (I Cor. 15, 1), are in vedere Evanghelia acestui 
Luca. 

Astfel incat nu poate fi nicio gre§eala cand spunem ca 
aceasta lucrare este a sa. §i, de fapt, injeleg prin aceasta ca 
este a lui Hristos. 

Dar de ce atunci nu ne-a relatat el toate cate s-au 
intamplat, din moment ce a fost cu Pavel pana la sfar§it? 

Raspunsul este ca ceea ce este scris aici era suficient 
pentru cei care ar fi citit §i ca Sfhnii scriitori nu s-au 
pronunjat ei in§i§i in lucrurile care aveau o insemnatate 
numai pentru acea vreme, in sensul de a deveni autori de 
carji de fiecare data cand cand se ivea ceva mai deosebit. 

De fapt, sunt multe lucruri pe care ni le-au transmis 
prin Tradipe nescrisa 156 . 

Tot ceea ce sta scris in aceasta Carte este vrednic de 
cinstire §i de toata lauda §i, mai ales, este vrednic de lauda 
felul in care Apostolii au facut pogoramant §i s-au coborat la 
nivelul celor care ii ascultau, smerenie insuflata lor de 
Duhul, Care le-a poruncit astfel, intrucat intaiul lor \q\, 
asupra caruia au insistat, era sa vorbeasca despre Hristos ca 
om. 

Caci, intr-adevar, de§i au vorbit atat de mult despre 
Hristos, prea pu^in au pus inainte dumnezeirea Lui. 

Ei au predicat mai mult despre Intruparea, despre 
Patimile, despre Invierea §i despre Inal^area Lui. Pentru ca 
era necesar ca cei care auzeau propovaduirea sa creada, mai 
intai de toate, ca El a inviat §i S-a inal^at la cer. 

Apoi El Insu§i a insistat eel mai mult, dorind sa se stie 
acest lucru, asupra faptului ca: El a venit de la Tatal. 



155 De a-§i arata dragostea fa^a de el §i de cei impreuna cu el. 

156 Slantul loan Gura de Aur infatijeaza aici un raspuns §i celor care cred ca 
Dumnezeiejtii Apostoli n-au scris indeajuns de mult, cat si celor care sunt adep^ii 
formulei „sola Scriptura" si care sus^in ca nu au nevoie de tradifie: Sfin^ii Apostoli 
aveau o sarcina mult prea mare de indeplinit, aceea de a evangheliza toata lumea, 
incat nu stateau sa scrie car^i ca sa raspunda fiecarei intrebari in parte pe care o 
puteau adresa oamenii. 

Ei au scris esenfialul. Exista insa Biserica insa§i si invafatura scrisa si nescrisa, care 
se predanisea in aceasta Biserica, si din care puteau inva^a cei care cautau sa afle 
sau sa se lamureasca cu privire la o problema sau alta. 



82 



Prin urmare §i scopul principal al autorului acestei 
lucrari, este acela de a arata ca Hristos S-a sculat din moarte 
§i ca afostprimit in cer, ca El S-a dus la Dumnezeu §i [deci, 
ca] de la Dumnezeu a venit. 

Caci daca iudeii, la inceput, nu au crezut ca El de la 
Dumnezeu a venit , cu atat mai mult, auzind despre Invirea 
Lui §i despre Inaljarea Sa, au gasit intreaga inva^atura cu 

ICQ 

neputinfa de crezut . 

De aceea, cu blandeje §i in mod treptat, el i-a condus 
catre adevaruri mai inalte. Ba, mai mult, la Atena, Pavel L- 
a numit pe El pur §i simplu om 159 , fara a spune mai mult 
(Fapt. 17,31). 

Pentru ca, daca iudeii, pe cand le vorbea Hristos 
despre egalitatea Sa cu Tatal, au incercat sa-L omoare cu 
pietre §i pentru aceasta II numeau hulitor 160 , cu atat mai 
mult nu era de a§teptat ca ei sa primeasca aceasta inva^atura 
de la un pescar, mai ales dupa Rastignire, dupa ce vazusera 
cum a murit Hristos pe Cruce. 

Dar de ce sa vorbim numai despre evrei, cand chiar 
ucenicii Lui, adeseori, auzind cele mai sublime invajaturi, se 
sminteau sau se simfeaujignifil 

De aceea le-a zis El: „Inca multe am a va spune, dar 
acum nu puteji sa le purtati" (In. 16, 12). 

Daca aceia nu puteau sa le poarte, care atata timp au 
fost impreuna cu El, care au patruns atatea taine §i au vazut 
atatea minuni, cum ar fi fost de asteptat ca oameni care de- 
abia fusesera smul§i de langa altare , de langa idoli §i 
jertfe [pagane§ti], de langa pisici §i crocodili - pentru ca 
unele ca acestea cinsteau neamurile pagane - §i de langa 
ramasjjele obiceiurilor rele, sa primeasca, dintr-o data, cele 
mai sublime dogme ale inva^aturii creatine? 

Dar evreii, care in fiecare zi a vie^ii lor, auzisera §i 
aveau in urechi numai sunetul cuvintelor: „Domnul 
Dumnezeul nostru este singurul Domn" (Deut. 6, 4) 162 §i 



Iudeii nu au crezut ca Hristos este Fiul lui Dumnezeu. 

158 Cu atat mai pu^in erau dispusi sa creada ca Hristos, pe care II credeau un simplu 
om si atat (intrucat nu putusera sa creada ca Dumnezeu S-a intrupat, facandu-Se om 
si ca a murit cu moarte de ocara), a inviat si S-a inal^at la ceruri. 

159 „Barbat", in Scriptura romaneasca. 

160 In. 8, 18-59. 

161 Ale templelor pagane. 

162 Se refera la faptul ca evreii credeau ca Dumnezeu este numai al lui Israel, numai 
al poporului evreu si nu si al celorlalte neamuri. In afara de aceasta, stiau ca 
Dumnezeu este Domn, Stapan si Atotputernic, dar nu puteau sa conceapa ca El sa Se 
faca om. Nu puteau in^elege nestarsita iubire dumnezeiasca si mila negraita a lui 



83 



care L-au vazut pe El pironit pe Cruce, mai mult, ei in§i§i L- 
au rastignit §i L-au ingropat §i nici macar nu L-au vazut 
inviind 163 , cum era sa reajioneze ei, dintre toji oamenii de pe 
pamant, altfel decat prin a fi zguduiji §i revoltaji, auzind ca 
tocmai Acesta este Dumnezeu §i egal cu Tatall 

De aceea, cu blandeje §i pu^in cate pujin, Apostolii i- 
au condus mai departe 164 , cu multa dragoste §i rabdare, 
pogarandu-se la nivelul a§teptarilor lor foarte mici, ei, care 
in acela§i timp se bucurau din ce in ce mai deplin de harul 
Duhului §i faceau, in numele lui Hristos, minuni mai mari 
decat Hristos Insu§i, incat ar fi putut sa-i inal^e imediat pe 
iudei din intortochiatele 165 lor cugetari teologice, 
dovedindu-le adevdrul propovdduirii lor, anume ca Hristos 
a inviat din morfi . 

Acesta, de fapt, este tocmai con^inutul acestei Carji: o 
demonstrate a Invierii 161 . 

Indata ce ei ar fi crezut in invierea Sa, restul lucrurilor 
ar fi mers pe calea cea buna. Subiectul §i intregul fel al 
acestei Carfii, este, in mod esenjial, tocmai ceea ce am spus. 

Dar sa ascultam introducerea. 



Dumnezeu, pentru care El a luat fiin^a omeneasca, intrupandu-Se din Fecioara 
Preacurata ?i traind alaturi de oameni, pe pamant. 

163 Nu L-au vazut cu ochii lor inviind, pentru ca, evident, daca nu crezusera nimic 
din propovaduirea lui Hristos, nu credeau nici marturiilor celor care L-au vazut 
inviat. 

164 La in^elegeri mai inalte. 

165 Literal: groveling apprehensions, in sensul de stufoase, umbroase, incurcate. De 
la grove= crang, boschet, tufis. 

166 Cu alte cuvinte, Sfin^ii Apostoli, urmand bunata^ii, iubirii si indelungii rabdari 
dumnezeiesti, care nu vrea sa sileasca voin^a libera a oamenilor, desi puteau sa-i 
convinga imediat pe iudei sa creada in invierea Lui, prin minuni mari si prin fapte 
extraordinare, intrucat erau plini de harul Duhului, nu au facut aceasta, ci au vrut 
(pentru ca Dumnezeu a vrut aceasta) ca iubirea si bldndefea sa fie singurele care sa 
convinga inimile oamenilor de adevarul Intruparii, al Patimirii si al Invierii Fiului lui 
Dumnezeu pentru noi. 

Caci daca Dumnezeu S-a intrupat, a murit si a inviat, din iubire de oameni, pentru 

mantuirea noastra, trebuia ca tot iubirea sa ii traga, atat pe iudei, cat si pe pagani, la a 

crede acestea. 

Caci daca Dumnezeu ar fi vrut ca oamenii ca creada numai prin minuni, constransi 

de frica sau de uimire, atunci nu ar mai fi avut rost Intruparea si Patimirea Lui. 

Dar Hristos Insusi si apoi Sfin^ii Apostoli au facut minuni numai atat cat sa 

invedereze dragostea dumnezeiasca si sa dovedeasca, totusi, ca El nu este doar un 

simplu om si ca nu ca un oarecare invafator sau un oarecare intemeietor de religie 

ci a propovaduit si a lucrat ca Dumnezeu, Care are putere sa implineasca toate cele 

spuse. 

Si desi aceste minuni au fost mari, ele nu au constrdns libertatea constiin^ei, ci au 

lasat ca numai dragostea sa-i convinga cu adevarat pe oameni de adevarul celor 

propovaduite. 

167 Putem considera aceasta propozitie drept o definite a Faptelor Sfinfilor Apostoli: 
cartea este o demonstrate a Invierii. 



84 



Cuvdntul ce dintdi l-amfdcut, o, Teofile, despre toate 
cele ce a inceput Iisus a face si a invdfa (1, 1). 



De ce le aduce aminte despre Evangheliel Pentru a 
arata cat de mult avea legdturd cu aceea. 

Pentru ca la inceputul lucrarii sale de mai inainte, a 
Evangheliei, spune: „Am gasit §i eu cu cale, preaputernice 
Teofile, dupa ce am urmarit toate cu de-amanuntul de la 
inceput, sa \i le scriu pe rand" (Lc. 1, 3). 

Nici nu este mul^umit numai cu propria sa mdrturie, 
ci marturisirea despre Hristos o pune, in intregime, pe seama 
Apostolilor, zicand: „A§a cum ni le-au lasat cei ce le-au 
vazut de la inceput §i au fost slujitori ai Cuvantului" (Lc. 1, 

2). 

§i fiindca a spus acestea in Evanghelie, nu mai are 
nevoie sa dovedeasca, din nou, acest cuvant credincio§ilor, 
intrucat ucenicul sau, Teofil, a fost muljumit odata pentru 
totdeauna. Iar pentru ca a numit Evanghelia, i-a reamintit 
dragostea lui fierbinte pentru adevdr. 

Caci daca cineva s-a aratat in stare §i vrednic sa scrie 
lucruri pe care le-a auzit, primind increderea noastra, cu atat 
mai mult este indreptafit sa avem incredere in el atunci cand 
e vorba de relatarea nu a unor lucruri pe care le-a primit de 
la aljii, ci a unora pe care le-a vazut §i le-a auzit el insusi. 

Daca aji primit cele din Evangelie, cu privire la 
Hristos, cu atat mai mult primi^i pe cele care ii privesc pe 
Apostoli. 

Atunci - poate sa intrebe cineva - inseamna ca e 
vorba numai de o problemd istorica, cu care Duhul Sfant nu 
are nimic de-a face? Nu este a§a! 

Intrucat, daca este vorba de fapte, „a§a cum ni le-au 
lasat cei ce le-au vazut de la inceput §i au fost slujitori ai 
Cuvantului", atunci cele despre care el poveste§te sunt de la 
ei. 

Dar de ce nu a zis: „aceia care au fost gasn;i vrednici 
de catre Duhul Sfant, ne-au descoperit noua", ci „cei ce le- 
au vazut"? 

Pentru ca, in problema credinjei, ceea ce da dreptul 
cuiva sa fie crezut de catre alfii, este tocmai faptul de a fi 
aflat toate de la cei ce au vazut, in timp ce altcineva, care nu 
are aceasta dovada, ar parea celor nestiutori ca se laudd pe 
sine §i sefdleste in desert. 



85 



De aceea §i loan spune acestea: „§i eu am vazut §i am 
marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu" (In. 1, 34). 

Insu§i Hristos vorbe§te despre Sine in acela§i fel lui 
Nicodim, pe cand acesta inca avea cunostinfa intunecatd: 
„Adevarat, adevarat zic tie, ca noi ceea ce §tim vorbim §i ce 
am vazut marturisim, dar marturia noastra nu o primiji" (In. 
3,11). a 

In acord cu cele spuse, El le-a dat dat libertatea sa-§i 
intemeieze marturia, de multe ori, tocmai pe faptul ca ei L- 
au vazut, zicand: „§i voi marturisiji, pentru ca de la inceput 
sunte^i cu Mine" (In. 15, 27). 

Apostolii vorbeau §i ei in acelasj fel §i spuneau: 
„Dumnezeu a inviat pe Acest Iisus, Caruia noi to^i Ii suntem 
martori" (Fapt. 2, 32). 

Iar, intr-o aha situate, Petru, aducand dovezi despre 
Inviere, zice: ,J3ar Dumnezeu L-a inviat a treia zi §i I-a dat 
sa Se arate. Nu la tot poporul, ci noua, martorilor, dinainte 
randui^i de Dumnezeu, care am mancat §i am baut cu El, 
dupa invierea Lui din mor^i" (Fapt. 10, 40-41). 

Pentru ca aceia primeau, mai degraba, marturia 
acelora care fusesera insofitorii Lui. Caci cunoa§terea 
Duhului era ceva care le intrecea puterile l6% . 

De aceea §i loan, la vremea Rastignirii, vorbind in 
Evanghelie despre sdnge §i apa, a zis ca a vazut el insu$i 169 , 
facand din faptul ca a vazut cu ochii sai echivalentul celei 
mai adevarate marturii pentru ei, de§i marturia Duhului 
este mai sigura decat realitatea vederii, dar nu §i pentru 
necredincio§i. 

Ca Luca era parta§ Duhului Sfdnt, este un fapt cat se 
poate de limpede, reie§ind atat din minunile care aveau loc, 
dar §i din aceea ca, in acele vremuri, chiar §i oamenii 
obignuifi primeau darul Duhului Sfdnt. 

§i iara§i, din marturia lui Pavel, care zice: „a carai 
lauda, intru Evanghelie, este in toate Bisericile" (II Cor. 8, 
18) §i din insa§i slujba la care a fost ales. 

Caci Apostolul a adaugat §i acestea: „Dar nu numai 
atat, ci este §i ales de catre Biserici ca impreuna-calator cu 
noi la darul acesta, shy it de noi, spre slava Domnului insu§i 
§i spre osardia noastra" (II Cor. 8, 19). 



168 Si de aceea nu avea rost ca Sfin^ii Apostoli sa aduca drept dovada a invierii Sale 
marturia Duhului. Caci evreii nu II cunosteau si nici nu auzisera de Duhul Slant ca 
persoana a Sfintei Treimi. 

169 „Ci unul dintre ostasi cu suli^a a impuns coasta Lui si indata a iesit sdnge si apa. 
Si eel ce a vazut a marturisit si marturia lui e adevarata" (In. 19, 34-35). 



86 



1 HC\ 

Lua^i aminte insa cat este de smerit ! Nu spune 
„Evanghelia pe care v-am predicat-o eu", ci: „cuvantul eel 
dintai 1-am facut", socotind ca numele Evangheliei era prea 
mare pentru el, de§i tocmai datorita acesteia Apostolul il 
cinste§te, zicand despre el: „a carui lauda, intru Evanghelie 
este". ^ 

Insa el spune, cu smerenie: „cuvdntul eel dintai 1-am 
facut, o, Teofile, despre toate cele ce a inceput Iisus a face §i 
a inva^a". 

Nu vorbe§te, pur §i simplu, „despre toate", ci de la 
inceput pdna la sfdrsit. „Pana in ziua", zice el, „in care Iisus 
S-a inaljat la cer". 

Dar loan spune ca nu este cu putinja sa se scrie toate, 
caci „daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea 
aceasta n-ar cuprinde cardie ce s-ar fi scris" (In. 21, 25). 

Cum atunci spune evanghelistul Luca aici: „despre 
toate"? El nu spune „toate", ci „despre toate", adica: „/?e 
scurt §i in mare" §i „despre toate cate sunt absolut esenfiale 
de stiut". 

Apoi ne lamure§te in ce sens a folosit cuvantul 
„toate", adaugand: „cele ce a inceput Iisus a face §i a 
invafa", privitor la minunile §i inva^atura Sa. 

Nu fara rost vorbe§te astfel, ci pentru a lasa sa se 
in^eleaga faptul ca minunile Sale erau tot o invafatura. 

Acum luaji aminte la un alt aspect al problemei, §i 
anume la constiinfa apostolica a autorului, cum de dragul 
unui singur om s-a ostenit atat de mult ca sa scrie, numai 
pentru acela, o intreaga Evanghelie, „ca sa te incredinjezi 
despre temenicia invafaturii pe care ai primit-o" (Lc. 1, 4). 

Cu adevarat, acesta L-a auzit pe Hristos, zicand: 
„Astfel nu este vrere inaintea Tatalui vostru, Cel din ceruri, 
ca sa piara vreunul dintr-ace§tia mici" (Mt. 18, 14). 

§i de ce n-a facut o singura carte din amandoua, 
pentru a o trimite lui Teofil, ci a imparjit povestirea in 
doual 

Pentru mai multa limpezime §i pentru a da fratelui 
timp de odihnd §i de cugetare. In afara de asta, cele doua 
lucrari sunt diferite in ceea ce prive§te sub iectul principal. 

Acum sa ne gandim la felul in care Hristos §i-a intdrit 
cuvintele prin fapte. Despre aceasta El a zis: „invajaji-va de 
la Mine, ca sunt bland §i smerit cu inima" (Mt. 11, 29). 



170 Dumnezeiescul Apostol §i Evanghelist Luca. 



87 



El i-a inva^at pe oameni sa nu iubeasca bogajia §i S-a 
infa^i§at pe Sine Insu§i ca exemplu, caci „Fiul Omului insa 
nu are unde sa-§i piece capul" (Mt. 8, 20). 

Din nou, a lasat porunca oamenilor ca sa-§i iubeasca 
vrajma§ii §i El Insu§i, pe Cruce, S-a rugat pentru cei care II 
rastigneau. 

El a zis: „Celui ce voie§te sa se judece cu tine §i sa-Ji 
ia haina, lasa-i §i cama§a" (Mt. 5, 40). Dar El nu §i-a daruit 
numai haina de pe El, ci §i sdngele Sau. §i la fel a cerut §i 

171 

ucenicilor Sai ca sa predice 

Asculta-1 §i pe Pavel zicand: „Fratilor, face^i-va 
urmaritorii mei §i uita^i-va la aceia care umbla astfel precum 
ne ave^i pilda pe noi" (Filip. 3, 17). 

Caci nimic nu te lasa mai rece decat un inva^ator care 
i§i arata injelepciunea numai in cuvinte. Acesta nu este 

i no 

invafator, ci inselator . 

De aceea §i Apostolii au invajat, mai intai, prin 
faptele lor, §i abia apoi prin cuvinte. §i mai bine am spune 
ca nici nu mai aveau nevoie de cuvinte, din moment ce 
faptele lor strigau tare. 

De aceea nu este gre§it a vorbi despre Patima lui 
Hristos ca despre o fapta. Caci suferind toate, El a savar§it 
cea mai mare §i mai mimmata fapta, §i anume pe aceea de a 
fi omordt moartea. Si aceasta a inrdurit toate celelalte pe 
care El le-a facut pentru noi. 



Pdna in ziua in care S-a inalfat la cer, poruncind, 
prin Duhul Sfdnt, Apostolilor pe care i-a ales (1, 2). 



„Poruncind prin Duhul Sfant". Acestea erau cuvintele 
duhovnice§ti pe care El le-a spus lor, fara sa fie amestecate 
in acestea gdnduri omenesti. 

Fie aceasta este tdlcuirea, fie aceea ca El le-a dat lor 
poruncile prin Duhul. 

Vede^i cum vorbe§te inca despre Hristos, cu 

1 HA 

pogoramant , cum de altfel a vorbit §i Hristos despre El 
Insu§i? 



171 Adica inso^indu-si cuvintele de fapte corespunzatoare celor predicate. 

172 Un ipocrit, un fatarnic. 

173 Ne-a facut sa fim inca si mai mul^umitori pentru toate cate a facut pentru noi, in 
primul rand pentru ca a murit pentru noi si astfel ne-a dat noua via^a vesnica. 

174 Fa^a de in^elegerea redusa a celui ce primea inva^atura. 



88 



Caci zicea Domnul: „Iar daca Eu cu Duhul lui 
Dumnezeu ii scot pe demoni" (Mt. 12, 28), intrucat Duhul 
Sfant a lucrat in Templu. 

Deci care erau poruncile? El le-a spus: „Drept aceea, 
mergand, inva^i toate neamurile, botezandu-le in numele 
Tatalui §i al Fiului §i al Sfantului Duh, invajandu-le sa 
pazeasca toate cate v-am poruncit voua" (Mt. 28, 19-20). 

O mare lauda este astfel adusa Apostolilor, intrucat li 
s-a incredinjat o asemenea sarcind [si anume pe] aceea: de 
a mdntui lumea\ Cuvinte pline de de Duhul! 

Spre aceasta injelegere Jinte§te autorul, atunci cand 
spune: „prin Duhul Sfant" - iar „Cuvintele pe care vi le-am 
spus", zice Domnul, „sunt Duh" (In. 6, 63) - §i prin aceasta 
conduce ascultatorul la dorinfa de a cunoaste care sunt 
poruncile §i stabileste care este puterea Apostolilor, intrucat 
ace§tia propovaduiesc cuvintele Duhului §i poruncile lui 
Hristos. 

Dupa ce a fost „poruncind prin Duhul Sfant", apoi „S- 
a inaljat la cer" 175 . 

Se §tie ca El a predicat ucenicilor §i dupa invierea Sa. 
Dar despre aceasta vreme nimeni nu vorbeste despre toate 
cate s-au intamplat, in mod amanun^it. 

Sfantul loan, intr-adevar, ca §i Sfantul Luca, de altfel, 
insista mai mult, pe acest subiect, in comparajie cu al^ii . 

Dar nimeni nu a povestit, in mod limpede, totul, din 
cauza ca s-au grab it spre alte lucruri. 

Totu§i, am inva^at despre acestea de la Apostoli, 
pentru ca ceea ce ei au auzit, ne-au spus §i noua, Apostoli... 

cdrora S-a si infdfisatpe Sine viu (1, 3). 



Vorbind pentru prima data despre Indlfare, autorul 
indreapta atenjia catre Inviere. 

Caci din moment ce ai auzit ca El „a fost luat sus" 176 , 
ai putea sa-Ji inchipui ca: a fost luat de alfii . De aceea si 
adauga: „carora S-a §i infa^i§at pe Sine viu". 



175 In textul scriptural dupa care comenta Sfantul loan scrie ca „a fost luat sus" 
(aceasta: „dupa ce a dat poruncile"). De aceea si urmatoarea fraza din comentariul 
sau este: „Nu zice ca S-a inalfat [ci ca a fost luat sus], caci inca vorbeste despre El 
ca despre un om\ Insa am sarit peste aceasta fraza, intrucat este de neadaptat pentru 
textul scriptural romanesc. 

176 Vezi nota anterioara. 

177 Ca si cum ar fi fost mort sau inviat atunci, iar nu mai inainte, si ca si cum nu prin 
puterea Sa S-a inalfat. 



89 



Pentru ca daca [inainte de Inviere] El le-a aratat §i 
slava Sa, totu§i nu a facut aceasta decat de foarte purine ori. 

Vezi deci, cum numai din cand in cand §i cu blandeje 
lasa ca sa cada pe cale seminjele acestei mari invajaturil 



Atdndu-li-Se timp depatruzeci de zile (1, 3). 



Acum nu a mai fost cu ei in toata vremea, a§a cum a 
fost inainte de Inviere. Pentru ca autorul nu spune: 
„patruzeci de zile", ci: „timp de patruzeci de zile". 

Venea §i iar Se facea nevazut, prin aceasta 
conducandu-i la cugetari mai inalte §i fara a le mai ingadui 
ca sa mai aiba despre El aceleasi gdnduri ca §i mai inainte, 
asigurandu-se in privinja acestor doua lucruri: ca ei sa 
creada in invierea Sa §i ca El Insu§i sa fie cunoscut dupa 
aceea, ca mai mare decat un simplu om. 

In acela§i timp, acestea erau doua lucruri potrivnice. 
Pentru ca a crede in invierea Sa, insemna a crede ca El este 
om, care a murit §i a inviat, iar a crede ca este mai presus de 
oameni, insemna tocmai opusul celor spuse adineauri . 

Totu§i, aceste doua in^elegeri de care s-a ingrijit, au 
rodit fiecare la vremea ei. 

Dar de ce S-a aratat El numai Apostolilor §i nu la tot 
poporull Pentru ca celorlal^i li s-ar fi parat ca este numai o 
nalucire, intrucat nu injelesesera taina. 

Caci daca in§i§i, Ucenicii, au fost la inceput 
neincrezatori §i s-au tulburat, §i au avut nevoie ca sa II 
atingd cu mdna §i sa mandnce impreuna cu El ca sa creada, 
cum ar fi crezut muljimea? 

De aceea, a fost nevoie de minunile savar§ite de 
Apostoli, prin care El a facut neindoielnica invierea Sa in 
a§a mare masura, incat nu numai oamenii din acea vreme, 
care au vazut cu ochii lor minunile, dar §i toji cei care aveau 
sa se nasca mai tarziu, sa fie incredinjaji de adevarul 
Invierii. 

Pe aceasta ne intemeiem §i noi astazi cand avem 
dispute cu necredinciosji. Pentru ca daca El n-arfi inviat, ci 



178 A crede ca Hristos a inviat era un lucru greu pentru oameni. La fel §i a crede ca 
El este Dumnezeu. Iar unirea acestor doua in^elegeri era si mai greu de crezut, 
anume ca era si Dumnezeu si om. 



90 



ar fi ramas mort, cum atunci pot ei sa explice ca Apostolii 
au facut minimi in numele Saul 

Dar daca ei zic - spuneji voi -, ca n-au facut minuni? 
Atunci cum a luat na§tere credinja noastra? Intrucat nu pot 
sa se certe cu noi §i sa nege ceea ce noi inline vedem cu 
ochii no§tri. 

A§a incat, atunci cand spun ca nu s-au intamplat 
minuni, i§i implanta singuri cujitul in inima. Pentru ca 
aceasta, cu adevarat, ar fi cea mai mare dintre toate 
minunile, ca fara nicio minune lumea intreaga sa alerge cu 
inflacarare in mreaja a doisprezece oameni sdraci §i 
neinvdfafi decat de Dumnezeu. 

Caci nu prin bogdfie sau prin ispitirea cu bani, nu 
printr-o retorted aleasd, nici prin alte lucruri de acest fel au 
biruit pescarii. 

Astfel incat cei care se scoala impotriva minunilor, 
sunt nevoid, chiar impotriva voinjei lor, sa accepte ca era in 
ace§ti oameni o putere dumnezeiascd lucrdtoare, pentru ca 
singura puterea omeneascd nu ar da niciodata asemenea 
roade maipresus defire. 

Pentru acestea deci a ramas Hristos patruzeci de zile 
pe pamant, dandu-le, in acest timp, siguranja ca L-au vazut 
pe El in persoana, astfel incat sa nu presupund cumva ca au 
vazut o ndlucire. 

§i ca §i cand nu ar fi fost de ajuns, Sfantul Luca 
adauga §i faptul ca El a mdncat cu ei la masa. Caci pentru 
aceasta §i mai mare limpezire a realitajii Invierii, a adaugat: 



§i cu eipetrecdnd, le-a poruncit (1,4). 



La aceasta §edere cu Hristos la masa fac trimitere 
mereu Apostolii §i o aduc inainte ca pe o mdrturte a Invierii, 
ca atunci cand spun: ,^im mdncat §i am bdut cu El, dupa 
invierea Lui din moiti" (Fapt. 10, 41). 

§i ce a facut El, pe cand le aparea lor, in decursul 
acestor patruzeci de zile? Luca zice ca vorbea cu ei 



despre impdrdfia lui Dumnezeu (1, 3). 



91 



Fiind Ucenicii intristafi §i tulburafi de cele ce se 
intamplasera mai inainte §i avand a trece prin greutaji inca §i 
mai mari, El ii vindeca de nelinistea lor descoperindu-le 
despre cele ce aveau sa urmeze in viitor. 



Le-a poruncit sa nu se depdrteze de Ierusalim, ci sd 
astepte fdgdduinfa Tatdlui (1, 4). 



Mai intai i-a scos afara din Galileea, infrico§ati §i 
tremurand, pentru a-i face sa asculte cuvintele Lui in pace. 

Dupa care, dupa ce L-au ascultat §i au petrecut cu El 
patruzeci de zile, „le-a poruncit sa nu se departeze de 
Ierusalim". 

De ce aceasta? Precum osta§ii care au de luptat cu 
multe o§tiri vrajma§e, care nu sunt lasaji sa intre in batalie 
pana cand nu se inarmeazd, §i precum caii, carora nu li se 
ingaduie sa porneasca §i sa treaca de bariere pana cand nu li 
s-au ata§at carele, la fel nici pe Ucenici nu i-a lasat Hristos 
sa inainteze pe cdmpul de luptd inainte de pogordrea 
Duhului, pentru ca nu cumva sa fie biruifi cu usurinfd §i sa 
fie rob if i de cei care ii copleseau ca numdr. 

Nu era acesta singurul motiv. ci §i pentru ca erau 
muh;i in Ierusalim care aveau sa creada. 

§i inca pentru a nu se zice ca, parasind ^ara lor, s-au 
dus sa se laude printre straini. 

De aceea ei aduc marturia lor despre invierea lui 
Hristos incepand chiar de la aceia care L-au omordt pe El, 
binevestindu-le acelora care L-au rdstignit §i L-au ingropat, 
chiar in cetatea in care s-a petrecut uciderea §i prin aceasta 
inchizand gurile clevetitorilor. 

Caci atunci cand chiar cei care L-au rastignit vor 
crede in El, aceasta va dovedi atat Rastignirea, cat §i pacatul 
uciderii Sale, §i va fi inca o marturie a Invierii. 

Mai mult, ca sa nu zica Apostolii: „Cum se poate sa 
petrecm in mijlocul unui neam viclean §i ucigas, care este 
atat de numeros, faja de noi, care suntem pu^ini §i nebaga^i 
in seama de ei ?". 

Vezi cum El le indeparteaza spaima §i nelinistea, 
cerandu-le sa a§tepte... 



92 



fagaduinfa Tatdlui, pe care a}i auzit-o de la Mine (1, 
4)? 

Veji intreba: cand au auzit ei aceasta fagaduinjal 
Atunci cand El a zis:„Va este de folos ca sa ma due Eu. Caci 
daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar 
daca Ma voi duce, II voi trimite la voi" (In. 16, 7). 

§i iara§i: „§i Eu voi ruga pe Tatal §i alt Mangaietor 
va va da voua ca sa fie cu voi in veac" (In. 14, 16). 

Dar de ce nu a venit Duhul Sfant peste Apostoli pe 
cand Hristos era cu ei §i nici imediat dupa inal^area Sa, ci 
inalJandu-Se Hristos la cer, in a patruzecea zi, Duhul S-a 
pogorat „cand a sosit ziua Cincizecimii" (Fapt. 2, 1), adica 
in a cincizecea zi, „§i a umplut toata casa unde §edeau ei" 
(Fapt. 2,2)? 

Sau cum le-a zis Hristos, daca Duhul nu Se pogorase 
inca: „LuaJi Duh Sfant" (In. 20, 22)? A zis aceasta pentru a- 
ipregati pe ei pentru primirea Lui. 

Caci daca Daniel a cazut la pamant la vederea 
Ingerului (Dan. 8, 17), cu atat mai mult s-ar fi inspaimantat 
ace§tia primind un har atat de mare. 

A§a se pot injelege aceste cuvinte. Sau se poate 
interpreta §i prin aceea ca Hristos a vorbit de cele ce aveau 
sa se intample, ca §i cand s-ar fi intamplat, ca atunci cand a 
zis: „Iata, v-am dat putere sa calca^i peste §erpi §i peste 
scorpii, §i peste toata puterea vrajma§ului" (Lc. 10, 19). 

Dar sa ne intoarcem la intrebarea: de ce n-a venit 
Duhul Sfant mai devreme de ziua Cincizecimii? Se cuvenea 
ca ei, mai intai, sa capete o dorinfa arzatoare de a-L primi §i 
a§a sa li se dea harul Sau. Pentru aceea a plecat Insu§i 
Hristos mai intai §i apoi S-a pogorat Duhul. 

Dar nici Duhul nu a venit imediat dupa inal^area lui 
Hristos, ci dupa opt sau noua zile. Pentru ca dorul nostru 
dupa Dumnezeu atunci este aprins mai tare, cand tanjim 
dupa El. 

La fel §i loan Botezatorul a ales vremea pentru a-§i 
trimite ucenicii la Hristos, atunci cand ei aveau mai multa 
nevoie de Iisus, pe cand el era intemnijat 

In afara de aceasta, se cuvenea, mai intai, ca firea 
noastra omeneasca sa se suie in cer [in persoana lui Hristos], 



179 Aflandu-se Sfin^ii Apostoli plini de dragoste si de dor. 

180 Dm ordmul lui Irod. 



93 



aratand astfel rodul impdcdrii dintre Dumnezeu §i om, §i 
apoi sa Se pogoare Duhul, pentru ca bucuria sa fie deplina. 

Caci daca Duhul venea pe cand Mantuitorul era inca 
pe pamant §i abia apoi Se inalja Hristos, iar Duhul ramanea 
cu Apostolii, mangaierea adusa lor nu ar fi fost atdt de 
mare, dupa cum a fost in realitate. 

Din cauza ca ei s-au legat de Hristos cu toatd puterea 
dragostei lor, dar nu puteau sa se inalje cu El, de aceea, 
pentru a-i mangaia, El le-a spus: „Va este de folos ca sa ma 
due Eu" (In. 16,7). 

El a§teapta in aceste zile [dupa Inaljare] ca ei sa se 
mdhneascd un pic §i sa fie astfel §i mai pregdtifi de a-L 
primi pe Duhul, fdcdndu-li-se dor dupa Dumnezeu §i deci sa 
primeasca o cu totul deplina §i nemic§orata bucurie/ 
desfatare. 

Dar daca Duhul ar fi fost inferior Fiul 181 , mangaierea 
nu ar fi fost/?e mdsurd §i atunci, cum ar fi putut spune El: 
„Va este de folos"? 

Din acest motiv, cea mai mare parte a invajaturii a 
fost lasata in seama Duhului, pentru ca Ucenicii sa nu 
creada despre El ca ar fi mai mic decdt Hristos. 

Luaji aminte §i cat de mult a stdruit asupra poruncii 
pe care le-a dat lor de a ramane in Ierusalim, atunci cand le- 
a fagaduit ca vor primi darul Duhului. 

De teama ca nu cumva ei iara§i sa se imprdstie, dupa 
Inah;area Lui, Hristos le daruie§te aceasta nddejde, prin care, 
ca §i cu ofunie, ii leagd de acest loc. 

Dar zicand ca „sa a§tepte fagaduin^a Tatalui, pe care 
a^i auzit-o de la Mine", adauga §i aceasta: 



ca loan a botezat cu apd, iar voi vefi fi botezafi cu 
Duhul Sfdnt, nu mult dupa aceste zile (1, 5). 



Caci acum, cu adevarat, le da sa vada diferenja care 
era intre El §i loan, in mod deplin, §i nu ca inainte, nu prin 
semne neclare. 

Caci, cu adevarat, a vorbit tainic atunci cand a zis 
despre loan: „cel mai mic in Impara^ia Cerurilor este mai 
mare decat el" (Mt. 11, 11). 



181 Prin acestea le raspunde pnevmatomahilor. 



182 Indich. 



94 



Dar acum le spune deschis: „Ioan a botezat cu apa, iar 
voi veji fi botezaji cu Duhul Sfant". 

1 8^ 

§i nu mai aduce inainte marturia , ci doar face 
aluzie la persoana lui loan, reamintindu-le prin aceasta ceea 
ce spusese el §i le arata astfel ca acum ei au devenit mai 
mari decat loan, urmand afi botezafi cu Duhul. 

§i Hristos nu a zis: „Eu va voi boteza cu Duhul 
Sfant", ci: „veji fi boteza^i cu Duhul Sfant", pentru ca sa ne 
inveje pe noi sdfim smerifi. 

Intrucat le era de ajuns lor a cunoa§te marturia lui 
loan, aceea ca Hristos Insu§i va fi Cel care va boteza astfel: 
„E1 va va boteza cu Duh Sfant §i cu foe" (Lc. 3, 16). Caci §i 
pentru aceasta apomenit de loan. 

Evangheliile sunt povestiri a ceea ce a facut §i a spus 
Hristos. Dar Faptele Sfinfilor Apostoli arata ce a facut §i a 
spus „celalalt Mangaietor" [Duhul Sfant] . 

Nu in sensul ca Duhul nu ar fi facut multe lucruri §i in 
Evanghelii, la fel cum §i Hristos, aici, in Fapte, lucreaza in 
oameni la fel cum a lucrat §i in Evanghelii. 

Numai ca, mai intai, Duhul a locuit §i a lucrat prin 
Templu §i nu prin Apostoli, apoi El S-a sala§luit in 
pantecele Fecioarei §i a facut Templul 184 . Iar acum a intrat 
in sufletele Apostolilor. 

Mai inainte a venit ca un porumbel , iar acum ca un 
foe . §i care este cauza? A aratat atunci blandejea 
Domnului, iar acum a aratat ca este §i Dumnezeu 
razbunator. Caci pogorandu-Se Duhul ca un foe, le aduce 
aminte de Judecata. Pentru ca, atunci cand era nevoie de 
iertare, era nevoie §i de multd blandefe, Dar acum, am 
primit darul §i a venit vremeajudecafii §i a cercetarii . 

Dar de ce zice Hristos: „veji fi botezaji", cand, de 
fapt, nu era apa in camera de susl Pentru ca esenfiala in 
Botez este lucrarea Duhului, prin Care, cu adevarat, §i apa 
devine curafitoare. 



183 Pe care a adus-o loan. 

184 Templul trupului lui Hristos. 

185 La Botezul Domnului. 

186 La Botezul Apostolilor. 

187 Duiosia, delicate^ea. 

188 E vorba de cercetarea faptelor noastre, din care fie ne vom indrepta^i la Judecata, 
fie ne vom osandi. Caci odata cu darul vine si responsabilitatea pentru felul in care 
il folosim. Fiindca Dumnezeu nu ne da iertarea pacatelor si darul Duhului pentru ca 
apoi sa lenevim, ci pentru ca sa lucram impreuna cu acesta la inmul^irea talan^ilor, 
la cura^irea de patimi si la mantuirea sufletelor noastre. 



95 



In acela§i fel s-a spus §i despre Domnul nostru, ca a 
fost uns, nu in sensul ca ar fi fost vreodata uns cu undelemn, 
ci pentru caprimise Duhul. 

In afara de aceasta, ii aflam pe Apostoli primind atat 
Botezul cu apd cat §i Botezul cu Duhul, dar nu deodatd. 

Noi le primim pe amandoua in acelasi timp, dar 
atunci erau despdrjite. Pentru ca, la inceput, au fost botezaji 
de loan. Caci daca desfranatele §i vame§ii s-au botezat de 
loan, cu atat mai mult trebuie sa credem ca s-au botezat de 
el si Apostolii, care urmau sa fie botezaji si cu Duhul Sfdnt. 

Apoi, pentru ca Apostolii sa nu zica: [„Oare cand se 
vor intampla acestea?"], pentru ca ei sa a§tepte intotdeauna 
implinirea fagaduinjei: („De Ma iubiji, pazi^i poruncile 
Mele. §i Eu voi ruga pe Tatal §i alt Mangaietor va va da 
voua ca sa fie cu voi in veac", cf. In. 14, 15-16), intrucat 
Hristos le vorbise de multe ori despre Duhul, ca ei sa nu 
creada despre Acela ca ar fi o energie impersonald, deci 
pentru ca ei sa nu se intrebe despre vremea venirii 
Duhului, de aceea a §i adaugat El: „nu mult dupa aceste 
zile". 

Dar nu le-a spus lor, in mod precis, cdnd, pentru ca sa 
fie intotdeauna priveghetori, ci le-a aratat doar ca in curdnd, 
pentru ca nici sa nu se istoveasca asteptand 190 . 

Dar vremea S-a ferit sa o dezvaluie lor cu precizie, 
pentru ca sa privegheze neincetat. §i nu numai prin aceasta 
i-a intarit, adica descoperindu-le ca scurt va fi timpul [pana 
cand va veni la ei Duhul], ci §i pe deasupra zicand: 
„fagaduin^a Tatalui, pe care aji auzit-o de la Mine". 

Prin aceasta a vrut sa le spuna ca nu era singura data 
cand le vorbea despre aceasta, ci ceea ce El fdgdduise, va 
impliniySra intdrziere. 

Ce este de mirare atunci ca El nu ne-a descoperit cu 
precizie ziua sfar§itului lumii, cand nu a vrut ca sa dezvaluie 
nici macar Apostolilor acea zi a pogorarii Duhului, care era 
atat de aproape? 

§i pe buna dreptate. Pentru ca ei sa ramana treji pana 
la sfar§it, stand in asteptare §i arzdnd cu duhul. Caci nu este 
cu putinja ca un om sa se bucure de harul Duhului daca nu 
privegheazd. 



189 In sensul: sa nu se nelinisteasca gandindu-se cand aveau sa se implineasca cele 
fagaduite lor de Mantuitorul. 

190 Atunci cand asteptam ceva stiind ca se va intampla foarte curand e mai usoara 
apeptarea. 



96 



N-a spus oare §i Hie ucenicului sau: „de ma vei vedea 
cand voi fi luat de la tine" (IV Regi, 2, 10), se va implini 
ceea ce ai cerut? 191 

Iar Hristos avea obiceiul sa-i intrebe pe cei ce veneau 
la El: „Crezi tu?". Pentru daca nu devenim proprii darurilor 
primite §i nu ne preschimbdm dupa ele, nici nu putem simfi, 
cu adevarat, binefacerea 192 . 

A§a a fost §i cu Pavel, la care harul nu a venit 
imediat, ci dupa trei zile, timp in care el a fost orb, 
curdfindu-se astfel §i pregdtindu-se prin fried. 

Pentru ca, a§a cum cei care vopsesc in purpuriu 
ve§mintele, mai intai pregatesc panza cu alte substance , 
astfel incat ro§ea^a sa nu se mai §tearga, a§a §i Dumnezeu, 
mai intai Se ingrije§te ca sufletul sa devina cu adevarat 
vrednic, §i apoi varsd harul Sau. Intrucat El nu a trimis 
Duhul imediat [dupa Inviere], ci in a cincizecea zi. 

Cineva ne-ar putea intreba de ce nu botezdm si noi in 
vremea Cincizecimii . Iar raspunsul nostru este ca harul este 
acelasi, §i acum, ca §i atunci [la sarbatoare], dar minjii ii 
este mai u§or sa se inalje la cele duhovnicesti acum, fiind 

w • w • 194 

pregatita prin post . 

Dar chiar §i vremea Cincizecimii ne ofera o motivate 
intemeiatd pentru a savarsi Botezul. §i care ar fi aceasta? 
Parinjii no§tri au considerat Botezul ca fiind timpul potrivit 



191 IV Regi, 2, 9-10: «a zis Hie catre Elisei: „Cere ce sa-^i fac, inainte de a fi luat de 
la tine". Iar Elisei a zis: "Duhul care este in tine sa fie indoit in mine!" Raspuns-a 
Hie: "Greu lucru ceri! Dar de ma vei vedea cand voi fi luat de la tine, va fi asa; iar de 
nu ma vei vedea, nu va fi"». 

192 Sfantul loan vorbeste aici de pregatirea necesara pentru primirea darurilor 
duhovnicesti si dumnezeiesti. Dumnezeu ne umple de darurile Sale si de harul Sau 
dupa masura bunatatii si a iubirii Sale de oameni, iar nu dupa vrednicia noastra, dar 
si noi trebuie sa ne pregatim sufleteste si duhovniceste pentru a le primi cu 
mul^umire, pentru a fi, cu adevarat, constienti de inal^imea darurilor primite. Caci nu 
ne bucuram pe deplin de ele daca nu suntem con§tienp de marefia lor. 

De aceea, pentru a primi daruri duhovnicesti, trebuie sa le dorim cu ardoare (si in 
acelasi timp sa lasam dobandirea lor in seama milei Sale), cu toata ravna de care 
suntem in stare. Altfel ce rost are darul, daca noi nu constientizam prea bine ce 
dorim? 

Caci oricat ar fi de mare darul de la Dumnezeu, daca noi nu sim^im din plin cat de 
multa nevoie avem de el, diminuam din bucuria primirii lui si se poate intampla mai 
rau, sa devenim hulitori si nerecunoscatori fa^a de Dumnezeu, din cauza ignoranfei 
sau a nesimfirii. 

Nu pregatirea noastra ne aduce darul, ci mila lui Dumnezeu\ Dar prin aceasta 
aratam ca si noi dorim fierbinte ceea ce vrea Dumnezeu sa ne dea si ca El nu ne 
forfeaza sa acceptam un bine. Chiar si in daruirea celor bune si de folos pentru noi, 
Dumnezeu Se arata ca nu ne ingradeste in niciun fel libertatea, ci pe toate ni le 
daruieste la timpul lor, cand suntem suficient de maturi pentru ele, cand realizam ca 
sunt esentiale pentru noi, ca fara ele nu suntem implinip. 

193 Ingrediente. 

194 Probabil ca Botezurile erau randuite sa aiba loc mai mult in timpul posturilor. 



97 



pentru o intoarcere radicala impotriva poftei celei rele 195 §i 
pentru o lecfie puternicd, care sa ne inveje trezvia chiar §i in 
mijlocul desfdtdrii. 

Caci trebuie sa ne purtam ca §i cum am sdrbdtori 
impreuna cu Hristos Insu§i §i am sta la masa Lui, a§a incat 
sa nu fim neglijenji, ci sa ne petrecem timpul in post §i in 
rugaciuni, cu multa cumpatare §i luare-aminte. 

Caci daca un om destinat sa faca parte dintr-o 
stapanire vremelnica, se pregate§te toata viaja pentru aceasta 
§i pentru ca sa objina vreo slujba inalta i§i cheltuieste to^i 
banii §i tot timpul, preocupandu-se de acest lucru, de care se 
ingrijeste peste masura, ce pedeapsa meritam noi, care ne 
indreptam spre Imparajia Cerului cu atata nepasare §i nu 
aratam niciun pic de rdvna §i de tngrijire, nici inainte de a 
primi Botezul, si nici dupa ce 1-am primit? 

Ba chiar acesta este insu§i motivul pentru care ne 
aratam neglijenfi dupa ce am primit Botezul: acela ca nu am 
vegheat asupra noastra nici inainte de a-l primi. 

De aceea, muh;i, dupa ce s-au botezat, s-au intors 
imediat inapoi la vdrsdtura lor §i au devenit §i mai rail 
nedrepji decat inainte, atragand asupra lor pedepse §i mai 
groaznice, intrucat fiind izbaviji de pacatele lor, in acela§i 
timp L-au maniat inca §i mai tare pe Judecatorul, §i fiind 
vindeca^i de o boala atat de grea a pacatelor lor, tot nu au 
invajat sa vegheze asupra lor in§i§i. 

Ci li s-au intamplat tocmai acelea cu care Hristos 1-a 
amenin^at pe slabanog, zicand: „Iata ca te-ai facut sanatos. 
De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-^i fie ceva mai rau" 
(In. 5, 14). 

Si pe care le-a prorocit despre iudei, spunand ca „se 
fac cele de pe urma ale omului aceluia mai rele decat cele 
dintai"(Mt. 12, 45). 

Caci „dee n-a§ fi venit §i nu le-a§ fi vorbit, pacat nu ar 
avea; dar acum n-au cuvant de dezvinovajire pentru pacatul 
lor" (In. 15, 22), zice El, aratand ca prin nerecuno§tin^a lor, 
vor aduce asupra lor in§i§i cele mai mari rele. 

Vinovajia pentru pacatele savar§ite dupa primirea 
acestor binefaceri, este indoitd §i impdtritd, intrucat dupa 
cinstea pe care ne-a facut-o, ne aratam nerecunoscdtori §i 
plini de rdutate. Deci albia Botezului nu ne inlesneste o 
pedeapsa mai usoard. 



195 A concupiscien^ei. 



98 



Insa cugeta^i astfel: un om are pacate grozave, 
savar§ind ucidere sau desfranare sau alta crima, dar toate 
acestea i-au fost iertate lui prin Botez. 

Caci nu exista pacat sau hula care sa nu se §tearga §i 
sa lase locul harului, pentru ca harul este dumnezeiesc. 

Sau iara§i: un om a savar§it desfranare §i ucidere, dar 
desfranarea lui este lasata de-o parte, uciderea este uitata §i 
el nu mai este impovarat de aceste invinuiri, „caci darurile 
§i chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua inapoi" (Rom. 11, 
29). 

Dar pentru cele pe care le savar§este, din nou, dupa 
Botez, pedeapsa lui este la fel de mare ca §i cum amandoua 
pacatele dinainte 196 i s-ar socoti la loc spre osanda, §i inca 
mult mai rau decat atat. 

Pentru ca vinovajia nu este aceeasi dupa Botez, ca §i 
inainte de Botez , ci se socote§te indoit sau intreit. 

Cercetaji §i vedeji! Ca dovada ca osanda pentru 
aceste pacate este mai mare dupa Botez, asculta^i ce zice 
Pavel: „Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, 
pe cuvantul a doi sau trei martori. Gandi^i-va: cu cat mai 
aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe 
Fiul lui Dumnezeu, §i a nesocotit sangele testamentului cu 
care s-a sfhnit, §i a batjocorit Duhul harului" (Evr. 10, 28- 
29). 

Dar poate ca, prin aceste cuvinte, i-am indepartat pe 
mul^i de la a mai primi Botezul. Insa noi nu acest scop 1-am 
urmarit vorbind astfel, ci pentru ca, primindu-1, oamenii sa 
fie cu mai multa atenfie §i cumpatare. 

Cineva poate sa spuna ca ii e teamd. Daca ^i-ar fi fost 
teama, ai fi primit Botezul §i ai fi pazit acest dar. Nu, zice 
el, caci tocmai de aceea nu il primesc, pentru ca ma 
inspaimant! 

Dar nu ^i-e frica sa mori astfell Dumnezeu este 
milostiv, zice el. Atunci prime§te Botezul, caci El este 
milostiv §i gata sa te ajute. 

Dar tu, atunci cand Ji se cere ca sa tefaci vrednic, nu 
ai inaintea ta aceasta milostivire dumnezeiasca, ci te 
gande§ti la ea numai cand vrei tu. 

Insa Botezul este tocmai vremea ca sa alergam la 
adapostul milostivrii lui Dumnezeu §i vom fi siguri ca am 



l96 Desfranarea si uciderea. 



197 Chiar daca este vorba despre aceleasi pacate, savarsite atat inainte, cat si dupa 
Botez. 



99 



primit-o implinind cele ce Jin de noi. Cel care arunca toata 
grija sa catre Dumnezeu, va afla mila, chiar daca mai 
pacatuie§te §i dupa Botez, din cauza firii slabe omene§ti, dar 
se %\pocdieste. 

In timp ce acela care negufdtoreste mila lui 
Dumnezeu §i pleaca din aceasta viaja fara a avea parte de 
har, se va osandi fara ca sa-i ia cineva apararea. 

Dar daca moare, intrebi tu, imediat dupa ce a primit 
harul Botezului 199 ? Atunci iara§i va pleca din lumea aceasta 
gol §i lipsit de lucrarea cea bund. Caci este cu neputinja, da, 
cu neputinja ca un om, avand asemenea nadejdi, §i care a 
intarziat sa se boteze, sa ajunga un om mdrinimos §i bun. 

Dar de ce aduci la Jarmul inimii tale frica §i \\i faci 
griji §i presupuneri asupra viitorului? De ce nu folose§ti 
aceasta frica pentru a lucra §i a te face vrednic, §i atunci vei 
fi mare §i vrednic de lauddl Ce e mai bine: sa-Ji fie fried sau 
sd lucrezi pentru mdntuirel 

Gande§te-te ca cineva te-ar a§eza, fara sa ai nimic de 
facut, intr-o casa care se clatina, zicandu-Ji: fii atent la 
acoperi§ul care este putred, ca s-ar putea sa-Ji cada in cap! 
Se poate intampla sa cada, dar se poate intampla §i sa nu 
cada. Dar daca preferi sd nu cada, atunci munce§ti ca sa 
locuie§ti intr-o casa mai sdndtoasd. 

Deci, ce ai alege in acest caz: sa stai ca un trandav, 
tremurand de frica sau sa munce§ti cu incredere? Fa §i acum 
la fel! Pentru ca viitorul nesigur este ca o casa putredd, care 
ameninja sa se prabu§easca. Insa lucrand, oricat de greu ar 
fi, poji sa te sim^i in siguranja. 

Dumnezeu sa ne pazeasca de a cadea intr-o a§a de 
mare stramtorare de apdedtui §i dupa ce ne-am botezat. Insa 
chiar daca un asemenea lucru s-ar intampla, Dumnezeu e 
milostiv §i ne-a daruit noua multe cai prin care sa ca§tigam 
iertarea §i dupa aceasta. 



198 Cel care se gandeste ca Dumnezeu e milostiv numai cand vrea el, dar nu crede in 
milostivirea Lui si in momente de mare nevoie, ci se leneveste, scuzandu-se precum 
cel care a ingropat talantul. 

Mul^i oameni spun ca Dumnezeu este bun si milostiv, dar cand le este mai greu. Dar, 
de fapt, ei se bazeaza numai pe ei insisi sau pe ajutor de la oameni si nu cred ca 
Dumnezeu are vreun rol in a-i indemna sau a-i lumina pe al^ii ca sa le ajute. Sau 
mul^i spun ca Dumnezeu e milostiv, dar numai asa cum si cand vor ei ca sa conceapa 
aceasta milostivire, iar indeplinirea poruncilor li se pare superflua sau aberanta. 

199 Cineva care a amanat mereu clipa Botezului. Dupa cum se va vedea in 
continuare, e vorba aici de cei care amanau pana la batrane^e si pana in ultima clipa 
a vie^ii primirea Sfantului Botez, de frica sa nu pacatuiasca dupa Botez, considerand 
ca astfel nici nu vor pacatui fa^a de sfin^enia harului si II vor afla si pe Dumnezeu 
milostiv fa^a de ei. 



100 



Dar a§a cum cei care pacatuiesc dupa Botez, sunt, din 
aceasta cauza, pedepsiji mai mult decat catehumenii, la fel §i 
cei care cunosc ca exista doctoria pocdinjei dar nu o iau pe 
aceasta, vor suporta o osanda §i mai grea. 

Caci cu cat mila lui Dumnezeu se arata mai mare, cu 
atat create §i pedeapsa, daca nu lucram corespunzator cu 
mila care ni s-a darait noua. 

Ce ai de spus tu, omule, cand ai fost plin de a§a 
groaznice pdcate §i \i s-au §ters, §i dintr-o data ai devenit 
prieten §i ai fost inaljat la o mare cinste, nu prin lucrarea ta, 
ci prin darul lui Dumnezeu; apoi te-ai intors iara§i la 
purtarea ta cea rea dinainte, §i gandind ca e§ti vrednic de 
groaznica osanda, totu§i Dumnezeu nu §i-a intors fa^a Sa de 
la tine, ci Ji-a daruit fara de numar cai de mdntuire, incat cu 
orice mijloc sa redevii prieten? Dar, pentru ca sa prime§ti 
toate acestea, nu ai vrut sa lucrezi. 

De ce fel de iertare po^i sa mai fii vrednic atunci? Nu, 
pe drept cuvant, vor rade paganii de tine ca de un trdntor 
bun de nimicl 

Caci vor zice ei, ca de are putere inva^atura in care ai 
crezut, ce inseamna atunci acesta mul^ime de oameni 
nebotezafi? 

Daca Tainele Bisericii sunt mai presus de fire §i, cu 
adevarat, vrednice de dorit, nimeni nu ar primi Botezul cand 
sa-§i dea ultima suflare. Caci clipa morjii nu este vremea 
potrivita pentru a te face partas Tainelor, ci pentru facerea 
testamentului. 

Vremea Tainelor este pe cand mintea este intreaga §i 
sufletul plin de inielepciune. Daca un om nu vrea sa-§i faca 
testamentul intr-o asemenea stare, cand este pe patul de 
moarte - §i daca totu§i face aceasta, ofera motive pentru 
viitoare tagaduiri §i nein}elegeri 20 " (din aceasta cauza 
testatorii incep cu aceste cuvinte: „Fiind inca in via^a, 
con§tient §i sanatos, am hotarat ca averea mea...") - cum 
este atunci posibil, ca o persoana care nu mai este stapdna 
pe simjirile sale, sa se pregateasca cum se cuvine pentru a 
primi Sfintele Tainel 

Caci daca in cele ale viejii obisjiuite legile lumii 
acesteia nu ingaduie unui om, care nu este pe deplin sanatos 
din punct de vedere mental §i intru totul constient sa 
intocmeasca un testament, de§i in cele ale sale el se 



Literal: contestari §i litigii. 
201 Cei care i§i fac testamentul. 



101 



folose§te de lege, cum atunci vei nn;elege tu invajaturile 
despre Impara^ia Cerului §i despre cele de negrait framuseti 
ale lumii de acolo [in aceasta stare terminala, adica pe patul 
mortii]! 

Este oare cu putinja ca sa injelegi totul limpede, cand 
eel mai probabil e§ti chinuit de boaldl §i cand II vei 
marturisi pe Hristos, ca sa fii ingropat impreuna cu El, cand 
tu e§ti pe punctul de a parasi aceasta lume? 

Caci atat prin lucrare, cat §i prin marturisire, Ii 
aratam Lui voia noastra cea buna. („Deci ne-am ingropat cu 
El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat 
din morji, prin slava Tatalui, a§a sa umblam §i noi intru 

909 

innoirea viejii" - Rom. 6, 4) . 

Ceea ce faci tu se aseamana cu fapta unui om care 
vrea sa se inroleze ca soldat dupa ce s-a terminat razboiul 
sau cu a unuia care se dezbraca in arena pentru lupte, dupa 
ce spectatorii s-au ridicat sa piece. Pentru ca la Botez Ji se 
dau arme, nu ca sa pleci imediat din lumea aceasta, ci pentru 
ca sa te inarmezi cu ele §i astfel sa iei cununa biruinfei 
impotriva vrajma§ului. 

Nimeni sa nu considere ca nu este vremea pentru a 
vorbi despre aceasta, pentru ca acum nu suntem in Postul 

90^ 

Mare ' . Tocmai aceasta ma nemuh;ume§te: ca voi cautaji o 
vreme anume pentru aceste lucruri. 

Priviji deci la acel eunuc, care era §i barbar/ pagan §i 
plecat in calatorie. Acesta, pe drum fiind, n-a cautat un timp 
potrivit (Fapt. 8, 27). 

Nici temnicerul, de§i avea a-i inchide la loc pe cei 
intemnijaji, iar invatatorul pe care 1-a vazut inaintea lui era 
un om batut §i in lanfuri §i care se afla inca in temnifa, in 
grija sa (Fapt. 16, 29). Dar acum, nefiind vorba de temnifa, 
nici de vremea unei calatorii, muh;i amana Botezul pana 
ajung pe patul moitii. 

Daca inca va mai indoi^i ca Hristos este Dumnezeu, 
departa^i-va de Biserica! Nu mai sta^i aici, nici macar ca 
ascultatori ai cuvantului dumnezeiesc sau ca unii dintre 
catehumeni. 



Ja Este vorba aici de faptul ca eel care se boteaza fiind muribund, nu mai are timp ca 
sa implineasca cele pe care le fagaduieste la Stantul Botez. 

03 Atunci, in Postul Mare, dupa cum a spus-o Stantul loan si mai devreme, se 
botezau cei mai mul^i oameni. 



102 



Daca insa credeji in aceasta §i cunoa§teJi limpede 
acest adevar, de ce amana^i ziua Botezului vostru? De ce 
dafi inapoi §i ezitafi? 

De fried, ziceji voi, ca sa nu pdcdtuim. Dar nu va e 
frica de ceea ce este si mai rdu: de a parasi aceasta lume cu 
o povard atdt de grea apdcatelorl 

Caci nu este in aceeasj masura de iertat a nu te face 
pdrtas harului §i a da gres in incercarea de a trdi dupd 
dreptate. 

Daca ve^i fi chemaji sa daji socoteala de ce nu aji 
primit harul, ce ve^i raspunde? In celalalt caz veji putea sa 
aveji dezvinovdjirea ca v-au impovarat patimile §i pe cea a 
greutajii unei vieji virtuoase, dar pentru refuzul Botezului nu 
aveji nicio dezvinovdfire. Caci aici este harul, care da 
libertatea. 

Va temeji sa nu pacatunji? Lasaji aceasta grija dupa 
Botez: atunci sa intrejineji frica, ca sa pazi^i libertatea pe 
care aji primit-o, nu acum, ca [frica] sa va impiedice sa 
primi^i un asemenea dar. 

§i cu toate acestea, voi sunte^i ingrijora^i acum, 
inainte de Botez §i nepasatori dupa aceea. §i a§tepta^i Postul 
eel Mare. Dar de ce? Are vreun avantaj acea vreme? Nu! 

Caci nu de Pasti au primit Apostolii harul, ci intr-alta 
vreme. §i atunci trei mii (zice Luca) §i cinci mii de oameni 
au fost boteza^i §i apoi Corneliu suta§ul (Fapt. 2, 41; 4, 4; 
10). Deci sa nu a§teptam o vreme anume, ca nu cumva 
indoindu-ne §i tot amanand, sa plecam din aceasta lume goi 
§i lipsifi de atat de mari daruri. 

Care crede^i ca este suferinja mea cand aud despre 
cineva ca a murit nebotezat, gandindu-ma la osanda cea 
nesuferita a viejii viitoare, la nemitarnica judecata? 

Cat crede^i ca sunt de indurerat sa ii vad §i pe al^ii ca 
se tdrdsc pana in ultima clipa a viejii §i nu i§i vin in fire nici 
atunci? De aceea se §i intampla lucruri necuvincioase faja 
de un asemenea dar. 

Intrucat ar trebui sa fie bucurie, danjuire, fericire §i 
purtare a cununilor, atunci cand cineva este increstinat. 

Dar so^ia celui bolnav, care vrea sa se boteze, n-a 
auzit degraba ca Doctorul 204 a poruncit aceasta, ci este apoi 
cople§ita de suferin^a , ca §i cum s-ar intampla o mare 
nenorocire. 



204 Hnstos. 

205 Socotind ca dupa Botez, so^ul ei va muri. 



103 



Incepe sa se tanguiasca cu glas mare §i nimic nu se 
mai aude in casa decat pldnsete §i vaiete, a§a cum se 
intampla cand cei pedepsifi la moarte sunt du§i la locul de 
osanda. 

Bolnavul este atunci cu atat mai indurerat. Iar daca i§i 
revine din boala, se simte ca §i cum i s-a intamplat un mare 
rau 206 . Caci din moment ce nu a fast pregdtit 201 pentru o 
viaja virtuoasa, nu are inima pentru luptele care urmeaza sa 
le poarte §i bate in retragere gandindu-se la ele. Vedeji dar 
ce curse mestesugite intinde demonul, ce rusine §i ce 
batjocurd aduce omului? 

Insa noi sa ne eliberam de aceasta nenorocire §i sa 
traim dupa cum Ii este bine pldcut lui Hristos! El ne-a dat 
noua Botezul, nu ca sa il primim §i sa ie§im imediat din 
lume, ci ca sa aducem roadele lui §i sa aratam aceste roade 
in via^a viitoare. 

Cum poate cineva sa spuna celui care este cu un 
picior in groapa §i cazut la pamant: „Fa rod!"? N-aJi auzit 
oare ca „roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea" (Gal. 
5, 22) [si celelalte]? 

Cum se face atunci ca se intimpla aici tocmai cele 
potrivnice acestora? Caci sojia sta jelind §i tanguindu-se, 
cand ar trebui sa se bucure. Copiii suspina, cand to^i ar 
trebui sa fie bucuro§i. Bolnavul insu§i zace in intuneric 208 , 
fiind inconjurat de vaierul §i de framantarea celorlalji, cand 
ar trebui sa sarbatoreasca, el insa fiind deznadajduit peste 
masura la gandul ca va trebui sa-§i lase copiii orfani, sojia 
vaduva §i casa pustie. 

Este oare aceasta o stare sufleteasca potrivita. pentru 
a te apropia de Taine? Raspunde^i-mi: aceasta este starea pe 
care trebuie sa o aiba cineva cand se apropie de Sfanta 
Masa? Este cu putin^a sa fie ingaduit ca sa aiba loc 
asemenea scene? 

Acum e vremea cand Imparatul trimite scrisori pentru 
ca cei intemnijaji sa fie eliberaji din inchisori: Dumnezeu 
poagoara din cer Duhul Sau eel Sfant pentru a §terge nu 
datoria unor bani, ci o mare mulfime de pdcate...%\ voi toji 



206 Omul are despre Botezul sau o amintire dureroasa, pentru ca s-a intamplat in 
condi^iile descrise mai sus de catre Sfantul loan si nu isi mai da seama ce mare bine i 
s-a intamplat. 

07 Mai inainte de Botez, ci a lost botezat in graba, ca sa nu moara. 

08 Poate si la propriu, dar mai ales in intuneric sufletesc, pentru ca nu il inva^a 
nimeni cele bune, ci este si mai mult scufundat in mahnire de starea celor din jural 
lui. 



104 



sunteji indoliaji §i pldngejil Cat de nepotrivit este acest 
lucru! Ca sa nu mai vorbesc de faptul ca s-a intamplat chiar 
sa fie vdrsatd apa peste eel mort iar Sfintele Taine sa fie 
aruncate peste pamdnt. 

Dar noi nu suntem de vina pentru acestea, ci oamenii 
care sunt atat de pervertiji la minte. 

Va indemn, prin urmare, ca sa lasa^i toate, sa va 
intoarce^i §i sa va apropia^i pentru a primi Botezul cu toata 
osardia, caci dovedindu-ne vrednicia acum, primim 
incredintarea despre cele viitoare 209 . 

Care, oriunde vom merge, sa ne fie daraita noua , 
prin harul §i mila Domnului nostru Iisus Hristos, a Caruia 
fie slava §i puterea in vecii vecilor. Amin! 



09 Incredintarea mantuirii. 



210 Mantuirea. 



105 



Omilia 2 



Iar ei, adundndu-se, II intrebau zicdnd: Doamne, 
oare, in acest timp vei aseza Tu, la loc, imparafia lui Israel? 
(1,6). 



Cand ucenicii vroiau sa intrebe ceva, se apropiau de 
El impreuna, pentru ca, fiind mai muh;i, sa-L induplece pe 
El la bunavoin^a. Ei stiau foarte bine ca, spunandu-le lor mai 
inainte: „Iar de ziua §i de ceasul acela nimeni nu §tie, nici 
Ingerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatal" (Mt. 24, 36), 
aproape ca le-a aratat ca nu vrea sa le descopere lor aceasta. 

De aceea s-au apropiat de El §i L-au intrebat din nou. 
Nu I-ar fi adresat iarasi intrebarea, daca ar fi fost mulfumifi 
de prima data cu raspunsul. 

Caci auzind acum ca au sa primeasca in curand Duhul 
Sfant, fiind prin urmare vrednici ca sa primeasca invafatura, 
de aceea au dorit sa inveje. 

Erau de asemenea pregati^i §i pentru libertate, intrucat 
nu se mai gandeau la primejdii, ci doreau ca sa respire liberi 
din nou, caci nu lucruri frumoase li se intamplasera lor , ci 
primejdia cea mai mare venise peste ei. 

§i fara ca sa-L intrebe pe El nimic despre Duhul 
Sfant 212 , ei spun: „Doamne, oare, in acest timp, vei a§eza Tu 
la loc imparatia lui Israel?". 

Vezi ca n-au intrebat „cand?", ci „oare, in acest 
timp?". Atat de doritori erau ei ca sa vada aceasta zi. 

Cu adevarat, mie mi se pare ca nu aveau nicio parere 
clara despre natura acestei imparajii, caci Duhul inca nu ii 

/v w 213 

mva^ase " . 

Dar ei nu zic: „Cand se vor intampla acestea?", ci se 
apropie de El cu §i mai mare cinstire , spunand: „vei a§eza 
Tu la loc imparajia lui Israel?", ca §i cum ar fi venit deja. 

Caci mai inainte mintea lor era inca intoarsa spre cele 
din afard , vazand ca nu devenisera mai buni decat cei 



211 Din moment ce Hristos fusese prins, osandit §i omorat pe Cruce. Ca ucenici ai 
Lui, puteau §i ei sa fie omora^i. 

212 Care avea sa fie dat lor. 

213 Pentru ca nu se revarsase inca peste ei. 

214 Decat inainte de invierea Sa. 



106 



dinaintea lor, dar de acum au o pdrere mai inalta despre 
Hristos. 

De acum mintea lor s-a inal^at, caci §i El le vorbe§te 
lor despre lucruri mai greu de infeles. 

lata ca acum nu le mai spune: „Iar despre ziua aceea 
§i despre ceasul acela nimeni nu §tie...nici Fiul" (Mc. 13, 
32) 216 , ci zice: 

nu este al vostru a sti anii sau vremile pe care Tatal 
le-apus in stapdnirea Sa (1, 7). 



A vrut sa le spuria, cu alte cuvinte, ca intreaba lucruri 
ce sunt mai presus de puterea lor. §i cu toate acestea, chiar 
§i acum, ei au invajat altele care erau mai mari decat a sti 
aceasta. §i ca sa injelegeji ca a§a este, priviji cat de multe 
astfel de lucruri pot sa numar. 

Caci, va rog sa-mi spuneji, ce era mai mare decat a 
inva^a ceea ce ei au invajat de la Hristos: ca El este Fiul lui 
Dumnezeu §i ca Dumnezeu are un Fiu deopotriva cu El in 
slava (In. 5, 17-20) 217 . 

Au invajat ca va fi o inviere [a Sa] (Mt. 17, 9) §i 
ca, dupa ce Se va inalta la cer, va sta de-a dreapta lui 



Dumnezeu (Lc. 22, 69) 



219 



215 Se asteptau la rezultate imediate si la transformari bru$te in urma intalnirii lor cu 
Mesia, cu Fiul lui Dumnezeu. La fel §i noi ajteptam sa ne schimbam dintr-o data 
daca ne intalnim cu un om duhovnicesc si chiar credem ca este de vina el, daca noi 
nu ne schimbam si nu devenim mai buni. 

In orbirea nostra asteptam ca al^ii sa faca minuni pentru noi si suntem foarte 
nemultumiti ca ele nu se produc asa dupa cum vroiam. 

Citim in car^i despre mari Paring duhovnicesti si ni se pare ca ni se cuvine si noua sa 
stam pe langa unii ca acestia (vorbesc aici de cei care ne nevoim prea pu^in, nu de 
cei care cu dreptate ravnesc la inva^atura si prietenia unui om dumnezeiesc). Aceasta 
pentru ca ne vedem prea pu(in nevrednicia. 

216 In editia pe care o traducem versetul este: „Despre ziua aceea nici mdcar Fiul 
omului nu stie". 

217 „Dar Iisus le-a raspuns: Tatal Meu pana acum lucreaza; si Eu lucrez. Deci pentru 
aceasta cautau mai mult iudeii sa-L omoare, nu numai pentru ca dezlega sdmbata, ci 
si pentru ca zicea ca Dumnezeu este Tatal Sau, facandu-Se pe Sine deopotriva cu 
Dumnezeu. 

A raspuns Iisus si le-a zis: Adevarat, adevarat zic voua: Fiul nu poate sa faca nimic 
de la Sine, daca nu va vedea pe Tatal facand; caci cele ce face Acela, acestea le face 
si Fiul intocmai. Ca Tatal iubeste pe Fiul si-I arata toate cate face El si lucruri mai 
mari decat acestea va arata Lui, ca voi sa va mira^i" (In. 5, 17-20). 

218 „Si pe cand se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicand: Nimanui sa nu 
spune^i ceea ce a^i vazut, pana cand Fiul omului Se va scula din mor^i" (Mt. 17, 9). 

219 „De acum insa Fiul omului va sedea de-a dreapta puterii lui Dumnezeu" (Lc. 22, 
69). 



107 



Si ce invajatura este mai minunata, decat ca trupul 
[Sau] va sta in cer §i va fi slavit de Ingeri! §i inca i-a invajat 
ca El va veni din nou (Mc. 13, 26; Lc. 21, 27) 220 [cat] §i 
[despre] cele ce se vor intampla la Judecata (Mt. 16, 27) 221 
§i ca ei vor §edea §i vor judeca cele douasprezece seminjii 
ale lui Israel (Mt. 19, 28; Lc. 22, 29-30) 222 , ca evreii vor fi 
izgoniji afara §i ca in locul lor vor intra [in Imparatia lui 
Dumnezeu] neamurile (Mt. 8, 11-12) 

Caci spune-mi acum, ce este mai mare: a §ti ca un om 
va domni sau a §ti vremea cdnd va fi aceasta (Lc. 21, 
24) 224 ? 

Pavel a invajat „cuvinte de nespus, pe care nu se 
cuvine omului sa le graiasca" (II Cor. 12, 4), lucruri care s- 
au hotarat de catre Dumnezeu mai inainte de a fi lumea, [si] 
pe acestea toate le-a aflat el 

§i acum, ce este mai greu a §ti: inceputul sau 
sfdr§itull Cu adevarat, este mai greu a cunoaste inceputul. 

Despre acesta 226 a fost inva^at Moise, §i vremea cand 
s-a intamplat §i cu cat timp in urma; caci el numara §i anii. 

Iar injeleptul Solomon zice: „voi spune cele ce au fost 
la inceputul lumir 221 . 



20 „Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe nori, cu putere multa §i cu slava" 
(Mc. 13,26; Lc. 21,27). 

221 „Caci Fiul omului va sa vina intra slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va 
rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Mt. 16, 27). 

„Iar Iisus le-a zis: Adevarat zic voua ca voi cei ce Mi-a^i urmat Mie, la innoirea 
lumii, cand Fiul omului va sedea pe tronul slavei Sale, ve^i sedea si voi pe 
douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semin^ii ale lui Israel (Mt. 19, 28); 
„Si Eu va randuiesc voua impara^ie, precum Mi-a randuit Mie Tatal Meu, ca sa 
manca^i si sa be^i la masa Mea, in impara^ia Mea si sa sede^i pe tronuri, judecand 
cele douasprezece semin^ii ale lui Israel" (Lc. 22, 29-30). 

~ 23 „Si zic voua ca mul^i de la rasarit si de la apus vor veni si vor sta la masa cu 
Avraam, cu Isaac si cu Iacov in Impara^ia Cerurilor. Iar fiii impara^iei vor fi arunca^i 
in intunericul eel mai din afara; acolo va fi pldngerea si scrdqnirea dinlilor" (Mt. 8, 
11-12). 

224 Va fi domnia Imparatului ceresc dupa ce „se vor implini vremurile neamurilor" 
(Lc. 21,24). 

~ 25 Cf. I Cor. 2, 7: „Ci propovaduim in^elepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, 
pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra"; 
Ef. 1, 9: „Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale, dupa buna Lui socotin^a, astfel cum 
hotarase in Sine mai inainte"; 

Ef. 3, 8-11: „Mie, celui mai mie decat to^i Sfin^ii, mi-a fost dat haral acesta, ca sa 
binevestesc neamurilor boga(ia lui Hristos, [cea] de nepatruns, si sa descopar tuturor 
care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditoral a toate, prin 
Iisus Hristos, pentra ca in^elepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca 
cunoscuta acum, prin Biserica, Incepatoriilor si Stapaniilor, in ceruri, dupa sfatul eel 
din veci, pe care El 1-a implinit in Hristos Iisus, Domnul nostra". 
226 Despre inceputul creatiei lui Dumnezeu. 

" 27 Pe acest verset nu 1-am gasit astfel la Slantul Solomon, ci la Slantul David, in Ps. 
77, 2: „spune-voi cele ce au fost dintru inceput". Insa si Slantul Solomon spune: 
„voi cerceta de la inceputul fapturii si voi da la lumina cunostin^a ei" (Intel. 6, 22). 



108 



Ca vremea sfdr§itului este aproape, ei au cunoscut, 
dupa cum zice Pavel: „Domnul este aproape. Nu va 
impovdrafi cu nicio grija" (Filip. 4, 5-6). 

Acestea insa ei nu le stiau pe atunci , §i cu toate 
acestea El le spune multe semne ale sfar§itului lumii (Mt. 
24). 

Dar, dupa cum El a zis: „nu mult dupa aceste zile", 
dorind ca ei sa privegheze , §i nu le-a decoperit lor vremea 
cu precizie, [pentru ca] §i acum face la fel. 

Cu toate acestea, nu despre Judecata de apoi II 
intrebau ei acum, ci daca: „oare, in acest timp, vei a§eza Tu 
la loc imparajia lui Israel?" Dar nici macar acest lucru nu le- 
a dezvaluit lor. 

Despre sfdrsitul lumii ei mai intrebasera §i inainte §i 
a§a cum atunci le-a raspuns conducandu-i departe de gandul 
ca izbdvirea lor era aproape ci, dimpotriva, le-a vorbit 
despre aruncarea lor in mijlocul primejdiilor, §i acum face 
la fel, numai cu mai multd bldndefe. 

§i pentru ca sa nu gandeasca ca au pdcdtuit, 
inchipuindu-§i un lucru mare despre ei in§i§i, asculta^i ce le 
spune mai departe, caci imediat ii bucura, adaugand: 



Ci vefi luaputere, venind Duhul Sfdnt peste voi, §i Imi 
vefi fi Mie martori in Ierusalim §i in toatd Iudeea §i in 
Samaria §ipdnd la marginea pdmdntului (1,8). 



§i pentru ca ei sa nu mai puna §i alte intrebari 230 , dupa 
ce le-a spus acestea, imediat S-a indljat. La fel cum mai 
inainte le-a coplesit mintea uimindu-i §i zicand „Nu §tiu", 
§i acum face la fel, indlfdndu-Se. Caci mare era dorinja lor 
sa afle acest lucru §i n-ar mai fi incetat cu intrebarile. 

Caci spune-^i-mi mie, ce gasesc paganii ca este eel 
mai greu de crezutl Oare faptul ca va fi un sfdr§it al lumii 
sau ca Dumnezeu S-a fdcut om §i S-a ndscut din Fecioardl 
Dar mi-e §i ru§ine sa ma abat asupra acestui subiect, ca §i 
cand ar fi vreun lucru greu de injeles. 



~ Inainte de invierea Sa 

229 



Adica aja dupa cum nu le-a dezvaluit exact cand va veni la ei Duhul Slant. 
1311 Caci nu era timpul acum ca sa afle toate. 

231 Literal: „le-a intunecat mintea", in sensul ca mintea lor nu putea sa gandeasca 
mai departe de ceea ce El le spusese lor. 



109 



Dar pentru ca ucenicii sa nu zica: „De ce nu ne 
lamure§ti acest lucru?", El a adaugat ca vremile „Tatal le-a 
pus in stapanirea Sa". 

§i cu toate acestea, mai inainte spusese ca stapanirea 
Tatalui este si a Sa, ca atunci cand a zis: „Caci, dupa cum 
Tatal scoala pe cei morji §i le da viaja, tot a§a §i Fiul da 
viaja celor ce voie§te" (In. 5, 21). 

Insa cum este aceasta: daca este nevoie sa invii 
morjii, Doamne, Tu savar§e§ti aceasta cu aceeasi putere ca 
§i Tatal, iar ceea ce se cuvine Tie ca sa cunosti, ca un 
Dumnezeu, oare nu cuno§ti, avand aceeasi putere cu Tatal? 

Intracat, cu adevarat, este mai mare a invia mor^ii 
decat a cunoaste ziua sfar§itului lumii. [Iar] daca a cunoaste 
ziua este prin putere dumnezeiasca, cu atat mai mult a invia 
morfii. 

Dar ca atunci cand vedem un copil plangand §i dorind 
de la noi, cu incapajanare, ceva ce nu este bun pentru el, noi 
ascundem lucrul acela §i-i aratam mainile goale, zicand: 
„Vezi, nu am ce-mi ceri", la fel a facut §i Hristos cu 
Apostolii. 

§i a§a cum copilul, chiar dupa ce ii aratam mainile 
goale, continua sa planga, con§tient ca a fast dezamagit, iar 
noi plecam §i ne indepartam, spunandu-i: „altcineva ma 
cheama" §i ii daruim alt lucru in schimb, pentru a-i stramuta 
atenjia de la eel dorit, adaugand §i ca este mai potrivit 
pentru el, §i apoi ne grabim in alta parte, la fel a procedat §i 
Hristos. 

Ucenicii au cerut ceva, iar El le-a spus ca nu are. Iar 
prima data i-a inspaimantat . Apoi ei au cerut din nou 
acela§i lucru. El iar le-a spus [din nou] ca nu are, dar nu i-a 
mai inspaimantat, ci dupa ce le-a aratat mainile goale, le-a 
spus §i motivul 233 : pentru ca vremile „Tatal le-a pus in 
stapanirea Sa". 

Ce spui, Doamne? Nu cuno§ti Tu lucrurile Tatalui? II 
cuno§ti pe El, dar nu §i lucrurile Luil 

§i totu§i Tu ai zis: „pe Tatal nu-L cunoa§te nimeni, 
decat numai Fiul" (Mt. 1 1, 27; Lc. 10, 22) §i ca „Duhul toate 
le cerceteaza, chiar §i adancurile lui Dumnezeu" (I Cor. 2, 
10). §i nu §tii aceasta [ziua sfar§itului lumii]? 



232 Prin semnele sf arjitului lumii pe care le-a dezvaluit lor. 

233 Pentru care nu poate sa le raspunda la intrebare. 

234 Intrebarile sunt retorice si raspunsul lor este limpede, dupa cum il arata cu 
claritate versetele scripturale citate de catre Sfantul loan: binein^eles ca Fiul 
cunoastea ziua sfarsitului lumii, dar nu era de folos Apostolilor si nici lumii ca sa o 



110 



Dar lor le era teama sa mai intrebe din nou, ca sa nu 
auda iara§i mustrarea: „Acum §i voi sunte^i 
nepricepufi?" (Mat. 15, 16). Caci acum erau §i mai sfielnici 
faja de El decat inainte. 

„Ci veji lua putere, venind Duhul Sfant peste voi". 
Dupa cum inainte nu le-a raspuns la intrebare, caci este de 
datoria invajatorului sa nu i§i inveje ucenicii ceea ce vor ei, 
ci ceea ce este folositor pentru ei ca sa inveje, a§a §i aici, de 
aceea, El le spune aceasta mai inainte de a mai zice ei ceva, 
ca sa nu se nelinisteasca. 

Caci erau inca slabi, intr-adevar. Dar ca sa le dea 
incredere, El ii inalja duhovniceste §i le tainuieste ceea ce 
era lucru de mdhnire. 

§i cum avea sa ii lase in curand, de aceea in aceasta 
vorbire cu ei nu le mai spune nimic intristdtor. 

Dar cum? Aratand ca mdreje lucrurile care ar fi putut 
fi dureroase, numai zicandu-le sd nu se teamd, pentru ca 
„ve^i lua putere venind Duhul Sfant peste voi, §i Imi veji fi 
Mie martori in Ierusalim §i in toata Iudeea §i in Samaria". 

Mai inainte spusese: „In calea paganilor sa nu 
merged, §i in vreo cetate de samarineni sa nu intra^i" (Mt. 
10, 5), iar acum adauga ceea ce atunci nu a zis: „§i pana la 
marginea pamantului" . 

Dupa ce le-a cerut aceasta, lucru care era mai 
infricosdtor decat toate celelalte 236 , pentru ca sa nu II mai 
intrebe nimic " , apdstrat tdcerea. 



§i acestea zicdnd, pe cdnd ei priveau, S-a indlfat si un 
nor L-a luat de la ochii lor (1, 9). 



Vede^i ca au propovdduit §i au implinit cuvantul 
Evangheliei? Caci mare a fost darul pe care El l-a 
incredinfat lor. 



§tie, pentru ca trebuie sa priveghem neincetat si pentru aceasta ne este noua mai de 
folos ca sa nu cunoastem aceasta zi cu precizie. E de ajuns ca stim semnele ei. 
" 35 Daca mai inainte de invierea Sa si de pogorarea Duhului Sfant peste ei le ceruse 
sa nu se amestece cu ereticii (samarinenii) si cu paganii, acum insa, avand sa 
primeasca puterea Duhului Slant, ii inva^a sa mearga sa propovaduiasca tuturor 
adevarul, pe Dumnezeu in Slanta Treime si pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, 
rastignit si inviat. 

~ 36 Fiindca cerea ucenicilor ca sa propovaduiasca in tot pamantul si in mijlocul unor 
oameni barbari, cand ei erau prigoni^i si la ei acasa, in Iudeea. 
237 Pentru ca avea sa vina Duhul Stint, Care sa le lamureasca lor toate. 



Ill 



Chiar in locul in care, zice El, aji patimit de frica, 
adica in Ierusalim, acolo sa propovaduiji mai intai, iar apoi 
„pana la marginea pamantului". §i ca ei sa se incredinfeze 
ca se vor implini cele ce le-a spus lor, „pe cand ei priveau, 
S-a inal^at". 

Nu „pe cand ei priveau" a inviat din morfi, ci „pe 
cand ei priveau, S-a inalfat". Intrucat, totu§i, chiar §i aici, 
vederea ochilor lor nu era intru totul de ajuns. 

Caci la invierea Sa, ei au vazut sfdrsitul, nu insa §i 
inceputul 239, , iar la Inaljare, au vazut inceputul, nu insa §i 
sfdrsitul. 

Pentru ca, intai, la Inviere nu era esenjial ca ei sa fie 
de fata chiar in clipa Invierii " , din moment ce Domnul 
Insu§i le-a vorbit despre aceasta aratandu-Se lor, iar 
mormantul gol dovedindu-le ca El nu mai era acolo. 

Dar la cea din urma, la Inal^are, a fost nevoie ca sa li 
se spuna cele ce nu mai puteau sa vada, prin cuvantul 
altora 240 . Intrucat, apoi 241 , ochii lor nu mai puteau sa vada in 
inaljimea cerului, nici privirea lor nu putea sa le arate daca 
intr-adevar El S-a inalfat la cer sau numai li s-a parut ca S- 
a inalfat. Deci ascultaji cele ce au urmat! 

Despre faptul ca era Iisus Insusi Cel care S-a inalfat, 
ei au cunoscut din aceea ca El a vorbit cu ei. Caci daca L-ar 
fi vazut numai de la departare, nu L-ar fi recunoscut numai 
prin simpla vedere. Dar ca El S-a inalfat la ceruri le 
marturisesc lor si Ingerii in§i§i. 

Vezi cum toate sunt randuite, a§a incat nu numai 
Duhul sa le implineascd pe toate, ci §i ochii lor sa aducd 
mdrturie 242 ? 

Dar de ce „un nor L-a luat"? §i acesta, norul, era un 
semn ca El S-a inalfat la ceruri. Nu/oc, ca in cazul lui Hie, 
nu un car de foe " , ci „un nor L-a luat", care simboliza 
cerul, dupa cum a zis Prorocul David: „Cel ce face din nori 



~ 38 Momentul propriu-zis al invierii lui Hristos, la care au fost martori numai ostasii 
pazitori ai Sfantului Mormant, intre care si Siantul Longin, care a marturisit cele ce 
s-au intamplat si nu a vrut sa primeasca banii arhiereilor ca sa minta (Mt. 28, 11-15). 
~ 39 Destul era ca ei sa II vada inviat si sa creada in invierea Lui. 

240 Al Ingerilor. 

241 Dupa ce Domnul a fost luat de un nor de la ochii lor. 

242 Literal: „nu numai Duhul sa le faca pe toate, ci si ochii lor sa-si faca datorid\ 
Adica nu numai Duhul sa implineasca neputinfa omeneasca, ci si omul sa isi 
biruiasca neputinfa sa, lucrand cele dupa fire si indreptand el insusi sufletul si trupul 
sau la vederea si sim^irea celor adevarate si la lucrarea celor bune, care e sadita in 
insasi firea omului. 

243 Cf. IV Regi, 2, 11. 



112 



OAA ^ 

carul Sau" (Ps. 103, 4) : aici vorbe§te despre Insu§i 
Tatal 245 . 

Prin urmare, de aceea zice „un nor", insemnand 
astfel puterea dumnezeiascd. Pentru ca nicio alta Putere 
ingereasca, nu a fost vreodata vazuta standee nori. 

Caci asculta iara§i ceea ce zice un al Proroc: „Domnul 
sta pe nor u§or" (Is. 19, l) 246 . 

§i Inaljarea s-a intamplat pe cand Ucenicii ascultau cu 
mare osardie ceea ce El le spunea, raspunzandu-le la o 
intrebare de cea mai mare insemnatate, iar ei avand mintea 
foarte deschisa §i treazd 241 . 

De asemenea, §i pe muntele Sinai, norul a aparut 

OAR 

pentru ca acolo era El . Caci zice, ca Moise a fost 
inconjurat de nor des 249 . Dar norul nu era acolo din cauza 
lui Moise [ci aprezenfei lui Dumnezeu]. 

Hristos nu le mai spune: „Ma due" (In. 16, 5), pentru 
ca ei sa nu se intristeze din nou 250 , ci zice numai: „I1 voi 
trimite la voi pe Mangaietorul" (In. 16, 7). Iar unde se 
ducea, faptul ca Se inalja la ceruri, aceasta au vazut cu ochii 
lor. 

O, ce priveliste li s-a daruit ca sa vada! 



244 In Biblia romaneasca este: „Cel ce pui norii suirea Ta". Dar in acest caz am 
tradus ca in original, pentru ca este mai semnificativ. 

De fapt, amandoua traducerile acestui verset sunt semnificative din punct de vedere 
teologic. Pentru ca in eel dupa care a mers Sfantul loan, Inal^area Domnului este 
profe^ita prin amintirea carului, caci tot intr-un car a fost luat la cer si Hie (si tot in 
textul dupa care comenteaza Sfantul loan se spune ca Domnul „a fost luat sus", 
exprimand mai degraba ceea ce au vazut Sf. Apostoli, in loc de „S-a inal^at la cer", 
care reprezinta adevarul telogic si dogmatic), iar in eel romanesc Inal^area apare 
prorocita prin ideea suirii pe nori. 

Am preferat sa traducem versetul acesta si pentru ca talcuirile care vor urma nu pot 
fi in^elese decat daca avem inainte aceasta variants. 

245 Dumnezeu Tatal face din nori carul Fiului Sau, cu care II ridica la cer. Aceasta 
interpretare este in acord cu sensul expresiei de care vorbeam in nota anterioara: „a 
fost luat sus". 

246 In editia noastra scripturala sinodala: „Iata Domnul vine pe nor usor". Am 
respectat insa, din nou, sensul impus de comentariul Slantului loan. 

247 Ca sa nu zica cineva ca //' s-aparut ca vad un nor luandu-L la cer. Sfin^ii Apostoli 
intrebasera despre slarsitul lumii si erau cat se poate de aten^i la Mantuitorul, 
aflandu-se intr-o incordare maxima asteptand raspunsul, astfel incat cu niciun chip 
nu se poate spune ca n-au vazut bine ceea ce au vazut. 

248 Din aceasta in^elegem ca Fiul lui Dumnezeu a vorbit cu Sfantul Moise. 

249 Ies. 19,6. 

50 Ca la Cina cea de Taina, la care Hristos le-a spus Sfin^ilor Apostoli: „Dar acum 
Ma due la Cel ce M-a trimis si nimeni dintre voi nu intreaba: Unde Te duci? Ci, 
fiindca v-am spus acestea, intristarea a umplut inima voastra. Dar Eu va spun 
adevarul: Va este de folos ca sa ma due Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul 
nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, II voi trimite la voi" (In. 16, 5-7). 



113 



§i privind ei, pe cdnd El mergea la cer, lata doi 
bdrbafi au stat langa ei, imbrdcafi in haine albe, care au si 
zis: Bdrbafi galileieni, de ce stafi privind la cer? Acest Iisus, 
Care S-a indlfat de la voi la cer, astfel va si veni, precum L- 
afi vazut mergdnd la cer (1, 10-1 1). 



Au zis: „Acest Iisus" in sensul in care au vorbit 
despre cum: „S-a inaljat de la voi la cer". 

Pentru ca sa le arate limpede ca „astfel va §i veni", 
adica: in acela§i fel, „precum L-aJi vazut mergand la cer". 

Inveselitoare a fost pentru ei §i aparijia Ingerilor , 
„in haine albe". Erau Ingeri sub chipul unor oameni. 

§i ei le-au spus: „BarbaJi galileeni". Asta pentru ca sa 
fie crezu^i de catre Ucenici ca sunt Ingeri, pentru aceea au 
zis acest cuvdnt. 

Caci acesta era sensul. Altfel ce rost mai avea ca sa-i 
numeasca pe ei dupa fara lor, pe care ei o cuno§teau destul 
de bine? De asemenea, prin aparijia lor nea§teptata, le-au 
atras privirile, aratand prin aceasta ca erau veniji din cer. 

Dar de ce nu le-a descoperit Hristos Insu§i aceste 
lucruri, in loc sa trimita Ingeri? Insa El le spusese mai 
inainte aceasta: „Daca ve^i vedea pe Fiul omului, suindu-Se 
acolo unde era mai inainte?" (In. 6, 62). 

Mai mult, Ingerii nu au zis: [Iisus], „pe Care L-a^i 
vazut ridicat de la voi", ci: „Care S-a inaljat de la voi". 

Cuvantul pe care 1-au folosit a fost: „inah;are", nu: 
„ridicare". Expresia „a fost luat" " apar^ine unei injelegeri 
trupesti. 

De aceea §i Ingerii zic 254 : „Acest Iisus, Care S-a 
inal^at de la voi la cer, astfel va §i veni". Caci ei nu spun: 
„va fi trimis", ci: „va veni" . 



251 Dupa reinnoirea fagaduin^ei ca vor primi pe Duhul SJwX. 

~ 52 In sensul ca Sfin^ii Ingeri nu le spuneau nicio noutate Sfin^ilor Apostoli zicand 
aceste cuvinte, caci acestia stiau prea bine despre ei insisi ca sunt barbafi galileeni, 
si nu era nevoie ca sa le apara Ingerii din cer ca sa le spuna. 

Dar cu totul altul este sensul. Caci vorbindu-le astfel, Sfin^ii Ingeri le atrageau 
aten^ia asupra firii lor netrupesti, ca sa le arate nu numai ca sunt straini de neamul 
lor, ca nu sunt din Galileea, dar si ca sunt straini si de firea lor omeneasca. Pentru 
ca, desi erau sub chipul a „doi barba^i", erau Ingeri si ii numesc pe Ucenici „barba{i" 
(oameni), ca sa le faca evidenta diferen^a. Aceasta cu atat mai mult cu cat au aparut 
dintr-o data langa ei. 

" 3 Care, in Stanta Scriptura pe care o foloseste Stantul loan, este in locul lui: „S-a 
inal^at" din traducerea romaneasca pe care o folosim. 
254 Ca sa preschimbe in^elegerea Apostolilor intr-una duhovniceasca. 
55 Adica prin puterea Lui dumnezeiasca S-a inal^at, dupa cum tot prin puterea Lui, 
ca un Dumnezeu, va si veni. 



114 



Caci „Cel ce S-a pogorat, Acela este Cel care S-a 
suit" (Ef. 4, 10). La fel s-a spus, tot dupa injelegere 
omeneasca, §i ca: „un nor L-a luat". 

Caci nu norul L-a luat, ci El Insusj S-a urcatpe nor. 

Unele expresii sunt potrivite dupa inielegerea 
Ucenicilor, iar altele sunt in armonie cu marelia 
dumnezeaisca. 

Acum, Ucenicii, privind Inal^area Domnului, au 
injeles lucruri inalte, prin aceasta El daruindu-le nu purine 
indicii despre cum vafi cea de-a doua venire a Sa. 

Caci „astfel va §i veni" inseamna: in acelasi trup. 
Lucru pe care ei il ravneau sa-1 afle. Si mai inseamna ca El 
va veni iarasi, ca sa judece lumea, tot astfel, adica: pe un 
nor. 

„Iata doi barbaji au stat langa ei". De ce ii nume§te 
„barbaji"? Pentru ca ei luasera intru totul acest chip, pentru 
ca privitorii sa nufie coplesifi de aratarea lor. 

„Care au sj zis: de ce sta^i privind la cer?": cuvintele 
lor urmareau, mai degraba, sa-i mdngdie. 

Ele erau indreptate spre a nu-i lasa pe Ucenici sa 
ramana in acel loc, in asteptarea Lui 256 . Acestea le dezvaluie 
lucrurile care erau mareje §i lasa pe cele mai mici nespuse. 

Ingerii le descopera ca El „astfel va §i veni", anume: 
„precum L-a^i vazut mergand la cer". Adica sa astepte 
venirea Lui, de aceasta data, ca o pogordre din cer . 

§i tot prin cuvintele lor, Ingerii i-au indepartat de la 
acea priveli§te §i i-au atras catre cele ce le spuneau, pentru 
ca ei sa nu cumva sa gandeasca, din cauza ca nu II mai 
puteau vedea, ca nu S-ar fi inal^at. 

Caci Domnul, §i atunci cand vorbea cu ei, mai inainte 
ca ei sa fie con§tienJi, El era defaja . Iar acum Se inalja de 
la ei, intrucat, daca alta data II intrebasera: „unde Te duci?" 
(In. 13, 36), cu atat mai mult L-arfi intrebat acum. 

Sa vedem cele ce s-au zis pana acum! 



56 Daca Sfin^ii Ingeri n-ar fi aparut sa-i invefe, Sfin^ii Apostoli ar fi ramas poate tot 
acolo mult timp, a§teptandu-L pe Hristos sa Se intoarca. In dragostea lor pentru Fiul 
lui Dumnezeu, deji nu II mai vedeau pe El, ei inca stateau privind la cer. 

57 Nu ca prima data, cand Fiul lui Dumnezeu S-a aratat lor ca om nascut din femeie, 
ci ca venind din cer, ca Cel care are putere, ca un Dumnezeu. 

" ,8 Sfin^ii Apostoli se ghidau dupa ce vedeau. Dar chiar daca ei nu II mai puteau 
vedea in inal^imile cerului, aceasta nu insemna ca El nu S-a inalfat. Cu atat mai mult 
cu cat aceasta nu era singura data cand ei nu II mai puteau vedea. Caci, dupa Inviere, 
cand a inceput sa aiba trup transfigurat, Domnul putea fi langa ei fara ca ei sa-si dea 
seama. 



115 



„Doamne, oare in acest timp vei a§eza Tu, la loc, 
imparajia lui Israel?". 

Apostolii cunosteau prea bine blandejea Lui, incat 
dupa Patima Sa II intreaba: „vei a§eza Tu"? 

El le spusese mai inainte: „ve^i auzi de razboaie §i de 
zvonuri de razboaie; luaji seama sa nu va speriaji, caci 
trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfdr§ituF (Mt. 24, 6), 
nici Ierusalimul nu va cadea inca. 

Acum insa L-au intrebat pe El despre imparafie, nu 
despre sfdr§itul lumii. §i in afara de aceasta, El nu le mai 
vorbe§te pe larg dupa Inviere. 

§i mai este inca un motiv, pentru care nu le raspunde: 
acela ca ei puneau aceasta intrebare gandind ca vor fi in 
mare cinste, daca aceasta se va intampla. 

In legatura cu aceasta „a§ezare a imparajiei", de care 
ei intrebau. Prin urmare, El nu le vorbe§te deschis, ca §i cum 
le-ar fi spus ca nu va avea loc. 

Caci ce nevoie aveau sa stie acestea? Caci ei nu 
intreaba (din nou): „care este semnul venirii Tale §i al 
sfar§itului veacului? (Mt. 24, 3), temandu-se sa faca aceasta, 
ci: „vei a§eza Tu, la loc, impara^ia lui Israel?". Intrucat ei 
credeau ca exista o astfel de imparafie. 

Dar El, chiar §i in pilde, le-a aratat ca vremea 
sfar§itului nu este aproape. Si aici, cand ei intreaba, nu le 
raspunde. In plus, le spune: „veji lua putere, venind Duhul 
Sfant peste voi". 

Zice Domnul: „venind Duhul Sfant peste voi", iar nu: 
„fiind trimis", aratand ca §i Duhul are aceeasi stapdnire §i 
putere ca un Dumnezeu. Cum deci indrazni^i, o, voi, care 
sunte^i pnevmatomahi , sa-L numi^i creatural 

„§i Imi ve^i fi Mie martori". Prin aceasta a facut 
aluzie la Inaljare 260 . Dupa ce le-a vorbit cele pe care le-au 
auzit mai inainte, acum le aduce aminte 261 . 

„S-a inal^at": tocmai am aratat ca El S-a inaljat la 
ceruri. 

„§i un nor L-a mat". Este scris in Scriptura: „Nori §i 
negura sub picioarele Lui" (Ps. 17, 11; 96, 2) 262 . Caci prin 



" 59 Luptatori impotriva Sfdntului Duh, adica impotriva cinstirii Sfantului Duh ca 
fiind deofiinta cu Tatal si cu Fiul. 

" 60 Spunand ca ei vor marturisi despre El, le-a spus implicit ca El va pleca de la ei. 
Caci daca ei vor da marturie, inseamna ca El nu va maifi defafa in mod trupeste. 

Ca El trebuie sa Se inalfe si ca ei trebuie sa propovaduiasca. 
262 In editia sinodala citata: „negura era sub picioarele Lui" (Ps. 17, 11) si: „Nor si 
negura imprejurul Lui" (Ps. 96, 2). 



116 



aceasta s-a prorocit despre ce s-a spus acum, ca: „un nor L- 
a luat" pe Domnul cerurilor. 

Caci a§a dupa cum un imparat este recunoscut dupa 
carul imparatesc, la fel a fost §i norul, carul imparatesc 
trimis pentru El, semn ca El este Impdratul cerurilor. 

„Iata doi barbaji..." etc. Ingerii au venit pentru ca nu 
cumva ei sa strige de durere, ca sa nu se intample cu ei a§a 
cum a s-a intamplat cu Elisei (IV Regi 2, 12) 263 , care, atunci 
cand invatatorul lui a fost ridicat la cer, i-a luat mantia 264 . 

§i ce spun ei? „Acest Iisus, Care S-a inal^at de la voi 
la cer, astfel va §i veni" 265 . 

„Iata doi barbaji au stat langa ei". §i, pe buna 
dreptate, au fost doi Ingeri. Caci El a zis: „din gura a doi sau 
trei martori sa se statorniceasca tot cuvantul" (Mt. 18, 16; 
Deut. 17, 6). 

§i aici este acela§i lucru 266 . S-a zis ca ei erau: „in 
haine albe". 

Dupa cum, mai inainte, ei au vazut Ingerul la 
mormant, care le-a descoperit Apostolilor insasi gandurile 
lor, a§a §i acum tot un Inger este vestitorul Inalfarii Sale, 
de§i Prorocii au vestit-o de nenumarate ori, la fel cum au 
prorocit §i Invierea. 

Mereu sunt Ingeri, ca §i la Na§terea Sa, dupa cum 
unul dintre ei a spus [Sf. Arhanghel Gavriil, catre Sf. Iosif]: 
„ce s-a zamislit intr-insa [in Preacurata Fecioara] este de la 
Duhul Sfant" (Mt. 1, 20); iar Mariei i-a zis: „Nu te teme, 
Marie" (Lc. 1,30). 

Iar Invierea a vestit-o Ingerul zicand: „Nu este aici, ci 
S-a sculat" (Lc. 24, 6) si: „venn;i de vedeti" (Mt. 28, 6). 

§i la a doua Sa venire vor fi Ingeri: „Cand va veni 
Fiul omului intra slava Sa, §i to^i sfin^ii ingeri cu El, atunci 
va §edea pe tronul slavei Sale" (Mt. 25, 31). 



- 63 IV Regi, 2, 12: „Iar Elisei se uita si striga: "Parinte, parinte, carul lui Israel si caii 

lui!" Si apoi nu 1-a mai vazut [pe Hie]. Si apucandu-si hainele le-a slasiat in doua". 

264 IV Regi, 2, 13: „Apoi, apucand mantia lui Hie, care cazuse de la acesta, s-a intors 

inapoi si s-a oprit pe malul Iordanului". 

Sfin^ii Ingeri au aparut si au vorbit cu Sfintii Apostoli ca nu cumva acestia din urma 

sa astepte sa cada ceva de la Mantuitorul. 

" 6S Inva^andu-i deci despre a doua venire a Mantuitorului, ca Domnul va veni din 

cer. 

266 Cele ce s-au spus la Deut. 17, 6 si la Mt. 18, 16, s-au spus in legatura cu 

stabilirea unei vinovafii, pe baza a eel pu^in doi martori, fara de care nu putea fi 

condamnat nimeni. Dar si aici este vorba de faptul de a aduce marturie si de a se 

stabili adevarul, adevar pe care il marturisesc doi Sfin^i Ingeri, pentru ca marturia sa 

fie cu atdt mai mult crezuta. 



117 



Caci pentru ca ei sa nu fie intru totul uluiji, de aceea a 
adaugat: „astfel va §i veni". 

Iar lor le-a mai venit sufletul la loc, auzind ca El va 
veni, intr-adevar, din nou §i ca va veni tot astfel, iar nu intr- 
un fel in care sa nu se poata apropia nimeni de El. 

Caci acel cuvant, care zice ca: S-a inal^at „de la ochii 
lor", nu a fost adaugat in zadar 267 . 

Iar despre Inviere, Hristos Insu§i a adus marturie (caci 
dintre toate lucrurile, acesta este, alaturi de Nasterea Sa, ba 
chiar mai presus de Na§tere, eel mai minunat: a Se scula pe 
Sine la viafa din nou), caci El a zis: „DaramaJi templul 
acesta §i in trei zile il voi ridica" (In. 2, 19). 

„Astfel va §i veni", spun Ingerii. 

Caci daca cineva dore§te sa II vada pe Hristos, daca 
cineva sufera pentru ca nu L-a vazut, auzind acestea, sa 
arate de aici inainte o viafa virtuoasd §i, cu siguranja, // va 
vedea §i nu va fi dezamagit 268 . 

Intrucat Hristos va veni cu slavd multa, de§i s-a zis ca 
va veni astfel, in acela§i trup cu care a trait pe pamant. 

§i va fi lucrul acesta cu mult mai minunat, ca sa II 
vezi pe El pogorandu-Se din ceruri. Dar pentru ce va veni, ei 
[Ingerii] nu spun. 

„Astfel va §i veni", etc. Aceasta este o marturie a 
Invierii, pentru ca, daca S-a inalfat cu trupul, cu atat mai 
mult a inviat cu trupul. 

Unde sunt acum cei care nu cred in inviere ? Cine 
sunt ei, spuneji-mi? Sunt pagdni sau crestini? Aceasta nu 
§tiu. Ba nu, §tiu bine: sunt pagdni , care nu cred nici in 
lucrarea crea\iei. 

Caci cele doua merg impreuna: a nu crede adevarului 
ca Dumnezeu creaza toate lucrurile din nimic §i ca El a 
inviat ceea ce a fost ingropat [trupul Sau]. 

Dar apoi, fiindu-le ru§ine celor ce nu cred, pentru ca 
noi le spunem ca: „ratacn;i ne§tiind Scripturile, nici puterea 



" 67 Inal^andu-Se „de la ei" sau „de la ochii lor", vazandu-L urcandu-Se la cer, Sfin^ii 
Apostoli se temeau ca nu cumva de acum inainte sa nu II mai poata vedea niciodata 
atdt de aproape ca inainte, ca nu cumva sa nu mai poata fi in apropierea Lui, asa 
dupa cum fusesera cat timp El a fost pe pamant. 

~ 68 Daca duce o via^a virtuoasa, nu va fi dezamagit, in sensul ca nu va fi uitat de 
Dumnezeu si va primi rasplata ostenelilor sale si a nadejdii sale. 
269 Invierea cea de obste. 

" ° Chiar daca ar fi crestini cu numele, tot pagani sunt, in realitate, daca sunt 
ne ere dine io§i. Caci daca o singura dogma a credin^ei nu o credem (cu atat mai mult 
cand e vorba de invierea Sa sau de creafia lumii din nimic), chiar daca pare ca le 
credem pe celelalte, toate sunt alterate de necredin^a chiar si intr-una singura si via^a 
noastra este afectata in totalitatea ei, precum si rela^ia noastra cu Dumnezeu. 



118 



lui Dumnezeu" (Mt. 22, 29), ca sa nu mai auda aceasta 
invinuire, ei zic: „Noi nu vorbim in acest sens, ci pentru ca 
trupul este netrebuincios" . 

Cu adevarat, acum este timpul sa spunem: „nebunul 
graie§te nebunii" (Is. 32, 6). 

Nu va este oare rusine sa nu credeji ca Dumnezeu 
poate sa creeze din nimicl Daca El creaza dintr-o materie 
preexistenta creajiei, cu ce este El diferit fa^a de om? 

Dar de unde, intrebaji voi, vine raw/? Chiar daca nu 
§tiji de unde, se cuvine oare ca sa aduce^i un alt rau in a 
cunoa§te obdrsia rduluil 

Pentru ca din aceasta urmeaza imediat doua lucruri 
fara sens. Caci daca nu primi^i ca din cele ce nu sunt 
Dumnezeu le face pe cele ce sunt, cu atat mai mult nu veji 
§ti de unde vine raul §i in afara de aceasta adaugaji un alt 
rau afirmand ca raul este necreat. 

Lua^i aminte acum, dorind sa aflaji sorgintea rdului, 
cum va pare lucrul acesta, ca sunte^i §i nestiutori, dar §i a§a 
de stiutori incat sa mai adauga^i un rau 213 . 

Cercetaji §i veji afla cum a aparat raul pe pamant, dar 
nu huliji impotriva lui Dumnezeu! 

„§i cum anume hulim?", ziceji voi. Prin aceea ca 
injelegeti ca raul are putere egald cu a lui Dumnezeu; o 
putere necreatd. 

Ascultaji ce zice Pavel: „Cele nevazute ale Lui se vad 
de la facerea lumii, injelegandu-se din fapturi" (Rom. 1, 20). 

Dar diavolul ar vrea ca noi sa credem ca toate sunt 
facute dintr-o materie preexistenta , pentru ca sa nu mai 



271 Aceasta o spuneau intrucat ei credeau ca materia e rea, dupa cum vom vedea mai 

departe. Dar cum Si-ar fi putut impropria Dumnezeu ceva care este rau prin esen^a 

sa (conform credin^ei lor), ca trupull Reiese de aici ceva cu totul hulitor si absurd. 

~ 72 Astfel ar insemna ca raul preexista creafiei, si originea lui ramane la fel de 

necunoscuta sau, mai rau, este considerat un principiu egal cu Dumnezeu si atunci 

vorbim de maniheism. 

~ 13 Sfantul loan ii intreaba cat de logic li se pare acest paradox, caci, pe de o parte, ei 

fac pe nestiutorii care cauta sa afle iar, pe de alta parte, stiu deja, chiar mai multe 

decat ceilal^i, adaugand raul ca principiu, care nu exista in crestinism. 

274 Care ar fi un material inferior, prin urmare rau si con^inator al germenului 

rautafii. 

Diavolul s-a spetit in toate timpurile ca sa ii convinga pe oameni ca aceasta creafie 

este rea, ca toate lucrurile din univers sunt rele sau aducatoare de rele, ca cele 

create sunt de multe ori nefaste, ca insusi trupul omului este rau. 

De la vechii pagani si pana la ereziile din ziua de astazi - ca sa nu mai vorbim de 

alte religii - aceasta concep^ie inspirata de Satana este usor de regasit in modul de 

gandire al unor comunita^i intregi. 

Ea patrunde si in spa^iul ortodox prin acceptarea supersti^iilor, a zodiacului etc. Insa 

aceasta concep^ie este foarte periculoasa pentru ca subzista de multe ori, in sufletele 



119 



existe nimic prin care sa venim la cunoasterea lui 
Dumnezeu . 

Spune^i-mi, ce este mai greu: sa iei ceea ce este prin 
fire rau (daca ar exista ceva care sa fie rau prin natura sa, 
ceea ce nu exista, insa eu am vorbit aici dupa socoteala 
voastra) §i sa il preschimbi fie in bun, fie in ceva aproape 
bun, sau sa il faci din nimic? 

Ce este mai u§or, vorbind din punctul de vedere al 
atributelor: sa faci din ceea ce nu exista ceva care sa aiba 
atributele binelui sau sa iei atributele deja existente, 
negative adica, §i sa le transformi in contrariul lor? 

Sa faci o casa acolo unde nu exista nimic sau sa iei 
una distrusa complet §i sa o innoie§ti, facand-o exact a§a 
cum a fost ea prima data? 

Daca a face ceva din nimic este cu neputinfa, atunci la 
fel este cu neputinja §i a preschimba ceva in contrariul sau. 

Spune-mi iara§i, ce este mai greu, sa faci o mireasma 
sau sa faci necurajia sa miroase frumosl 

Deci, ce vi se pare mai usor (din moment ce gandim 
cele despre Dumnezeu numai dupa rafiunea noastra, dar nu 
noi, ci voi faceji aceasta), safaci ochii sau safaci un orb sa 
vada [adevarul], fiind in continuare orb 276 §i cu toate 

oamenilor, fara ca macar acestia sa fie prea constienfi de inocularea ei treptata si de 

cimentarea ei in adancul lor. 

Cel mai adesea, deznadejdea, lipsa oricarui orizont de asteptare, obtuzitatea si 

intristarea demonica a oamenilor, unita cu mizantropia, sunt lucruri care rezida din 

insasi credin^a lor profunda ca lumea este urdta si nefolositoare in esenfa ei si ca 

omul este rau si de neindreptat. 

In societatea de astazi mai repede este sa crezi in orice aiureala desucheata - 

precum calatoriile la distance astronomice in spa^iu, extraterestri, cine stie ce 

descoperiri incredibile sau in orice alta abera^ie care se pretinde religioasa, filosofica 

sau stiin^ifica - decat sa crezi ca un singur om se poate indrepta. 

Daca nadajduiesti in aceasta din urma esti privit ca un naiv (ca sa nu spun prost de-a 

binelea), esti desconsiderat si luat un ras ca un om care n-are altceva mai bun de 

facut. 

Consideram ca aceasta atitudine are mult de-a face cu credin^a pagana si eretica 

adanc infiripata in oameni, ca raul este esenfial in lume si in om, iar nu binele, ca nu 

Dumnezeu proniaza, ci raul guvemeaza toate. 

~ 15 Diavolul urmareste nu numai ca noi sa credem ca Dumnezeu nu este Creator 

Atotputernic, care poate sa creeze lumea nevazuta si pe cea vazuta din nimic, dar si 

sa inchida poarta prin care mintea umana ajunge, in prima instan^a, la Dumnezeu - 

inainte de a ni se propovadui adevarul revelat - si anume contemplareafrumusefii si 

a armoniei dinfapturi, din intregul univers, prin care in^elegem dragostea, puterea si 

frumuse^ea Dumnezeului nostru. 

Prin aceasta contemplare au ajuns si Stantul Avraam si Stantul Moise si mul^i al^ii la 

a cunoaste pe Dumnezeu, mai inainte ca El sa li Se arate lor. Iar daca inchidem ochii 

mamteafrumusetiifdpturii, a intregii in^elepciuni si frumuse^i pe care Dumnezeu a 

pus-o in om si in toate lucrurile din univers, daca nu credem in nimic bun, nici la 

Dumnezeu nu putem ajunge vreodata. 

~ 76 Credem ca Stantul loan face referire la vindecarea celui orb din nastere (In. 9,1- 

39), pe care Hristos 1-a vindecat facand tina si punand-o pe ochii lui. Acesta, fiind 



120 



acestea avand o vedere mai ascujita decat unul care vede 
bine cu ochiil Sa [faci ochii §i urechile sau sa] transformi 
orbirea in vedere §i surzenia in auzire? 

Ill 

Pentru mine cealalta pare mai u§oara . Spuneji-mi 
atunci, credeji ca Dumnezeu poate sa faca ceea ce este mai 
greu, iar ceea ce este mai usor, nu poate? 278 Insa ei spun §i 
despre suflete ca acestea sunt de aceeasifire cu El. 

Injelegeji cate lucruri hulitoare §i fara sens sus^in 
ace§tia? 

In primul rand, vrand sa arate ca raul [nu] este de la 
Dumnezeu, aduc inainte un lucru inca §i mai hulitor : 
anume ca ei sunt deopotriva cu El in marejie, iar Dumnezeu 
nu este anterior in existenja niciunuia dintre ei, socotind ca 
§i ei au acelasi privilegiu [cu Dumnezeu] . 

In al doilea rand, ei socotesc ca raul este cu neputinfa 
de nimicit. Caci daca ceea ce este necreat 2 * ar putea fi 
nimicit, aceasta ar fi o alta mare hula. Incat se ajunge la 
aceea, fie ca nimic nu este de la/ din Dumnezeu daca nu sunt 
§i cele ce sunt rele, fie ca aceastea sunt Dumnezeu! 

In al treilea rand, dupa cum am vorbit §i mai inainte, 
ajungand in acest punct ei se apara, dar nu fac decat sa 
starneasca impotriva lor o noua mustrare. 

In al patrulea rand, ei afirma ca materia amorfa are 
putere intru sine. 



orb, a judecat mai bine decat cei ce aveau vederea ochilor buna §i apoi, primind de la 

Hristos lumina ochilor sai, a primit §i in suflet lumina cuno^tinfei de Dumnezeu, caci 

numai lui (§i femeii samarinence, Sfintei Fotini), i-a spus Hristos in fa^a, ca El este 

Fiul lui Dumnezeu, dupa care a adaugat: „Spre judecata am venit in lumea aceasta, 

ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi" (In. 9, 39). 

~ 71 Adica a face ochii si urechile din nimic este mai usor decat a face orbii sa vada si 

surzii sa auda. Pentru ca, daca Dumnezeu n-ar putea sa aduca materia de la 

inexisten^a la existen^a, dupa cugetarea ereticilor, atunci nici nu ar putea sa-i 

modifice, in mod esen^ial, atributele si daca Dumnezeu n-ar fi creat din nimic, nu ar 

fi putut face minuni. 

Apoi se poate in^elege si duhovniceste aceasta intrebare: ce este mai usor, sa faci 

ochii si urechile sau sa faci oamenii sa vada si sa auda cu ochii si cu urechile min^ii 

si ale inimii, duhovniceste adica? 

Caci, desi orbul din nastere avea ochii trupului intuneca^i, Dumnezeu i-a pazit 

limpede vederea min^ii si a inimii lui, ca-L sa cunoasca pe El si sa-i faca de rusine 

pe carturari si pe farisei. 

" 78 Dumnezeu poate sa faca din nimic suflete care sa vada si sa auda, cu vedere si 

auz duhovnicesc, dar nu poate sa faca trupurile din nimic?, vrea sa spuna Sf. loan. 

" 79 Chiar mai hulitor decat daca ar spune ca Dumnezeu este creatorul raului, desi 

amandoua hulele sunt foarte cumplite. 

280 Iar ei spuneau ca raul este necreat. 



121 



In al cincilea rand, se injelege ca raul este cauza 
bunatajii lui Dumnezeu §i ca fara acesta, Bunatatea nu ar fi 
fost buna 

In al §aselea rand, ei ne distrug caile de a ajunge la 
cunoasterea lui Dumnezeu. 

In al §aptelea rand, II coboara pe Dumnezeu la nivelul 
omului §i mai rau, la nivelul plantelor §i al copacilor. 

Caci daca sufletele sunt de aceeasifire cu Dumnezeu, 
dar prin reincarnarea lor in mai multe trupuri, ajung pana la 
urma in castraveji §i in pepeni §i in ceapa, inseamna ca firea 
dumnezeiasca ajunge in castraveji §i in celelalte! 

Iar daca noi spunem ca Duhul Sfant a facut/ a modelat 
templul trupului Domnului nostru in mitrasul/in pantecele/in 
uterul Fecioarei, ei rad de aceasta, batjocorindu-ne 

Sau daca zicem ca El a locuit in acel templu 
duhovnicesc, iara§i rad. 

Dar ei nu se ru§ineaza sa coboare firea dumnezeiasca 
in castraveji, in pepeni, in mu§te, in omizi/lipitori §i in 
magari, prin aceasta nascocind un noufel de idolatrie. Caci 
noi nu vrem sa fie la noi ca la egipteni, care credeau ca: 
„Ceapa este Dumnezeu"! 

De ce daji inapoi cand auziji ca Dumnezeu a luat trup 
omenescl 

Este de necrezut, zic ei. Dar cu atat mai mult este de 
necrezut ceea ce susjin ei. 

Dar, intr-adevar, nu este de necrezut - cum ar putea 
sa fie? - acest lucru care s-a facut intra noi! 

„Dar acest cuvant este de necrezut", zic ei. Vede^i 
necurafia min^ii lor hulitoare? Dar oare de ce nu doresc ei 
ca trupul sdfie inviatl §i de ce spun ca trupul este raul 

Ca sa raspunzi la aceste intrebari, gande§te-te prin ce 
cunosti pe Dumnezeu §i prin ce cunosti toate lucrurile care 
exista . 

Iar filosoful, prin ce mijloace este el filosof, daca 
trupul nu face nimic in acest sens? 



281 A spune ca Dumnezeu nu este Bun este o contradicfie, intrucat El este Insusi 

toata Bunatatea, deci e cu totul absurd sa afirmi ca Bunatatea Insasi are nevoie de 

rau ca safie buna. E un non-sens total. 

~ &2 Aceia radeau pentru ca nu considerau vrednic de Dumnezeu ca El sa locuiasca in 

trup omenesc. 

~ 83 Pe Dumnezeu II cunoastem intrucat „Cuvantul trup S-a facut" si ne-a spus noua 

taina Sfintei Treimi, ca Dumnezeu este unul singur dupa fiin^a, dar intreit in 

persoane. Iar toate cele ce sunt le cunoastem mai intai de toate prin sim^uri, adica 

prin trup, prin care venim apoi la in^elegerea despre ele. 



122 



Incearca sa-Ji omori sim^urile §i apoi sa inveji ceva 
din cele care trebuie invdfate\ Caci nu se poate concepe 
nebunie mai mare decat un suflet care, de la inceput, sa aiba 
toate simjurile moarte 2M . 

Daca moartea §i numai a unei singure parji din trup, §i 
ma refer la creier, se face moarte a tuturor [madularelor], 
daca toate celelalte simjuri ar trebui omorate, la ce ar mai fi 
bun trupul? Arataji-mi un suflet fdrd trup. Oare nu i-aji auzit 
niciodata pe doctori zicand ca o boald sldbeste si sufletull 

Atunic de ce intarziaji sa va spanzura^i? Este trupul 
material, spune^i-mi? „Este, in mod sigur". Deci ar trebui 
sa-1 uraji. Ce credeji, de ce sa-1 ingriji^i? Ar trebui sa parasi^i 
aceasta inchisoare. 

§i in afara de acestea, voi spuneji: „Dumnezeu nu 
poate sa stdpdneascd materia, numai daca El Insu§i Se 
amestecd pe Sine cu ea\ pentru ca El nu poate sa-i 
porunceasca (o, pujinatate de minte!), pana cand nu Se 
inchide in ea, §i nu ii ia locul (ziceji voi) in intregimea ei!" 

Insa §i un rege face totul dand altora porunci. Dar, 
[zice^i voi]: Dumnezeu nu poate sa porunceasca rdului\ 

Ca sa vorbim pe scurt, daca [materia] nu participa la 
toata bunatatea, nu putea sa subziste deloc. Pentru ca raul nu 
poate subzista, decat numai daca se agafapufin de ceva care 
aparfine virtufii. A§a incat, daca ar fi fost mai inainte cu 
totul neamestecatd cu virtutea, lumea ar fi pierit de mult. 
Caci astfel este natura raului. 

Sa ne inchipuim un om risipitor/destrabalat, care nu 
i§i pune lui insu§i nici cea mai mica opreliste. Oare va 
supraviejui zece zile? 

Sau sa ne inchipuim un talhar, care sa fie lipsit de 
orice urma de constiin^a fa^a de toji oamenii, chiar §i fa^a de 
ceilal^i tovara§i ai lui talhari. Oare va putea sa traiasca? 

Sau in locul acestuia [sa punem] un ho^ lipsit de orice 
ru§ine, care nu cunoa§te ce inseamnd sa rosesti, ci fura in 
vederea a toata lumea. 

Nu sta in firea raului sa supraviefuiasca, daca nu are 
o mica impdrtdsire de bine. 

Prin urmare, dupa acesti oameni, Dumnezeu le-a dat 
lor subzistenja. Sa zicem, iara§i, ca exista un oras. de oameni 
rai. Va rezista el? 



284 Adica o persoana care sa aiba suflet, dar trupul sau sa fie mort. 



123 



Dar sa zicem ca sunt rdi nu numai fata de alfii, ci §i 
faja de ei insisi. Este imposibil atunci ca un asemenea oras. 
sa reziste. 

Cu adevarat: „zicand ca sunt injelepji, au ajuns 
nebunf (Rom. 1, 22). 

Daca trupul ar fi prin firea lui rau, atunci toate 
lucrurile vazute exista fdrd niciun folos, in zadar, atat apa, 
cat §i pamantul, soarele §i aerul. 

Caci §i aerul este material, de§i nu dintr-o materie 
solida. Este timpul deci sa spunem acum: „Spusu-mi-au 
calcatorii de lege de§ertaciuni" (Ps. 118, 85). 

Dar sa nu suferim a le asculta, ci sa ne astupam mai 
bine urechile. Intrucat este, da, este invierea trupurilor. 

Aceasta o spune mormdntul gol din Ierusalim, o 
spune stalpul de care El a fost legat, cand a fost batut cu 
biciul. Caci s-a zis: „am mancat §i am baut cu El" (Fapt. 10, 
41). 

Sa credem deci in inviere §i sa facem lucruri vrednice 
de ea, ca sa ajungem la cele ce vor fi, prin Hristos Iisus, 
Domnul nostra, Caraia impreuna cu Tatal §i cu Sfantul Duh 
fie slava §i cinstea, acum §i pururea §i in vecii nesfar§h;i. 
Amin! 



124 



Omilia 3 



Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se 
cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale 
de o sdmbata (1, 12). 

S-a zis: „atunci ei s-au intors", adica atunci cand au 
auzit acestea. 

Pentru ca ei nu puteau sa nasca in ei in§i§i o 
asemenea dorinja, daca Ingeral nu ar fi vorbit despre o noua 
venire [aLui]. 

Mi se pare §i faptul, ca aceste lucruri au avut loc tot 
intr-o zi de sdmbata. Caci altfel, nu ar fi adus aminte de 
distanfa, zicand: „de la muntele ce se cheama al Maslinilor, 
care este aproape de Ierusalim, cale de o sdmbata'", doar 
daca ei mergeau in ziua de sdmbata numai o anumita 
distanfa. 

§i cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus, unde 
se adunau de obicei - deci ei au ramas in Ierusalim dupa 
Inviere , : Petru si loan si Iacov nu mai este numit 

Iacov impreuna doar cu fratele sau, ci §i Petru este numit 
impreuna cu ei si Andrei, Filip si Toma, Bartolomeu si 
Matei, Iacov al lui Alfeu si Simon Zelotul si Iuda al lui 
Iacov (1, 13). 



A facut bine ca a spus numele Ucenicilor. Caci din 
moment ce unul L-a tradat pe Hristos, iar altul a fost 
neincrezator, prin aceasta arata ca top aufost paziji, afara de 
eel care L-a tradat. 



Tofi acestia, intr-un cuget, staruiau in rugaciune 
impreuna cufemeile (1, 14). 



Fiindca rugaciunea este o arma puternicd in ispite §i 
pentru a se ruga ei fusesera invajaji. 



285 In text: „Petru §i Iacov §i loan". 



125 



„Intr-un cuget, staruiau in ragaciune": foarte frumos! 

In afara de aceasta, ispita de atunci ii purta sa faca 
astfel, pentru ca se temeau foarte mult de evrei. 

S-a zis „cu femeile", pentru ca a spus mai inainte ca 
ele I-au urmat Lui (Lc. 23, 55) , 

si cu Maria, Mama lui Iisus (1, 14). 



Cum s-a zis atunci, ca „ucenicul a luat-o la sine" (In. 
19, 26), dupa Rastignire? Insa apoi, inviind, Domnul i-a 
adunat pe to^i impreuna, din nou, a§a incat s-a tutors . 



§i cufrajii Lui (1, 14). §i ace§tia fusesera mai inainte 
necredinciosi. 



§i in zilele acelea, sculdndu-se Petru in mijlocul 
frafilor (iar numarul lor era ca la o suta douazeci), a zis (1, 
15). 

Pentru ca ardea cu duhul §i pentru ca i se incredinfase 
turma, de catre Hristos, §i avand intdietate in cinste, de 
aceea el finea intotdeauna cuvdntul. 



Barbafi frafi, trebuie sa se implineasca Scriptura 
aceasta, pe care Duhul Sfdnt, prin gura lui David, a spus-o 
dinainte despre Iuda, care s-a fdcut cdlduzd celor ce L-au 
prinspe Iisus (1, 16). 



De ce nu I-a cerut lui Hristos sa-i dea pe altcineva in 
locul lui Iuda? Dar este mai bine astfel. 

Caci, in primul rand, ei erau ocupa^i cu alte lucruri. 

In al doilea rand, aceasta era cea mai buna dovadd a 
prezenfei lui Hristos impreuna cu ei: la fel cum mai inainte 
El alegea cand sa fie cu ei, a§a §i acum [El a ales], nefiind 
de faja. 

Aceasta nu era pujin lucru pentru a-i mangaia. 



86 „Si urmandu-I femeile, care venisera cu El din Galileea, au privit mormantul §i 
cum a lost pus trupul Lui". 



126 



Dar luaji aminte cum Petru face toate cu incuvinfarea 
celorlal^i §i nu face nimic poruncitor. 

§i nu spune acestea fara un sens, ci luaji aminte la 
felul cum ii mangaie pentru cele ce s-au intamplat. 

Cu adevarat, cele intamplate le-au produs mare 
tulburare. Caci daca acum sunt mulji care cerceteaza 
aceastd intdmplare, ce putem sa credem ca s-a vorbit 
atunci? 

„Barba{i fraji", zice Petru. Caci daca Domnul i-a 
numit pe ei/ra/z, cu atat mai mult poate el sa faca aceasta. 

„BarbaJi", z ice, pentru ca erau toji de fa^a. 

Luaji aminte la vrednicia Bisericii, la starea ei 
ingereasca! Nu se facea nicio deosebire intre ei, „nu mai 
este parte barbateasca §i parte femeiasca" (Gal. 3, 28). 

Cat as. vrea ca sa fie si acum Biserica tot asa\ Nimeni 
nu avea atunci mintea plina de lucruri omenesti, nimeni nu 
i§i facea griji gandindu-se la treburile casei. 

A§a o mare binefacere aduc ispitele, un asemenea 
folos necazurile! 

„Trebuie sa se implineasca Scriptura aceasta, pe care 
Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte": 
intotdeauna ii mangiie §i ii intare§te prin amintirea 
prorociilor. 

La fel a facut, intotdeauna, §i Hristos. In acela§i fel 
Petru arata aici ca nu s-a intamplat niciun lucru strain, ci 
ceea ce s-a spus mai inainte. 

„Trebuie sa se implineasca Scriptura aceasta, pe care 
Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o dinainte", zice el. 

Vedeji ca nu spune ca David a spus-o, ci Duhul prin 
el. Priviji ce inva^atura are scriitorul chiar la inceputul 
cartii. 

Vede^i acum ca nu degeaba am spus, la inceputul 
aceste talcuiri, ca aceasta carte este despre cele pe care le-a 
facut Sfdntul Duhl 

„Pe care Duhul Sfant, prin gura lui David, a spus-o 
dinainte": lua^i aminte cum §i-l apropie §i cum spune ca era 
spre folosul lor faptul ca David a zis aceasta mai inainte §i 
nu alt Proroc. 

„Despre Iuda, care s-a facut calauza celor ce L-au 
prins pe Iisus". Aici din nou observa^i cu atenjie caracterul 



" sl Negri) a de cele lumejti. 



' Sf antul Apostol Luca. 



127 



sau injelept, cum nu vorbe§te despre Iuda cu disprej, nici nu 
zice „acel nenorocit", ci numai stabileste ce a facut acela, §i 
nici macar nu spune: „care L-a tradat pe El" ci, dimpotriva, 
face tot ce poate ca sa puna vina pe seama altora , fara ca 
sa certe cu asprime nici macar faptul acesta, ca „s-a facut 
calauza", §i de aceea zice: „celor ce L-au prins pe Iisus". 

Mai mult decat atat, mai inainte de a adauga unde a 
spus David prorocia, el aminte§te ce a facut Iuda, ca din 
lucrurile pe care le cunosteau sa daraiasca intdrirea pentru 
cele viitoare §i sa arate ca acest om si-aprimit dejaplata. 



Cdci era numarat cu noi §i luase sorful acestei 
slujiri. Deci acesta a dobdndit o farina din plata nedreptafii 
(1,17-18). 



Acum intoarce cuvantul sau spre partea morala §i 
spune deschis cauza rdutdfii. Caci aduce §i reprosuri odata 
cu acest cuvant. 

Intrucat nu spune ca [aceasta au facut] evreii, ci 
„acesta 290 a dobandit o farina din plata nedreptajii". 

Din moment ce mingle celor slabi nu in^eleg lucrurile 
viitoare la fel de bine precum pe cele de fafd, de aceea §i 
vorbe§te despre osdnda grabnicd ce i-a fost data lui Iuda. 

§i, cdzand cu capul inainte, a crdpat pe la mijloc (1, 
18): 

face bine ca intarzie nu asupra pacatului, ci asupra 
pedepsei. §i zice: 



si i s-au vdrsat toate mdruntaiele (1, 18). 

Aceasta le-a adus lor o oarecare mangaiere. 

§i s-a facut cunoscutd aceasta tuturor celor ce 
locuiesc in Ierusalim, incdt farina aceasta s-a numit 
Hacheldamah, adicd Jarina Sangelui (1, 19). 



~ 89 Pe seama celor care au cautat sa-L omoare. 



290 Iuda. 



128 



Evreii insa i-au dat acest nume nu din aceasta cauza, 
ci din cauza lui Iuda . 

Aici insa, Petru ii da aceasta semnificajie, §i cand ii 
aduce inainte pe vrajma§ii sai ca martori, atat prin faptul ca 
au numit-o astfel, cat §i zicand „in limba lor", aceasta este 
ce vrea sa spuna. 

Apoi, dupa aceasta, adauga, aducand in cuvant cele 
ale Prorocului, §i zice: 

Caci este scris in Cartea Psalmilor: "Faca-se casa lui 
pustie si sa nu aiba cine sa locuiasca in ea!" (1, 20) (Ps. 68, 
29): aceasta s-a spus despre farina §i despre locuire. 

"§i slujirea lui s-o ia altul"(\, 20) (Ps. 108, 7): 

aceasta despre slujirea sa §i despre preofie. 

Prin aceasta a vrut sa spuna ca acesta nu era sfatul lui, 
ci porunca Celui care mai inainte a zis aceste lucruri. 

Astfel, pentru ca sa nu para ca el vorbe§te de la sine 
lucruri mari, face la fel ca Hristos §i il aduce pe Proroc ca 

martor. 



Deci trebuie ca unul din acesti barbafi, care s-au 
adunat cu noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul 
Iisus (1, 21). 



Dar de ce face ca aceasta sa fie §i problema lor? 

Pentru ca sa nu ajunga din nou un motiv de 
neinfelegeri §i pentru ca ei sa nu se mai certe din aceasta 
cauza. 

Caci, daca §i Apostolii au facut aceasta odinioara, cu 
atat mai mult ace§tia. De aceea el vrea oricand sa nu mai 
existe neinfelegeri. 

De ce la inceput a zis „BarbaJi fraji, trebuia", etc., ca 
sa se aleaga dintre voi, adica. 

Pune hotararea pe seama intregului trup, prin aceasta 
facand ca cei alesi sa fie cinstn;i de to^i, iar pe el pazindu-se 



291 Cred ca din cauza faptului, ca a fost cumparata cu banii pentru care Iuda L-a 
vandut pe Hristos, cf. Mt. 27, 7-8. 



129 



de orice pizma. Pentru ca asemenea situa^ii intotdeauna dau 
na§tere la mari rautaji. Acum, ca cineva trebuia sa fie ales, il 
aduce pe Proroc ca martor. Dar dintre cine trebuia ales? 

„Dintre ace§ti barbaji, care s-au adunat cu noi in 
timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus". 

Caci daca ar fi spus ca cei vrednici trebuie sa iasa in 
faja singuri, i-ar fi jignit pe ceilah;i, dar astfel, face in a§a fel 
incat sa atarne totul de lungimea timpului petrecut impreuna 
cu Hristos. 

Nu spune pur §i simplu: „ace§tia, care au fost cu noi", 
ci care au fost cu noi 

incepdnd de la botezul lui loan, pdna in ziua in care 
S-a inalfat de la noi, sa fie impreuna cu noi martor al 
Invierii Lui (1, 22), 

astfel incat ceata lor sa nu fie impufinatd. 



Dar de ce nu i-a revenit lui Petru sarcina de a face 
alegerea singur? Care era motivajia? Aceasta era: ca sa nu 
para ca a favorizat pe cineva. §i in afara de aceasta, el nu 
era inca ddruit cu Duhul. 



§i au pus inainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis 
si Iustus, sipeMatia (1, 23). 



Nu el i-a numit, dar el a spus cuvintele care au dus la 
numirea acestora, §i in acela§i timp a pus in lumina ca nici 
acestea nu erau de la el, ci erau cuvintele prorociei de 
demult, a§a incat el nu a facut decat sa le aduca inainte, fara 
a-§i asuma de la sine rolul de invajator. 

„Iosif, numit Barsaba, zis §i Iustus": probabil ca sunt 
aratate ambele nume, pentru ca mai erau §i aljii care aveau 
acelea§i nume. 

Caci printre Apostoli se aflau mai mul^i care aveau 
nume identice. Astfel erau Iacov §i Iacov (fiul) al lui Alfeu, 
Simon Petru §i Simon Zelotul, Iuda (fratele) al lui Iacov §i 
Iuda Iscarioteanul . 

Numirea ulterioara [Iustus], pe de alta parte, poate sa 
fi rasarit din felul in care §i-a schimbat via^a §i, foarte 



130 



probabil, de asemenea, datorita firii sale iubitoare de 
dreptate. 



§i, rugdndu-se, au zis: Tu, Doamne, Care cunosti 
inimile tuturor, aratd pe care din acestia doi l-ai ales, ca sa 
ia locul acestei slujiri si al apostoliei din care Iuda a cazut, 
ca sa meargd in locul lui (1, 24-25). 



Au facut bine ca au facut referire §i la pacatul lui 

TOO 

Iuda, prin aceasta aratand ca ei cereau un martor , nu 
pentru sporirea numaralui lor, ci pentru ca nu sufereau sa 
vada scdderea lui. 

§i au tras la sorfi, 

din cauza ca Duhul nu fusese incd trimis, 

si sorful a cazut pe Matia, si s-a socotit impreund cu 
cei unsprezece apostoli (1, 26). 



Sa vedem cele ce s-au spus. (Procitanie.) 

„Atunci ei s-au intors la Ierusalim de la muntele ce se 
cheama al Maslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale 
de o sambata", astfel incat nu era un drum lung de mers, 
care sa fie pentru ei motiv de ingrijorare, ei inca tremurand 
de frica. 

„§i cand au intrat, s-au suit in incaperea de sus", caci 
nu au indraznit sa iasa in ora§. 

Au facut bine ca s-au suit in camera de sus, caci acest 
lucru facea mai grea prinderea lor imediat 

S-a zis ca „toJi ace§tia, intr-un cuget, staruiau in 
rugaciune". Vezi cat erau de priveghetori? 

„Staruiau in rugaciune" §i „intr-un cuget", ca §i cand 
to^i nu ar fi fost decat un singur suflet. Staruiau, aratand 
aceste doua lucruri prin rugaciunea §i slavirea lor. 

„Impreuna cu femeile §i cu Maria, mama lui Iisus §i 
cu fratii Lui": probabil ca Iosif era mort acum, pentru ca nu 



297 In locul lui Iuda. 

~ 93 Daca ar fi fost cauta^i spre a fi intemnitati si judeca^i. 



131 



se poate presupune ca, pe cand fra^ii Lui 294 devenisera 
credincio§i, Iosif sa nu fi crezut, el, care, cu adevarat a 
crezut inaintea tuturor 295 . 

Este sigur faptul ca nicaieri nu il aflam aici [pe 
Sfantul Luca] referindu-se la Hristos doar ca la un om, la fel 
ca atunci cand Mama Lui a zis: „Iata, tatal Tau §i eu Te-am 
cautat ingrijorati" (Lc. 2, 48). 

Sau ca in alta ocazie, cand s-a zis: „Iata mama Ta §i 
fratii Tai stau afara, cautand sa-Ji vorbeasca" (Mt. 12, 47). I 

ar Iosif a stiut aceasta 296 inaintea tuturor. 

Lor, frajilor Sai, Hristos le-a spus: „Pe voi lumea nu 
poate sa va urasca, dar pe Mine Ma ura§te" (In. 7, 7). 

Luaji aminte la smerenia lui Iacov: el a a fost ales 
episcopul (patriarhul) Ierusalimului, dar aici nu spune nimic. 

Vede^i insa §i smerenia celorlal^i Apostoli, care i-au 
dat lui intdietatea, fara sa se mai certe intre ei, spre a deveni 
patriarh. 

Caci Biserica era [atunci] ca §i cum ar fi fost in cer, 
neavand nimic de-a face cu lucrurile lume§ti §i stralucea nu 
prin tdnguiri, nu, nici prin numdrul mare al credincio§ilor, 
ci prin rdvna eel or ce alcatuiau Biserica. 

„Iar numarul lor era ca la o suta douazeci": probabil 
cei §aptezeci pe care i-a ales Hristos Insusj §i aljii dintre 
Ucenicii care aveau intreaga in^elepciune, precum Iosif §i 
Matia(l,23). 

Au fost §i femei, s-a zis, multe, care I-au urmat Lui 
(cf. Mc. 15, 41) . „Iar numarul lor impreuna": caci 
„impreuna" erau totdeauna. 

„BarbaJi fraji", etc.: aici este grija de a avea un 
invdfdtor; aici a fost primul care a hirotonit un invajator. 



294 Fiii Sfantului Iosif, din prima sa casatorie (caci el a fost logodit cu Preacurata 

cand era batran, dupa ce a ramas vaduv), care in ochii oamenilor erau socoti^i ca 

frafii mai mari ai Mantuitorului. 

Dintre acesia, Iacov a devenit primul patriarh al Ierusalimului. Sfantul Iosif avusese 

si fiice din prima casatorie, dintre care Salomeea era so^ia lui Zevedeu si mama 

Sfin^ilor Apostoli Iacov si loan, luand apoi rdnduiala de Mironosifd. 

" K Sfantul Iosif, logodnicul Mariei, a crezut in Hristos inca de cand Acesta era in 

pantecele Preacuratei, iar „Ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui 

David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la 

Duhul Slant" (Mt. 1,20). 

296 Ca El nu este doar om, ci si Dumnezeu. 

' 7 Mc, 15, 40-41: „Si erau si femei care priveau de departe; intre ele: Maria 
Magdalena, Maria, mama lui Iacov eel Mic si a lui Iosi, si Salomeea, care, pe cand 
era El in Galileea, mergeau dupa El si Ii slujeau, si multe altele care se suisera cu El 
la Ierusalim". 



132 



Nu a zis: „Suntem de ajuns". El [Sfantul Petru] era 
atat de departe, dincolo de orice slava de§arta §i privea 
numai spre un singur lucru. 

§i cu toate acestea avea aceea§i putere de a hirotoni 
ca §i tofi ceilalfi la un loc. 

Dar mai bine era ca aceste lucruri sa fie facute astfel, 
prin caracterul generos al acestui barbat [al Sfantului Petru], 
§i pentru ca episcopia nu era privita ca rang, ci ca purtare de 
grija pentru cei carmui^i astfel. 

Aceasta nu facea ca cei ale§i sa fie entuziasti [pentru 
alegerea lor], caci ei erau chemafi la primejdii. Si nici nu 
facea ca cei care nu erau alesi sa aiba astfel un motiv de 
tdnguire, ca §i cum arfifost dafi de rusine. 

Insa acum lucrurile nu mai stau a§a, ci tocmai pe dos. 

Caci, lua^i aminte, ei erau o suta douazeci, iar Petru 
cere sa fie ales numai unul din intregul trup [al Bisericii] §i 
aceasta cu indreptajire, pentru ca fusese pus sa aiba grija de 
ei: caci lui i-a zis Hristos „§i tu, oarecand, intorcandu-te, 
intare§te pe fra^ii tai" (Lc. 22, 32). 

„Caci era numarat cu noi", zice Petru. Din aceasta 
cauza, se cuvenea sa fie ales altul, pentru a da marturie in 
locul aceluia. 

§i vezi cum isi urmeaza Inva^atorul, chiar prin felul in 
care vorbe§te din Scripturi, dar nespunand inca nimic cu 
privire la Hristos, anume, ca §i El Insu§i a prorocit adesea 
despre aceasta? 

Nici nu arata unde vorbe§te Scriptura despre tradarea 
lui Iuda. Despre aceasta s-a prorocit, cand s-a spus, de 
exemplu: „Gura pacatosului §i gura vicleanului asupra mea 
s-au deschis" (Ps. 108, 1). 

Dar Petru aminte§te numai locul unde se vorbe§te 
despre osandirea sa, caci acest lucru era de folos acum 
pentru ei. 

Arata §i bunavoirea Domnului: „Caci era numarat 
cu noi", zice el, „§i luase soitul acestei slujiri". 

II nume§te mereu „soit", aratand prin aceasta ca totul 
este prin harul §i alegerea lui Dumnezeu §i amintindu-le lor 
de vremurile de demult, intrucat Dumnezeu 1-a ales pe el ca 
sa fie in insu§i soitul sau partea Sa, la fel cum in vechime El 
i-a socotit pe levi^i. 



98 Bunatatea Domnului, Care 1-a rabdat indelung pe Iuda §i Care a vrut ca el sa fie 
Apostol - a binevoit intra el -, iar nu vdnzator. 



133 



De asemenea, Petru insista asupra celor intamplate cu 
Iuda, aratand ca rasplata tradarii s-a facut ea insa§i proroc al 
osandirii. Caci zice ca „a dobandit o farina din plata 
nedrepta^ii". 

la aminte la iconomia cea dumnezeiasca, privind 
aceasta intamplare! 

Spune: „din plata nedrepta^ii". Pentru ca sunt multe 
nedreptdfi, dar niciodata nu a existat ceva mai nedrept decat 
aceasta; astfel meat era vorba aici de o nedreptate 299 . 

Acum, nu numai celor de fa^a le-a devenit cunoscuta 
intamplarea, ci §i tuturor celor ce aveau sa vina, pentru ca 
[evreii], fara sa vrea cu dinadinsul aceasta sau fara sa-§i dea 
seama de ceea ce fac, i-au dat acel nume, la fel cum Caiafa a 
prorocit tot fara sa-§i dea seama. 

Dumnezeu i-a constrans pe ei sa numeasca farina, in 
evreieste, „Hacheldamah" 300 . 

Prin aceasta s-au facut cunoscute §i nenorocirile care 
aveau sa cada asupra iudeilor, iar Petru arata ca fiind, pana 
acum, implinita in parte prorocia care spune „bine era de 
omul acela daca nu se na§tea" (Mt. 24, 26), intrucat putem 
pune aceasta prorocie, la fel de bine, pe seama evreilor. 

Caci daca eel care a fost calauza lor a patimit acestea, 
cu atat mai mult ei in§i§i. Pana acum, totu§i, Petru nu spune 
nimic despre aceasta. 

Apoi, dovedind ca acest nume, „Hacheldamah", poate 
fi legat de soarta lui Iuda, il aduce inainte pe Prorocul care 
zice: „Faca-se casa lui pustie". 

Caci ce pustiire poate fi mai rea decat aceea de a 
deveni cimitirl 

Iar aceasta farina poate fi pe drept cuvant numita: „a 
lui". Caci eel care a aruncat banii cu care a fost prefuit 
Hristos' , de§i aljii erau „cumparatorii", cu dreptate este §i 
el insusj socotit ca pdrtas al unei mari pustiiri. 



"" Acerasta era cauza pentru care trebuia ales altcineva in locul lui Iuda, pentru ca 

acesta savarsise o nedreptate, cea mai mare nedreptate din cate s-au facut vreodata, 

si cazuse din apostolic 

,0 ° Dumnezeu nu a incalcat libertatea iudeilor, liberul lor arbitru, ci a lucrat prin ei ca 

sa marturiseasca adevarul, chiar fara sa stie, intrucat ei se considerauy?/'/' lui Avraam 

si popor ales al lui Dumnezeu, deci ei insisi se vroiau a fi slujitori ai lui Dumnezeu, 

dupa cum si Caiafa era arhiereu si in aceasta calitate a prorocit despre Hristos ca „ne 

este mai de folos sa moara un om pentru popor, decat sa piara tot neamul" (In. 1 1 , 

50). 

Dumnezeu nu a lasat pe cei care slujeau in numele Lui, desi vicleni, sa nu spuna 

adevarul, chiar fara sa vrea ei, ci a facut cunoscut adevarul Sau, pentru ca ei vorbeau 

in numele Dumnezeului Celui Viu si Adevarat. 

301 Pentru a in^elege mai bine sensul acestor fraze, a se vedea Mt. 27, 3-10. 



134 



Aceasta pustiire a fost inceputul celei care i-a lovit pe 
evrei, dupa cum vom vedea, daca privim atent la fapte. 

Cu adevarat s-au nimicit pe ei in§i§i prin infometare §i 
au ucis pe mul^i, iar cetatea [Ierusalimului] a devenit cimitir 
pentru straini, pentru soldaji, cat pentru ace§tia 302 , ei 303 nici 
nu le ingaduiau sa fie inmormantaji, caci, de fapt, nu erau 
socoti^i vrednici de inmormdntare . 

„Unul din ace§ti barbaji, care s-au adunat cu noi", 
spune mai departe Petru. Luaji aminte la cat de mult dorea 
ca ei sa fie martori. 

Este adevarat ca Duhul avea sa vina in curand. §i cu 
toate acestea se arata o mare grijd in privin^a acestei 
imprejurari. 

„Unul din ace§ti barba^i", zice, „care s-au adunat cu 
noi in timpul cat a petrecut intre noi Domnul Iisus". Arata 
ca ei au ramas cu Hristos, nu doar au fost de fafd ca 
Ucenici. 

De fapt, inca de la inceput, au fost mulji care I-au 
urmat Lui. Vedeji, spre exemplu, cum acest lucru este pus in 
lumina, in urmatoarele cuvinte: „Unul dintre cei doi care 
auzisera de la loan §i venisera dupa Iisus" (In. 1, 40) 304 . 

Petru zice: „in timpul cat a petrecut intre noi Domnul 
Iisus, incepand de la botezul lui loan". Adevarat! Caci 

one 

nimeni nu cuno§tea cele ce au fost mai inainte de acesta , 
de§i ei au invajat [apoi] §i despre acestea de la Duhul. 

„Pana in ziua in care S-a inal^at de la noi, sa fie 
impreuna cu noi martor al Invierii Lui". N-a zis martor al 
tuturor faptelor Lui, ci martor doar al Invierii. 

Fiindca, intr-adevar, un asemenea martor are dreptul 
safie crezut, care este in stare sa spuna ca El, Care a mancat 
§i a baut §i Care a fost rastignit, Acela§i, S-a sculat din nou, 
a inviat. 

Prin urmare, era nevoie ca sa fie un martor nu numai 
al celor petrecute inainte de Inviere, nici numai al celor care 
au urmat acesteia sau numai al minunilor. 

Trebuia neaparat sa fie un martor al Invierii. Pentru 
ca celelalte lucruri erau lamurite §i binecunoscute tuturor, 



302 Pentru evrei. 

,03 Romanii, care erau cuceritori ai evreilor. 



304 Este vorba de Sfantul Andrei, fratele Sfantului Petru, ca dovada ca unii dintre 
Sfin^ii Apostoli L-au urmat pe Hristos inca de cand propovaduia Sfantul loan 
Botezatorul, la indemnul acestuia. 

05 Mai inainte ca Sfantul loan Inaintemergatorul si Botezatorul sa propovaduiasca 
botezul pocainfei, anun^and venirea lui Hristos. 



135 



dar Invierea a avut loc in mod tainic §i a fost cunoscuta 
numai de cdtre ace§tia [de UceniciJ. 

Iar ei nu spun: „Ingerii ne-au vestit", ci: „noi am 
vazut". Intracat acesta era lucrul care avea cea mai mare 
insemndtate in acel moment: ca ei sa fie consideraji ca ni§te 
oameni care au dreptul sa fie creziui, deoarece au vdzut cu 
ochii lor. 

„§i au pus inainte pe doi", s-a spus. De ce nu mai 
muh;i? Pentru ca sentimentul dezamagirii sa nu ajunga 
departe, trecand la mai muh;i. 

Iara§i, nu este fara un motiv anume faptul ca pe Matia 
1-a numit ultimul. Acest lucru arata ca, adesea, acela care 
este cinstit de oameni, este mai mic inaintea lui Dumnezeu. 

Iar ei s-au rugat to^i impreuna, zicand: „Tu, Doamne, 
Care cuno§ti inimile tuturor, arata pe care din acestia doi 1-ai 
ales". 

„Tu", nu „noi". 

§i in mod foarte potrivit folosesc epitetul 30 ' 
„cunoscator de inimi", caci prin El, Care cunoa§te inimile, 
se face alegerea. 

Atat de increzatori erau ei ca, in mod sigur, unul 
dintre acestia trebuia ales. N-au zis catre Dumnezeu: 
„alege", ci „arata pe care din ace§tia doi 1-ai ales", §tiind ca 
toate lucrurile au fost mai inainte ordnduite de Dumnezeu. 

OAT 

„Pe care din ace§tia doi 1-ai ales"" , spun ei, „ca sa ia 
locul acestei slujiri §i al apostoliei". Pentru ca in afara de 
aceasta mai era §i o altd slujire, SiaKovia. 

„§i au tras la sor^i", pentru ca inca nu se credeau pe ei 
in§i§i a fi vrednici de a cunoa§te prin vreun semn 
[dumnezeiescj 

§i, in afara de aceasta, daca acolo unde nu s-a facut 
nicio rugaciune §i nici nu era vorba despre oameni vrednici, 
aruncarea sor^ilor a fost de a§a mare folos, pentru ca s-a 
facut cu intense bund, in cazul lui Iona (Iona 1, 7), cu atat 



306 A§a este in text, epitet, iar nu verb, ca in romaneste. 

307 In text: „arata pe eel ales, pe care Tu 1-ai ales: unul dintre acestia doi". 

18 Ei nu se considerau vrednici a cunoaste prin semne dumnezeiesti, care se 
invrednicisera de atat de mari si minunate semne ! 

Sa luam aminte la smerenia Dumnezeiestilor Apostoli, la prea marea lor smerenie, 
care, fiind impreuna cu Hristos si vazand minuni care nu se mai cunoscusera de la 
inceputul lumii si vazand chiar singurul lucru nou sub soare, adica Intruparea si 
Invierea Fiului lui Dumnezeu, fiind Ucenici ai Cuvantului, Care S-a facut trap si 
martori ai atator minuni fara seaman si fara numar, acestia nu se socoteau vrednici a 
cere de la Dumnezeu o minune sau un semn prin care sa le fie aratat cine trebuie sa 
ia locul lui Iuda in slujba apostoliei, ci recurg la tragerea la sor^i, din nespus de 
multa smerenie. 



136 



mai mult a fost aici. Astfel, eel ales, a plinit numaral 
Apostolilor, iar celalat nu s-a suparat. 

Caci Apostolii care au scris, nu ar fi tainuit (aceasta 
sau oricare alte) neputinje ale lor in§i§i, intrucat au spus 
chiar despre capeteniile Apostolilor, ca, in alte imprejurari, 
„s-au maniat" (Mt. 20, 24; 26, 8). §i aceasta nu o data, ci 
iara§i §i iara§i. 

Deci sa le urmam §i noi lor! 

Iar acum nu ma mai adresez oricui, ci mai ales celor 
care doresc inaintari in rang. Daca crede^i cu adevarat ca 
alegerea este a lui Dumnezeu, nu fni nemulfumifi (Mc. 10, 
13, 22; 14, 4). 

Pentru ca atunci cdrtiji impotriva lui Dumnezeu §i va 
mdniafi pe El, intrucat El a ales, iar voi faceji exact acela§i 
lucru ca si Cain. 

Deoarece, intr-adevar, jertfele fratelui sau au fost 
primite, el s-a maniat, cand ar fi trebuit sa simta mustrarile 
const iinfei. 

Insa nu despre aceasta vreau sa vorbesc aici, ci despre 
faptul ca Dumnezeu §tie sa ordnduiasca toate dupa cum e 
mai bine. 

De multe ori, poji sa ai un caracter mai vrednic decat 
altul, dar sa nu fii persoana potrivita . In afara de aceasta, pe 
de alta parte, via^a ta este^Sra cusur, iar obiceiurile tale sunt 
cele ale unui om bine educat 309 , dar in Biserica acestea nu 
sunt de ajuns. 

Mai mult decat atat, un om este potrivit pentru ceva, 
altul pentru altceva. 

Oare nu vedeji cat de mult insista Sfanta Scriptura pe 
acest lucru? Dar sa va spun §i de ce aceasta a ajuns obiect de 
intrecere: pentru ca venim la vrednicia episcopatului, nu ca 
la o munca de a conduce §i a supraveghea pe frafi, ci ca la 
un rang inalt §i la odihna. 

N-aJi stiut ca un episcop este menit sa aparjina 
tuturor, sa poarte povara tuturor? 

Aljii, daca se manie, sunt iertaji, dar el niciodata. 
Daca aljii pacatuiesc, pentru ei se gasesc scuze, dar el nu are 
niciuna. Daca v-a^i da seama de aceste lucruri, nu a^i mai fi 
atat de doritori pentru a primi aceasta vrednicie, n-aji mai 
alerga dupa ea. 



09 Mai ales in ochii oamenilor poate parea cineva ca duce o viafa fara cusur si ca 
este un om binecrescut si educat, dar inaintea lui Dumnezeu, aceste calita^i nu sunt 
de ajuns pentru a sluji Lui cu toata dreptatea si sfin(enia. 



137 



Cu adevarat a§a este: episcopul este supus tuturor 
barfelilor §i criticilor, chiar daca acestea sunt intemeiate, 
chiar daca sunt smintite. 

El este harfuit de griji in fiecare zi §i chiar in fiecare 
noapte. Mulji il urasc, mul^i il pizmuiesc. 

Nu-mi spuneji mie despre cei care se bucura de 
privilegii, despre cei care doresc sa doarma, despre cei care 
primesc aceasta vrednicie pentru a se odihni. N-avem nimic 
de-a face cu ace§tia. 

Vorbim aici despre cei care privegheazd pentru 
mantuirea sufletelor voastre, care se gandesc la fericirea §i 
la binele celor pe care ii carmuiesc, socotindu-le mai inainte 
de ale lor in§i§i. 

Spuneji-mi acum, daca un om are zece copii, care 
sunt intotdeauna cu el §i se afla mereu sub ascultarea lui, §i 
cu toate acestea el i§i face griji pentru ei, dar un episcop, 
care are un numar atat de mare de copii 310 , §i care nu traiesc 
sub acela§i acoperis. cu el, dar care ii datoreazd ascultare, ce 
nu trebuie acesta safie\ 

Dar episcopul se bucura de cinstire, ziceji voi. Mare 
cinstire, n-am ce zice! Saracii §i cer§etorii il jignesc in vazul 
lumii, in pieje. Dar, intrebaji, de ce nu le include gurile? Da, 

Oil 

adevarat, ar fi foarte potrivit pentru un episcop, nu-i a§a? 



11 ° Credinciosii din episcopia sa. 



311 Nu e potrivit pentru un episcop sa se certe cu cersetorii care il insulta sau sa le 
raspunda la jignirile acelora. In zilele noastre, mai ales preo^ii sunt asalta^i de catre 
cersetori foarte insistent si fara masura, iar daca nu li se da ceea ce doresc, recurg la 
injurii si la blesteme, aceiasi care, cu un minut inainte numeau pe preot „parinte" si 
ii urau sanatate in schimbul banilor astepta^i ca pomana de la acesta. 
Insa jignirile pot sa ploua si daca respectivul nu a primit cat dorea sau chiar si numai 
din invidie. 

Adeseori preo^ii sau oamenii credinciosi aud din partea unor asa-zisi cersetori (cei 
care si-au facut din cersetorie o „meserie" si care nu te mai lasa sa deosebesti 
adevara^ii oameni saraci si cu nevoi de cei care profita) cuvinte grele si mai ales 
celebrele „degeaba vii la Biserica" sau „degeaba esti preot" (cu diferite nuance), care 
te pot mahni profund, cand inca nu esti obisnuit cu ele. 

In alta ordine de idei, preo^ilor si celor care isi marturisesc deschis credin^a li se cer 
lucruri contradictorii, asteptandu-se de la ei, pe de o parte sa, nu raspunda in niciun 
fel la provocari, sa nu se certe si sa nu se apere in fa^a celor care ii insulta sau spun 
tot felul de prostii despre ei sau despre Biserica si credin^a - altfel sunt cataloga^i 
imediat, fara drept de apel, ca niste oameni nedemni de statutul pe care si 1-au 
asumat - iar, pe de alta parte, safie oameni activi. 

Aceasta din urma atitudine nu este, din pacate, caracteristica numai unei par^i 
needucate a popula^iei, ci chiar si multor intelectuali, ca sa nu mai vorbesc de mass- 
media, care intre^ine acest „razboi" impotriva Bisericii, nein^elegand cat de mult rau 
face. 

Preotului sau ierarhului ortodox, care, chiar si numai ca imagine, nu se integreaza 
deloc in peisajul lumii postmoderne (= dezcrestinate), i se creeaza adesea profilul 
unui personaj sumbru, iar spectatorului (sau cititorului de ziare) i se inculca un 
sentiment profund de aversiune fa^a de acest om, care pare a fi impotiva viefii lui, 



138 



Apoi iara§i, daca nu da tuturor, §i celui lenes. ca celui 
muncitor, e vai! Mii de plangeri sosesc din toate parole! 
Nimanui nu ii este frica sa il acuze §i sa il vorbeascd de 

- 312 

rau . 

Atunci cand e vorba de conducdtorii lumesti, frica 
merge inainte, insa faja de episcopi, nu exista nicio teamd. 

Cat despre frica de Dumnezeu, ea nu are putere 
asupra poporului in privinja acestora, catu§i de pu^in. Ce sa 
mai vorbim despre grijile §i nelinistea cu privire la cuvdnt §i 
la dogma [care il macina pe episcop]" ? 

Sau de lucrarea cea grea a hirotonisirilorl Fie, poate, 
sunt o biatd fdpturd vrednicd de plans §i lepddatd, [care nu 
§tiu ce spun], sau daca nu, atunci este dupa cum am spus 
mai inainte. 

Sufletul unui episcop este, pentru toata lumea, ca o 
corabie in furtuna, lovit/ biciuit din toate parole, de prieteni, 
de du§mani, de catre proprii sai oameni, de straini. 

Oare nu conduce imparatul intreaga lume, iar 
episcopul numai o cetate? §i cu toate acestea grijile 
episcopului sunt cu mult mai mari decat ale imparatului, la 
fel cum valurile inalte §i marea infuriata sunt cu mult mai 
mari decat apele starnite de vant ale unui rau. 

§i de ce? Pentru ca in cazul imparatului, sunt mulji 
carora le po^i intinde mana de ajutor, caci toate funcjioneaza 
prin reglementari §i prin lege. 

Dar in cazul episcopului, nu exista acestea §i nicio 
autoritate care sa comande. Daca episcopul este foarte 
rdvnitor, atunci este aspru, daca nu, atunci este prea rece\ 

Iar in el aceste contrarii trebuie sa se intalneasca, 
pentru ca nici sa nufie disprefuit 314 , nici sa nufie urdt 315 . 

Pe langa acestea, grija pentru a-§i implini rostul ca 
episcop il preocupa eel mai mult: caji nu sunt cei pe care 

care pare a nu produce nimic palpabil §i este deconectat de la realita^ile vie^ii, avand 
preten^ii „absurde" si „inumane", desi el insusi este un fariseu, in opinia multora. 
Daca preotul sau ierarhul incearca sa-si apere demnitatea sa si demnitatea Bisericii, 
gestul sau este calificat ca inoportun si vulgar, desi oricarui alt om i se ingaduie sa 
se apere, numai slujitorii Bisericii sunt ridiculiza^i in eel mai inalt grad, la cea mai 
mica greseala sau fapta care nu corespunde cu optica moderna si postmoderna a 
societa^ii. 

312 Nimanui nu ii e frica de Dumnezeu sa il acuze pe nedrept sau sa il barfeasca. La 
fel este si astazi! Nimeni nu se teme depedeapsa lui Dumnezeu atunci cand vorbeste 
de rau pe slujitorii Bisericii, bazandu-se pe supozi^ii, ceea ce arata ca oamenii nu 
constientizeaza ce reprezinta preotul sau ierarhul. 

313 Grija episcopului pentru raspandirea cuvantului dumnezeiesc si pentru pastrarea 
purita^ii dogmelor. 

314 Ca nu este ravnitor. 

315 Pentru ca este prea ravnitor. 



139 



este nevoit sa ii supere, fie ca vrea sau nu! Caji faja de care 
trebuie sa fie aspru! 

Nu spun lucrurile altfel decat sunt, ci a§a dupa cum 
le-am aflat din proprie experien^a. 

Nu cred ca sunt mulji printre episcopi care se vor 
mdntui, ci cred ca mulji vorpieri, iar motivul este ca aceasta 
vrednicie cere o mare infelepciune . 

Multe sunt lucrurile care il pot face sa isi iasa din fire, 
iar el are nevoie de mii de ochi [prin care sa fie atent] in 
toate parole. 

Nu vedeji cat de multe inzestrari trebuie sa aiba un 
episcop? Trebuie sa fie in stare sa inveje, sa fie rabdator, 
pastrand neclintit cuvantul eel credincios al inva$aturii (a se 
vedea: I Tim. 3, 2-7 si Tit, 1, 7-9). 

Ce zbucium §i ce suferinfe necesita acestea! 

Apoi, aljii fac greseli, iar el poartd vina. Trecand insa 
peste orice altceva: daca un singur suflet moare nebotezat, 
nu rdstoarnd aceasta toate nadejdile lui de mantuire? 

Pierderea unui singur suflet aduce cu sine o pedeapsa 
pe care nicio limba nu o poate exprima. 

Caci daca mantuirea acelui suflet a fost atat de 
pre^ioasa, incat Fiul lui Dumnezeu S-a facut om §i a suferit 
atat de mult, gandiji-va ce osdndd groaznicd aduce pierzarea 
lui! 

§i daca in aceasta viaja, eel care este cauza 
nenorocirii altuia, este vrednic de moarte, cu atat mai mult 
in cealalta lume. 

Sa nu-mi spune^i ca este de vina preotul sau diaconul! 
Vina acestora cade vrand-nevrand pe capul celor care i-au 
hirotonit. 

Lasaji-ma sa dau un alt exemplu. Se intampla ca un 
episcop sa gaseasca oameni nevrednici, numh;i de eel ce a 
fost inaintea sa. 

Ce masuri trebuie sa ia el pentru ca sa indrepteze 
gre§elile care s-au facut in trecut (aici sunt doua prapastii/ 
primejdii), pentru ca sa nu lase pe pacatos nepedepsit §i nici 
sa nu-i sminteasca pe ceilalji? 

Trebuie oare ca primul pas sa fie caterisirea lui? Dar 
nu exista niciun motiv de care sa se lege, in acel moment, 
pentru aceasta. 

Dar e drept ca sa scape nepedepsit? Da, ziceji voi, 
caci vina ramane a episcopului care 1-a hirotonit. 



140 



Trebuie atunci ca noul episcop sa refuze sa il 
hirotoneasca mai departe, cand se pune problema inaljarii 
lui pe o treapta mai inalta a slujirii? 

Aceasta ar insemna a face tuturor cunoscut ca este un 
om nevrednic, ceea ce ar provoca in alt fel sminteald, din 
nou. Sa il inah;e, prin urmare, la o slujire mai inalta? Raul ar 
fi insa cu mult mai mare decat eel facut deja. 

Daca ar fi vorba sa alerge numai dupa 
responsabilitajile slujirii inse§i ca episcop, faja de poporul 
care trebuie pastorit, nimeni nu s-ar mai grabi sa accepte 
aceasta vrednicie. 

Dar dupa cum stau lucrarile,/wgzm dupa aceasta la fel 
cum fugim dupa demnita^ile lume§ti. Ca sa ca§tigam slava 
de la oameni, ne pierdem pe noi inline pentru Dumnezeu. 

Care este beneficiul acestei cinstiri? Cat de limpede 
este nimicnicia ei! Cand ravne§ti rangul episcopal, 
cantare§te perspectiva de afi lepddat in viafa viitoare. 

Apoi pune in aceeasi balanja fericirea unei viefi 
lipsite de trudd §i ia in considerare gradul deosebit al 
pedepsei. 

Adica, chiar daca ai pacatuit, dar numai ca un om, nu 
vei suferi o osanda atat de mare, nici pe departe, dar daca ai 
pacatuit ca episcop, e§ti pierdut. 

Adu-Ji aminte de cate a rabdat Moise, ce mare 
injelepciune a aratat, ce fapte bune a facut, dar pentru ca a 
faptuit un singur pacat, a fost aspru pedesit. 

§i cu dreptate, pentru ca aceasta gre§eala s-a socotit 
ca o rand care a fost produsd tuturor. Nu pentru ca pacatul 
a fost public, ci pentru ca era pacatul unui ierarh, al unei 
cdpetenii duhovnicesti. 

Caci, intr-adevar, nu suntem vrednici de acelea§i 
pedepse daca pacatuim la vedere sau daca pacatuim intr- 
ascuns. 

Pacatul poate sa fie acelasi, dar nu §i vdtdmarea 
produsd. Dar nu, nici pacatul insusj nu este acela§i, caci nu 
este acelasj lucru a pdedtui in ascuns §i nestiut §i a pdedtui 
pefafd. 

Dar un episcop nu poate pacatui in ascuns. El este 
fericit daca scapa de reprosuri chiar daca nu pacatuie§te, cu 
atat mai pu^in se poate a§tepta sa nu fie observat, daca intr- 
adevar pacatuie§te. 

Fie ca se manie vreodata, fie ca rade, fie §i numai ca 
viseaza la un moment de lini§te, oricum ar fi, se gasesc 



141 



mul^i care il batjocoresc, mulji care se simt jignh;i, mul^i 
care lasa legea [se smintesc], murji care i§i aduc aminte de 
episcopii dinainte §i il vorbesc de rau pe eel prezent, nu 
pentru ca ar dori ca sa-i laude pe aceia, nu, ci numai pentru 
a-i gasi pricina acestuia, pentru a-1 critica pe acesta, ii 
pomenesc ei pefogtii episcopi sau preofi. 

Dulce e razboiul celor care nu lupta 216 , zice un 
proverb. Dar mai degraba se poate spune [proverbul] acum, 
caci chiar §i dupa ce a ie§it cineva teafar din razboi, 
oamenii, in general, [dovedesc ca] nu 1-au trait §i nu au 
injeles nimic din el. 

Caci in ochii lor nu este razboi, ci [ei vad doar ca] 
precum acei pastori de la Iezechiel, [noi] junghiem §i 
mancam (Iez. 34, 2-3) 317 . 

Cine dintre noi este in stare sa arate ca a avut tot atdta 
grija pentru turma lui Hristos, cata a avut Iacov pentru 
turma lui Laban (Fac. 31, 40) 318 ? 

Cine dintre noi poate vorbi despre gerul nop^ii? §i sa 
nu-mi spuneji mie despre privegheri §i despre alte lucruri 
f acute in vazul lumii 319 . 

Adevarul sta tocmai pe dos. Capeteniile §i stapanitorii 
lume§ti" nu se bucura de aceea§i cinste ca §i eel care 
conduce Biserica. 

Daca intra in palat, cine este eel dintai, daca nu el? 
Daca merge sa intalneasca doamne sau trece prin casele 
celor mari, nimeni altcineva nu este dorit mai mult decat el. 



316 Literal: neinifiafilor, celor care nu cunosc arta razboiului. La fel, cei care nu 
cunosc arta razboiului duhovnicesc - dupa cum vom vedea din context - nici macar 
nu il sesizeaza ca el se duce in aceasta lume, nu vad nici cdmpul de lupta, nici pe cei 
care se lupta, nici cine invinge si cine pierde. 

317 Fiul omului, proroceste impotriva pastorilor lui Israel, proroceste si le spune: Asa 
graieste Domnul Dumnezeu: Vai de pastorii lui Israel, care s-au pastorit pe ei insisi! 
Pastorii nu trebuia ei oare sa pastoreasca turma? Dar voi a^i mancat grasimea si cu 
lana v-a^i imbracat; oile cele grase le-a^i junghiat, iar turma n-a^i pascut-o" (Iez. 34. 
2-3). 

Cred ca ceea ce vrea sa spuna Sfantul loan este ca oamenii nu vad razboiul 
duhovnicesc care se duce, ci ei vad numai ca episcopii pacatuiesc, ca ei „junghie si 
mananca" (tot asa gandeste si astazi lumea), dar nu privesc lucrurile duhovniceste, 
nu-i intereseaza implica(iile duhovnicesti, pentru Biserica si pentru sufletele lor, nu 
observa cum se duce razboiul Satanei impotriva crestinilor, ci ei critica pe episcopi 
doar din considerente lumesti sau din invidie si rautate. 

318 „Ziua eram mistuit de caldura, iar noaptea de frig si somnul nu se lipea de ochii 
mei" (Fac. 31,40). 

319 Literal: de parada. 

20 E vorba nu de imparat, ci de guvernatorii provincial, „eparhii" sau „ighemonii", 
cum sunt ei numiti in editiile romanesti ale Vie (i lor Sfin(ilor. 



142 



Intreaga stare de fapt arata decddere §i corupfie. Dar 
eu nu spun acestea ca sa fim noi, episcopii, daji de ru§ine, ci 
pentru ca sa potolesc tdnjirea dupa aceasta vrednicie. 

Caci cu ce constiinfd (chiar daca ai reu§i sa devii 
episcop, insistand pentru aceasta fie insu^i, fie prin 
altcineva), cu ce ochi il vei privi in faja pe omul care a 
lucrat cu tine pana la sfar§it? 

Ce vei avea de spus in apararea ta? Caci eel care 
nedorind, prin constrangere §i impotriva voinjei lui, este 
inaljat la aceasta vrednicie, poate sa se apere in vreun fel. 

De§i, in mare parte, nici macar unul care acesta, nu se 
poate a§tepta sa aiba iertare, cu toate ca are totu§i ceva de 
spus pentru a se scuza. 

Gande§te-te cum a fost cu Simon Magul! 

Ce important are insa ca nu ai dat bani, daca, in 
locul banilor, dai tdrcoale cur^ii [episcopale sau patriarhale], 
i§i croiesti multe planuri, \\i faci vise? 

„Banii tai sa fie cu tine spre pierzare!" (Fapt. 8,20). 
Acestea s-au spus lui Simon Magul §i vor fi spuse §i 
acestuia" : de§ertaciunea eforturilor tale sd piard impreuna 
cu tine, pentru ca ai cugetat sd edstigi darul lui Dumnezeu 
prin mijloace omenesti\ 

Dar oare nu este aici niciunul dintre acestia? Sa 
fereasca Dumnezeu sa fie! Caci nu doresc nimic din ceea ce 
am spus sa se potriveasca vreunuia. Dar acum am ajuns §i 
aici cu predica. 

La fel, atunci cand vorbim impotriva pizmei, nu va 
predicam voua , nu, nici nu propovaduim impotriva cuiva, 
personal. 

Dumnezeu ingaduie [uneori] ca sa se intample 
aceasta , dar noi nu am pregatit aceste leacuri intr-adins. 

Dorinja doctorului este ca, dupa ce s-a straduit atat de 
mult ca sa gaseasca leacuri, medicamentele sale sd nu fie 
aruncate ca nefolositoare . Si tot acela§i lucru dorim §i noi, 
ca voi sa nu fi avut nevoie de cuvintele noastre, §i astfel sa fi 
fost spuse in vdnt, ca ni§te vorbe goale 324 . 



21 Care alearga dupa demnita^i arhierejti. 



322 Cu adresa. 

23 Ca cineva sa se recunoasca ca avand pacatele pe care le mustra Sfantul loan. 
324 Aceasta ar trebui sa fie dorin^a oricarui scriitor sau predicator (si pot sa ii includ 
aici si pe scriitorii lumesti, pentru ca mul^i atribuie un rol terapeutic scrisului sau 
artei, dar in realitate cauta slava de$arta si vor numai ca sa fie glorifica(i pentru 
lucrarile lor): aceea ca ar fi mai bine sa nu fie nevoie de ceea ce spune sau scrie el. 
Un scriitor sau un predicator adevarat este acela care scrie sau vorbeste cu durere si 



143 



Sunt gata sa ma supun la orice, mai degraba decat sa 
fiu redus la nevoia de afolosi aceste cuvinte [mustratoare] '. 

Daca voi doriji, suntem gata sa incetam a mai vorbi, 
numai sa nu aiba urmari rele tacerea noastra. 

Cred ca nimeni nu a dorit vreodata (doar daca nu a 
fost atat de plin de slava de§arta) sa-§i puna in cuvinte 
asprimea, atunci cand nimic nu cerea aceasta. 

Va voi lasa voua invajatura: caci aceasta este cea mai 
buna invafatura, cea care invafa prin fapte . 

Caci, intr-adevar, eel mai bun doctor este acela care, 
cu toate ca boala pacienjilor lui ii face sa plateasca 
[osteneala sa], ar dori mai degraba ca prietenii lui sa fi fost 
sanato§i. §i la fel §i noi dorim ca to^i oamenii sa fie sanato§i 
(II Cor. 12, 7). Nu cautam ca sa ni se dea dreptate noua, iar 
voi sa fiji de ocara. 

Daca ar fi cu putinja, mi-as. scoate §i ochii ca sa va 
arat dragostea pe care o am pentru voi, §i atunci nimeni nu 
mi-ar mai repro§a nimic, de§i felul in care v-am vorbit, v-a 
parut aspru. 

Caci „mai mult prejuie§te o dojana pe fafa decat o 
dragoste ascunsa" (Pild. 27, 5). 

Si inca: „de buna credinja sunt ranile pricinuite de un 
prieten, iar saratarile celui ce te ura§te sunt viclene" (Pild. 
27, 6). 

Nimic nu iubesc mai mult decat pe voi, nici macar 
lumina inse§i. 

Cu bucurie as. accepta, daca s-ar putea, sa mi se scoata 
de zeci de mii de ori ochii, daca prin aceasta a§ produce o 
schimbare in sufletele voastre: cu atat mai mult imi este mai 
scumpa mdntuirea voastra decat lumina inse§i. 

Caci la ce-mi folosesc razele soarelui, daca 
deznadejdea care ma cuprinde in ce prive§te soarta voastra 
face ca totul sa fie un intuneric addnc inaintea ochilor mei? 

Lumina este buna, atunci cand lumineaza peste 
voio§ia sufletului. Dar unei inimi sfd§iate, chiar §i lumina i 
se pare suparatoare. 

Cat de adevarat este ceea ce va spun, mai bine sa nu 
injelegeji niciodata din experienja proprie! 

Cu toate acestea , daca se intampla unuia dintre voi 
sa cada in pacat, sa stea numai langa mine, cand ma intind 



caruia ii pare rau ca trebuie sa faca aceasta, ii pare rau ca oamenii sunt bolnavi. 

Parin^ii nojtri au scris mult §i cu durere pentru oameni. 

125 De§i nu va doresc sa infelegefi §i sa traifi suferinfa pe care o traiesc eu. 



144 



sa ma odihnesc §i trebuie sa adorm, sa vada daca nu sunt ca 
un paralizat/neputincios, ca unul care este parca instrdinat 
de sine §i, spunand cuvintele Prorocului, „lumina ochilor 
mei §i aceasta nu este cu mine" (Ps. 37, 10). 

Caci unde este nddejdea noastrd, daca voi nu sporifil 

Sau unde ar fi deznddejdea, daca a\i inainta 
duhovnicestel 

Simt cum imi cresc aripi atunci cand aud ceva bun 
despre voi. 

„FaceJi-mi bucuria deplina" (Filip. 2, 2). 

Aceasta este povara rugdciunilor mele, caci tdnjesc 
dupd sporirea voastrd. 

Dar motivul pentru care ma lupt cu toate ' este 
pentru ca va iubesc, pentru ca in mod tainic trdiesc in voi 

QO'7 

, pentru ca voi imi sunte^i totul: §i tata, §i mama, §i fra^i, 
§i copii. 

Deci sa nu crede^i ca tot ce v-am spus a fost cu 
rdutate, nu, ci a fost spre indreptarea voastrd. 

Este scris: „frate ajutat de frate este ca o cetate tare §i 
inalta" (Pild. 18, 19). 

Dar nici sa nu disprefuifi ceea ce v-am spus, intrucat 
nici eu nu nesocotesc pe cele pe care voi le aveji de spus. 

Ba chiar as. dori sa fiu indreptat de catre voi. 

Caci toji suntem frafi §i numai Unul este Stapdnul 
nostru. Dar chiar §i intre frafi, unuia i s-a dat sa conduca, in 
timp ce ceilalji asculta §i se supun. 

Deci sa nu disprefuifi [propovaduirea noastrd], ci 
lasa^i-ne sa facem toate cele ce sunt intra mdrirea lui 
Dumnezeu. Caci Lui I se cuvine slava in vecii vecilor. 
Amin! 



n6 Cu toata lumea §i cu toate greuta^ile. 

' 27 Literal: ma ascund in voi, ma invelesc, ma imbrac in voi. 



145 



Omilia 4 



§i cand a sosit ziua Cincizecimii, erau tofi impreuna 
in acela§i loc. §i din cer, fdrd de veste, s-afdcui un vuiet (2, 
1-2). 



Injelegeji care [pilda] este icoana acestei sarbatori? 
Ce este Cinzecimeal Este vremea secerigului, cand secera a 
intrat in Ian §i recolta a fost culeasa. 

Acum vede^i cele petrecute in realitate" , cand a venit 
vremea seceri§ului lumii: caci aici, ca o secera bine ascujita, 
S-a pogorat Duhul. 

Ascultaji deci cuvintele lui Hristos: „RidicaJi ochii 
vo§tri §i priviji holdele ca sunt albe pentru seceris/' (In. 4, 
35). §i iara§i: „Seceri§ul e mult, dar lucratorii sunt putini" 
(Mt. 9,37). 

Dar ca roade dintdi ale acestui seceri§, El Insu§i a luat 
firea noastra §i a purtat-o in inal^ime . El Insu§i a secerat 
intai. De aceea nume§te El Cuvdntul a fi Sdmdnfd (Lc. 8, 

5,11). 

Zice: „cand a sosit ziua Cincizecimii", ceea ce 
inseamna, in vremea Cinzecimii, in timpul ei, pe scurt. 

Caci era esenjial ca aceste evenimente sa se petreaca, 
de asemenea, in timpul sarbatorii, pentru ca cei care au fost 
martori ai Rastignirii lui Hristos, sa le vada §i pe acestea. 

„§i din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet". De ce nu 
s-a petrecut aceasta fara un semn vdzutl 

Pentru urmatorul motiv: daca petrecandu-se lucrurile 
astfel, oamenii tot au zis ca [Sfintii Apostoli] „sunt plini de 
must" (Fapt. 2, 13), ce nu ar fi spus, daca nu ar fi avut 
niciun semn? 

§i nu s-a zis numai ca: „s-a facut un vuiet", ci §i: „din 
cer". Iar faptul ca s-a petrecut pe nea§teptate, de asemenea 
i-a infrico§at §i i-a adus pe to^i impreuna in acel loc. 

Ca de suflare de vdnt ce vine repede (2, 2): 

aceasta arata marea puiere a Duhului. 



328 Nu in pilda. 

,29 A suit-o in Preaslanta Treime, prin inal^area Sa si sederea de-a dreapta Tatalui. 



146 



§i a umplut toatd casa unde sedeau ei (2, 2): 



prin aceasta, pe de-o parte, toji cei de faja au crezut §i, 
pe de alta parte, au fost §i arataji a fi vrednici, in acest fel. 

§i aceasta nu este totul, ci ceea ce este inca §i mai 
infrico§at urmeaza apoi: 



§i li s-au ardtat, imparfite, limbi ca defoc (2, 3). 



Vede^i ca nu zice: „de foe", ci: „ca de foe". Si aceasta 
cu indreptajire: pentru ca sa nu atribui^i ceva material sau 
gr osier Duhului. 

§i, de asemenea: 

•• /• 330 

ca o vijelie : 

deci nu era vant [obi§nuit] . 

„Ca de foe": caci atunci cand Duhul urma sa fie facut 
cunoscut lui loan, a venit peste capul lui Hristos sub forma 
unui porumbel, dar acum, cand o muljime mare trebuia sa 
creada, este: „ca de foe". 

§i au sezut pe fiecare dintre ei (2, 3). 



Aceasta inseamna ca au ramas §i s-au odihnit peste 
ei. Caci seder ea peste semnifica tocmai caracterul 
neschimbabil §i netrecator. 

Peste cei doisprezece a venit Duhul? Nu, ci peste cei 
o suta douazeci! 

Caci nu in zadar a amintit Petru marturia Prorocului, 
zicand: „Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna din 
Duhul Meu peste tot trupul §i fiii vo§tri §i fiicele voastre vor 
proroci §i cei mai tineri ai vo§tri vor vedea vedenii §i 
batranii vo§tri vise vor visa" (Fapt. 2, 17; Ioil 3,1). 



30 Lipseste din Biblia romaneasca. Literal: ca o vijelie, rafala de vant, explozie, 
detunatura. 



147 



§i s-au umplut tofi de Duhul Sfdnt (2, 4). 



Pentru ca urmarea sa nu fie numai infricosarea, de 
aceea [a fost botezul acesta] : „cu Duh Sfdnt §i cu foe" (Mt. 
3,11). 

§i au inceput sa vorbeascd in alte limbi, precum le 
dddea lor Duhul a grdi (2,4). 



Nu au mai primit niciun alt semn, decat pe acesta 
dintai §i nici nu mai era nevoie de niciun alt semn. 

„§i au §ezut pe fiecare dintre ei", spune Luca. Luaji 
acum aminte, cum nu mai este cazul sa se indurereze eel 
care nu a fost ales, caci soitul a cazut pe Matia, [intrucat] 
zice ca „s-au umplut to^i de Duhul Sfant". 

Nu numai ca au primit harul Duhului, ci §i „s-au 
umplut tofi de Duhul Sfdnt. §i au inceput sa vorbeasca in 
alte alte limbi, precum le dadea lor Duhul a grai". 

Nu ar fi zis „toJi", Apostolii [cei doisprezece] fiind §i 
ei prezen^i, decat daca §i ceilalji au fost parta§i. 

Daca nu ar fi fost a§a, dupa ce mai devreme i-a numit 
pe Apostoli in mod deosebit, dupa numele fiecaruia, nu i-ar 
fi a§ezat acum la un loc cu ceilal^i. 

Caci daca acolo unde vrea doar sa arate ca ei erau de 
fa^a, ii nume§te pe Apostoli in mod aparte, cu atat mai mult 
ar fi facut aceasta acum. 

Lua^i aminte cum acolo unde cineva „staraie in 
rugaciune", unde cineva este milostiv, acolo este atras 
Duhul. 

Le-a adus aminte §i de o alta aratare/vedenie, caci tot 
cafoc a aparat El §i in rug (Ie§. 3,2). 

„Precum le dadea lor Duhul a grai": caci cele graite 
de ei erau, cu adevarat, rostiri addnci. 

Se spune mai departe: 

§i erau in Ierusalim locuitori iudei, barbafi cucernici, 
din toate neamurile care sunt sub cer (2, 5). 



Faptul ca sala§luiau la Ierusalim era un semn de 
cucernicie, caci fiind din atatea neamuri, [injelegem ca] 



148 



trebuie sa-§i fi parasit Jarile de bastina, casele §i prietenii, 
pentru a locui aici. 

Intrucat este scris: 

§i erau in Ierusalim locuitori iudei, bdrbafi cucernici, 
din toate neamurile care sunt sub cer. §i iscdndu-se vuietul 
acela, s-a adunat mulfimea si s-a tulburat (2, 5-6). 

Deoarece minunea a avut loc intr-o casd, e de injeles 
ca s-au adunat de undeva de afard. Muljimea „s-a tulburat": 
erau toji zgudui^i. 

Se minunau 

cdcifiecare ii auzeape ei vorbind in limb a sa. §i erau 
uimifi tofi si se minunau zicdnd: lata, nu sunt acestia care 
vorbesc tofi galileieni? (2, 6-7). 

Ei §i-au intors imediat ochii spre Apostoli. §i zice 
Luca mai departe: 

§i cum auzim noi fiecare limba noastrd, in care ne- 
am nascut? Parfi si mezi si elamifi si cei ce locuiesc in 
Mesopotamia, in Iudeea si in Capadocia, in Pont si in 
Asia, in Frigia si in Pamfilia, in Egipt si in parfile Libiei cea 
de langa Cirene (vedefi cum alearga de la est la vest), si 
romani in treacat, iudei si prozelifi, cretani si arabi, ii 
auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre faptele 
minunate ale lui Dumnezeu! §i tofi erau uimifi si nu se 
dumireau, zicdnd unul cdtre altul: Ce va sdfie aceasta? Iar 
alfii batjocorindu-i, ziceau ca sunt plini de must (2, 8-13). 

O, multa nebunie! O, multa rautate! Caci nu era nici 
macar anotimpul potrivit pentru aceasta, fiind vremea 
Cincizecimii. 

Ceea ce face lucrurile sa fie §i mai dureroase pentru 
ei, este tocmai faptul ca aceia marturiseau - oameni care 
erau fie evrei, fie romani, fie prozeln;i, fie, poate, dintre cei 
care L-au rastignit pe Hristos -, iar ace§tia, vazand minuni 
atat de mari, zic: „sunt plini de must". 

Sa vedem iara§i toate cele ce s-au spus de la inceput. 
(Procitanie" ) 



331 Recapitulare. 



149 



„§i cand a sosit ziua Cincizecimii . . . a umplut toata 
casa imde §edeau ei". 

Acel vdnt [era ca] un adevarat elesteu cu apd. Aceasta 
a aratat bogdfia [de har], dupa cum focul a fost semn al 
tdriei. 

Acest lucru nu s-a intamplat niciodata in cazul 
Prorocilor. 

Caci pentru sufletele neimbdtate asemenea izbucniri 
nu sunt insojite de tulburare multa; dar „cand ei au batut 
indeajuns 332 , atunci intr-adevar este ca aici. 

Insa cu Prorocii se intampla altfel. Un sul de carte i s- 
a dat lui Iezechiel §i 1-a mancat pe tot. „§i era in gura mea 
dulce ca mierea" (Iez. 3, 3). §i iara§i mana lui Dumnezeu s- 
a atins de limba unui alt Proroc (Ier. 1,9). 

Dar aici este Insusi Duhul Sfdnt, avand aceea§i cinste 
cu Tatdl §i cu Fiul. 

§i iara§i, pe de alta parte, Iezechiel a numit-o [cartea] 
„plangere, tanguire §i jale" (Iez. 2, 10). 

Pentru ei [Prorocii], putea fi [harul] in forma unei 
caiti, pentru ca inca aveau nevoie de simboluri. 

Aceia trebuiau sa se lupte cu un singur neam, care era 
propriul lor neam, dar ace§tia [Apostolii], cu lumea intreaga 
§i cu oameni pe care nu ii cunoscusera niciodata. 

§i Elisei a primit harul printr-o mantie (4 Regi, 2, 13), 
altul prin untdelemn, anume David (I Regi 16, 13) §i Moise 
prin foe, dupa cum citim despre el ca s-a intamplat la rug 
(Ies. 3, 2). 

Dar acum nu este a§a, caci focul insu§i a stat peste ei. 

Dar pentru ce nu a aparut focul astfel incat sd umple 
casa? Pentru ca ei s-ar fi infrico§at foarte tare. 

Dar relatarea arata ca este acelasj lucru aici ca §i 
acolo. Caci nu trebuie sa va opri^i numai la aceasta, anume 
ca „li s-au aratat, imparjite, limbi", ci lua^i aminte ca ele 
erau „de foe". 

Un asemenea foe este in stare sd ardd o materie 
ve§nic. De asemenea, a zis bine „imparjite", pentru ca 
proveneau dintr-o singurd rdddcind, ca voi sa injelegeji ca 
era o lucrare trimisa de la Mangaietorul "" . 



' 32 Nu am identificat acest pasaj in Sf anta Scriptura. 



333 O lucrare a Sfantului Duh. 



150 



Dar lua^i aminte cum acei barbaji 334 mai intai au fost 
arataji ca sunt vrednici §i apoi au primit Duhul ca fiind 
vrednici. 

Spre exemplu, David: ceea ce a facut el ca pastor la 
oi, la fel a facut §i dupa biruinja §i izbanda sa, fapt ce arata 
cat de simpld §i de neclintita era credinja sa. 

Iara§i, vezi-1 pe Moise cum dispretuie§te imparajia 
§i lepadand toate [cele lume§ti], iar dupa patruzeci de ani 
cum ajunge capetenia poporului (Ie§. 2, 1 1). 

Si pe Samuel indeletnicindu-se in templu (I Regi 3, 
3), pe Elisei parasind toate (III Regi 19, 21) §i pe Iezechiel, 
[al carui har a fost] aratat prin cele ce s-au intamplat apoi. 

In acest fel, vedeji, acestia au parasit tot ceea ce 
aveau. Au inva^at, de asemenea, ce inseamna neputinja 
omeneasca, prin cele ce au suferit 336 . 

Au invajat ca nu in zadar au facut toate lucrurile cele 

QQ'7 

bune . Chiar §i Saul, primind mai intai marturia ca a fost 
bun, dupa aceea a primit §i Duhul (I Regi, 9; 1 1, 6). 



334 Sfmtn Proroci. 

335 Intrucat el a crescut fiind infiat de fiica faraonului. 

36 Personal, am in^eles astfel lucrurile de aici: au inva^at prin cele ce au suferit 
printre oameni. Au in^eles zadarnicia cugetarilor si a visurilor omenesti si ca via^a nu 
este decat nedreptate, durere si desertaciune fara Dumnezeu si de aceea au alergat 
imediat la glasul lui Dumnezeu atunci cand Acesta i-a chemat. 

Si chiar daca au mai zabovit pu^in, pentru a-si lua ramas bun de la paring, spre 
exemplu, precum Sfantul Elisei, au facut aceasta nu pentru ca doreau sa mai 
zaboveasca in lume, ci din milostivire fa^a de oameni, pentru ca sa ii mangaie pe 
aceia pe care aveau sa ii paraseasca. 

37 Facand binele pe cand inca nu erau chema^i de Dumnezeu ca sa-I slujeasca Lui, 
traind printre oameni cu dragoste sincera si curata fa^a de semenii lor, fiind milostivi 
si iubitori si cu inima buna in via^a lor obisnuita, simpla, fie ca pastori, fie avand alta 
indeletnicire, Dumnezeiestii Proroci au primit de aceea har inca si mai mult de la 
Dumnezeu si fiind credinciosi intru cele mici si purine, au fost pusi peste cele multe 
ca slujitori ai Domnului. 

Datorita bunata^ii si drepta^ii lor pe care au aratat-o in lucrurile obisnuite ale vie^ii, 
facandu-si lucrarea lor cu smerenie si buna credin^a, Dumnezeu i-a chemat, dupa ce 
s-au aratat astfel vrednici, la o slujire mai inalta, aratandu-le lor harul Sau si vorbind 
cu ei si trimi^andu-i ca sa indrepte poporul si sa-i faca acestuia cunoscute poruncile 
Sale. 

Astfel ei insisi au inva^at ca afi bun si credincios nu este niciodata in zadar, pentru 
ca Dumnezeu rasplateste bunatatea si pedepseste viclenia, dar vrednicia lor s-a aratat 
tocmai in aceea ca nestiind daca au vreo plata in a fi buni si iubitori de aproapele, 
iertatori si bldnzi pdna la capat, totusi nu au vrut sa fie rdi, ci mai degraba au dorit 
sa sufere ei toate nedrepta^ile si necazurile decat sa faca vreun rau semenilor sau sa 
supere pe Dumnezeu, care a poruncit oamenilor safaca tot binele. 
Vedem, astfel, cum se intreba Dumnezeiescul David: „Iata, acestia sunt pacatosi si 
sunt indestula^i. Vesnic sunt boga^i". Iar eu am zis: "Deci, in desert am fost drept la 
inima si mi-am spalat intru cele nevinovate mainile mele, ca am fost lovit toata ziua 
si mustrat in fiecare diminea^a". Daca as fi grait asa, iata as fi calcat legamantul 
neamului fiilor Tai. 



151 



Dar in acela§i chip, ca aici, [la Cincizecime], niciunul 
dintre Proroci n-a primit [Duhul Sfant] . 

Astfel, Moise a fost eel mai mare dintre Proroci, §i cu 
toate acestea, pe cand arjii urmau sa primeasca Duhul, el 
insu§i a suferit o micsorare. 

Dar aici nu se intampla nimic de acest fel, ci a§a dupa 
cum focul aprinde cate lumini vrea, la fel §i aici a fost 
aratata darnicia Duhului, in aceea ca fiecare a primit cate un 
izvor al Duhului, a§a dupa cum, intr-adevar, Hristos Insu§i 
mai inainte a spus, ca eel ce crede in El va avea in sine 
„izvor de apa curgatoare spre viaja ve§nica" (In. 4, 14). 

§i pe buna dreptate s-a intamplat aceasta astfel. 
Pentru ca ei [Apostolii] nu mergeau sa se certe cu Faraon, ci 
sa se lupte cu diavolul. 

Dar minunea este aceasta: ca fiind trimi§i [la 
propovaduire], nu s-au opus cu nimic. 

N-au spus niciunul: „graiesc cu anevoie §i sunt 
gangav" (Ie§. 4, 10). Caci Moise ii inva^ase pe ei bine. 

Nici n-au spus ca sunt prea tineri (Ier. 1, 6), pentru ca 
Ieremia i-a facut infelepfi. 

§i cu toate acestea, ei au auzit despre multe lucruri in 
stare sa le starneasca frica, cu mult mai mult decat celor din 
vechime, dar s-au temut ca sa se impotriveasca [voii lui 
Dumnezeu]. §i aceasta, pentru ca erau ingeri ai luminii §i 
slujitori intru cele maipresus de lume. 

„§i din cer, fara de veste, s-a facut un vuiet", etc. 
Celor din vechime nu le-a aparut nimeni [venind] „din cer", 
atata timp cat ei inca urmau o chemare pe pamant . 

Dar acum, ca Omul S-a inalfat, §i Duhul Se pogoara 
din cea mai de sus inal^ime. 

„Ca de suflare de vant ce vine repede", facand prin 
aceasta cunoscut ca nimic nu le va sta lor in cale, ci ei vor 
spulbera pe vrajma§i ca pe un morman de praf. 

„§i a umplut toata casa unde §edeau ei": casa era 
simbol al lumii. 

„§i li s-au aratat, impaitite, limbi ca de foe §i au §ezut 
pe fiecare dintre ei", etc. 



Si ma framantam sa pricep aceasta, dar anevoios lucru este inaintea mea. Pana ce am 
intrat in locasul eel slant al lui Dumnezeu si am in^eles sfarsitul celor rai: intr-adevar 
pe drumuri viclene i-ai pus pe ei si i-ai doborat cand se inal^au. 
Cat de iute i-ai pustiit pe ei! S-au stins, au pierit din pricina nelegiuirii lor. Ca visul 
celui ce se desteapta, Doamne, in cetatea Ta chipul lor de nimic 1-ai facut. De aceea 
s-a bucurat inima mea si rarunchii mei s-au potolit" (Ps. 72, 12-21). 



152 



Si „s-a adunat mul^imea §i s-a tulburat". 

Lua^i aminte la evlavia lor, cum nu se grabesc sa 
judece cele ce vad, ci doar ramdn uimifi, pe cand cei 
nesocoti^i spun ce li se pare lor, imediat, zicand: „sunt plini 
de must". 

Era ceva normal ca aceasta muljime sa aiba voie, in 
acord cu Legea, sa vina de trei ori pe an la Templu §i sa 
locuiasca acolo [in Ierusalim], ace§ti „barba^i cucernici, din 
toate neamurile care sunt sub cer". 

Vedeji aici ca Luca nu are nicio intense sa ii laude. 
Caci nu spune despre ei ca si-au dat cu parerea in vreun 
fel 338 . 

Dar ce spune? „§i iscandu-se vuietul acela, s-a adunat 
mul^imea §i s-a tulburat". 

§i au facut bine. Caci au gandit ca totul va ajunge 
acum la un deznodamdnt care va fi impotriva lor, din cauza 
crimei pe care ei au facut-o impotriva lui Hristos. Con§tiinJa 
le tulbura sufletele, insusj sangele lui Hristos fiind inca pe 
mdinile lor §i orice lucru ii speria. 

„Iata, nu sunt ace§tia care vorbesc to^i galileieni?". 
Caci, intr-adevar, acest lucru era marturisit 

„§i cum auzim noi" - atat de mult ii speria sunetul 
[cuvintelor pe care le auzeau] -, „fiecare limba noastra, in 
care ne-am nascut?" Caci erau adunaji aici reprezenta^ii a 
aproape intregii lumi, „parji §i mezi", etc. 

Aceasta le-a dat indrazneala Apostolilor: caci ceea ce 
era de vorbit in limba parjilor, ei nu stiau, ci acum au 
invajat din cele ce aceia spuneau. 

Aici au fost numite neamuri care erau vrajmase lor 
[iudeilor]: cretani, arabi, egipteni, persani §i aici s-a aratat ca 
pe top acestia ii vor converti. 

Cat despre petrecerea acelora in acele Jari, mun;i 
dintre ei fusesera acolo inchi§i; sau dogmele Legii fusesera 
raspandite printre pagani in acele Jari 340 . 

Astfel incat marturisirea venea din toate parole: de la 
locuitori, de la straini, de la prozeli^i. 

„Ii auzim pe ei vorbind in limbile noastre despre 
faptele minunate ale lui Dumnezeu!" 



' 38 In favoarea sau impotriva Apostolilor. 



339 Minunea care se savarsea cu Apostolii II marturisea pe Hristos si era normal ca 
locuitorii Ierusalimului sa fie inspaimanta^i. 

340 Aici se arata motivele pentru care oameni din acele neamuri veneau la Ierusalim. 



153 



Caci nu numai faptul ca vorbeau in limbile lor era 
minunat, ci §i cele despre care vorbeau erau minunate. 

De aceea stateau in nedumerire. Caci niciodata ceva 
asemanator nu se intamplase. 

Luaji aminte la inielepciunea acestor oameni: erau 
uimh;i §i nedumeriji, zicand „Ce va sa fie aceasta?". 

Dar aljii i§i bateau joe zicand ca: „sunt plini de must", 
§i de aceea radeau. O, cata neru§inare! 

§i ce e de mirare? Din moment ce Domnul Insu§i, pe 
cand alunga demonii, era batjocorit de cei ce spuneau ca El 
are demon (In. 8, 48)! 

Caci a§a stau lucrurile. Oriunde exista indrazneala 
obraznica, ea nu are niciun scop, decat sa vorbeasca la 
intamplare, nu conteaza ce. 

Nu ca [eel obraznic] ar avea ceva adevarat §i esenfial 
de spus cu privire la subiect, ci pentru ca el trebuie sa zica 
ceva, indiferent ce. 

„Sunt plini de must". E impresionant (nu-i a§a?), ca 
ni§te oameni [Apostolii] afla^i in mijlocul unor asemenea 
primejdii §i temandu-se de ce poate fi mai rau, disperaji, sa 
aiba curajul sa rosteasca asemenea lucruri! 341 . 

§i lua^i aminte: pentru ca aceasta era ceva neobi§nuit, 
ca ei sa fi baut mult la acea ora devreme din zi. Atunci aceia 
au mizat totul pe calitatea vinului §i au zis ca „sunt plini" de 
el. 

§i stand Petru cu cei unsprezece, a ridicat glasul si 
le-a vorbit(2, 14). 

Mai inainte a^i vazut purtarea de grija providenjiala a 
acestuia, aici vede^i curajul §i barba^ia sa. Caci daca aceia 
erau incremenifi §i uimifi, nu a fost un lucru minunat ca el sa 
fie in stare, in mijlocul unei asemenea mul^imi, sa gaseasca 
cuvintele potrivite, el, un om neinvafat §i necarturarl 

Daca un om este nelini§tit atunci cand vorbe§te 
prietenilor, cu atat mai mult poate sa fie agitat printre 
oameni vrajmasi §i insetafi de sange. 

Despre faptul ca nu erau beji, Petru dovede§te grabnic 
prin insu§i glasul sau, §i de asemenea ca nu erau iesifi din 
sine, ca prezicatorii, §i inca arata ca nu erau nici impin§i de 
vreo putere constrangatoare . 



341 Sa marturiseasca pe Dumnezeu §i pe Hristos in mijlocul mul^imii. 



154 



Ce a vrut sa spuna prin: „cu cei unsprezece"? Faptul 
ca [cei doisprezece Apostoli] au vorbit ca §i cu un singur 
glas, iar Petru era aici gura tuturor. 

Cei unsprezece au stat alaturi ca niste martori §i 
marturisitori a ceea ce el a spus. 

„A ridicat glasul", s-a zis. Aceasta inseamna ca a 
vorbit cu putere multa, pentru ca ei sa poatd simfi harul 
Duhului. 

El, care nu a putut suferi nici macar intrebarile unei 
biete femei , acum, in mijlocul poporului, unde to^i doreau 
sa-i ucida 343 , propovaduie§te cu o asemenea mare incredere, 
incat insu§i acest fapt devine o dovada, cu totul 
neindoielnica, a Invierii: in mijlocul oamenilor care [unii 
dintre ei] luau in deradere §i i§i bateau joe de asemenea 
minuni mari! 

Ce neobrazare, gandiji-va, poate duce la a§a ceva! Ce 
necuviin^a, ce lipsa de ru§ine! 

Caci oriunde Duhul Sfant este prezent, El face din 
oameni de Una, oameni de aur. 

Privn;i, va rog, la Petru §i luaji aminte la eel ce n-avea 
curaj §i era neinjelegator, dupa cum Hristos a zis: „Acum §i 
voi sunte^i nepricepu^i?" (Mt. 15, 16); omul care, dupa 
minunata marturisire [a dumnezeirii lui Hristos 344 ], a fost 
numit „Satan" (Mt. 16, 23). 

Lua^i aminte §i la unitatea dintre Apostoli. Ei in§i§i i- 
au dat lui Petru intaietatea pentru a vorbi, caci era nevoie ca 
sa vorbeasca. 

„A ridicat glasul" §i le-a vorbit lor cu mare curaj . 

Aceasta inseamna a fi om duhovnicesc. Numai sa ne 
facem pe noi proprii de a ne intalni cu harul din inalfime, §i 
totul devine usor. 

Caci a§a dupa cum, daca un om de foe, cazand intre 
paie, nu s-ar vatama cu nimic, ci pe ah;ii i-ar rani aceasta, la 
fel nici el nu s-a vatamat, ci aceia care l-au infruntat, s-au 
nimicit singuri pe ei in§i§i. 

Aici s-au intamplat lucrurile ca §i cum cineva, carand 
fan, ar ataca pe altul care poarta foe. Chiar §i a§a, Apostolii 
i-au intampinat pe impotrivitori cu mare curaj . 

Caci cu ce i-a vatamat pe ei, de§i ceilalji erau o 
mul^ime atat de mare? Nu §i-au cheltuit aceia toata furia? 



342 Mt. 26, 69-72; Mc. 14, 66-71; Lc. 22, 56-57; In. 18, 17. 

Literal: sufldnd cu ucidere. 
344 Mt. 16,16. 



155 



[§i ce au realizat?] N-au atras ei toata nenorocirea 
asupra lor? Dintre toji oamenii care au existat vreodata, nu 
au fost aljii atat de stapaniji §i defurie §i de groazd, precum 
aceia, care au devenit posedaji [de acestea]? 

Oare nu erau ei in agonie, §i nu erau infricogafi §i nu 
tremuraul Caci ascultaji ce spun: „von;i sa aduce^i asupra 
noastra sangele Acestui Om!" (Fapt. 5, 28). 

N-au luptat Apostolii impotriva saraciei §i a foametei, 
impotriva ticalosjei §i a nemerniciei - caci erau socotni 
in§elatori -, n-au luptat ei impotriva ironiilor, a maniei §i a 
batjocurilor? 

Intracat, in cazul lor, se intalnesc lucruri potrivnice: 
unii au rds de ei, aljii i-au pedepsit. 

N-au fost ei motiv pentru dezlanluirea patimilor cu 
furie, dar §i pentru amuzament, in toate cetajile, fiind expu§i 
invrajbirilor §i uneltirilor, cat §i focului §i sabiei §i 
animalelor salbatice? 

Nu i-a impresurat pe ei razboiul 345 in orice parte, in 
zeci de mii de feluri? Dar au fost ei vatamati, in duhul lor, 



345 Din partea diavolilor, care faceau ca oamenii intuneca^i la minte sa se ridice 

impotriva lor din tot felul de motive, care din care mai ridicole si mai absurde. Unii 

considera si afirma ca era normal ca impara^ii romani, de exemplu, care i-au prigonit 

pe crestini, sa reac^ioneze astfel, firesc - zic ei - din punct de vedere politic, ca sa-si 

apere puterea si impara^ia. 

Insa, daca ne uitam mai atent in istorie si in Vie^ile Sfin^ilor, lucrurile nu stau deloc 

asa, ci dimpotriva. Sfin^ii erau ultimii dintre oameni care ar fi putut face cuiva vreun 

rau sau ar fi putut starni vreo tulburare, in vreun fel, ei au fost intotdeauna cei mai 

pasnici oameni si cei care n-ar fi trebuit sa fie privi^i ca deranjdnd pe cineva, 

niciodata. 

Dar tocmai aici intervine absurdul lucrurilor, din punct de vedere omenesc, si logica 

lor, din punct de vedere duhovnicesc: pentru ca Sfin^ii au devenit incomozi pentru 

diavoli, de aceea si toata lumea s-a ridicat impotriva lor si dintr-o data i-au vazut ca 

pe cei mai mari monpri. 

Acuzele care s-au adus Sfin^ilor, din vechime si pana astazi, sunt dintre cele mai 

absurde si mai ridicole care au existat vreodata. 

Ele nu au niciun fundament logic, si cu toate acestea, cu cat mai mult vedem ca un 

om duhovnicesc este mai mult prigonit si mai inecat in necazuri, cu atat mai mult 

inseamna ca acela s-a inal^at pe o mare treapta de sfin^enie si ca demonii s-au 

dezlan^uit cu mare furie oarba impotriva lui. 

Sa luam, de exemplu, cazul Sfin^ilor din vechime, carora li se cerea sa jertfeasca 

zeilor, numai ca sa nu se mai inchine la un singur Dumnezeu, sa nu se mai inchine la 

Hristos Dumnezeu, in ciuda faptului ca romanii isi imboga^eau panteonul cu zeita^i 

de fiecare data cand cucereau o noua provincie si faceau cunostin^a cu o alta cultura. 

Numai pe Acest Dumnezeu nu puteau sa II sufere paganii, dar pe to^i ceilal^i zei, da. 

Ce logica este in acest lucru? Care este logica, fie ea chiar si politico, pentru care 

unii ii iau apararea chiar lui Irod, sus^inand ca era un act politic normal ca acesta sa 

omoare 14.000 de prunci pentru a ramdne regel 

Raul devine logic si binele ilogic, cand oamenii iijudeca pe Sfin^i. 

In numele umanismului si al apararii cuceririlor civiliza^iei, Sfin^ii au fost 

intotdeauna tortura^i si prigoni^i, ca niste „retrograzi" ce sunt, pentru a se pastra, 

chipurile, „standardele" spre care omenirea a „evoluat" in mii si mii de ani. 

In mare parte, aceeasi era concep^ia in antichitate si aceeasi este si acum. 



156 



prin toate acestea, mai mult decat daca le-ar fi vazut in vis 
sau intr-un tablou? 

Cu mainile goale ei au invins pe cei inarma^i, de§i 
impotriva lor toata lumea avea putere dupa cum voia: 
impotriva lor erau urgia conducatorilor, puterea armatelor, 
cetajile §i zidurile cele tari, iar ei erau fara experien^a, 
necunoscand arta retoricii, parand ca ni§te oameni obi§nui}i, 
impotrivindu-se vrajitorilor plini de scamatorii, in§elatorilor, 
mul^imii de sofisti §i de retori, de filosofi care au crescut 
modelap 346 in Academie §i cailor mai inainte batute de 
peripateticieni, impotrivindu-se tuturor, celor cu care au 
trebuit sa se lupte pana la capat. 

'I AH 

Iar barbatul a carui lucrare era in ape , astfel i-a 
condus, ca §i cand nici nu ar fi fost atata cazna, ca §i cand s- 
ar fi certat cu pe§tii mufi. 

Caci la fel ca §i cum vrajma§ii, pe care a trebuit sa-i 
invinga, ar fi fost intr-adevar mai mufi decat pestii, atat de 
u§or i-a intors el la bunatate! 

§i Platon, care a spus multe prostii la vremea sa, tace 
acum" , in timp ce acest om i§i inah;a glasul peste tot, nu 
numai printre cei de un neam cu el, ci §i intre parji, mezi, 
elami^i, in India §i in orice parte a pamantului §i pana la 
capatul lumii. 

Unde este acum Elada, cu laudele sale cele mari? 
Unde este renumele Atenei? Unde sunt aiurarile filosofe§ti? 



Adevarul este insa altul: „Pentru conservarea sistemului lor de valori dinainte 
constituit, oamenii [au fost si] vor fi gata sa sprijine masurile cele mai radicale si 
mai antiumane [chiar si in zilele noastre, cand se vorbeste numai despre „toleranta" 
si „democratie" -n.n.]. (...) 

«De aceea, o amenin^are a standardelor de prosperitate otyinute va fi perceputa ca 
un atac la adresa spa^iului cucerit, ca o erodare a continentului liberta^ii de catre 
apele intunecate ale arhaismului...»" (Diacon Andrei Kuraev, Pecetea lui Antihrist, 
codurile de bare §i semnele vremurlor, Ed. Sofia, Bucuresti, 2005, p. 210-211.) 
Oamenilor li se pare logic sa-si apere modul de via^a cu orice pre^, prosperitatea 
materiala si confortul, si acesta a devenit si devine din ce in ce mai mult idealul unei 
societal umane si al unei lumi intregi, in care, daca nu te integrezi, esti eel pu^in 
prost, daca nu cumva enervezi pe cineva si ajungi sa platesti mult mai scump 
"indrazneala" de a te exprima liber, trambi^ata peste tot, dar neluata in seama, in 
realitate, decat pentru a aduce in aten^ie si a impune patimile cele mai josnice si 
moravurile cele mai necinstite. 

346 Literal: „moldy", care inseamna si mucegait, descompus (inclusiv din punct de 
vedere moral). 

347 Sfantul Petru, care mai inainte fusese pescar. 

348 Logica si filosofia platoniciana se arata a fi prostie si vorbire in de§ert 
(flacareala) inaintea in^elepciunii dumnezeiesti, care se revarsa peste pagani prin 
gura Sfantului Apostol Petru. 



157 



Cel din Galileea, din Betsaida 349 , Jaranul barbar, i-a 
invins pe ace§tia to^i. Nu-i a§a ca va este rusine - 
marturisiji-o! - numai auzind numele Jarii de unde vine eel 
care v-a biruitl 

Dar daca auziji insu§i numele lui, §i inva^i ca a fost 
numit Chefa, cu atat mai mult va veji ascunde fe^ele. 

Acesta v-a nimicit [trufia] cu totul! Pentru ca voi 
vedeji in aceasta un motiv de rusine, socotind iufimea limbii 
[voastre] a fi de laudd, de§i consideraji vorbdria de ocara. 

Nu aji urmat drumul pe care ar fi trebuit sa il alege^i, 
ci parasind calea imparateasca, atat de u§oara, atat de lina, 
aji mers pe un drum aspru, prapastios §i chinuitor. §i de 
aceea n-a^i ajuns in Impara^ia cerului. 

De ce atunci, se pune intrebarea, nu 1-a invajat Hristos 
pe Platon §i pe Pitagora? Pentru ca mintea lui Petru era cu 

OTA 

mult mai filosoficd decat mingle acelora . 

Aceia erau, cu adevarat, copii, purtaji in toate parole 
de slava desartd, dar acesta era filosof, unul in stare sd 
primeascd harul. 

Daca rddeft la aceste cuvinte nu e de mirare, caci §i 
cei de mai inainte au rds §i au zis ca Apostolii sunt plini de 
must. 

Dar, la urma, dupa ce au indurat acele amare 
nenorociri, i-au intrecut pe to^i in nefericire; atunci cand au 
vazut cetajile lor daramate §i focul arzand §i zidurile 
prabu§indu-se la pamant §i nenumarate grazavii infioratoare, 
pe care nimeni nu le poate arata in cuvinte, atunci n-au mai 
rds. 

§i voi veji rade atunci, daca va va mai putea sta 
mintea la ras, cand vremea Iadului va fi aproape §i cand 
focul va fi aprins pentru sufletele voastre" 

Dar de ce vorbesc despre cele viitoarel 

Sa va arat cine este Petru §i cine este Platon, 
filosoful? Deocamdata sa judecam obiceiurile lor §i sa 
vedem care erau Jelurile fiecaruia. 



349 Pana la propovaduirea Evangheliei, nimeni in lumea antica nu auzise de Galileea 
sau de Betsaida, in comparable cu notorietatea Atenei sau a altor ceta^i sau ^inuturi 
celebre in Antichitate. 

Un raspuns minunat al Sfantului loan Gura de Aur. Desigur, ca toata 
protipendada intelectualita^ii din Romania si de pretutindeni se poate supara 
amarnic pe acest raspuns, dar daca vrem sa fim cu adevarat crestini si iubitori ai 
adevarului, trebuie sa naruim din sufletul nostru marea inselaciune a increderii in 
sine si in mintea proprie si, in acelasi timp, sa recunoastem ca, pentru a fi crestin, 
trebuie sa ai o cugetare foarte addnca. 
351 Sfantul loan e ironic la adresa celor pre a pu fin credinciosi. 



158 



Unul §i-a pierdut vremea cu o muljime de inva^aturi 
filosofice neintemeiate §i nefolositoare, pentru ca, dupa cum 
el a spus, noi sa invajam ca sufletul filosofului nostru devine 
o mused. Bine zis, o muscd\ 

Nu in sensul ca s-a schimat, cu adevarat, intr-o 
mused, ci ca o mused trebuie sa fii luat in stdpdnire 
sufletului lui Platon. Caci ce altceva decat o mused este 
vrednica de a avea asemenea ideil\ 

Omul acesta era plin de batjocurd §i de invidie faja de 
oricine altcineva, ca §i cand scopul sau ar fi fost sd nu invefe 
nimic folositor, fie vorbind dupa capul sau, fie dupa al 
altora. 

Astfel, a crezut in metempsihozd dupa invajatura 
altuia, iar de la el insusj a adus inainte Republica, in care a 
hotarat acele legi pline de o marejosnicie. 

Aici a spus ca femeile sd fie in comun' , iar 
fecioarele sd umble goale §i sd se lupte in faja ochilor 
iubijilor lor §i sa fie §i tafii in comun, iar copiii ndscufi sdfie 
ai tuturora. 

Dar pentru noi, nu firea face pdrinfi in comun, ci 
filosofia lui Petru face aceasta, dupa cum pentru ceilalji, 
filosofia aceluia ucidea orice paternitate . 

Pentru ca sistemul lui Platon incerca doar sa-1 faca pe 
tatdl adevarat aproape necunoscut, in timp ce un altul, fals, 
era pus aldturi. Aceasta arunca sufletul intr-un fel de baltd 
murdard §i otrdvitoare ' . 



352 Sa se culce toti cu ele. 



53 Ceva asemanator cred ca se petrece astazi, cand vedem ca pdrinfii adevdrafi nu 
mai sunt importanfi. Aceasta se intampla odata cu oferirea copiilor spre adop^ie 
atunci cand parin^ii adevarafi traiesc, dar sunt prea saraci pentru a-si creste copiii, si 
in loc ca aceste familii (sau macar unul dintre paring) sa fie ajutat si incurajat pentru 
a-si indeplini datoria de parinte, se prefera ca acel copil sa fie oferit unor familii 
bogate, fiind practic vdndut acestora. 

La fel si cand exista femei care, contra cost, accepta sa fie fertilizate cu saman^a de 
la un barbat cunoscut sau necunoscut, si sa porte sarcina pentru a oferi un copil 
acelor familii incapabile sa aiba prunci, sau chiar unor cupluri de lesbiene sau 
homosexuali. 

Nu pot sa imi dau seama cum arata constiin^a acelor barba^i, care isi ofera sperma 
spre criogenare, stiind ca s-ar putea sa aiba copii undeva in lume, dar despre care sa 
nu vrea sa aiba nicio cunostin^a. 

La fel si in cazulfemeilor purtdtoare: chiar daca in pantecele lor a fost implantat un 
embrion strain, oare nu s-a stabilit nicio legatura afectiva intre fameia „gazda" si 
copilul pe care il poarta timp de noua luni? Nu-mi vine sa cred asa ceva! 
Se incurajeaza din ce in ce mai mult in societatea noastra, prin aceste practici si prin 
multe altele, depersonalizarea omului si intrarea lui in anonimat, transformarea lui 
intr-o fiin^a fdrd genealogie, fara trecut, fara trasaturi genetice, fara caracteristici 
definitorii pregnante, fara personalitate puternica si, prin urmare, fara profil moral si 
spiritual bine conturat: un om sters, nedefinibil, neconturat in totalitate si usor de 
manipulat, din moment ce a fost manipulat inclusiv genetic, inca de la procrearea sa. 



159 



El spunea ca tofi sdfie lasafi sa aibd relafii cufemeile 
fdrd teamd. Motivul pentru care nu aduc vorba despre 
invdfdtura poefilor este ca sa nu fiu acuzat ca depdn basme. 

§i cu toate acestea, vorbesc acum despre basme cu 
mult mai greu de crezut chiar §i decat acelea. 

Unde au nascocit poejii, macar intr-o masura 
oarecare, lucruri atdt de relel Dar (ca sa nu ne apucam sa 
vorbim despre alte inva$aturi ale sale), ce aveji de spus 
despre acestea, cand imbracd femeile cu arme, coifuri §i 
scuturi §i zice ca firea omeneascd nu se deosebeste cu nimic 
de cea a cdinilorl 

De vreme ce cainii, zice el, femele §i masculi, fac 
acelea§i lucruri in comun, sa lasam §i femeile ca sa faca 
aceleasi munci ca §i barbajii §i sa fie toate rdsturnate cu 
susul injos. 

Caci diavolul s-a straduit intotdeauna prin mijlocirea 
acelora [a filosofilor] sa arate ca firea noastrd nu este cu 
nimic mai de cinste decat a animalelor. 

§i, intr-adevar, unii au ajuns la o masura a§a de mare 
a lipsei de minte, incat sa afirme despre creaturile 
necuvdntdtoare ca sunt inzestrate cu rafiune. 

§i vedeji in cat de multe feluri a starnit acesta haosl 
desfrdnare in mhnile acelor oameni! 



Unui astfel de om i se poate inocula, cu usurin^a, senza^ia ca isi datoreaza via^a 

medicilor, stiin^ei, progresului stiin^ific, etc, mai mult decat lui Dumnezeu, pentru ca 

el este denaturat de la calea fireasca a dezvoltarii umane inca de la conceperea sa. 

Daca este debusolat si nu isi poate preciza originea, cu atata mai greu isi poate 

preciza si apara credin^a. 

Intrarea in anonimat a omului, transformarea lui intr-o fiinfa nesemnificativd, care 

sa nu aiba curajul sa iasa in eviden^a cu adevarul vie^ii sale, care sa se simta lezat, 

nedeplin, neimportant in mod fundamental, care sa fie contestabil in integritatea 

fiin^ei sale umane si spirituale, acesta este scopul urmarit de diavol si semnalat si de 

Sfantul loan in filosofia lui Platon despre punerea in comun a parin^ilor (pe care o 

practica si unele secte religioase astazi), care urmarea, inca de atunci, dispersia 

personalita^ii umane, anularea trasaturilor identificabile ale unei persoane. 

Pentru ca noi ascultam pe cineva stiind cine este: daca are o origine frumoasa si 

nobila spunem „bravo", daca nu are, cu atat mai mult spunem „bravo". 

Dar daca nu cunoastem in niciun fel cine este, atunci mai to^i vor zice: vine de 

nicaieri, ce ne intereseaza? Daca parin^ii nostri devin, in mintea noastra, o eprubeta 

sau nu se contureaza sub nicio forma, cu greu mai gasim calea catre Paternitatea 

dintai si absoluta, catre Dumnezeu. 

Se urmareste dizolvarea omului ca persoana in masa amorfa de oameni, tocmai 

pentru ca Hristos, Care are El Insusi genealogia dezvaluita in Evanghelii, S-a 

intrupat ca sa mantuiasca fiecare om in parte, ca persoana, iar nu oameni la gramada, 

neidentificabili. 

Insa Dumnezeu face minuni cu oamenii si ridica pe Sfin^ii Sai de unde ne asteptam 

mai pu^in, cu toate anomaliile biologice si spirituale pe care ne este dat sa le vedem 

si sa le traim. 



160 



Caci acolo imde inva^atorii [popoarelor] afirma ca 
sufletul trece in muste si in cdini si in animate, se intampla 
ca urma§ii lor, ru§inandu-se de acestea, sa cada intr-o alta 
josnicie §i sa acorde animalelor toata stiinfa cugetatoare, 
crezand ca aceste creaturi, care au fost chemate la existenja 
pentru a nefi defolos, sunt din toate punctele de vedere mai 
vrednice de cinste decat noi! 

Ei chiar au pus pe seama acestora 354 prestiinla §i 
evlavia. 

Cioara, zic ei, II cunoaste pe Dumnezeu §i corbul la 
fel, §i ace§tia au darul profefei §i prezic viitorul, iar intre 
aceste viejuitoare exista dreptate, organizare sociala §i legi. 

Poate ca nu credeji ceea ce va spun. 

§i pe buna dreptate aji putea sa nu-mi daji crezare, 
fiind auzul vostru adapat cu dreapta invafatura; cu atat mai 
mult cu cat, daca un om a fost hranit cu aceasta mancare, lui 
nu-i vine sa creada ca exista macar §i o singura fiin^a umana 
care sa se desfateze mancand b alegar /necur alii. 

Pentru ei, de asemenea, cainele este gelos, dupa 
inva^atura lui Platon. Dar cand noi le spunem ca aceste 
lucruri sunt basme §i ca sunt cu totul lipsite de minte, ni se 
raspunde: „Voi nu pute^i patrunde infelesurile inalte". 

Cu adevarat, nu patrundem lipsa voastra de sens care 
a intrecut orice inchipuire §i sa dea Dumnezeu ca nici sa nu 
o patrundem vreodata! 

Pentru ca aceasta necesita (binein^eles!) o minte mult 
prea profunda, ca sa-mi spuna §i mie ce ar fi toate aceste 
hule §i cugetari tulburi. 

Oare vorbiji voi, oameni fara judecata ce sunte^i, in 
limba ciorilor, a§a dupa cum obisnuiesc copiii cand se 
joaca? Caci sunte^i ca ni§te copii [fara minte], in adevaratul 
sens al cuvantului, [§i gandi^i] la fel ca §i ei. 

Dar Petru niciodata nu s-a gandit sa spuna niciunul 
dintre aceste lucruri. El §i-a ridicat glasul, ca o lumina mare 
stralucind in intuneric, un glas care a risipit ceaja §i 
intunericul intregii lumi. 

Lua^i aminte §i la felul in care a procedat, la cat de 
bland a fost, cat de grijuliu ; cat de departe a fost de orice 
slava de§arta, cum a privit numai spre cer, fara parere de 
sine §i la fel era chiar §i atunci cand invia moitii! 



354 A fiintelor nerationale. 



,5 In sensul de: atent, plin de tact, procedand cu mare sirr4 pedagogic fa^a de 
mul^imea careia ii vorbea. 



161 



Dar daca ar fi fost in puterea vreunuia dintre acesti 
oameni lipsifi de minte (spun aceasta doar ca o simpld 
inchipuire, desigur) sa faca ceva de felul acesta, oare nu ar fi 
cautat imediat ca un altar sau un templu sa fie inaljat in 
cinstea sa §i nu ar fi dorit sa fie pus in rang cu zeiil 

Aceasta din moment ce, chiar cand asemenea semne 
minunate nu se a§teapta sa se intample, ei totu§i se lasd dusi 
intotdeauna de asemenea vise trufase. 

§i ce anume, va rog sa-mi spune^i, este acea Minerva 
a lor, §i Apolo §i Junona? Sunt mai multe feluri de demoni 
printre ei. §i exista §i un rege al lor, care crede ca este 
potrivit sa mori numai pentru scopul de a fi socotit egal cu 
zeii. 

Dar nu la fel crede §i omul de aici [Petru]: nu, ci 
tocmai dimpotriva! Ascultaji-i [pe mai marii Apostolilor, 
Petru §i Pavel] cum vorbesc, in cazul vindecarii ologilor: 

„Barba^i israelii, de ce va miraji de acest lucru, sau 
de ce sta^i cu ochii a^intiji la noi, ca §i cum cu a noastra 
putere sau cucernicie 1-am fi facut pe acesta sa umble?" 
(Fapt. 3, 12). „§i noi suntem oameni, asemenea patimitori ca 
voi"(Fapt. 14, 15). 

Dar in ceea ce ii prive§te pe ceilal^i [pe filosofi], mare 
este parerea de sine, mare laudaro§enia; toate numai de 
dragul de a primi cinste de la oameni, nimic insa numai din 
iubire de adevar §i de virtute. 

Caci acolo unde o fapta este facuta pentru slavd, nu 
are nicio valoare. Intrucat un om poate sa le aiba pe toate, 
dar daca nu are §i stdpdnire asupra acestei pofte, i§i pierde 
orice pretence de a cunoa§te adevarata filosofie §i este rob 
celor mai nemiloase §i rusinoase patimi . 

A disprejui slava de§arta, aceasta este indeajuns 
pentru a invafa tot ceea ce este bun §i pentru a izgoni din 
suflet orice patimd vdtdmdtoare. 

De aceea va indemn sa faceji eforturi din rasputeri 
pentru a smulge aceasta patima chiar din radacinile ei; [caci] 
in niciun alt fel nu pute^i sa va face^i placu^i lui Dumnezeu 
§i sa pogora^i asupra voastra, binevoitoare, privirea Ochiului 
neadormit. 

Prin urmare, sa ne folosim de toata indrazneala pentru 
a primi bucuria cere§tii insuflari §i prin aceasta sa scapam §i 
de incercarea necazurilor de acum, dar sa ajungem §i la 
binecuvantarile care vor sa fie, prin harul §i iubirea de 
oameni a Domnului nostra Iisus Hristos, impreuna cu Care 



162 



Tatalui §i Sfantului Duh fie slava, marirea §i cinstea, acum 
§i pururea §i in vecii vecilor. Amin! 



163 



Omilia 5 



Bdrbafi iudei, si tofi care locuifi in Ierusalim, aceasta 
sa vdfie cunoscuta si luafi in urechi cuvintele mele (2, 14). 



„Barba^i iudei, §i toji care locui^i in Ierusalim", pe 
care mai inainte autorul caitii i-a infaji§at ca fiind strdini. 

Aici i§i indreapta cuvantul spre ceilal^i, care erau 
batjocoritori, §i parand ca vine la injelegere cu unii, de fapt 
ii indrepteazd pe ceilalji. 

Caci, intr-adevar, pronia dumnezeiasca a ingaduit ca 
„altii" sa-i batjocoreasca, pentru ca el [Petru] sa aiba un 
punct de plecare in apararea sa, §i prin aceasta apdrare sa 
inceapa sa propovdduiascd. 

„§i toji care locui^i in Ierusalim". Se pare §i ca aceia 
care locuiau in Ierusalim dobandeau prin aceasta mare 
laudd. 

Zice: „aceasta sa va fie cunoscuta §i luaji in urechi 
cuvintele mele". In primul rand i-a facut [zicand acestea] sa 
fie §i mai binevoitori ca sa il asculte. 

Spune mai departe: 

Ca acestia nu sunt befi, cum vi separe voud (2, 15). 

Vedeji bldndejea apararii sale? De§i avea cea mai 
mare parte a poporului [care era de faja] de partea sa, 
vorbe§te cu bldndefe cu ceilal^i 356 . 

Mai intai indeparteaza bdnuiala rdului, apoi i§i incepe 
apararea. Vorbind despre aceasta, prin urmare, nu zice 
„fiindca va bateji joe" sau „fiindca luaji in ras", ci „cum vi 
se pare", dorind sa-i faca sa para ca §i cum n-ar fi spus 
aceste lucruri in mod serios, §i pentru moment mustrandu-i 
numai pentru nestiinfd mai degraba decat pentru rdutate. 



Ca acestia nu sunt befi, cum vi se pare voud, caci este 
al treilea ceas din zi (2, 15). 



56 Cei ce erau impotrivitori. 



164 



§i de ce spune aceasta? Oare nu e cu putin^a ca sa fii 
beat la ceasul al treilea din zi? Dar nu a mai intarziat 
cuvantul sau in aceasta privinja, caci nu era vorba de a§a 
ceva in cazul lor , ci aceia [care au ras] au zis-o numai de 
dragul de a batjocori. 

De aici inva^am ca, in ceea ce prive§te lucrurile 
neesenfiale, cineva nu trebuie sa cheltuiascd multe cuvinte. 

§i in afara de aceasta, ceea ce a urmat este de ajuns 
pentru a adeveri dreptatea sa; deci acum invajatura este 
pentru tofi la un loc. 



Ci aceasta este ce s-a spus prin Prorocul Ioil: "Iar in 
zilele din urma, zice Domnul" (2, 16, 17; Ioil 3, 1). 



N-a pomenit inca nicaieri numele lui Hristos, nici 
fagaduinfele Lui, ci fagaduinfa [despre care vorbe§te] este 
cea a Tatalui. 

Luaji aminte cata injelepciune, luaji aminte cata 
ingaduinja/ rabdare plina de grija. 

Nu a inceput imediat sa vorbeasca despre cele 
privitoare la Hristos, ca El a fagaduit aceasta dupa 
Rastignirea Sa. Cu adevarat: aceasta ar fi insemnat sa ii 
supere pe to^i. Dar, veji zice: aici era de ajuns [acest lucru, 
pentru] ca sa dovedeasca dumnezeirea Sa. 

Adevarat, era de ajuns, daca ar fi fast crezut (insa 
scopul era tocmai ca ei sa creada). Dar daca nu ar fi fost 
crezut, urmarea ar fi fost ca ei s-arfi impietrit. 



"Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul" (2, 17). 



Le daruie§te chiar §i lor mari nadejdi, daca ar fi vrut 
sa le nutreasca. Pana acum nu a lasat ca cele intamplate sa 
fie privite ca ceva care ar fi numai spre binele sau §i al cetei 
sale, ceea ce ar fi facut ca ei sa fie privi^i cu ochi rau. Deci a 
dezraddcinat orice invidie. 

"§ifiii vostri sifiicele voastre vor prooroci" (2, 17). 



57 Nu era vorba de nicio be^ie in cazul Sfin^ilor Apostoli §i nici nu mai avea sens sa 
mai continue ca sa demonstreze aceasta. 



165 



§i cu toate acestea, zice el, nu a voastra este aceasta 
implinire, aceasta cinste, ci darul a trecut la copiii vostri. Pe 
el insusj §i ceata lui apostoleasca, el ii nume§te/w acelora, 
iar pe cei carora el li se adreseaza, ii numeste parinji ai lui 
insusi §i ai lor 35 *. 



"§i cei mai tineri ai vostri vor vedea vedenii si 
batrdnii vostri vise vor visa. Inca si peste slugile Mele si 
peste slujnicele Mele voi turna in acele zile, din Duhul Meu 
si vor proroci" (2, 17-18). 



Pana acum arata ca el §i ai lui au aflat har [inaintea 
lui Dumnezeu] §i intru aceasta au primit pe Duhul. Nu la fel 
s-a intamplat §i cu cei carora le vorbeste, pentru ca ei L-au 
rdstignitpe Domnul. 

Intocmai §i Hristos, vrand sa le potoleasca mania, a 
zis: „feciorii vo§tri cu cine ii scot [pe demoni]?" (Mt. 12, 
27) N-a spus „ucenicii Mei", caci intr-adevar ar fi parut ca 
Se laudd. 

Deci la fel §i Petru, de asemenea, nu a zis: „nu sunt 
befi, ci vorbesc de la Duhul", ci a gasit liman la Prorocul 
Ioil §i, fiind sub adapostirea aceluia, a glasuit. 

Cat despre faptul ca li se zicea ca sunt amefifi de vin, 
s-a aratat pe sine curat [de orice banuiala] prin insa§i 
cuvantarea sa. 

Dar in ce prive§te harul 1-a adus martor pe Prorocul. 

„Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul §i fiii vo§tri 
§i fiicele voastre vor proroci", etc. 

Unora, Duhul le-a fost hnpartasjt prin visuri, iar peste 
ah;ii El S-a revarsat in mod lamurit. Caci, intr-adevar, prin 
vise au vazut Prorocii §i au primit descoperiri. 

Apoi aminte§te, mai departe, prorocia, care are in ea 
§i ceva groaznic. 



"§i minuni voi face sus in cer si jos pe pamdnt" (2, 
19). 



18 Ii numejte pe evrei parinfi ai Sfin^ilor Apostoli, pentru ca, dupa trup, ei s-au 
nascut din acest neam. 



166 



In aceste cuvinte vorbe§te atat despre Judecata, care 

org 

va veni, cat §i despre luarea Ierusalimului' . 
"Sdnge,foc sifumegare defum" (2, 19). 



Lua^i aminte cum descrie cdderea [Ierusalimului] . 



"Soarele se va schimba in intuneric si luna in sdnge" 
(2, 20). 



Aceasta este urmarea infricosatelor dureri ale celor ce 
vor suferi atunci. S-a spus, intr-adevar, ca multe dintre 
semnele de acest fel, s-au §i intamplat pe cer, dupa cum da 
marturie §i Iosif [Flaviu] 360 . 

In acela§i timp insa Apostolii ii infrico§eaza, 
amintindu-le despre intunericul petrecut de curdnd [la 
Rastignire] §i conducandu-i la asteptarea celor ce vor sd 
vind. 



"Inainte de a veni ziua Domnului, cea mare si 
strdlucitd" (2, 20). 



Nu fiji increzdtori, vrea sa spuna el, in faptul ca acum 
pacatun;i fara a fi pedepsip 361 . Caci aceste lucruri sunt numai 
inceputul unei zile mari §i infricosdtoare. 

Vede^i cum face sufletele lor sa tremure §i sa se 
topeasca in ei §i cum schimba rasul lor in rugdciune de 
iertarel 

Caci daca aceste lucruri sunt inceputul acelei zile, 
inseamna ca cea mai mare nenorocire este la porji. 

Dar ce urmeaza apoi? Ii mai lasa sa rasufle un pic, 
adaugand 



359 De catre romani, in anul 70 d. Hr. 

360 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Josephus. 

361 Sa nu fim nici noi increzdtori in faptul ca pacatuim si nu ne primim rasplata 
pacatelor pe loc, caci aceasta rasplata va fi infrico$atoare cand rabdarea lui 
Dumnezeu se va sfdrsi. 



167 



"§i tot eel ce va chema numele Domnului se va 
mdntui" (2, 21). 



Aceasta a fost spusa despre Hristos, dupa cum zice 
Pavel (Rom. 10, 13). Dar Petru nu se avanta inca spre a o 

descoperi. 

A§adar, sa vedem cele ce s-au spus. (Procitanie) 



Caci acesta incepe, impotriva oamenilor care radeau 
§i batjocoreau, mai intai prin a zice: „aceasta sa va fie 
cunoscuta §i lua^i in urechi cuvintele mele". 

Insa mai intai de toate le spune: „BarbaJi iudei". 

§i prin cuvintele: „iudei", eu cred ca s-a referit la cei 
din Iudeea. 

§i daca doriji, haideji sa comparam acestea de aici cu 
cuvintele Evangheliei, caci de aici putem inva^a ce 1-a facut 
pe Petru sa se schimbe atat de repede. 

Caci e scris: „o slujnica s-a apropiat de el §i i-a zis: §i 
tu erai cu Iisus Nazarineanul . §i el i-a zis: Nu cunosc pe 
acest om". §i dupa aceste intrebari, „el a inceput sa se 
blesteme §i sa se jure" (Mt. 26, 69-72). 

§i se vede aici cutezania lui §i mare sa indraznire. El 
nu s-a laudat celor care au zis „ii auzim pe ei vorbind in 
limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu", 
ci prin asprimea lui faja de ceilal^i, i-a facut pe ace§tia mai 
indrazneti §i, in acela§i timp, cuvantul sau 1-a limpezit de 
inchipuirea parerii de sine. 

Este bine sa luaji aminte ca, de§i Apostolii intotdeuna 
se pogoara la injelegerea celor care ii asculta, limba lor este 
cura^ita de orice parere, atat de slava desarta, cat §i de 
indrazneala prea mare, ceea ce este un lucru greu de 
cumpdnit. 

Acum, ca aceste fapte sa se fi petrecut la „al treilea 
ceas din zi", nu este fara indreptajire . Intrucat stralucirea 
acestui foe este descoperita tuturor tocmai atunci cand 
oamenii nu erau incordaji la munca, nici nu se aflau la masa, 
ci in plina zi §i cand to^i se aflau in mijlocul ceta^ii. 

Vede^i §i libertatea care impanze§te cuvantul? „§i 
lua^i in urechi cuvintele mele". 



168 



§i n-a mai spus altceva nimic, ci „aceasta este", a zis, 
„ce s-a spus prin Prorocul Ioil: "Iar in zilele din urma 362 "". 

Arata, de fapt, ca sfdrsitul este aproape, la porji, iar 
cuvintele „in zilele din urma" sunt intr-un fel mai apdsate. 

„Voi turna din Duhul Meu", etc. Atunci, pentru ca sa 
nu para ca cinstirea s-a dat numaifiilor, adauga: „§i batranii 
vo§tri vise vor visa". 

Luaji aminte care este infelepciunea cuvdntului. Mai 
mtaifiii, dupa cum a zis David: „In locul parinjilor tai s-au 
nascut \iq fii" (Ps. 44, 19). Si Maleahi: „Ei vor intoarce 
inimile parinjilor catre copii. §i catre slujitoarele Mele §i 
catre slujitorii Mei" (Mai. 3, 24) 363 . 

§i acesta este un semn minunat: ca am ajuns slujitorii 
Lui, fiind izbdvifi de pdcat. §i mare este darul, intrucat harul 
a trecut §i la partea femeiasca, nu ca in vechime, cand era 
primit numai de una sau doua femei, ca Debora §i Hulda. 

El nu spune ca a fast Sfdntul Duh §i nici nu le explica 
cuvintele Prorocului, ci da aceasta prorocie in apararea sa. 

Tot la fel nu a spus nici mai inainte nimic despre 
Iuda, ci a facut cunoscut tuturor judecata §i pedeapsa pe 
care acesta a primit-o. 

Pentru ca nimic nu este mai convingdtor decat dovada 
pe care le-a adus-o lor prorocia. Caci ea a fost mult mai 
convingatoare decat inse§i faptele. 

Fiindca atunci cand Hristos sdvdrsea minuni, ei se 
impotriveau, §i de aceea §i Hristos le-a pus inainte prorocia 
aceasta, zicand: „Zis-a Domnul Domnului Meu: §ezi de-a 
dreapta Mea". 

§i to^i au tacut. §i citim aici: „§i nimeni nu putea sa-I 
raspunda cuvant §i nici n-a mai indraznit cineva, din ziua 
aceea, sa-L mai intrebe" (Mt. 22, 46). 

§i de fiecare data, El Insu§i a trimis la Sfintele 
Scripturi, ca de exemplu, atunci cand spune: „Daca El i-a 
numit dumnezei pe aceia catre care a fost cuvantul lui 
Dumnezeu" (In. 10, 35). 

§i in multe locuri se poate gasi aceasta, faptul ca 
Mantuitorul le-a adus iudeilor mdrturii din Scriptura. 



362 In text: „Acestea se vor intampla in zilele din urma". 

163 De fapt, textul romanesc este in neconcordan^a cu eel englez, care cred ca il 
reproduce pe eel dupa care mergea Sfantul loan, intrucat ni se indica Mai. 4, 6, iar in 
Scriptura noastra, la Mai. 3, 24 se spune ceva pu^in diferit: „E1 va intoarce inima 
parin^ilor catre fii si inima fiilor catre parin^ii lor". 



169 



Despre aceasta vorbe§te aici Petru, zicand: „voi turna 
din Duhul Meu peste tot trupul", ceea ce inseamna, ca §i 
peste neamuri. 

Dar el nu da la iveala inca aceasta injelegere, §i nici 
nu tdlcuieste in vreun fel cuvantul. 

Intr-adevar, era mai bine sa nu faca aceasta, (dupa 
cum §i acest cuvant de taina: „§i minuni voi face sus in cer", 
ii infrico§a inca §i mai mult, din cauza nepriceperii 364 lui). 

§i ar fi fost mai mult ojignire 365 , daca 1-ar fi talcuit 
lor de la inceput. Apoi, in afara de aceasta, chiar daca era 
limpede, trece peste acest cuvant, dorind ca ei sa il priveasca 
asa cum este in Scriptura. 

Dar totu§i le va talcui in curand, cand ii va invaja 
despre Inviere §i iara§i dupa ce a pregdtit calea prin 
cuvantul sau (Fapt. 5, 39). 

Dar pentru ca lucrurile bune nu erau de ajuns pentru 
a-i ispiti 366 spre credinid, pentru aceea a adaugat: „si minuni 
voi face sus in cer §i jos pe pamant semne: sange, foe §i 
fumegare de fum". 

De§i acestea nu se implinisera inca. Pentru ca nimeni 
nu a scapat atunci, la judecata dintai/ de odinioara 367 , dar 
acum eel credincios a scapat, in timpul lui Vespasian, cand 
Ierusalimul a fost nimicit 368 . 

§i aceasta este despre care Domnul a spus: „§i de nu 
s-ar fi scurtat acele zile, n-ar mai fi scapat niciun trap" (Mt. 
24, 22). 

Ceea ce era mai rau insa a venit mai intdi, §i anume 
locuitorii au fost inrobifi, iar apoi ora§ul a fost ddrdmat §i 

369 

ars . 



364 Cuvantul profe^iei Sfantului Ioil era de neinfeles, „obscur" (in limba noastra 
veche se spunea „intunecos"), dar putem in^elege si ca era infrico$ator prin mare^ia 
tainei pe care o reverbera in cei care il auzeau. 

365 Iudeii ar fi considerat ojignire daca le-ar fi dat pe fa^a sensul profefiei, anume ca 
Duhul Sfdnt Se vapogori $i asupra pdgdnilor, a celor dintre ei care vor crede. 

,6 De multe ori fdgdduinfele cele bune nu sunt in stare sa invinga impietrirea 
inimilor noastre si nici macar acestea nu ne ispitesc spre a da ascultare poruncilor 
dumnezeiesti, incat e nevoie ca sa fim ingrozifi cu promisiunea unor mari suferin^e 
prin care urmeaza sa trecem si a pedepsei celei vesnice, pentru a ne scutura de 
indiferen^a si a ne lepada de pacate. 

67 Ar putea fi o referire la potopul din care Sfantul Patriarh Noe si familia sa au 
scapat. 

1,8 Sfin^ii Apostoli ii avertizeaza pe iudei asupra maniei lui Dumnezeu si asupra 
distrugerii Ierusalimului, despre care vorbesc in mod tainic, ca despre o mare urgie 
care va urma, aducand inainte profe^ia Sfantului Proroc Ioil. 

369 Cf. Lc. 21, 24: „Si vor cadea de ascu^isul sabiei si vor fi dusi robi la toate 
neamurile, si Ierusalimul va fi calcat in picioare de neamuri". 



170 



Apoi Petru s-a oprit asupra semnelor, aducand in fa^a 
ochilor ascultatorilor inrobirea §i nimicirea. 

„Soarele se va schimba in intuneric §i luna in sange". 
Ce inseamna aceasta, ca luna se va schimba in sdngel Arata 
marimea infrico§atoare a macelului. Expresia semnifica 
deznadejdea §i spaima. 

„§i tot eel ce va chema numele Domnului se va 
mantui" „Tot eel ce va chema", zice, adica fie daca va fi 
preot - de§i el inca nu explica sensul cuvintelor -, fie rob, 
fie liber. 

Pentru ca in Iisus Hristos nu mai este nici parte 
barbateasca, nici parte femeiasca, nici rob, nici liber (Gal. 3, 
28). 

A§a va fi atunci, pentru ca cele ce sunt acum sunt 
numai umbre. Pentru ca in palatele Imparatului nu se 
socote§te nasterea pentru a fi unul mai inaljat §i altul mai 
smerit, ci fiecare este a§a dupa cum sunt faptele sale. 

§i in arta, fiecare este aratat prin maiestria sa . Cu 
atat mai mult in aceasta scoald a infelepciunii ' . 

„Tot eel ce va chema", zice. Va chema, dar nu 
oricum, caci este scris: „Nu oricine Imi zice: Doamne, 
Doamne" (Mt. 7, 21) se mantuie§te, ci acela care cheama cu 
iubirea dumnezeiasca pe care a dobandit-o launtric, printr-o 
viaja in care virtutea sa a prisosit asupra ceea ce este 
considerat indeob§te bine ' , care cheama pe Dumnezeu cu 
incredin^area ca este ascultat. 

Prin acestea, Petru lumineaza sensul propovaduirii 
sale, aducand in cuvantul sau cele despre credinja §i cele 
groaznice despre pedeapsa. 

Pentru ca in rugaciune sta mdntuirea. 

Ce vrei sa spui prin aceasta? Vrei sa spui ca exista 
mantuire pentru ei, dupa ce L-au rastignit pe Hristos pe 
Cruce? Ai pu^ina rabdare. Mare este mila lui Dumnezeu! 

§i chiar acest lucru, mila Lui, nu mai pu^in decat 
Invierea, dovede§te ca El este Dumnezeu. Cu adevarat, nu 
mai pu^in decat minunile Lui, faptul ca ii cheama pe ace§tia 



Nevoinfa cu dreapta judecata a vietii duhovnicesti este, dupa Sfin^ii Paring, 
$tiin(a $tin(elor si arta artelor. Cei iscui^i in „arta" duhovniceasca, care stiu sa se 
preschimbe pe ei insisi in „opera de arta", in model de frumuse^e dumnezeiasca, 
acestia vor primi lauda de la Stapanul si Domnul lor pentru maiestria lor. 
371 In Biserica crestina sau in „academia" nevoin^ei crestine. 

1,12 Adica nu eel ce se arata lumii ca face bine si care urmeaza „morala publica", prin 
care este considerat un om bun de catre ceilal^i, nu acesta este ascultat de Dumnezeu, 
ci eel care este bun inaintea lui Dumnezeu, care II iubeste cu adevarat pe Dumnezeu 
in inima sa si caruia Dumnezeu ii raspunde cu dragoste. 



171 



la El, dovede§te dumnezeirea Lui. Pentru ca a intrece orice 
bunatate, mai presus de toate, este propriu lui Dumnezeu. 

De aceea El spune §i acestea: „Nimeni nu este bun, 
decat unul Dumnezeu" (Lc. 18, 19). Dar sa nu profitam de 
aceasta bunatate pentru afi nepasatori. 

Pentru ca El §i pedepseste, ca un Dumnezeu. De fapt, 
aceasta pedeapsa de care a fost vorba, El a adus-o asupra 
lor, El care a zis: „§i tot eel ce va chema numele Domnului 
se va mantui". 

Vorbesc acum despre soarta pe care a avut-o 
Ierusalimul, despre acea nesuferita osdnda pe care a patimit- 
o. 

Despre pedeapsa, va voi istorisi cateva lucruri, 
folositoare noua aici, in legatura cu marcionijii §i cu mul^i 
alji eretici. 

Pentru ca, din moment ce ace§tia au facut deosebirea 
intre Hristos, Dumnezeul cel Bun al Noului Testament §i 
[socotind ca este altcineva decat] Dumnezeul „ eel rau " al 

'in a 

Vechiului Testament, sa vedem cine a facut aceasta" 

Oare Dumnzeul „cel rau", care L-a razbunat pe 
Hristos? Sau nu? Atunci cum de S-a instrainat de El? 

Sau a fost Dumnezeul eel Bun, Cel care a dat 
pedeapsa? Ba nu, caci este aratat in Scripturi ca atat Tatal 
cat §i Fiul au facut acestea [au pedepsit impreuna] 376 . 

Tatal apare in multe locuri ca Cel cepedepse§te. 

De exemplu, acolo unde Hristos spune parabola 
despre vie („Pe ace§tia rai, cu rau ii va pierde, iar via o va da 
altor lucratori" - Mt. 21, 41). 

Si iara§i in parabola nunfii fiului de impdrat, unde 
Imparatul porunce§te o§tilor sale pedepsirea celor rai (Mt. 
22, 7) 377 . 

Dar §i Fiul apare ca Cel care osandeste. De exemplu, 
cand El spune: „Iar pe acei vrajma§i ai Mei, care n-au voit 



,73 A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Marcion_of_Sinope. 
374 Cine a dat pedeapsa care a lovit Ierusalimul, Dumnezeu Tatal sau Dumnezeu 
Fiul? Caci, conform marcioni^ilor, Dumnezeu Tatal este un „Dumnezeu rau", al 
Vechiului Testament, iar Hristos, Dumnezeu Fiul, este Dumnezeul Bun al Noului 
Testament. Sfantul loan a pornit in acest fel spre demonstrarea ilogicita^ii, a falsita^ii 
acestei erezii. El arata ca acesti eretici intrau in dileme false si imposibil de rezolvat 
introducand doctrina maniheista in crestinism. 

75 Daca Dumnezeu Tatal a vrut sa-L razbune pe Fiul Sau, de ce L-a mai lasat sa fie 
rastignit, in primul rand? 

176 Tatal si Fiul au o singura voin^a, deci nu poate sa fie unul rau si altul bun. 
!77 „Si auzind imparatul de acestea, s-a umplut de manie, si trimi^and ostile sale, a 
nimicit pe ucigasii aceia si ceta^ii lor i-au dat foe" (Mt. 22, 7). 



172 



sa domnesc peste ei, aduceji-i aici §i taiaji-i in faja Mea". 
(Lc. 19,27). 

Dar iudeii au fost aceia care au spus ca nu vor ca 
Acesta sa fie Imparatul lor ' [deci Cel care a rostit 
pedeapsa era Fiul] . 

Asculta acum, daca vrei, cele ce vor veni! 

Hristos Insu§i a vorbit despre suferinjele care vor fi, 
mai groaznice decat oricare altele din istoria omenirii. 

Nimic mai infrico§ator, iubijii mei, decat faptele care 
s-au intamplat atunci ! 

§i El Insu§i a spus mai inainte aceasta. Caci, cu 
adevarat, ce poate fi mai dureros decat aceasta, ca sa fie 
trecu^i prin propriile lor pumnale? 

Sa va mai spun oare povestea zguduitoare §i de plans 

OOA 

a unei femei din acele zile? Cele petrecute atunci lasa in 
umbra orice alta nefericire umana. 

Sau mai e nevoie oare sa va mai povestesc despre 
foamete §i despre bolile care au fost atunci? Oricine poate sa 
priveasca toate cele intamplate ca pe ni§te nenorociri fara 
de numar. 

Nu s-a mai Jinut seama nici de judecata, nici de 
simjamintele omene§ti fire§ti, nici de Lege. Iudeii s-au 
comportat ca ni§te fiare salbatice. 

E adevarat, aceste nenorociri se petrec din cauza ca 
aceasta Gstefirea rdzboiului. Dar aici Dumnezeu, Hristos a 
lasat sa se intample a§a. 

Aceste fapte sunt o dovada puternica atat impotriva 
marcionifilor, cat §i impotriva celor care nu cred ca existd 
lad. Pentru ca, chiar §i numai acestea sunt de ajuns pentru a 
face sa taca necuviinja lor. 

Nu sunt oare aceste nenorociri cu mult mai mari decat 
cele care s-au abatut asupra Babilonului? Sau nu sunt aceste 
suferinfe mai dureroase decat vremurile de foamete din 
toate timpurile? Ba da, cu adevarat sunt! 

§i ca este a§a avem insa§i marturia lui Hristos: „Caci 
va fi atunci stramtorare mare, cum n-a fost de la inceputul 
lumii pana acum §i nici nu va mai fi" (Mt. 24, 21). 



78 Cf. In. 19, 15: „Deci au strigat aceia: la-L! la-L! Rastigne§te-L! Pilat le-a zis: Sa 
rastignesc pe Imparatul vostru? Arhiereii au raspuns: Nu avem imparat decat pe 
CezaruF' '. 
379 La caderea Ierusalimului. 

li0 Cf. Iosif Flavius, Razboaiele iudaice, VI, 3, 4. Sfantul loan face referire la 
aceasta ca la ceva foarte cunoscut de catre ascultatorii sai. 



173 



Atunci in ce sens credeji deci ca s-a spus ca Hristos 
le-a iertat pdcatelel Poate ca pare o intrebare banala, dar 
puteji sa raspunde^i? 

Nu este posibil sa aratam in niciun fel, nici macar sa 
ne inchipuim, ceva asemanator cu ceea ce s-a petrecut aici. 

Daca ar fi fost un cre§tin eel care ar fi relatat aceasta 
istorie, s-ar fi putut ca relatarea sa sa fie privita cu 
neincredere. 

Dar din moment ce autorul este un evreu [Iosif 
Flavius], un evreu zelos, §i aceasta s-a intamplat dupa 
predicarea Evangheliei in Ierusalim, cum se poate ca 
injelesul acestor fapte sa nu fie lamurit pentru orice om? 

Caci este limpede ca autorul, peste tot in carte, ridica 
in slavi faptele evreilor. 

Injelege, deci, o, omule, ca exista lad. §i mai injelege 
ca Dumnezeu este Bun ! 

Te-ai cutremurat auzind despre aceste grozavii, care 
s-au petrecut in Ierusalim? Dar acestea nu sunt nimic in 
comparable cu cele ce vor fi in lumea viitoare, in lad. 

Inca o data sunt nevoit sa par aspru in cuvintele mele, 
nesuferit, mult prea sever. Dar ce pot sa fac? Sunt obligat sa 
fiu astfel. La fel cum un dascal aspru este urdt de elevii sai, 
la fel suntem §i noi, cei care va propovaduim adevarul. 

Pentru ca nu ar fi cu adevarat lucru strain ca, aceia 
care au o anumita vrednicie incredinjata lor de catre 
imparaji, sa faca ceea ce li s-a poruncit, oricat de nesuferita 
ar fi insarcinarea care li s-a dat, din frica de a nu fi certafi 
daca nu implinesc poruncile, iar noi sa ne lepadam slujba pe 

•301 

care o avem de implinit ? 

Aljii au alt fel de insarcinari. Dintre voi, mul^i au 
aceasta datorie, ca sa arate mila, sa se poarte omene§te, sa 
fie cu faja vesela §i cu bunavoin^a inaintea unor oameni 
carora voi le sunteji binefacatori. 

Dar acelora carora noi le facem bine, spre deosebire 
de voi, le parem aspri §i necrufatori, nesuferifi %\fara mila. 

Pentru ca noi le facem bine, dar nu le facem placere, 
ci le provocam durere. 

La fel face §i doctorul. Dar nici acesta nu este peste 
masura de nesuferit, din cauza ca binele pe care il face prin 
meseria sa are urmari imediate. 

Dar binele pe care noi il facem are urmari §i se vede 
in viafa viitoare. 



381 Slujba predicarii adevarului, pe care a poruncit-o Imparatul ceresc. 



174 



La fel, judecatorul este urdt de catre cei nelini§tn;i §i 
razvratiji, iar legiuitorul ii supara pe cei pentru care face 
legi. Dar nu este neplacut eel care pofte§te oamenii la 
desfatari, eel care invita la sarbatori §i ospeje §i care le 
daruie tuturor cununi deflorr . 

Nu, ace§tia sunt oamenii care ca§tiga dragostea 
semenilor lor, desfatandu-i dupa obiceiul lor, in toate 
ora§ele cu tot felul de spectacole, pe care le sprijina cu bani, 
suferind toate cheltuielile 

§i de aceia, cei pe care ei i-au „vindecat" in felul 
acesta, le rasplatesc lor pentru aceste placeri §i dezmajuri, 
prin intampinari vesele §i prin binecuvantari, atarnand 
panglici §i aprinzand faclii, daruindu-le cununi §i ramuri §i 
ve§minte stralucitoare. 

In schimb, la vederea doctorului, bolnavul se 
posomora§te §i tremura; la vederea judecatorului, eel 
desfranat §i neascultator, devine plecat: nu se mai 
razvrate§te, nu se mai zbate, decat poate atunci cand §i el 
este din rangul lor. 

Sa vedem, atunci, cine aduce eel mai mare ca§tig 
cetajilor lor: cei care starnesc aceste ospe^e §i banchete, 
aceste dezma^uri scumpe §i placeri felurite sau cei care 
incearca sa margineasca toate aceste fapte, aducand inaintea 
lor datoria publica, pedepsele, calaii, ostasji infrico§atori §i 
glasul care impra§tie spaima printre ei, care dau porunci §i ii 
fac pe oameni sa-§i piece capetele, §i care, cu amenin^area 
biciului, ii alunga pe cei ce hoinaresc prin pie^e. 

Prin urmare, acestea sunt nepldcute, acelea dinainte 
sunt dorite §i iubite. Deci sa vedem la care dintre aceste 
lucruri, cu adevarat, gasesc oamenii un ca§tig. 

Ce ramane de la acei ddruitori de placeri? Un fel de 
bucurie rece 3M , care dureaza numai o seara iar a doua zi 
piere. Veselie nestapanita, vorbe necuvincioase §i 
desfranate. 



382 Un obicei al vremii. 

^ 3 Seamana mult ceea ce descrie Sfantul loan cu realitatea noastra de astazi. 
Fericitul, Parintele nostru, Serafim Rose, facea observa^ia ca, la cantitatea enorma de 
pdine care se gaseste in lumea noastra postmoderna este interesant de vazut ce fel de 
circ trebuie inventat, pentru a-i distra pe oameni. 
384 Foarte adevarat zice Dumnezeiescul loan: „bucurie rece". 

Pentru ca bucuria adevarata este inso^ita de caldura inimii, care este dragoste pentru 
Dumnezeu si pentru oameni. Dar „bucuria" pe care o aduce pacatul nu este inso^ita 
decat de un sentiment, la inceput neclar, iar apoi din ce in ce mai puternic, de gol 
sufletesc si de greafd, inso^it de raceala fa^a de oameni. Pentru ca bucuria pacatului 
vine tocmai din desconsiderarea aproapelui, din dorin^a de a fi mai presus decat 
ceilarfi oameni. 



175 



Dar de la ace§tia din urma, ce ramane? Ascultare §i 
teama, seriozitate, ganduri smerite, limpezimea rajiunii §i 
sfar§itul trandaviei §i al hoinarelilor, domolirea patimilor in 
interior, iar la exterior un zid de aparare, avand pe 
Dumnezeu in ajutor impotriva atacatorilor. 

Prin mijlocirea acestora fiecare i§i are bunurile sale, 
dar le risipeste prin destrabalari care due la ruina. 

Cand cineva inca nu a fost calcat de ho^i, slava 
de§arta §i iubirea de placeri fac treaba hojilor. Fiecare vede 
furul luandu-i tot, chiar dinaintea ochilor sai, §i este 
incantat de aceasta! S-a inventat un nou mod de a fura, 
anume sa-i faci pe oameni sa se veseleascd in timp ce ii 
jefuiesti\ 

Pe de alta parte, de§i nu este nimic mai rau ca aceasta, 
Dumnezeu, ca un Parinte al tuturor, ne paze§te, 
inconjurandu-ne ca §i cu un zid impotriva tuturor acestor 
vrajma§i, vazuji §i nevazu^i. 

Pentru ca, a spus El, „LuaJi aminte ca faptele drepta^ii 
voastre sa nu le face^i inaintea oamenilor ca sa fiji vazu^i de 
ei"(Mt. 6, 1). 

Sufletul invaja de la unii 386 cresterea in mutate, de la 

'ion 

aljii sa nu mai incalce dreptatea. 

Pentru ca nedreptatea sta nu numai in a pune mana pe 
o boga^ie mai mare decat ni se cuvine, ci §i in a-i da 
pantecelui mai mult decat are nevoie omul pentru a trai, in a 
cauta veselie dincolo de orice bun simf, ajungand la a-fi iesi 
din minfi. 

De la unii ei inva^a deci cumpdtarea/ inielepciunea, 
de la aljii, desfrdnarea. 

Pentru ca desfrdnare este nu numai sa ai legdturi 
trupesti cu o femeie, ci §i sa privesti o femeie cu ochi 
desfrdnafi. 

De la unii invaja smerenia, de la aljii mdndria §i 
pdrerea de sine. Caci, zice Apostolul: „Toate imi sunt 
ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos" (I. Cor. 6, 12). 

De la unii, bundcuviinfa in purtdri, de la ah;ii, 
necuviinja. Cat prive§te cele ce se intampla la teatru, tree 
peste aceasta. 



85 Adica propria slava desarta si placerea distrac^iilor sau chiar pe eel care ofera 
prilejuri de petreceri si profita de pe urma participar4ilor la acestea. 

386 De la cei care inventeaza distrac^ii. 

387 De la cei care impun legea. 



176 



Dar pentru ca voi sa injelegeji ca nu este nici macar 
vreo placere, ci o mare durere, va rog sa-mi spuneji cum 
arata, chiar a doua zi dupa banchet, atat cei care au cheltuit 
bani ca sa il organizeze, cat §i cei care au fost „ospataJi" cu 

•388r> 

jocun / 

Ii vede^i pe ei toji aratand descumpani^i , dar mai 
mult decat pe toji il vedeji abatut pe eel care a cautat slava 
de§arta cheltuindu-§i banii ca sa puna la cale petrecerea. 

Iar a§a ceva nu este drept: cu o zi inainte, el 1-a 
desfatat pe omul de rand, iar omul de rand a fost bine dispus 
§i s-a veselit, iar el s-a bucurat intr-adevar in ve§mintele 
stralucitoare 390 , dar apoi nemaifiindu-i de niciun folos §i 
vazandu-se dezbracat de ele, s-a indurerat §i s-a posomorat, 
caci dorind sa se simta un om mare, §i-a dat seama ca 
niciodata nu se poate nici macar bucura la fel de mult ca un 
asemenea om 391 . 

De aceea, a doua zi se schimba rolurile, §i acum el, 
eel care a vrut sa fie un om mare, are parte de cea mai mare 
dezamagire. 

Luaji aminte acum, daca in cele lume§ti, placerile 
sunt urmate de asemnea nemuliumire, in vreme ce lucrurile 
dureroase aduc atat de multe binefaceri, cu atat mai mult se 
intampla aceasta in latura duhovniceasca a viejii. 



Literal: spectacole. 

389 Demoraliza^i, intrista^i, deprima^i, descuraja^i, obidi^i, abatu^i, necaji^i, 
decep^iona^, deziluziona^i. 

390 Gazda, eel care a organizat totul. 

391 Daca pentru pu^in timp omul obisnuit, omul sarac, a facut petrecere si s-a sim^it 
bine, odata terminat bairamul, el devine si mai constinet de starea sa sociala, se 
simte si mai inferior, devine cu atat mai mult mai invidios si resentimentar, pentru ca 
in^elege ca lui ii sunt interzise bucuriile si placerile celor boga^i, ale celor din inalta 
societate si ca bucuria lui va fi intotdeauna mult mai mica decat a celor care sunt 
mereu imbraca^i in haine scumpe si au parte mereu de mese bogate, in^elege ca el a 
fost numai un bufon pentru o zi, imitandu-i pe aceia. 

Chiar daca nu constientizeaza prea bine, el simte cu putere acest lucru si aversiunea 

lui creste din ce in ce mai mult fa^a de cei care traiesc in lux, de multe ori pana la 

ura irafionala. 

Aceasta pentru ca vede in placeri si in desfatari lumesti, in slava desarta si in boga^ia 

materiala singurele izvoare ale bucuriei. 

El nu in^elege ca, tot asa precum el simte greafa si nemulfumire dupa ce a pierdut 

vremea petrecand, tot la fel si cei boga^i simt aceeasi grea^a si vid sufletesc, chiar 

daca le mascheaza sub aparenfe, si ca multa desfatare trupeasca nu face decat sa 

creasca pofta dupa placeri, care nu ajunge la un sfarsit niciodata, care omoara 

sufletul si ne face sa ne sim^im din ce in ce mai morfi duhovniceste. 

Greseala omului de rand este aceea ca el crede ca petrecerile sunt semnul prin care 

arata celorlal^i ca nu este calic, crede ca facand ospe^e si petreceri, astfel poate intra 

in categoria oamenilor pe care el ii considera importanfi, fiindca, de fapt, ii este 

rusine de condi^ia sa. 



177 



De ce nimeni nu se impotrive§te legilor, ci toji le 
considera ca pe ceva bun? Caci, cu adevarat, nu au venit ca 
sa dea aceste porunci straini din alt colj al lumii §i nici 
vrajma§i ai celor pentru care s-au facut legile, ci in§i§i 
cetajenii, stapanitorii lor, binefacatorii lor. 

Intracat, chiar faptul de a face legi este un semn al 
binefacerii §i al bunavoinfei. Dar, cu toate acestea, legile 
sunt pline de pedepse §i de ingradiri §i nu exista nicio lege 
neinsojita depedepsire §i de constrdngere . 

Atunci, nu este fara sens ca, in vreme ce aceia care 
aduc la cuno§thn;a legile, sunt numh;i izbdvitori, binefacatori 
§i stdpdni, noi sa fim considera^i ca unii care va aduc 
necazuri §i va supara, daca vorbim despre legile lui 
Dumnezeul 

Cand propovaduim despre lad, nu facem decat sa va 
punem in fa^a aceste legi. 

Intocmai precum in cele lume§ti, oamenii fac legi 
pentru crima sau pentru jafurile la drumul mare, tot a§a §i 
noi va facem cunoscute legile: §i acestea sunt legi pe care nu 
omul le-a facut, ci Insu§i Unul-Nascut Fiul lui Dumnezeu 
le-a dat noua. 

§i legea Lui spune ca eel care nu a avut nicio mila, sa 
fie pedepsit (cf. Mt. 18, 33-34): caci acesta este injelesul 
pildei 392 . 

§i eel care Jine minte raul, sa plateasca cu osanda cea 
ve§nica. Cel care se manie fara motiv, sa fie aruncat in foe. 
Cel care jigne§te" " , sa-§i primeasca rasplata in lad. 

Daca vi se par neobisjiuite aceste legi pe care le 
auziji, nu va miraji. Caci daca Hristos nu ar fi vrut sa ne dea 
legi noi, de ce ar fi venit? 

Celelalte legi sunt cunoscute noua. §tim ca cel care 
savar§e§te crima sau adulter, trebuie sa fie pedepsit. Daca ar 
fi trebuit numai ca sa ni se repete acelea§i lucruri la 
nesfar§it 394 , ce nevoie am mai fi avut de un Invalator 
cerescl 

Prin urmare, El nu ne spune sa fie pedepsit cel care 
preadesfrdneaza, ci acela care prive§te cu ochi nesfielnici 395 . 

El ne-a spus noua §i despre felul §i vremea in care 
omul i§i va primi osanda. 



192 Este vorba de pilda celui ce datora zece mii de talan^i, de la Mt. 18, 23-35. 

393 Care injura, care batjocoreste. 

394 Daca firea noastra ar fi avut nevoie numai de niste legi, care sa se ocupe doar de 
pacate grosolane, de lucruri exterioare fiin^ei noastre duhovnicesti. 

395 Literal: „unchaste eyes", ochi nefeciorelnici. 



178 



§i nu §i-a a§ezat legile in vreun monument public, 
nici undeva departe de ochii oamenilor; §i nici n-a inaljat 
stalpi de arama §i nu a scris acolo litere 396 , ci douasprezece 
suflete a ridicat El pentru noi, sufletele Apostolilor, §i in 
mingle lor a scris, cu Duhul, inva^atura Sa 

Din aceasta va propovaduim voua! 

Daca li s-a spus evreilor ca nimeni sa nu-§i caute 
adapost la umbra ne§tiinfei, cu atat mai mult se cere aceasta 
§i de la noi. 

De zice cineva: „Nu am auzit, deci nu am nicio vina", 
sa §tie ca tocmai pentru aceasta este mai vrednic de 
pedeapsa 398 . 

Caci acolo unde nu este invajator, ar putea cineva sa 
se apere dezvinovajindu-se astfel. Dar acolo unde este, nu 
mai este cu putinja dezvinovafirea. 

In legatura cu aceasta vedeji cum Domnul, vorbind 
despre iudei, i-a lipsit de orice indreptajire: „De n-as. fi venit 
§i nu le-as. fi vorbit, pacat nu ar avea" (In. 15, 22). 

Iar Pavel a spus: „Dar intreb: Oare n-au auzit? 
Dimpotriva: "In tot pamantul a ie§it vestirea lor"" (Rom. 10, 
18) 399 . 



96 Era obiceiul in antichitate ca lucrurile importante sa se scrie pe stalpi constrain 
din materiale durabile, care sa fie in vazul tuturor. 

97 Aceasta raspunde celor ce intreaba de ce n-a scris Mantuitorul nimic, precum 
ceilal^i intemeietori de religii. Tocmai acest fapt dovedeste ca este Dumnezeu 
adevarat, pentru ca nu a scris, precum oamenii, inva^aturi si opere care sa fie expuse 
si pastrate in biblioteci si muzee, caci inva^aturile si legile Lui nu sunt lucruri 
pernicioase, care sa stea scrise pe materiale care se erodeaza, ci El scrie cu Duhul 
Sau in inimile si in mingle oamenilor, in locuri din care acestea nu pier si nu se 
distrug, ci se intiparesc pentru vesnicie si aduc roade, daca noi pazim cele inscrise de 
Duhul Slant pe tablele de carne ale inimilor noastre. 

Iar cele ce s-au scris de catre Dumnezeiestii Apstoli pentru inlesnirea raspandirii 
inva^aturii dumnezeiesti, sunt numai o mica parte si esen^ialul din ceea ce Dumnezeu 
Insusi i-a inva^at pe ei si a inscris cu Duhul Sau in inimile si mingle lor, pentru ca nu 
pot cuprinde toate car^ile pamantului inva^aturile Sale (cf. In. 21, 25). 
Cei care scriu lucruri de la ei insisi, fara sa fie insufla^i si trimisi de Dumnezeu sa 
propovaduiasca lumii, isi epuizeaza inva^atura, dar inva^atura lui Dumnezeu, a 
Duhului Slant nu se epuizeaza niciodata: El scrie in fiecare zi cuvinte si in^elesuri 
noi in inimile si mingle care I se deschid si nu se impietresc si nici macar cele ce un 
singur om le inva^a de la Duhul nu se pot scrie, cu niciun chip, in totalitate, in car^i, 
cu atata mai pu^in, toata inva^atura dumnezeiasca nu se poate consemna undeva. 
Cei ce iubesc pe Dumnezeu inva^a la neslarsit, vesnic: inva^a aici, pe pamant si vor 
cunoaste si se vor adanci in cunoastere vesnic, si in via^a viitoare, iar aceasta 
cunoastere nu are si nu va avea niciodata slarsit. 

98 Cei ce spune ca nu a auzit, de fapt nu a vrut sa auda, si-a astupat urechile, pentru 
ca a avut de unde sa ia inva^atura, dar nu 1-a interesat sau gandindu-se inainte ca nu 
poate implini, nu a mai vrut sa mai asculte. 

199 Daca evreii nu au dezvinova^ire pentru ca nu au ascultat de glasul Apostolilor, cu 
atat mai mult nu avem noi, crestinii, pentru ca nu cunoastem inva^atura Domnului si 
Dumnezeului nostru, desi ne numim si ne pretindem crestini. 



179 



Poate sa existe dezvinovajire acolo imde nu este 
nimeni care sa-l invefe pe om. Dar cand eel care 
privegheaza este de faja, facand din propovaduire toata 
rafiimea lui de afi 400 , atunci nu mai exista dezvinovdfire . 

Sau, mai bine zis, aceasta a fost voia lui Hristos, ca 
noi sa nu privim spre inscrisurile de pe stalpi, ci noi inline 
sa fim stdlpi pe care s-a scris [invatatura Sa] 401 . 

Dar, deoarece ne-am facut pe noi inline nevrednici de 
aceasta scriere, macar sa privim spre aceia 402 . 

Caci intocmai precum stalpii ii amenin^a pe aljii, dar 
ei in§i§i nu se grabesc sa pedepseasca, §i nici macar legile 
insele 403 , tot la fel §i Fericn;ii Apostoli. 

§i luaji aminte: acest stalp [ceata apostoleasca] nu sta 
intr-un singur loc, ci invajatura inscrisa pe el face inconjurul 
lumii. 

Fie ca vei merge printre indieni, o vei auzi acolo, fie 
in Spania sau pana la capatul pamantului, nu este nimeni 
care sa n-o fi auzit, doar daca cineva afoat nepasator. 

Sa nu va simfifijignifi, ci lua^i aminte la cele ce v-am 
spus, ca sa fiji in stare sa impliniji lucrarile virtujii §i sa 
ajungeji la binecuvantarile cele vesnice, in Hristos Iisus 
Domnul nostru, cu Care impreuna Tatalui §i Sfantului Duh 
fie slava, puterea §i cinstea, acum §i pururea, §i in vecii cei 
nesfar§n;i. Amin! 



400 Aceasta poate fi considerate defini^ia pastorului duhovnicesc, a preotului sau a 
ierarhului. 

401 Daca citim numai in carji invatatura lui Hristos sau invatatura Duhului, si nu o 
citim si in inima noastra, daca ea nu se intipareste si in noi, atunci degeaba citim si 
degeaba ar fi scrisa aceasta public pe stalpi sau in car^i. 

Oamenii cauta slava desarta cand vor sa scrie car^i, dar in inima lor nu vor sa scrie 
nimic. Adevarate car^i sunt cele scrise dupa ce s-a scris in inima invatatura 
dumnezeiasca. 

402 Spre Dumnezeiestii Apostoli, ca spre niste stalpi pe care au fost insemnate 
cuvintele lui Hristos. 

403 Ci cei care aplica legile, aceia pedepsesc. 



180 



Omilia 6 



Barbafi israelii, ascultafi cuvintele acestea (2, 22) . 



„Barba^i israelii": nu spre lauda lor ii nume§te astfel, 
ci, incepand mai cu asprime, acum ii mai lini§te§te un pic §i 
le aduce lor aminte de parintele lor eel mare, Israel. 

Propovaduirea sa o incepe din nou cu o predoslovie, 
pentru ca ei sa nu se infierbanteze, acum, cand el se 
pregate§te sa le cuvanteze cu tarie despre Hristos. 

In cele ce le-a vorbit mai inainte, nu exista prilej 
deosebit pentru ca ei sa se infierbanteze, intrucat in mijlocul 
cuvantarii era Prorocul. 

In schimb, chiar §i numai la auzirea numelui lui Iisus, 
ei s-ar fi simjit atacafi §ijignifi. 

Deci el nu le zice: „FaceJi precum va poruncesc", ci: 
„Asculta^i", ca sa nu ii indemne spre revolta. 

Vede^i ca se opre§te pe sine sa vorbeasca despre 
lucruri inalte, §i incepe cu ce era eel mai usor de infeles, 
zicand: 

Pe Iisus 

§i adaugand imediat locul de unde era El, ca fiind 
unul ce era neinsemnat pentru ei: 

Pe Iisus Nazarineanul. 



§i nu zice, deocamdata, niciun lucru mare^ despre 
Acesta, nici macar cele ce s-ar spune despre un Proroc: 



Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de 
Dumnezeu (2, 22). 



In^elegeji ce lucru mare era acesta, sa spuna ca El a 
fost trimis de la Dumnezeu? 



404 In text: „Barba^i ai lui Israel, asculta^i aceste cuvinte ale mele' : 



181 



Tocmai aceasta era ceea ce El Insu§i, precum §i loan 
§i Apostolii au vrut sdpund in lumina cu orice prilej. 

Ascultaji-l pe loan spunand acest lucru: „Si eu nu-L 
cuno§team pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, 
Acela mi-a zis: Peste Care vei vedea Duhul coborandu-Se si 
ramanand peste El, Acela este" (In. 1, 33). 

§i Hristos Insu§i a spus-o desavar§it: „Eu n-am venit 
de la Mine, dar adevarat este Cel ce M-a trimis pe Mine" 
(In. 7, 28) 406 . 

§i peste tot in Scripturi se insista cel mai mult asupra 
acestui fapt. De aceea §i acest sfant verhovnic 407 al fericitei 
cete apostole§ti, cel iubit §i iubitor de Hristos, bunul pastor, 
barbatul caruia i s-au incredinjat cheile Imparajiei Cerurilor, 
omul care a primit pe Injelepciunea Duhovniceasca, 
plecandu-i pentru intaia oara pe iudei prin infrico§are §i 
aratand ce lucruri mari le-au fost incredin^ate Ucenicilor §i 
cat de mult este cu dreptate ca ei safie crezuji. 

[Si astfel], cel dintai acesta incepe sa propovaduiasca 
despre El. 

Gandi^i-va numai ce mare indrazneala era aceasta, sa 
spuna, in mijlocul uciga§ilor, ca: El a inviat\ 

Dar totu§i nu le spune, de la inceput, ca El a inviat. 

Dar ce? Zice ca: „E1 a venit de la Dumnezeu: acest 
lucru este aratat de semnele" - nu spune ca Iisus Insu§i le-a 
lucrat; dar ce? - „pe care Dumnezeu le-a lucrat prin El in 
mijlocul vostru" 

Ii aduce pe ei in§i§i ca martori: 

bdrbat adeverit intre voi de Dumnezeu, prin puteri, 
prin minuni §i prin semne, pe care le-a facut prin El 
Dumnezeu in mijlocul vostru, precum si voi stifi (2, 22). 



Apoi, facand pomenire §i oprindu-se asupra pacatului 
si a hulei pe care le-au savar§it impotriva lui Dumnezeu, 



405 Sf antul loan nu se contrazice, pentru ca, in acelasi timp, pentru Sfintii Apostoli si 
pentru cei credinciosi nu ar fi fost un lucru mare sa spuna ca Hristos a iesit de la 
Dumnezeu, dar pentru iudeii, care tocmai II rastignisera, acesta era un lucru foarte 
mare. 

406 In text: „Nu de la Mine Insumi am venit, ci El M-a trimis pe Mine". 

407 A se vedea: http://dexonline.ro/definitie/v%C3%A2rhovnic. 

408 De multe ori, dupa cum s-a vazut deja si se va mai vedea, Sf antul loan 
parafrazeaza cuvintele Scripturii sau citeaza textual. Ghilimelele, dupa cum, 
probabil, v-ati dat seama, marcheaza in aceste cazuri nu un citat exact, ci o 
parafraza textuala. 



182 



lua^i aminte cum incearca sa ii lini§teasca §i sa le arate 
izbavirea de aceasta crima, zicand: 

Pe Acesta, fiind dat, dupd sfatul eel rdnduit §i dupd 
§tiinfa cea dinainte a lui Dumnezeu, adaugand insa §i ca: voi 
L-afi luat §i, pironindu-L, prin mdinile celorfdrd de lege, L- 
afi omordt (2, 23) 409 : 



pentru ca, de§i era rdnduit sa se intample astfel, totu§i 
ei erau ucigagii. 

„Dupa sfatul eel randuit §i dupa §tiinja cea dinainte a 
lui Dumnezeu": a spus acestea folosind acelea§i cuvinte ca 
§i Iosif, intocmai precum acela a zis catre frajii sai: „Sa nu 
va sfadiji pe cale! Dumnezeu m-a trimis inaintea voastra" 
(Fac. 45, 5, 24) 410 . 

Lucrarea lui Dumnezeu este aceasta. 

„Dar ce se va intampla cu noi?!", ar fi putut sa intrebe 
aceia. „Noi chiar ne-am indeplinit bine menirea noastra". 

Deci pentru ca ei sa nu zica acestea, de aceea a §i 
adaugat el: „voi L-aJi luat §i, pironindu-L, prin mainile celor 
fara de lege, L-aJi omorat". 

Aici Jinte§te §i catre Iuda. 

In acela§i timp le arata ca nu prin puterea lor s-au 
savarsjt acestea §i ca nu s-ar fi savar§it, daca El Insu§i nu ar 
fi ingaduit [sa fie omorat] . Caci Dumnezeu L-a dat pe El in 
mainile lor. 

Astfel, el a stramutat intreaga vinova^ie pe capul lui 
Iuda, care deja plecase dintre ei, din cauza ca acesta II 
daduse in mainile lor prin sarutare. 

Or, zicand: „prin mainile celor fara de lege", ii 
insemneaza pe soldafi. 

Caci nu zice doar: „L-aJi omorat", ci: „prin mainile 
celor fara de lege" a^i facut aceasta. 

Lua^i aminte cum, in toate imprejurarile, Apostolii 
arata ca este un lucru de cea mai mare insemnatate ca sa fie 
marturisite mai intai Patimile. 

Pe Care Dumnezeu L-a inviat, zice el. 



409 In text: „voi L-a^i luat si prin maini faradelege (pline de rautate, viclene, 
pacatoase), L-a^i rastignit si L-a^i nimicit" (in sensul de „L-a{i zdrobit", a^i vrut sa-L 
sfarama^i cu totul, sa stinge^i de pe pamant amintirea si pomenirea Lui). 

410 In text: „Nu va mania^i unul impotriva altuia pe cale. Dumnezeu m-a trimis aici". 
Sfantul loan a combinat doua versete din Facerea, adica 45, 24 si 45, 5. 



183 



Acesta era eel mai mdref fapt. §i vedeji cum este 
a§ezat cuvantul acesta in centrul propovdduirii. Caci cele 
dinainte au fost marturisite: atat minunile, cat §i semnele §i 
uciderea. 



Pe Care Dumnezeu L-a inviat, dezlegdnd durerile 
morfii, intrucdt nu era cu putinfd ca El sdfie finut de ea (2, 

24) 411 . 



E un fapt minunat §i mdrel ca a ajuns aici cu cuvantul. 

Intrucat a zice: „nu era cu putinja", aceasta insa§i 
arata ca aceasta putinja ii fusese data morjii de catre Cineva. 

Arata apoi ca moartea insa§i, Jinandu-L pe El, a fost 
strafulgerata de junghieri ca ale nasterii §i a fost cumplit 
ranita, intrucat, prin „dureri" sau junghieri ca ale na§terii, 
prin „durerile morjii", Vechiul Testament in^elege primejdie 
§i nenorocire; §i ca El a inviat pentru a nu mai muri 
niciodata. 

Caci a zis: „vazand [moartea] ca nu era cu putin^a ca 
El sa fie Jinut de ea", insemnand prin aceasta ca Invierea Lui 
nu era ca a celorlalji 

Cu toate acestea, chiar inainte de a patrunde cu totul 
cugetarea lor acest injeles, il aduce printre ei pe David, in 
care ei credeau mai presus de orice injelegere omeneasca: 



Caci David zice despre El (2, 25). 

Lua^i aminte cum, din nou, marturia este smeritd. De 
aceea incepe cuvantul profejiei mai devreme, pomenind 



411 In text: „Pe Care Dumnezeu L-a sculat, pierzand durerile mor^ii, pentru ca nu era 
cu putin^a ca El sa fie ^inut de puterea ei". 

De men^ionat ca textul original nu spune niciodata: „a inviat", ci: „S-a ridicat", „S-a 
sculat", dupa cum se spunea si in romana veche si s-a mai pastrat si in unele cantari 
liturgice. 

412 Dumnezeu a mai inviat si &\\\ oameni prin Sfin^ii Proroci sau Hristos Insusi a 
inviat trei oameni, in vremea propovaduirii Sale pe pamant, dar Invierea Sa nu este 
la fel cu invierea acelora. 

Aceia au inviat si apoi iarasi au murit cu trupul, pana la invierea mor^ilor, dar El a 
inviat cu trupul pentru vesnicie, pentru ca moartea nu a putut sa-L ^ina pe Fiul lui 
Dumnezeu intrupat. 



184 



despre cele de o mai mica insemndtate, fara sa a§eze §i 
moartea in numaral celor mai arzatoare lucruri, zicand: 



"Totdeauna am vazut pe Domnul inaintea mea, caci 
El este de-a dreapta mea, ca sa nu ma clatin", [etc.] (2, 25- 

27) 



§i ca: 

"nu vei lasa sufletul meu in iad, nici nu vei da pe eel 
sfdnt al Tdu sa vadd stricaciune" (2, 27) 413 . 



Apoi, sfar§ind cuvantul Prorocului (2, 25-28), incepe 
iara§i propovaduirea sa: 



Barbafi frafi (2, 29), [etc]. 



Fiind pe cale sa spuna ceva mare^ folose§te prorocia 
ca pe o predoslovie, pentru a-i impaca dar §i pentru a-iface 
atenfi. 

§i zice: 

Cuvine-se a vorbi cu indraznire catre voi despre 
stramosul David (2, 29) : 



minunata smerenie, acum, cand nimeni nu i-a facut 
vreun rau, nici ascultatorii sai nu aveau vreun motiv ca sa se 
manie. 

Intrucat nici el n-a zis inca: „acestea nu s-au spus 
despre David, ci despre Hristos". 

Dar, pe de alta parte, pomenindu-1 intra evlavie §i 
cinstire pe Fericitul David, le-a insuflat teama §i respect, de 
asemenea §i prin aceea ca a vorbit despre ceva bine 
cunoscut, ca §i cum ar fi fost o mare indrazneala sa spuna 



413 Sfantul loan vrea sa spuna ca acesta era versetul esenfial din profe^ia pe care 
Sfantul Petru le-a reamintit-o iudeilor, dar ca el nu a scos in evidenta acest verset, 
care prorocea despre moartea si invierea lui Hristos, ci a citat un context mai larg din 
psalmul respectiv (Ps. 15, 8-1 1), probabil pentru a nu-i intardta. 

414 In text: „Sa-mi fie ingaduit sa va vorbesc pe fa^a despre patriarhul David". 



185 



aceasta §i, prin urmare, incepand prin a-§i cere iertare ca 
trebuie sa vorbeasca astfel. 

Deci nu zice doar „despre David", ci 

despre strdmosul David, ca a murit si s-a ingropat. 



Si nu mai adauga „§i n-a mai inviat", ci oarecum in alt 
fel spune aceasta (de§i nici aceasta nu era vreun lucru mare 
de spus 415 ): 

iar mormdntul lui este la noi, pdna in ziua aceasta (2, 
29), 



416 



ceea ce inseamna acela§i lucru 



Apoi - insa nici pana acum nu a venit la a vorbi 
despre Hristos; dar ce urmeaza? - continua panegiricul sau 
despre David, zicand: 



Deci el, fiind Proroc si stiind ca Dumnezeu i S-a jurat 
cujuramdnt (2, 30). 



Aceasta zice el, fiind o aducere aminte a cinstirii 
aratate de Dumnezeu lui David §i Urmasului acestuia. 

Pentru ca ei sa primeasca cele ce s-au spus despre 
Invierea lui Hristos si sa nu o vada ca pe o hulire a prorociei 
§i nici ca pe o pdrdsire a cinstirii sale. [Si asa ar fi fost 
vazuta], daca nu ar fi facut astfel. 

§i zice: „stiind ca Dumnezeu i S-a jurat cu juramant" 
- prin aceasta nu spune ca i-afdgdduit doar -, 



sa asezepe tronu-i din rodul coapselor lui (2, 30). 



415 In sensul ca nu era nicio noutate pentru nimeni. 



416 Cu: „n-a mai inviat". 



186 



Luaji aminte cum a adus iara§i cuvantul spre ceea ce 
este mai minunat. Caci acum, dupa ce i-a linistit cu blandeje 
prin cuvintele sale, adauga cu indrdzneald. 



Prorocul mai inainte vdzdnd, a vorbit despre invierea 
lui Hristos: cd n-afost lasat in iad sufletul Lui si nici trupul 
Lui n-a vdzut putreziciunea (2, 31). 



Acest lucru este iara§i strain §i minunat. Caci arata ca 
Invierea Sa n-a fost asemenea cu a altor oameni. 

Intracat, de§i moartea L-a „prins" pe El, cu toate 
acestea ea nu a putut sd-si ducd la capdt lucrarea sa, asupra 
Lui. 

In ceea ce prive§te pacatul [lor], a vorbit despre 
aceasta, acoperit §i tainic ; despre pedeapsa, s-a ferit sa 

A I Q 

mai adauge ceva, ci doar ca ei L-au omorat , doar atat s-a 
spus. 

La celelalte ajunge venind la semnul dat de 
Dumnezeu. 

Deci dovedind ca El, Cel zdrobit, era Drept, ca era 
iubit de Dumnezeu, atunci, de§i pastrezi tacerea in privinja 
pedepsei, fii insa sigur ca acela care a savar§it pacatul se va 
osdndipe sine mai mult decat 1-ai putea pedepsi tu vreodata. 

De aceea, punand totul pe seama celor randuite de 
Tatal, face aceasta pentru ca ei sa primeasca cele zise. Iar 
spusa: „nu era cu putin^a", o ia din prorocie. 

A§adar, sa vedem cele ce s-au spus! 

„Pe Iisus Nazarineanul, barbat adeverit intre voi de 
Dumnezeu", [etc.] (procitanie la 5, 22-31): Unul in privinta 
Caruia, datorita lucrarilor Sale, nu poate sa existe nicio 
indoiald, dar Care, dimpotriva, este adeverit. 

Caci a§a a spus §i Nicodim: „nimeni nu poate face 
aceste minuni, pe care le faci Tu" (In. 3, 2). 

„Prin puteri, prin minuni §i prin semne pe care le-a 
facut prin El Dumnezeu in mijlocul vostru": deci nu in taind 
[ci la vedere]. Aratand deci mai mtaifaptele bine cunoscute 
celor carora le vorbea, aduce apoi cuvantul la lucrurile 
ascunse. 



417 Literal: „intunecos", „intunecat", adica greu de infeles. 

418 Literal: L-au zdrobit, L-au nimicit. 



187 



A urmat §i a zis: „dupa sfatul ce randuit §i dupa §tiinja 
cea dinainte a lui Dumnezeu", aratand ca nu a stat in 
puterea lor aceasta 419 , ci a fost o intelepciune §i o hotdrdre 
dumnezeiascd in cele petrecute. 

Deci vazand ca a fost <ie la Dumnezeu, trece repede 
peste cele dureroase §i zice: „pe Care Dumnezeu L-a 
inviat". 

Pentru Apostoli era mereu de o mare insemndtate sa 
arate ca El a fost o vreme mort. 

De§i voi nu credeji, zice el, totu§i aceia care au fost de 
fajd marturisesc adevarul lucrurilor. 

„Dezlegand durerile mortii": Cel ce a tulburat 
moartea poate cu atat mai mult sa ii tulbure pe cei care L-au 
rdstignit pe El, §i cu toate acestea nimic de acest fel nu se 
spune aici, anume: El avea puterea sa vd nimiceascd pe voi. 

Ajungand aici, sa invajajam sa pazim astfel credinja! 

Caci aceea [moartea], care sufera dureri ca ale facerii, 
nu II Jine pe Cel \inut §i nici nu poate sa lucreze asupra Lui, 
ci El lucreaza asupra ei; §i se grabe§te sa// alunge. 

§i bine s-a spus: „Caci David zice despre El". Pentru 
ca sa nu credeji ca acestea s-au spus despre Proroc. 

„Deci el, fiind Proroc §i §tiind..." (2, 30-31). 

Vede^i cum le talcuie§te lor prorocia §i nu le 
talmace§te acoperitl 

Cum arata ca El [Dumnezeu Tatal] L-a „a§ezat" pe El 
pe „tronul" lui David? 

Pentru ca Impara^ia, dupa Duhul [Sfant], este in cer. 

Lua^i aminte ca, impreuna cu Invierea, a marturisit §i 
ca Impara^ia sta in aceea ca El a inviat . 

Arata §i ca Prorocul a fost silit de har. Caci 
prorocia era cuprivire la El [Hristos]. 



419 UcidereaLui. 

Prorocia cu privire la faptul ca Urmaqul lui David va sta pe tronul sau, se 
in^elege, prin urmare, prin aceea ca Hristos a inviat. Inviind Hristos, a stat pe tronul 
lui David, dar nu pe un tron pamdntesc, ci in Imparapa Sa. 

Caci tronul lui David desemneaza tocmai faptul ca Hristos este Imparat. Inviind 
Hristos, a asezat Impara^ia Sa, in care intra numai cei care cred si II iubesc pe El. 
421 Literal: „prin constrangere". Putem numi „constrangere" aceasta insuflare a 
harului, pentru ca lucrurile pe care Dumnezeu le da alesilor Sai sa le proroceasca 
sau sa le descopere sunt mai presus de orice logicd si intelegere omeneascd. 
Nu ii constrdnge in sensul ca le-ar da sa proroceasca impotriva voin(ei lor, ci ii 
inal^a la lucruri cu mult mai presus de minte si aceasta se in^elege printr-o depasire a 
firii omenesti neputincioase, care se poate face numai prin „constrangerea", adica 
prin ajutorul harului, care rapeste mintea la cele dumnezeiesti. 

In acest caz, Sfantul David a prorocit despre Invierea lui Hristos, fiind silit de har, 
pentru ca de la el insusi nu avea cum sa vorbeasca despre un lucru atat de minunat, 
prin care s-a dat mantuire intregului neam omenesc. 



188 



De ce nu zice [Petru, ca Prorocul] „a vorbit despre 
Imparajia Sa" (era un lucru marej), ci: „a vorbit despre 
invierea Sa"(c/ 2, 31)? 

§i cum El L-a a§ezat pe El pe tronul sau, al lui David? 

De ce imparaje§te El §i ca Imparat al iudeilor §i, mai 
mult decat atat, peste cei care L-au rastignit pe El? 

Pentru ca „trupul Lui n-a vazut putreziciunea". 

De§i pare ca aici nu marturise§te intru totul Invierea, 
de fapt spune acelasi lucru. 

Dumnezeu a inviat pe acest Iisus 
- vedeji ca nu II nume§te altfel - 



Caruia noi top suntem martori. Deci inalfdndu-Se 



prin dreapta lui Dumnezeu... (2, 32-33). 



Din nou gase§te liman la Tatal. 

Si cu toate acestea ar fi fost de ajuns cele spuse mai 
inainte, dar i§i da seama ce mare insemnatate are acest 
lucru. 

A vorbit aici §i despre Indljare §i despre faptul ca: 
Hristos este in cer. Dar nu spune lamurit niciunul dintre 
acestea. 



§i primind de la Tatal , zice, fagaduinfa Duhului 
Sfant, L-a revarsat pe Acesta, cum vedefi §i auzifi voi (2, 

33). 



Aduceji-va aminte cum, la inceputul cuvantului sau, 
nu spusese ca Iisus Insusi L-a trimis [pe Duhul Sfant], ci: 
Tatal. Dar acum, dupa ce a adus vorba despre semnele Sale 
§i despre cele ce I-au facut iudeii §i dupa ce a vorbit §i 
despre Invierea Sa, spune cu indrazneala cele ce are de spus 



422 In text: „fiind inal^at, preamarit, slavit, prin dreapta lui Dumnezeu". 

423 In text nu se face precizarea: „de la Tatal". Textul scriptural romanesc este mai 
explicit. 



189 



despre cele petrecute, luandu-i iara§i pe ei in§i§i ca martori 
§i mdrturisitori . 

Iar despre Inviere a propovaduit mereu, dar despre 
ceea ce au savar§it ei impotriva lui Dumnezeu a vorbit odata 
pentru totdeauna. 

„§i primind de la Tatal fagaduin^a Duhului Sfant": 
iara§i, alt lucru minunat. 

Zice: „fagaduinja", pentru ca aceasta a fost fagaduita 
inainte de Patima Sa. 

Lua^i aminte cum face totul al Lui 424 („L-a revarsat pe 
Acesta"), aratand lamurit ca este ceva de mare insemnatate. 

Pentru ca daca El [Hristos] L-a revarsat, atunci 
inseamna ca despre El a vorbit Prorocul, dupa cum s-a aratat 
mai devreme: „Iar in zilele din urma, zice Domnul, voi turna 
din Duhul Meu...peste slugile Mele §i peste slujnicele 
Mele. . . §i minuni voi face sus, in cer" (2, 17-19). 

Lua^i aminte cat de tainic a vorbit! 

Dar apoi, fiind un lucru atdt de mare, l-a aratat 
descoperit, vorbind despre fagaduinja Duhului, pe care El a 
primit-o de la Tatal. 

A vorbit despre implinirea celor bum 426 , despre 
semne, a zis ca El este Impdrat, lucru prin care i-a atinsl i-a 
mi§cat pe ei, a spus ca El este Cel care ddruie§te Duhul. 

Caci oricat de multe ar spune cineva, daca nu reiese 

All 

de aici ceva binefdcdtor, vorbeste in zadar . 

La fel a marturisit §i loan, zicand: „Acesta va va 
boteza cu Duh Sfant" (Mt. 3,11). 

§i arata ca Crucea, nu numai ca nu L-a facut sd fie 
mai pufin decdt era , ci L-a facut §i mai sldvit , vazand 



424 Spune, adica, ca §i Duhul este al Lui, al lui Hristos, Duhul Adevarului, cum 
marturisim noi mereu in rugaciuni. 

425 Sfantul Petru a vorbit tainic despre Hristos, Care a revarsat Duhul peste Sfintii 
Apostoli, citand prorocia Sfantului Ioil. 

426 Celor spre mantuirea noastra. 

427 Editorul america precizeaza faptul, ca regula oratorica expusa in aceasta fraza 
este din Aristotel, Retorica 1,3. 

" Nu L-a facut sa fie mai pu(in Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu, pentru oameni. 
429 Nu in sensul ca marirea Sa dumnezeiasca ar creste sau s-ar micsora intrucatva, 
pentru ca Dumnezeu este in veci Acelasi si slava Sa aceeasi este, ci in ochii 
fapturilor Sale, El este si mai slavit, atotputernicia Sa este inca si mai infricosator 
revelata, caci El, prin puterea Sa, S-a facut om, S-a rastignit, a murit ca om si a 
inviat. 

Dumnezeu Si-a aratat atotputernicia Sa printr-o smerenie infricosatoare pentru 
oameni, caci Dumnezeu din vesnicie fiind si neavand nevoie de nimeni, a primit sa 
Se intrupeze si sa Se rastigneasca pentru mantuirea oamenilor, pentru ca mai apoi sa 
invieze, ca pe ei sa ii invieze impreuna cu El. 

Crucea nu numai ca nu a dus la necredinfa in dumnezeirea Sa, ci a aratat si mai mult 
ca El este Dumnezeu, caci apoi a inviat si S-a preaslavit. 



190 



ca din vechime Dumnezeu i-a fdgdduit Lui aceasta, iar 
acum a implinitfdgdduinfa. 

Sau, mai potrivit, „fagaduinja" pe care El ne-a dat-o 
noua. 

Prin urmare, mai dinainte a §tiut ca va fi aceasta §i 
ne-a darait-o cu §i mai multa mdrejie dupa Inviere. 

§i zice: „L-a revarsat pe Acesta". Nu a avut nevoie de 
vrednicie §i nu doar a ddruit, ci din belsug. 

De unde a venit aceasta? De aici inainte, dupa ce a 
spus ca El le-a ddruit Duhul, vorbe§te cu indrazneala §i 
despre Indlfarea Lui la cer. 

Si nu numai aceasta face ci, din nou, aduce in mijloc 
marturia proroceasca, §i le aminte§te despre Acea Persoana, 
despre Care Hristos a vorbit odinioara 

Deci zice: 



Cdci David nu s-a suit la ceruri 431 (2, 34). 



Aici nu mai vorbe§te lucruri mici, avand indrazneala 
din cele spuse, nici nu zice: „Ingadun;i-mi sa vorbesc", ci 
spune limpede: 



dar el a zis: "Zis-a Domnul Domnului meu: §ezi de-a 
dreapta Mea, pdnd ce voi pune pe vrdjmasii Tdi astemut 
picioarelor Tale" (2, 34-35). 



Deci fiind El Domnul lui David, cu atat mai mult 
trebuia ca aceia sa nu II disprefuiascd. 

„§ezi de-a dreapta Mea": a pus toata greutatea asupra 
acestor cuvinte; „pana ce voi pune pe vrajmasji Tai asternut 
picioarelor Tale": prin aceste cuvinte a adus asupra lor 
ingrozire mare. 

Caci dupa cum a facut §i la inceput, a§a si acum le-a 
aratat lor ce face El cu prietenii Sdi §i ce face cu vrdjmasii. 



430 Pe cand era cu ei. 

431 In text: „Caci nu David s-a suit la ceruri". Este mai evidenta inten^ia Sfantului 
Petru de a atrage atenfia asupra lui Hristos. 



191 



§i iara§i, in ceea ce prive§te supunerea vrajmasilor, 
pentru ca sa nu produca neincredere, o pune pe seama 
Tatdlui. 

Deci fiind lucruri mare^e cele despre care a vorbit 
pana acum, i§i intoarce iara§i cuvantul spre unele mai mici. 

Zice: 



Cu siguranfa sa stie deci toatd casa lui Israel 



- nu va intreba^i, nici nu va indoi^i ca urmeaza acum 
glasuind poruncitor - 



ca Dumnezeu, pe Acest Iisus pe Care voi L-afi 
rdstignit, L-afdcut Domn 432 



- aceasta o spune de la David 
si Hristos (2, 36), 
§i aceasta din psalm. 



De vreme ce au fost injelese in mod drept cele spuse, 
atunci, „cu siguranja, sa §tie deci toata casa lui Israel", ca El 
a stat la dreapta lui Dumnezeu: acest fapt marej insa, el se 



432 Uneori, ca §i in acest caz, Sfantul loan nu citeaza versetul in intregime, ci il 

farami^eaza, analizandu-1 astfel. 

Am preferat insa, si acum, si mai inainte - si voi face la fel si mai departe - ca, eel 

pu^in acolo unde se trece la versetul urmator din textul comentat, sa redau pasajul 

respectiv cat mai pu^in fragmentat, ca sa aiba cat mai mult sens pentru 

dumneavoastra. 

Se vede in mod clar ca Sfantul loan vorbea ascultatorilor sai ca unui public, care nu 

era la prima audi^ie a Sfintei Scripturi, si isi permitea sa comenteze versetele pe 

buca^ele mici, astfel incat, daca un verset sau chiar numai o propozi^ie confine mai 

multe idei, sa le puna in lumina succesiv, fara sa ^ina seama intotdeauna de aspectul 

integral al respectivului verset sau pasaj scriptural. 

Insa am preferat ca dumneavoastra sa aveti o viziune, pe cat posibil, de ansamblu. 

Pentru ca stiu ca nu mul^i citesc un comentariu patristic cu Sfanta Scriptura in mana 

si, cu atat mai pu^in, nu sunt mul^i aceia care sa cunoasca atdt de bine Sfanta 

Scriptura, incat sa nu mai aiba nevoie sa se uite in ea. 

Si pentru ca nici eu nu citesc, de cele mai multe ori, astfel de talcuiri dumnezeiesti 

cu Sfanta Scriptura in mana, de aceea ma bucur ca lucrurile sa fie cat mai explicite 

pentru dumneavoastra. 



192 



stapane§te sa-1 spuna, iar in schimb aduce cuvantul la 
altceva, cu mult mai smerit. 

Zicerea: „L-a facut", inseamna: „L-a uns". Astfel 
incat, nu este vorba deloc aici despre impdrtdsirea aceleiasi 
firi, ci aceasta zicere se refera la aceea despre care s-a spus. 

„Pe Acest Iisus, pe Care voi L-a^i rastignit": 
procedeaza bine ca incheie cu aceasta, facandu-i astfel sa-§i 
frdmdnte mintea 433 . 

Caci atunci cand le-a aratat ce mare este [pacatul], a 
dat pe faja obrdznicia faptei lor, iar aratand inca §i mai mult 
ca este mare, i-a umplut de groazd. 

Caci oamenii nu sunt atat de mult atrasi de 
binefaceri, pe cat sunt curdfifi prin fried. Insa aceia care 
sunt oameni vrednici §i minunafi §i iubifi de Dumnezeu, nu 
au nevoie de asemenea temeiuri: oameni precum Pavel 
(Rom. 9, 3), care nici din Impara^ie, nici din lad, nu §i-a 
facut temei [al credinjei, al viejii de sfin^enie] 434 . 

Caci aceasta inseamna, cu adevarat, a-L iubi pe 
Hristos, aceasta inseamna a nu fi rob, a nu socoti 435 
mantuirea ca/?e un schimb §i o negufdtorie, ci a avea virtufi 



433 Sa se nelinisteasca, sa se zbuciume, venind la constientizarea acuta a cumplitului 
lor pacat. 

434 Sfin^ii, care cu adevarat II iubesc pe Dumnezeu si de aceea sunt si iubifi si 
cunoscu^i de El, aceia nu de dragul de a mo$teni bunata^ile cele vesnice in Impara^ia 
cerurilor, nici de frica de a suferi muncile cele vesnice in lad, nici pentru una, nici 
pentru alta, II asculta ei pe Dumnezeu si Ii implinesc poruncile, ci pentru ca toata 
inima si tot sufletul lor ard de iubire pentru Dumnezeu si pentru toata lumea si nu 
vor decat ca pe Dumnezeu sa nu II intristeze cu pacatele lor si daca s-ar putea, ar fi 
ferici^i ca to^i oamenii sa se mantuiasca, chiar daca numai ei singuri s-ar pierde, asa 
cum dorea si Dumnezeiescul Pavel, ca fra^ii sai sa se mantuiasca si numai el sa fie 
anatema de la Hristos, de ar fi fost cu putin^a (Rom. 9, 3: „Caci as fi dorit sa fiu eu 
insumi anatema de la Hristos, pentru fra^ii mei, cei de un neam cu mine, dupa trap"). 
Ceea ce spune Stantul loan Gura de Aur au spus to^i Sfin^ii din toate timpurile si o 
spun si Sfin^ii din zilele noastre, precum Fericitul Paisie Aghioritul sau Fericitul 
Porfirie Bairaktaris. 

Fericitul Paisie zicea ca trebuie sa nu pacatuim numai ca sa nu-L intristam pe 
Dumnezeu si le inva^a pe monahiile care erau uceni^ele sale sa se roage intotdeauna 
zicand: „Doamne, lasa-ma pe mine si miluieste mai intai pe acesta sau pe acestia!". 
Mai spunea Fericitul Paisie si ca cei ce iubesc cu adevarat pe Dumnezeu fac binele 
numai din dragoste pentru El si ca, chiar daca nu ar exista nicio rasplata pentru ei 
sau daca li s-ar spune ca pentru ei nu mai exista loc in Rai (prin absurd vorbind), 
aceia arfifericifi sa stie ca ceilal^i oameni au intrat in Rai si ar zice: „Bine ca sunt 
ceilal^i in Rai, nu are nimic daca eu nu sunt, sa fie ceilal^i feiici^i". 
Insa cei care nu au atata marime de inima si atata iubire ca un foe, este bine ca 
macar prin fried sa vina la ascultarea de Dumnezeu si sa se curafeasca de patimi. 
Pentru acestia, ca si pentru mine, pacatoasa, este binefacatoare cugetarea la lad si la 
muncile cele vesnice si la celelalte lucruri despre care ne vorbesc Sfin^ii Paring din 
toate timpurile. 

435 Literal: sa nu calculezi, sa nu ^ii socoteala (a ceea ce ^i se pare ca tu /;' dai lui 
Dumnezeu, avand preten^ii ca El sa te mantuiasca pentru ceea ce ai facut). 



193 



cu adevarat, §i a face toate numai pentru iubirea lui 
Dumnezeu. 

Dar, in schimb, de care plans nu ne facem pe noi 
vrednici cand, putand ajunge la o asemenea masura a 
desavdrsirii 436 , nu vrem sa cautam Imparajia Cerului nici 
macar ca ni§te negufatori?\ 

El ne-a fagaduit noua lucruri atdt de minunatel 
mare^e, §i nici macar a§a nu este El vrednic de afi ascultatl\ 

Vai, unde duce aceasta vrajma§ie! ~ 

§i cu toate acestea ~ , ei sunt innebuni^i sa faca 
bani 439 . Si, de§i intra in legatura fie cu du§manii lor, fie cu 
sclavii, fie cu oamenii care le sunt cei mai mari vrajmasi, 
de§i [se intalnesc pentru aceasta] cu oamenii cei mai rdi cu 
putinfa 440 , numai pentru ca se asteapta ca sa fie in stare, prin 



436 Literal: avand o asemenea masura larga. Fiindca Dumnezeu a pus in noi o 
asemenea masura, aceasta este adevarata masura a fiin^ei umane, pe care o ignoram 
si ne facem pe noi mici si netrebnici, iar cand vine un Slant mare, precum Slantul 
Simeon Noul Teolog sau Slantul Ignatie Briancianinov - pe scurt, to^i marii Sfin^i - 
si ne spun adevarul, il facem mdndru si inselat, iar pe noi, cei intunecafi si 
necunoscatori de Dumnezeu, ne credem in stare sa definim credinfa si adevaratul 
comportament duhovnicesc si sfdnt. 

Cum se face ca to^i marii Sfin^i ai Ortodoxiei sunt contestant din te miri ce motive si 
cum apare un om mare la noi, incep sa curga obiec^iile, rezervele si indoielile, ba 
chiar acuzele si contestarile grosolane, iar despre cei mici de inima, si care nu ies in 
eviden^a cu nimic, care nu fac nimic pentru credin^a, nu se scandalizeaza nimeni? 
De faptul ca nu suntem niste valvatai arzand pentru Dumnezeu si pentru dragostea 
semenilor nostri, nu ne scandalizam deloc, dar ne scandalizam, ne „smintim" ca ni 
se pare ca Slantul sau Fericitul cutare, pare ca ar fi zis, nu stiu cum, o erezie pe 
undeva, sau ar fi facut ceva neconform cu credina^a. Oare cine ne-a pus pe noi 
judecatori in Biserica? 

Am terminat toate virtu^ile de implinit si ne-am apucat de judecat pe Sfin^ii lui 
Dumnezeu sau pe parin^ii si fra^ii nostri, care se chinuiesc, cu adevarat, sa faca ceva? 

Vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, care este si vrajmasie impotriva propriului 
nostru suflet, pe care il predam muncilor vesnice ale Iadului si despar^irii vesnice de 
Dumnezeu si de tot de este bun §ifrumos. 
438 Cu toate ca stim unde duce pacatul. 

Alearga sa faca negoful eel rau, nu pe eel bun, nu vor sa dea cele vremelnice si sa 
ia cele vesnice, dupa cum, in marea Sa mila, ne-a ingaduit Dumnezeu sa facem, ca 
macar asa sa fim iertafi si mdntuifi, daca nu putem sa fim ca Sfinfii cei mari, ci ei 
cauta sa-si inmul^easca tot pe cele stricacioase si care nu sunt de niciun folos omului 
nici macar in lumea aceasta, unde ii prisosesc fara rost, si cu atat mai pu^in in cea 
viitoare, in care isi cumpara, de pe acum, Iadul. 

440 Omul care e avar si orbit de lacomia lui pentru bani, nu se mai uita nici macar la 
calitatea celor cu care face afaceri, cu care stabileste rela^ii, ci se arunca, pentru 
bani, in legaturi oneroase, cu oameni de joasa spe^a si chiar cu dusmanii lui cei mai 
aprigi - poate ca Slantul loan se referea chiar la pagdni, eretici sau oameni ticalosifi 
de pacate mari -, oameni pe care, in sinea sa, ii dispre^uieste si ii uraste, si cu toate 
acestea isi calca in picioare atat demnitatea sa de om cat, mai ales, credinfa sa. 
In ziua de azi insa nici nu se mai pune problema ca nu ai putea sa faci afaceri cu 
oameni imorali, pentru ca o asemenea condi^ie a vie^ii crestine nici nu mai exista 
pentru oamenii obisnui^i, ba chiar ai parea nebun sa faci o asemenea observa^ie, 
precum cea pe care o facea Slantul loan. 

Ji se va raspunde: ce legatura an afacerile cu credinfa meal Afacerile sunt afaceri si 
credin^a credin^a. 



194 



mijlocirile acelora, sa faca bani, sunt gata sa faca orice, sa 
ligu§easca, sa fie slugarnici, sa se faca pe ei in§i§i sclavi §i 
sa ii considere pe aceia vrednici de cinstire 441 , mai mult 
decat to^i oamenii, pentru a smulge cdteva foloase de la ei. 
Caci nddejdea de a cdstiga bani nu ii lasa nici macar 

w 1 w w r i442 

sa le treaca prm cap sa cugete astjel . 

Dar Imparajia nu este la fel de atrdgdtoare precum 
sunt banii, nu, sau, mai bine zis, nu este nici macar in cea 
mai mica mdsurd. 

Caci nu o Fiinja oarecare ne-a fagaduit-o: ci Aceasta 
este mai mdreafd decat insasi Impdrdfia pe care o primim 
de la un asemenea Daruitor! 

Dar aici este ca atunci cand un Imparat, dupa ce ne-a 
dat alte zeci de mii de bunataji, dorind sa ne faca §i 
mo§tenitori §i impreuna-mo§tenitori cu Fiul Sau, ar fi 
disprefuit, in timp ce o capetenie oarecare a unei bande de 
talhari, care ne-a facut zeci de mii de rele, noua §i parinilor 
no§tri, §i care este el insu§i incdrcat cu zeci de mii de 
faradelegi, §i ne-a prapadit de tot cinstea §i averea, doar 
pentru ca ne da un banu^, ar primi cinstirea noastrd. 

Dumnezeu ne fagaduie§te o Impdrdfie §i este neluat 
in seamd. Diavolul ne ajutd sa mergem in lad §i este cinstit\ 

Aici Dumnezeu, acolo Diavolul. 

Dar sa vedem diferenja dintre cele poruncite noua. 
Caci chiar daca nu ar fi fost vorba de niciuna dintre aceste 



Insa §i compromisurile au o limits pe care con§tir4a, daca cineva o asculta, o 
stabilejte, astfel incat sa putem sa traim in aceasta lume (care nu este acum cu mult 
mai murdara decat cea contemporana Sfantului loan, oricat de mult ne plangem noi 
de mila, ca traim intr-o lume prea red), fara sa ne innoroim sufletul. 
Cred insa ca este important si ca noi sa cugetam drept si sa nu ne siluim constiinfa, 
incat, daca sim^im aversiune fa^a de modul de via^a al unei persoane, daca credem ca 
lucrurile aceleia sunt de neadmis pentru noi, sa nu continuam sa avem rela^ii cu acea 
persoana doar pentru beneficii materiale, (sau chiar pentru mai pu^in decat atata, 
chiar si numai pentru a sim^i ca avem cat mai mul^i „prieteni" sau „apropiati", 
iluzionandu-ne ca nu suntem singuri in fa^a vie^ii) calcandu-ne inima si constiinfa in 
picioare. 

Pentru ca nu ascultam de Dumnezeu, de aceea nici nu ne facem prieteni adevarafi in 
via^a, ci ne amagim cu relafii umane superficale , chiar si atunci cand e vorba de 
rude apropiate. 

Trebuie sa avem puterea sa o rupem cu cei cu care nu avem o adevarata legatura 
sufleteasca, nu in sensul de a-i indurera, ci in acela de a nu-i minfi nici pe ei si a nu 
ne min^i nici pe noi, ca ar exista relafii addnci, acolo unde ele nu sunt cu adevarat. 
Trebuie sa spunem oamenilor, in mod deschis, pozi^ia noastra fa^a de ei si sa ne 
explicam inten^iile si sim^irile noastre reale si adevarate, fie ca aceia sunt sau nu de 
acord cu ele. 

441 Avarul este in stare sa adore pe eel care il ajuta sa faca rost de bani, asa cum un 
indragostit nebuneste isi adora iubita. Cine n-a vazut asa ceva, nu poate sa creada, 
dupa cum nici eu n-am crezut ca e cu putin^a pana nu am vazut ceva asemanator. 

442 Sa cugete la impedimentele pe care le-a infa^isat Sfantul loan. 



195 



considerajii, chiar daca nu ar fi fost vorba de Dumnezeu §i 
de Diavol, nici de faptul ca Unul ne ajuta sa mergem in 
Impara^ie, iar celalalt in lad, prin urmare, daca nu ar fi fost 
vorba de toate acestea, insa§i felul poruncilor primite era de 
ajuns sa ne supunem Celui dintai [lui Dumnezeu] . 

Deci ce porunce§te fiecare? Unul, acelea care te fac 
slavit; celalalt, pe cele care te dau de rusine; unul, pe cele 
care aduc zeci de mii de nenorociri §i de napaste; Celalalt, 
pe acelea care poarta in sine bogafia innoirii. 

Caci priviji, Unul a zis: „InvataJi-va de la Mine, ca 
sunt bland §i smerit cu inima §i ve^i gasi odihna sufletelor 
voastre" (Mt. 11, 29), iar celalalt a zis sa fiji cruzi 443 §i 
nemilostivi, patima§i §i uratori §i sa fi^i mai mult ni§tQfiare 
sdlbatice decat oameni. 

Sa vedem acum care din aceste porunci sunt mai 
folositoare, va rog sa-mi spuneji, care sunt binefdcdtoare . 

„Nu vorbi despre aceasta!", ziceji voi. 

Dar sa zicem ca el este Diavolul 444 : intr-adevar, cu 
atat mai mult, daca este aratat, e nevoie de a inainta suferind 
muncile/ truda 445 . Caci, pe de alta parte, rdsplata biruinfei 
va fi mai mare. 

Caci nu eel care porunce§te lucruri usoare este 
binefacatorul nostru, ci Acela care ne porunce§te cele ce 
sunt spre binele nostru. Caci §i parhnii poruncesc cele 
nepldcute [fiilor lor], fiindca tocmai pentru aceasta sunt 

~ • ,446 

parinfi . 



443 Salbatici, rai. 

444 Cel care ne poruncejte safim rai. 



Caci Sfantul loan a facut o conven^ie cu ascultatori sai, dupa cum am vazut, §i a 
analizat natura poruncilor ca §i cum n-ar fi §tiut de unde vin acestea, datorita 
neplacerii credinciosilor de a auzi vorbindu-se despre diavol. 

Cu atat mai mult, stiind de unde vine indemnul spre rautate, sa ne luptam impotriva 
lui si sa nu ne lasam birui^i, din cauza fricii si considerand ca este mai puternic decat 
noi. Sa luptam pentru ca Dumnezeu este de partea noastra, impotriva lui, si biruin^a 
ne-o va da noua si ne va incununa pentru ea. 

445 Truda luptei cu patimile, a rabdarii ispitelor, necazurilor si razboaielor pe care 
vrajmasul le ridica impotriva noastra si chiar muncile mucenicesti, daca este cazul. 

446 Ca sa-si struneasca copiii si sa-i inve^e cele de folos, chiar impotriva voii acelora. 
Insa parin^ii trebuie sa simta si sa cugete ei mai intai, cu adevarat, crestineste, pentru 
a putea oferi copiilor invafatura cea buna si a-i obisnui cu moravurile bune si 
frumoase, pentru a le forma un caracter puternic §\frumos. 

Daca parin^ii dau un exemplu rau si daca ei insisi au numai scopuri materialiste in 
viap, este evident ca si copiilor le vor imprima aceleasi ^eluri si ii vor indrepta spre 
acestea, incat traiul confortabil si via^a prospera doar din punct de vedere material 
vor fi prezentate ca singurele virtufi ale vie^ii. 

Astfel de copii ajung niste rasfa(ati si niste impatimifi ai placerilor de toate felurile, 
care fie vor continua sa traiasca astfel toata via^a, intr-un egoism desavarsit si intr-o 
orbire totala duhovniceasca, fie vor avea mult de luptat, cu mare durere, cu ei insisi, 



196 



§i la fel fac §i stapanii cu sclavii lor. Dar cei care 
rapesc §i strica, pe de alta parte, fac tocmai cele 
dimpotnva . 

§i cu toate acestea, despre faptul ca poruncile lui 

Hristos sunt implinite cu dragoste 448 , se vede din ceea ce s-a 

.449 
zis . 

Caci in ce fel este omul patima§, §i in ce fel eel 

temator de Dumnezeu 450 §i bland? Nu pare sufletul unuia 451 

a se fi retras in singuratatea sa, bucurandu-se de pacea care 

A CO 

covar§e§te toata mintea , in timp ce sufletul celuilalt 
seamana cu piafa unui ora§, cu vuietul din mijlocul ora§elor, 
unde multa este larma celor care ies afara, zgomotul pe care 
il fac camilele, catarii §i magarii, galagia oamenilor care 
striga la cei pe care ii intalnesc, pentru a nu fi calcaji sub 
picioare [ale animalelor] §i iara§i, vacarmul facut de cei care 
bat argintul, al tinichigiilor, al oamenilor care se imbrancesc 
§i se imping pentru a-§i face loc incoace §i-ncolo, unii din 
cauza poverilor §i ah;ii din cauza trufiei 453 ? 454 

Dar sufletul celui dintai este ca piscul unui munte, cu 
aerul sau curat, cu dulcea sa stralucire a luminii, cu apele 
sale izvorand limpezi, cu mul^imea florilor care te incanta, 
pe cand poienile primavaratice §i paji§tile/gradinile se 
imbraca cu ve§mant 455 din copacei §i flori §i clipesc in 
caderi de ape repezi 456 . 



daca Dumnezeu ii va lumina sa iasa din marasmul patimilor, care deja s-au salasluit 
in sufletul lor. 

Acestia nu poruncesc lucruri grele, care sa zideasca pe om, ci pe cele usoare, 
fiindca e usor sa strici acolo unde n-ai construit nimic bun, nici in tine, nici in al^ii. 

448 De catre cei ce II iubesc pe El, carora nu //' se par grele poruncile, asa cum spune 
si Apostolul loan, si nu le implinesc in sila, ci cu bucurie si cu dragoste. 

449 Probabil din ce a zis mai sus, ca cei care II iubesc pe Dumnezeu si ii iubesc si pe 
oameni nu au ca motiv al credintei lor nici frica de lad si nici dorinfa de a mosteni 
bunataftle ceresti. 

450 Care se ascunde de rau, care este linistit si cuminte. 

451 Al celui linistit si smerit. 

452 Liniste covarsitoare, tacere a min^ii, a gandurilor si a patimilor pacatoase. 

453 Joe de cuvinte: „some overborne, some overbearing": unii purtand poveri si al^ii 
purtandu-si trufia, s-ar putea spune. 

454 Astazi, chiar daca nu avem camile si catari si magari pe starda ori cai (eel pu^in 
nu mai avem, noi, in Romania, in orasele mari sau in central orasului), nu ne putem 
insa „plange" ca nu avem parte de un zgomot infernal, cu mult mai asurzitor decat 
eel de care vorbea Sfantul loan. 

Cu acest zgomot asurzitor traieste in mintea si in sufletul sau omul patimas si nu este 
de mirare ca nu mai poate gdndi sau simp frumos, ca este tot timpul nelinistit si 
buimac. 

455 Literal: „plumage", penaj. 

Este mai poetic si, in acelasi timp, este ceva mai natural. Caci penajul, penele, 
inseamna ceva natural, pe langa vesmantul care este facut de om. 



197 



§i daca vreun sunet se aude aici, este unul dulce, 
facut astfel meat sa mdngdie urechea cu o mare desfatare. 

Caci fie pasarile ciripind se suie pe varfurile de pe 
crengile copacilor ramuro§i, fie greierii, privighetorile §i 
randunicile, amestecandu-§i glasurile intr-o dulce armonie, 
impreuna canta un fel de muzicd simfonica; fie zefirul mi§ca 
frunzele cu ginga§ie §i pare ca fluiera inceti§or printre acele 
brazilor, o adiere ce seamana adesea cu aria lebedei. 

§i trandafirii, violetele §i alte flori, leganandu-se lin §i 
valurindu-se intunecos, seamana intocmai cu marea, cand se 
mi§ca de valuri gingas. unduitoare . 



In acelasi timp insa, spunand ca gradinile si pajistile se impodobesc cu „penajul" 

copaceilor (arbustilor) si al florilor, te face sa te gandesti la inal^imea unui munte ca 

la o pas are in culori minunate, care sta sa zboare. 

Si tocmai astfel este si sufletul celui plin de pace si iubitor de Dumnezeu, ca o 

pasare minunata, in multe culori, precum haina impestrifata de la Ps. 44, 11, 15 a 

imparatesei sau afiicei imparatului, care poate fi in^eleasa si ca sufletul celui drept. 

Haina impistrita sau impestrifata se spunea in limba veche, iar in edrfia 1988 a 

Bibliei este: „prea infrumusetata". 

Edrfia din 2001 a IPS Bartolomeu Anania a revenit la sensul initial, traducand prin 

invdrstata = infrumuse^ata cu diferite culori. 

456 Am tradus mai liber expresia „glance with rifling wathers": clipesc (sclipesc in 

lumina soarelui) cu ape valuroase, care fac valuri. 

Adica facut de Dumnezeu, nu la intdmplare, ci creat ca sa umple de pace si de 
liniste. Sunetele pe care le auzim in natura sunt (in afara de cazurile in care se 
intampla fenomene grave, catastrofale) aducatoare de liniste si de multa relaxare si 
bucurie in suflet, pentru ca astfel au fost create de Dumnezeu si muzica compusa de 
oameni nu le poate intrece, precum nici cele mai frumoase vesminte ale Sfantului 
Solomon nu pot intrece, in mare^ie, crinii campului. 

458 Sufletul celui impacat cu Dumnezeu, care este linistit, este in el insusi un paradis. 
Raiul este in sufletul lui, mai inainte de a fi mutat de Dumnezeu in Rai. 
In alta ordine de idei, de cate ori nu am fost inva^i la scoala ca infiorarea in fa^a 
frumuse^ii este numai apanajul artistilor, ca artistii sunt „inventatorii" unor stari 
poetice, ai unor trairi neobisnuiiel 

De cate ori am citit descrieri de natura asemanatoare in lecturile care ni s-au 
recomandat (sau pe care le-am intreprins din proprie ini^iativa) si am fost lasa^i sa 
in^elegem ca in epoca moderna oamenii au capatat „brusc" aceasta sensibilitate 
creatoarel 

Din textele moderne si chiar postmodeme, care nu fac decat sa copieze sau sa 
remodeleze o in^elegere straveche a frumuse^ii cu care Dumnezeu a impodobit 
lumea, care nu fac decat sa preia o sensiblitate crestina (inclusiv in sensul atribuit de 
Tertulian, in care sentimentul drept si frumos, adevarat crestin, este omniprezent in 
intreaga istorie a umanita^ii) la tot ce este frumos in natura si in lume, din aceste 
texte lipseste insaflnalitatea sensului acestui tablou in Dumnezeu. 
Sensibilitatea poetica este un mare dar dumnezeiesc, pentru ca oamenii sa sesizeze 
dragostea Sa. Fiecare suflet este inzestrat cu sensibilitate poetica, cu putin^a de a se 
infiora in fa^a frumuse^ii cutremuratoare a lumii, a naturii, pentru ca prin aceasta 
cutremurare sa ajunga la cunoasterea marefiei lui Dumnezeu. 

„Cerurile povestesc slava lui Dumnezeu si facerea mainilor Lui o vesteste taria" (Ps. 
18, l,c/ed. BOR2001). 

Fericitul Porfirie Bairaktaris spunea ca Sfin^ii au suflete poetice si ca sufletele 
grosolane, care nu sunt impresionate in fa^a frumuse^ii, nu se pot apropia de 
Dumnezeu. 



198 



§i multe pot fi asemanarile pe care le poate gasi 
cineva. Astfel, daca un om se uita la trandafiri, poate sa i§i 
inchipuie ca zare§te in ei curcubeul; in violete, valurile 
mdrii; in florile [albastre] de liliac, cerul. 

Dar nu numai spectacolul §i contemplarea lui in sine 
produc desfatarea celui care prive§te un asemenea peisaj, ci 
in insu§i trupul sau el simte o inviorare, o prospe^ime care il 
face sa simta ca respird liber, astfel incat se crede a fi mai 
degrabd in cer decat pe pdmdnt 459 . 

Mai mult, mai este §i un alt fel de sunet, cand paraul 
dintr-un munte prapastios, care i§i croie§te singur drum prin 
valcele, plescaie inceti§or trecand peste patul sau de prandi§, 
cu un §ipot care se stinge, alinator, §i astfel ne odihne§te 
sufletul §i ne bucura sinnirile, §i repede ne trage ochii la sine 
mdngdierea molaticd a somnului. 

Aji ascultat aceste descrieri cu placere §i poate ca v- 
au facut sa vd indrdgostifi de pustietate. Dar cu mult mai 
dulce decat aceasta pustietate 460 este sufletul celui care a 
pdtimit indelung 461 . 

Caci nu de dragul de a descrie o poiana §i nici de 
dragul de a-mi face cunoscuta maiestria limbii, am aratat 
aceasta asemdnare, ci scopul a fost acela ca, vazand cat de 

Mai multa poezie decat in Sf anta Scriptura, in cuvintele insuflate de Duhul Slant, nu 

se gaseste nicaieri pe pamant, in nicio carte. Iar dupa aceasta, adevarate revarsari de 

frumuse^e si de poezie aflam in textele Sfin^ilor Paring. 

Autorii clasici ai literaturii universale au avut o intemeiata cunoa^tere a Scripturii si 

a teologiei crestine (chiar daca eretica, de la un moment dat, in Apus), care a 

constituit elemental formativ esenfial al sensibilita^ii europene. 

In textele lor, ei au deviat de la sensul teologic al acestei sensibilita^i, pe care au 

coborat-o la nivel pur uman, lipsit de transcendent si din care au pastrat elementele 

exterioare, legate de expresivitate. 

Tradi^ia culturii porneste de la valorificarea, in sens unilateral, strict orizontal, a 

frumuse^ii folosite drept fa(ada, din care a fost „golit" interiorul de har si careia i se 

„interzice" recuperarea in vesnicie, perspectiva nestricaciunii. 

459 Slantul loan trece de la compara^ia sufletului cucernic cu inalfimea unui munte, la 
realitatea contemplarii unui peisaj de natura, care te poate umple de frumuse^e si de 
har, pentru ca Dumnezeu nu ii daruieste omului numai incdntare estetica prin 
frumuse^ea cu care a impodobit pamantul, ci si liniste interioara si simfirea 
abundenfei harului Sau, care umple toate. 

„Din Duhul Sfant izvorasc izvoarele harului, care adapa toata faptura, spre rodire de 
via^a", spune un antifon al Utreniei. 

460 Decat frumuse^ea acestui pustiu, pe un varf de munte. 

461 Sufletul celui care si-a sfin^it via^a prin multa patimire a tuturor relelor este mai 
dulce si mai desfatator decat pustiul, pentru ca linistirea nu ^ine de un loc anume, ci 
pustiul unde ne linistim este acolo unde ni Se face cunoscut Dumnezeu si dragostea 
Lui pentru noi. 

Iar daca pustiul acesta se arata noua sub forma unui Sfant, a unui Inva(ator 
duhovnicesc, care ni-L arata pe Dumnezeu eel mai bine pentru ochii nostri, atunci 
acesta este pustiul unde trebuie sa ne nevoim, adica langa Slantul pe care ni l-a 
descoperit Dumnezeu, chiar daca ar fi in mijlocul unui oras. Cred ca putem sa 
in^elegen si astfel cele spuse aici de catre Slantul loan. 



199 



mare este desfdtarea ce rasare din indelunga pdtimire [a 
raului], §i cum, vorbind cu un om mult patimitor, cineva 
poate fi cu mult mai desfatat §i mai ca§tigat decat de vederea 
unor astfel de locuri, voi sa urmaji unui astfel de om 462 . 

Fiindca acolo unde nici macar o mica urma de rautate 
nu razbate dintr-un asemenea suflet, ci numai bldndeje §i 
cuvinte minunate, in care i§i afla asemanare ginga§ia dulce a 
zefirului, unde §i rugaciunile cele staruitoare, dezbracate de 
orice mandrie, se aseamana cu pdsdrile cdntdtoare zburand 
spre inal^imi: cu cat nu se afla acolo ceva cu mult mai bun 
decat toate acestea 463 ? 

Caci nu trupul este rdcorit de adierea dulce a 
cuvantului, nu, ci acesta invioreazd sufletele noastre incinse 
%\pdrjolite [depatimij. 

Un doctor, chiar daca ar avea cea mai mare grija, n-ar 
putea sa vindece pe cineva de febra, a§a cum un om 
rabdator, prin rasuflarea cuvintelor sale 464 , poate sa vindece 
o persoana patima§a §i arzand de manie/de ura 465 . 



462 Transfigurarea sufletului si transformarea lui intr-un rai a carui vedere ne aduce o 
mare desfatare si un nespus de mare folos duhovnicesc, se face prin chimin si prin 
multa patimire, prin indelunga rabdare a raului si a suferin^elor, cu mul^umire si prin 
lupta apriga cu patimile, prin razboiul nevazut. 

Noua ne place sa ne desfatam de o astfel de vedere duhovniceasca, de intalnirea cu 
Sfin^ii lui Dumnezeu, care sa ne aline sufletele si sa ni le umple de mireasma 
Duhului Slant, asa cum nicio mireasma a florilor sau a aerului curat nu poate face, 
dar trebuie ca, indragostindu-ne de aceasta vedere dulce sa si urmam aceeasi cale, a 
multei patimiri si a multei nevoin^e, interioare mai ales, pentru a ajunge sa 
raspandim si noi macar pu^in din aceasta mireasma si a scapa de duhoarea pacatului, 
de zgomotul asurzitor al patimilor din noi care sunt ca un oras in miscare. 
Insa eel care s-a linistit este ca un vdrfde munte chiar si in mijlocul orasului si nu il 
tulbura zarva patimilor celorlal^i si nici cea a demonilor care vor sa-1 distraga si sa-1 
infricoseze, pentru ca inima lui e rapita tot timpul de dorul lui Dumnezeu. 

463 Decat toate frumuse^ile incantatoare ale pamantului. 

464 Dumnezeu inviaza la via^a duhovniceasca pe omul patimas prin rasuflarea 
cuvintelor celor de Dumnezeu insuflate, pline de Duhul Slant (care sunt sabia 
Duhului care taie toata tautatea) ale omului duhovnicesc, ale pastorului de suflete. 
Am putea spune ca predicarea adevarului, cuvintele duvonicesti tamaduitoare sunt 
„suflare de via^a" de la Duhul Slant prin care se face omul, din nou, „fiin^a vie" (cf. 
Fac. 2, 7), dupa ce a murit prin pacat. 

Propovaduirea adevarului si inva^atura duovniceasca fac parte din via^a obisnuita a 

crestinului sau trebuie sa faca parte, fiind la fel de esenfiale ca si mersul la Biserica 

si la Sfmtele Taine. 

Nici fara una, nici fara cealalta nu se poate, insa adeseori crestinii nostri considera ca 

a merge la Biserica este de ajuns, fara a dori si a acumula si o inva^atura teologica, 

duhovniceasca, pe masura puterii fiecaruia. 

Insa inva^atura este tocmai pamantul eel bun al semin^elor aruncate de Hristos in 

inima noastra, care ^ine si face sa rasara copacul credin^ei, prin care noi ne rasadim 

duhovniceste pe noi insine in gradina Raiului. 

Din nefericire, mul^i cred ca o via^a liturgica, golita insa, mai mult sau mai pu^in, de 

sensul ei adanc, le este de ajuns. 

Insa nici invafatura fara sfinfirea dumnezeiestilor slujbe nu este bine, nici 

participare la slujbe fara infelegerea lor addnca, iarasi nu este bine. 



200 



Dar de ce vorbesc despre doctor? Nici macar fierul 
inro§it in foe §i scufundat apoi in apa nu se race§te lafel de 
repede precum omul patima§, atunci cand se intalne§te cu 
sufletul celui indelung patimitor 466 . 

Dar vai, in cazul nostru, le fel ca pasarile cantatoare, 
care, ajungand din intamplare in pia^a unui ora§, degeaba 
canta, a§a este §i cu lumina invafaturilor noastre, cand ea 
straluceste peste suflete alipite 461 de patimile furioase. 



Rolul inva^aturii si a ascultarii cuvintelor duhovnicesti este abolut esenfial pentru 
implinirea duhovniceasca si pentru mantuirea omului. 

Predica a devenit la noi, de multe ori, ceva adiacent slujbei, de care te po^i lipsi, pe 
care o po^i „asculta" gandindu-te la altceva sau foindu-te prin Biserica, dorind sa 
pleci mai repede, iar nu ceea ce este in realitate: o impartasire de Hristos prin 
improprierea cuvintelor Sale, a poruncilor Sale, un alt fel de Euharistie. Caci noi 
mancam Trupul Cuvantului spre intarire, sfin^ire si via^a, dar mancam si cuvantul 
Cuvantului si asa ne unim deplin cu El. 

465 Omul patimas, chiar si atunci cand crede despre sine ca e un om bland si care nu 
face rau altora (si auzim adesea aceasta afirma^ie din partea multora: De ce sa ma 
due la Biserica, daca n-am facut rau la nimeni si nu am de ce sa ma pocaiesc?), in 
sinea sa este un om clocotitor de manie si de dorin^a de razbunare, pe care insa nu le 
pune in practica pentru a nu-si periclita statutul social si astfel crede despre sine ca 
este un om care nu rasplateste raul cu rau. 

De aceasta manie si ura nu putem scapa decat luptdnd impotriva patimilor si iubind 

pe Hristos. 

Altfel doar ni se pare ca facem binele, cand, de fapt, binele acesta este profund 

interesat si fara niciun fundament afectiv autentic. 

O foarte mare minciuna si inselare demonica a societa^ii umane, de cateva secole 

bune incoace, proclamata ca adevar incepand cu Renasterea si intarita in 

Romantism, este aceea de a sus^ine ca omul poate fi bun si poate face binele si fara 

Dumnezeu, ca bunatatea omului fine de firea si de constitufia lui cu totul 

independent de credinfa lui si de relafta lui cu Dumnezeu. 

Din cauza acestei idei adanc inradacinate, prin care oamenii cred ca potfi buni de la 

ei insist, ca sunt buni si nu le mai trebuie nimic, ma\\\ nu II cauta pe Dumnezeu si 

nici nu in^eleg la ce le-ar folosi aflarea Lui. 

466 Sufletul celui indelung patimitor, care se face, prin cuvintele lui, priveliste celui 
turmentat de patimi, il rusineaza pe acesta din urma si face sa taca vorbarefele 
patimi dinlauntrul sau, in fa^a linistii dumnezeiesti si a frumuse^ii morale si 
spirituale a aceluia. 

De aceea, mul^i nu ne dam seama de acest lucru. Dar trebuie sa stim ca atunci cand 

un om ne smereste prin taria cuvintelor sale si inalfimea sa duhovniceasca, 

cuceritoare, inseamna ca a si suferit mult, a patimit indelung, chiar daca nu s-a vazut 

sau noi nu cunoastem trecutul sau prea bine. 

Pentru ca numai omul mandru se victimizeaza pe sine si cerseste tot timpul 

compasiune, in mod orgolios, iar eel smerit este demn (si unora le pare chiar 

mdndrul) si nu ne face cunoscute suferin^ele sale in amanunt. 

Am vorbit de multe ori cu Fericitul nostru Inva^ator, Hie Vazatorul de Dumnezeu si 

el nu ne-a spus nici macar o data si nici macar o singura suferin^a sau umilin^a (nici 

macar la cererea noastra) din multele si infricosatoarele pe care le-a indurat, in mod 

negresit, in cei doisprezece ani si jumatate de temnifa grea comunista. 

467 Ajungem dependent de patimi precum cei care sunt dependenfi de droguri: 
ajungem dependent de defranare, de manie de ura, de lene, de nesim^ire, etc. 
„Drogatii" sunt oamenii cei mai famafi, pentru ca nu mai sunt buni de nimic. Insa la 
fel de drogafi suntem si noi de patimi si nu suntem buni de nimic, adica pentru viafa 
vesnicd. 



201 



Cu siguranja, mai dulce este duiosia 46 * decat 
amdrdciunea §i rdceala 469 [unui suflet] . 

Insa una a fast poruncitd de Dumnezeu, cealalta de 
catre Diavol. 

Vede^i deci, ca nu in zadar am spus ca, chiar daca nu 
ar fi vorba despre Dumnezeu §i despre Diavol in acest caz, 
cele poruncite [de Diavol] ar fi de ajuns in ele insele pentru 
ca sd ne scoale impotrivd 410 ? 

Caci una este bundlpldcutd pentru sine §i 
binefdcdtoare pentru ceilalji, iar cealalta este realnepldcutd 
pentru sine §i vdtdmdtoare pentru ceilal^i. 

Nimic nu este mai urdt/nepldcut decat un om tulburat 

AH 1 

de o patima, nimic mai asurzitor , mai hidos, mai 
zguduitor, §i la fel nimic nu este mai frumos decat un om, 

AH") 

care §tie ce inseamna sdfii tulburat de o patima . 

Mai bine sa locuie§ti cu o fiard sdlbaticd decat cu un 
om pdtimas. Caci fiara, odata imblanzita, asculta de eel care 
i-a pus ei lege, dar omul, chiar daca 1-ai imbldnzit adeseori, 
se face din nou sdlbatic, doar daca nu cumva el singur isi 
vine in fire §i se face pe sine locas al bldndefii. 

Caci ca o zi frumoasa §i luminoasa §i ca iarna cu toate 
zilele ei intunecoase, a§a este §i sufletul celui bland §i 

AH'l 

[respectiv] al celui furios . 



Sufletul celui mult patimitor este si mult infelegator si rabdator cu ceilal^i, de 
aceea este bland si duios, dar noi nu in^elegm prea bine ca bldnde(ea si duiogia lui 
vin din chinurile si pdtimirile indurate si din multa suferinfa. 

469 Ostilitatea, caracterul neprietenos, murdaria. 

470 Literal: sa ne revolte. 

471 Nimic mai zgomotos, mai stresant, am zice noi astazi. 

472 Cel care este in pace este eel care s-a luptat cu patima si stie ce inseamna sdfii 
tulburat de ea si cat de urdtd este. 

Oamenii duhovnicesti nu sunt altceva decat oameni fioarte sensibili si iubitori, carora 
nu le place urdfenia, care nu se simt bine cu tulburarea, iar noi, cei care nu ne 
cura^im de patimi, nu suntem decat niste oameni fioarte nesim(i(i, care iubim, cum 
spune Scriptura, ca porcul murdaria lui si precum cdinele varsatura lui. 

473 Sfantul loan spune invers. Adica, nebuneste vorbind, „greseste" compara^ia, 
fiindca o inverseaza si face fraza lipsita de sens, insa aceasta numai pentru cei care 
nu gdndesc sau carora le e lene sa gdndeasca. 

Am tradus cum e mai lesne de in^eles, dar nu eram obligata sa fac acest lucru. 
Insa cautatorii asidui de noduri in papura ai traducerilor teologice romanesti, care 
urmaresc cu lupa si cele mai mici greseli de traducere si mor de fericire in clipa in 
care le gasesc, pentru ca isi demonstreaza lorusi stofia intelectuala mult superioara, 
ar face bine si frumos sa cerceteze si originalul in sine, nu numai in comparable cu 
traducerea si sa vada cu propriile lentile lustruite de intelectualitatea rabufninda din 
latente strafunduri, ca nici macar Sfantul autor nu era atdt de atent cu exprimarea 
corecta si logica (fiindca era prea concentrat asupra ^elurilor duhovnicesti), pe cat 
sunt ei cu traducerile dupa aceste texte. 

Dimpotriva, frazele Sfin^ilor Paring pot fi uneori prolixe, alteori eliptice, pentru ca 
dragostea si rdvna nu ii lasau sa se mai uite la stil. 



202 



Dar noi sd nu ne uitdm acum la urmarile relel 
pdguboase, care ii ating pe ah;ii, ci sa privim la acelea care 
afecteaza oamenii in ei in§i§i, de§i, cu adevarat, nu mica este 
paguba cuiva, atunci cand face rau altuia; insa noi, acum, sa 
lasam aceasta. 

Ce calau poate sa taie atdt de rdu coastele cu biciul 
sau, ce cujit inro§it in foe spinteca trupul in a§a fel, ce 
nebunie a mhnii poate sa il lipseasca pe om in a§a fel de 
ratiunea safireascd, a§a dupa cum fac mania §ifuria? 414 

Cunosc multe exemple de oameni care au pricinuit 
boli [in ei in§i§i] dand frau liber maniei: §i cea mai rea febra 
este tocmai aceasta. 

Dar daca astfel chinuiesc ei trupul, gande§te-te la 
suflet . Caci nu te certa zicand ca nu vezi paguba 
[sufletului] ci, mai degraba, gande§te-te, daca acela care este 
vasul pdtimirii rdutdpi 416 [altuia] este atat de mult rdnit, cat 
de mare trebuie sa fie rana suferita tocmai de eel care o 
provoacd\ 



Iar Sfantul Irineu de Lyon spunea despre Sfantul Pavel ca scria foarte repede, si in 

fraza sa, ideile telogice nu au continuitate , ci sunt intercalate astfel incat sunt foarte 

greu de infeles. 

Mi se pare, prin urmare, ca cei care urmaresc ca sa nu gresim nici macar o virgula in 

cele ce traducem, si care au mari preten(ii de duhovnicie , strecoara ^an^aral si inghit 

camila, considerand ca aceste greseli sunt atdt de grave incat o astfel de carte nu 

merita sa apara, insa nu privesc si in sufletul lor sa vada, daca, din in^elegerea lor 

duhovniceasca a dumnezeiestilor texte, lipseste vreo „cirta" sau daca nu cumva este 

cevafdrd sens. 

Consider sincer, ca cei care fac astfel de evaluari ar trebui nu sa scoata ochii celor 

care traduc cu cdteva greseli (care, chiar daca ar exista cu adevarat, ar fi extrem de 

simplu de rectificat, unde ar fi cazul, pentru ca s-ar datora oboselii si surmenarii 

celui care se nevoieste astfel), ci sa scrie car(i de comentarii duhovnicesti la aceste 

texte prin care sa demonstreze, daca ^in neaparat, si felul in care, in contextul 

dumnezeiestilor scrieri, s-a alterat si s-a distorsionat sensul ortodox prin anumite 

opfiuni personate de traducere sau printr-o virgula omisd. 

Mai cred ca o atitudine de dragoste si de infelegere, impreuna cu o atenfionare in 

duhul bldnde(ii, care sa acopere, precum Sem si Iafet, neputin^a traduc atorului/ 

traducatoarei, ar fi o atitudine mai potrivita decat cea asemanatoare cu batjocura lui 

Ham. 

Daca ne-am angajat, cu to^ii, sa-L slujim pe Hristos, fiecare cum poate, nu ar trebui 

sd cautam sa-i mdncam de vii pe aceia dintre fra^ii nostri, care nu ne plac sau pe care 

nu suntem in stare sa ii in^elegem, pentru ca nu suntem in stare sa ne smerim in fa^a 

muncii lor, si atunci ne legam de lucruri exterioare, care nu au nimic de-a face cu 

duhovnicia. 

474 Nu biciul sau cu^itul sau nebunia sunt de vina, ci mania si furia, ura ira^ionala, 
oarba, ale celor care, daca nu pot sa nimiceasca pe cineva, se razbuna asupra 
trupului sau pe care il tortureaza. 

475 Daca vezi torturile infioratoare si inimaginabile cu care este cineva chinuit, 
gandeste-te la sufletul chinuitorului, cat trebuie acela sa fie de chinuit si de torturat 
de rautate. 

476 Cei care primeste, care sufera (este lovit de) patima rdutdfii altuia. 



203 



Mul^i §i-au pierdut ochii, mul^i au cazut in cea mai 
cumplita boala. Dar eel care rabda cu bdrbdfie, poate sa 
indure toate u§or. 

Ann 

Cu toate acestea, amandoua [ranile, bolile ] sunt 
poruncile peste masura de ostenitoare pe care Diavolul le da 
§i rdspldtirile cu care ne rasplate§te pentru acestea sunt 
Iadul. 

El este atat Diavol, cat §i vrdjmas al mantuirii noastre, 
iar noi, mai degraba, primim „darurile" lui decat pe cele ale 
lui Hristos, Care ne este §i Mdntuitor §i Binefdcdtor §i 
Apdrdtor §i Care ne-a spus noua asemenea cuvinte, care 
sunt §i cele mai dulci §i cele mai cinstite §i cele mai 
folositoare §i cele mai binefdedtoare, daruindu-ne, atat 
noua, cat §i celor care traiesc in preajma noastra, cele mai 
mari binecuvdntdri. 

Nimic nu este mai rdu ca mania, iubijii mei, nimic 
mai rdu decat furia oarba. Nu voi mai intarzia insa mult 
[asupra acesteia] : este o patimd sdlbaticd §i crudd. 

De multe ori, un biet cuvant, lasat in mod necugetat 
sa scape la manie, are nevoie de vremea intregii vie^i pentru 

AHQ 

a fi vindecat §i la fel o fapta facuta astfel, care inseamna 
distrugerea unui om pentru toata viaja. 

Caci eel mai nefast lucru al ei [al maniei] este acesta: 
ca intr-o singura clipita §i printr-un singur gest §i printr-un 
singur cuvant, adesea ea ne-a aruncat afard din mo§tenirea 
bunatajii celei vesjiice §i ne-a adus, pentru un nimic, 
mul^imea suferinjelor [ve§nice] . 

De aceea va rog din toata inima sa face^i tot ce se 
poate ca sa ingenunchiafi aceasta/zara sdlbaticd\ 

Totu§i, pana acum v-am vorbit despre bldndeje §i 
manie. Dar daca cineva s-ar stradui sa compare §i alte 
lucruri opuse, precum avarijia/ zgarcenia §i impatimirea 
nebuna de slava, spre deosebire de disprejul desavar§it 
pentru bogajie §i pentru slava de§arta, lipsa de cumpatare cu 
chibzuinja, pizma cu bunavoinja, atunci poate cunoa§te [§i 
din acestea] cat de mare este diferenia [intre patimi §i 
virtufi] . 



477 Atat ranirea si imbolnavirea trupului celui chinuit, cat si ranirea si imbolnavirea 
sufletului tor^ionarului insusi, sunt poruncite de diavol. 

478 Pentru a fi vindecata urmarea. 

479 Literal: „a world of pains". Englezii spun bine: „o lume a suferin^elor, a 
durerilor", caci astfel este iadul pacatelor, pe care il suferm si aici, si in via^a 
viitoare. 



204 



Lua^i aminte cum din inse§i cele poruncite se arata, in 
modul eel mai lamurit cu putin^a, ca ale unora stapdn este 
Dumnezeu, ale celorlalte este Diavolul\ 

Sa implinim deci poruncile lui Dumnezeu §i nu sa ne 
aruncam pe noi inline in bezne 480 fara ie§ire. 

Ci, atat cat mai este vreme, sa spalam tot ceea ce ne 
intineaza sufletul, pentru ca sa putem ajunge la 
binecuvantarile cele ve§nice, prin harul §i mila Domnului 
nostru Iisus Hristos, impreuna cu Care Tatalui §i Sfantului 
Duh fie slava, puterea §i cinstea, acum §i pururea §i in vecii 
cei fara de sfar§it. Amin! 



' Am folosit acest cuvant cu sensul sau etimologic: de hau, prapastie. 



205 



Omilia 7 



Ei auzind acestea au fast pdtrunsi la inimd si au zis 
cdtre Petru si ceilalfi Apostoli: Bdrbafi frafi, ce sd facem? 

(2,37). 



Vedeji ce mare lucru este bldndefea? Mai mult decat 
orice vorbire taioasa, pdtrunde inimile noastre §i face o rand 
si mai addncd. 

Precum in cazul acelor trupuri care s-au facut tari, 
omul care le love§te nu reu§e§te sa le faca sa simta prea 
mult, dar daca el mai intai le domoleste §i le imbldnzeste, 
atunci le poate strapunge cu u§urin^a. A§a §i aici: mai intai e 
nevoie de domolire. 

Insa ceea ce inmoaie nu este mania, nici invinovdfirea 
lor aprigd, nici silnicia, ci bldndefea. 

Cele dintai, cu adevarat, mai degraba mdresc 
invarto§area, dar aceasta din urma, doar ea, o indepdrteazd. 

Daca vreodata doresti sa mustri pe un facator de rele, 
fa-o cu toata blande^ea. 

Caci vezi aici: el [Petru] le aminte§te lor cu bunatate 
de faradelegea pe care au facut-o, fara sa le mai vorbeasca 
mai mult despre ea. 

Zice ca a fost darul lui Dumnezeu §i urmeaza spre a 
vorbi despre harul care da marturie pentru cele intamplate, 
astfel incat creste cuvantul sau devenind §i mai mare. 

Astfel, s-au rusinat de blande^ea lui Petru, in aceea ca 
el, vorbind oamenilor care i-au rastignit Stapanul §i care 
suflau cu ucidere impotriva lui insusj §i a celor impreuna cu 
el, le-a predicat lor ca un pdrinte §i invdfdtor iubitor. §i nu 
numai ca au fost induplecafi ci, mai mult, ei in§i§i s-au 
osandit §i §i-au dat seama de purtarea lor din trecut. 

Caci el nu a lasat loc maniei lor ca sa se iveasca, ci le- 
a umbrit judecata, iar prin uneltele smereniei a impra§tiat 
ceafa §i intunericul razvratrii lor, aratandu-le apoi 
indrdzneala hulitoare a faradelegii pe care au savar§it-o. 

Caci a§a este: cand spunem despre noi ca am fost 
vdtdmaii, vrajma§ii indraznesc sa dovedeasca ca nu ei au 



481 Le-a intunecat pornirea cea rea a min^ii lor. 



206 



provocat vdtdmarea. Dar cand spunem ca nu am fost 
vatamafi ci, mai degraba, am gresit, atunci ceilal^i spun cele 
dimpotriva. 

Prin urmare, daca vrei sa ii araji celui care te 
du§mane§te ca a gresit, fere§te-te sa il invinuiesti pe fa^a, 
nu, ci tu da-i dreptate §i negre§it el se va descoperi singur ca 
este vinovat. Caci in om sala§luie§te, in mod firesc , un 
duh/o dorin^a de impotrivire. 

In a§a fel a fost purtarea lui Petru. Nu i-a invinovajit 
pe ei cu asprime ci, dimpotriva, chiar a indraznit sa le dea 
dreptate, atat cat era cu putinfa. §i a§a se injelege cum a 
patruns in sufletele lor. 

Veji intreba: unde este dovada ca ei au fost 
patrunsi ? In propriile lor cuvinte. Caci ce spun ei? 
„Barba^i fraji, ce sa facem?". 

Pe cei pe care mai inainte i-au numit inselatori, acum 
ii numesc/ra/z. Si in felul acesta nu s-au a§ezat pe ei in§i§i 
ca egali ai acestora ci, mai degraba, atragandu-le dragostea 
frajeasca §i bunatatea §i, in afara de aceasta, pentru ca 
Apostolii au binevoit sa-i numeasca pe ei astfel. 

§i zic: „Ce sa facem?". N-au zis imediat: Bine, atunci 
nepocaim; ci s-au predat pe ei in§i§i Ucenicilor. 

A§a cum cineva, fiind pe punctul de a naufragia, 
vazand pe capitanul vasului sau fiind bolnav, pe doctor, i§i 
pune toate ale sale in mainile lui §i asculta poruncile lui in 
toate, a§a §i ace§tia au marturisit aici ca sunt in cea mai 
mare prime) die §iparasifi de orice nadejde de mdntuire. N- 
au zis: „Cum sa ne mantuim?", ci: „Ce sa facem?". 

§i, de§i intrebarea era pusa tuturor, din nou Petru este 
eel care raspunde. 

Pocaifi-va, zice, si sa se boteze fiecare dintre voi in 
numele lui Iisus Hristos (2, 38). 



Nu spune: „CredeJi", ci: „sa se boteze fiecare dintre 
voi". Caci aceasta [credin^a] au primit-o in Botez. 
Apoi vorbe§te despre ca§tig: 



482 In omul pacatos este acest lucru „firesc", pentru starea in care se alia el. Dar cand 
ii dai dreptate, cand si el stie foarte bine ca nu are dreptate, atunci dorin^a lui de 
impotrivire se simte dezarmata. 

483 Strapunsi, in^epa^i in inima, mustra^i. 



207 



spre iertarea pdcatelor voastre, si vefi primi darul 
Duhului Sfdnt (2, 38). 



Daca e§ti pe cale de a primi un dar, daca Botezul 
aduce iertarea, de ce sa mai intarzii? 

Apoi intoarce cuvantul spre indemnare, adaugand: 



Caci voua va este data fdgdduinfa, caci despre 
fagaduinja vorbise mai devreme, si copiilor vostri (2, 39), 



zice adica: darul este §i mai mare, de vreme ce ace§tia 
vor fi mogtenitori ai binecuvantarilor. 

§i urmeaza: §i tuturor celor de departe: 



daca acestora care se afla departe [se da darul], cu 
atat mai mult voua, care sunteji aproape; 

pe oricdfi ti va chema Domnul Dumnezeul nostru (2, 
39). 

Luaji aminte la vremea in care zice „§i tuturor celor 
de departe": cand ii afla pe ei impacafi §i defaimdndu-se pe 
sine. Caci atunci cand sufletul se osdndeste pe sine nu mai 
cunoa§te pizma. 



§i cu alte mai multe vorbe marturisea si-i indemna, 
zicdnd{2, 40): 

lua^i aminte cum, peste tot, autorul [Sfantul Luca] 
scurteaza cuvantul 484 §i cat este de liber de orice 
de§ertaciune §i slava de§arta. 



Marturisea si indemna, zicdnd: 



484 t^ . 

bste concis. 



208 



- aceasta este desdvdrsirea invdfdturii, sa cuprinzi din 
cele ale temerii §i din cele ale iubirii - 



485 



Mdntuifi-vd de acest neam viclean (2, 40) 



Nu spune nimic despre viitor, [ci] totul este despre 
prezent, prin care, intr-adevar, oamenii sunt induplecafi cu 
putere. [Si] arata ca Evanghelia izbave§te de relele zilei de 
azi la fel de bine 486 . 



Deci cei care au primit cuvdntul lui s-au botezat si 

AQQ 

in ziua aceea s-au addugat ca la trei mil de suflete (2, 
41). 



In^elegeji oare ca aceasta i-a veselit pe Apostoli chiar 
mai mult decat minunea in sinel 



§i stdruiau m9 in invd^dtura apostolilor si in 
impdrtdsire 490 (2, 42). 

Aici sunt doua virtuji: stdruinfa §i infelegerea/ 
arm on ia/dragostea . 

In invdfdtura Apostolilor, zice, din cauza ca ei, apoi, 
iara§i i-au invajat, si in impdrtdsire, in frdngerea pdinii si in 
rugdciuni (2, 42). 

To^i impreuna, cu toata staruinja. 

§i tot sufletul era cuprins de teamd 491 (2, 43): sufletul 
celor care credeau. 



485 Neam (generate) pervers, desfranat, nemul^umitor, necuvincios, nepriceput, 



vrajmaj, nesupus, neascultator. 

Dupa cum fagaduiejte ca va izbavi §i in viitor. 

care au primit cu bucurie. 

chiar in aceeaji zi. 

urmau cu tarie, neclinti^i. 
In text, sensul e de comuniune fra^easca. 
In text: „Si frica a venit peste fiecare suflet". 



487 In text 

488 In text 

489 In text 



209 



Caci aceia nu i-au dispre^uit pe Apostoli 
[considerandu-i] ca pe ni§te oameni de rand, nici nu §i-au 
indreptat privirea spre ceea ce de-abia se intrezarea 492 . Cu 
adevarat, gandurile lor se aprindeau in strdlucire 493 '. 

§i fiindca Petru le-a propovaduit mult §i le-a aratat 
fagaduinjele §i cele ce vor urma, de aceea era normal ca ei 
sa fie coplesifi de fried. 

Minunile intareau marturia cuvintelor: 



caci multe minuni si semne se fdceau in Ierusalim 
prin Apostoli (2, 43). 



Dupa cum s-a intamplat §i cu Hristos - mai intai au 
fost semnele, apoi invajatura, apoi minunile -, la fel este §i 
acum. 

Iar tofi cei ce credeau erau laolalta si aveau toate de 
obste (2, 44). 



Luaji aminte ce sporire duhovniceasca s-a produs 
imediat aici! Caci imparta§irea/ comuniunea nu era numai in 
rugaciuni §i nici numai in invajatura/dogma, ci §i in 

legaturile dintre ei. 



§i isi vindeau bunurile si averile si le imparfeau 
tuturor, dupa cum avea nevoie fiecare (2, 45). 



lata ce frica a lucrat [Dumnezeu] in ei! 



Caci frica de Dumnezeu este inceputul in^elepciunii (cf. Pilde 1, 7; 9, 10; Iov 28, 28; 
Ps. 110, 10; Sir. 1, 14-15) si ea este un mare dar al Duhului Slant {cf. Is. 11, 3), Care 
S-a pogorat peste cei boteza^i, dupa cum le-au fagaduit Sfintii Apostoli. 

492 Spre cele foarte inalte, duhovnicesti, pe care nu le puteau infelege imediat prea 
bine. Nu au scrutat cu nerusinare orizontul duhovnicesc al tainelor pe care nu le 
puteau cuprinde dintr-o data. 

Deci din frica de Dumnezeu nu i-au disprefuit pe Sfintii Apostoli si nici nu au 
cautat sa infeleaga dintr-o data toate tainele credin^ei crestine. 

493 Pe cat cunosteau mai mult tainele credin^ei si se adanceau in iubire pentru 
Hristos, pe atat mintea si gandurile lor incepeau sa se aprinda de lumina in(elepciunii 
dumnezeiesti si sa straluceaca. 



210 



„Averile §i le impaiteau", zice, aratand in^elepciunea 
iconomiei: „dupa cum avea nevoie fiecare". 

Nu cu nechibzuinfd, a§a cum faceau filosofii greci, 
dintre care unii au lepadat averea lor, aljii au aruncat in 
mare foarte muh;i bani, dar ceea ce faceau ei nu insemna a 
uri bogdfia, ci era semn numai deprostie §i nebunie. 

Caci peste tot in lume diavolul §i-a facut de treaba ca 
sa defaime 494 fapturile lui Dumnezeu, vrand a face sa se 
injeleaga ca ar fi cu neputinja sa folose§ti boga^iile cu 
scopuri bune 495 . 

§i in fiecare zi, stdruiau intr-un cuget in templu (2, 
46), bucurandu-se astfel de roadele invataturii. 



Luaji aminte cum iudeii nu au facut nimic mai mult 
sau maipufin decat sa vind cu osdrdie in templu. Caci cu cat 
au devenit mai rdvnitori, cu atat mai mult au aratat cinstire 
§i locului [templului] . 

Fiindca Apostolii, deocamdata, nu i-au smuls inca de 
langa acesta, de teama de a nufi hulifi [de iudeij. 

§i frdngdnd pdinea in casd 496 , luau impreund 
hrana 491 intra bucurie si intru curdpa inimii 49 *, lauddnd pe 
Dumnezeu si avdndhar la totpoporul (2, 46-47). 



494 Sa discrediteze, sa compromita, sa calomnieze. 



495 Dumnezeiescul loan ne spune clar ca boga^ia nu este spre pierzare, daca o 
iconomisim cu infelepciune . 

Din „economiile" noastre sa facem iconomie, sa fim iconomi in(elep(i. Si daca 

arunci boga^ia pe care o ai si nu o intrebuin^ezi bine, nu este nicio virtute, ci numai 

infelepciunea si dreapta judecata sunt virtuti. 

Crestinii trebuie sa faca milostenii cu chibzuinfa, nu sa arunce cu banii si cu boga^ia 

la intamplare si astfel sa-si „odihneasca" constiin^a, ca si cum ar fi devenit cu 

adevarat milostivi. 

Neagonisire nu inseamna a nu avea, ci a nu te lipi de ceea ce ai. Caci bogat a fost si 

Sfantul Iov, boga^i au fost si Sfintii Paring Ioachim si Ana, si mul^i al^i Sfin^i, si asta 

nu i-a impiedicat sa ajunga la desavdrqire duhovniceasca si la cea mai mare 

sfinfenie. 

Dracul este eel care vrea sa credem ca bogafia e rea, dupa cum vrea sa credem si ca 

trupul e rau sau lumea, ca tot universul este rail, ca sa discrediteze crea^ia lui 

Dumnezeu si ra^iunea cu care El ne-a inzestrat de a folosi toate lucrurile spre bine. 

496 In text: „din casa in casa", adica in casele celor credinciosi. 

497 In text: „isi luau fiecare por^ia sa de mancare". 

498 Literal: „singleness of heart", in singuratatea inimii, dupa cum a poruncit 
Domnul, ca sa intram prin rugaciune in camara inimii si sa inchidem usa patimilor 
necurate, adica sa ne adancim in iubirea Lui si in impartasirea cu El, in cea mai mare 
intimitate cu El. 



211 



Mi se pare ca, zicand „paine", a insemnat aici postul 
§i viafa grea. Caci i§i luau fiecare partea sa de hrana §i nu 
vreo mdncare dreasd. 

„Intra bucurie", zice. Injelegeji deci, ca nu mdncarea 
dreasd, ci hrana simpld le-a adus bucurie. Fiindca aceia care 
i§i dreg mancarea 499 sunt sub osdndd §i durere, dar nu §i 
ace§tia. 

Vedeji ca inse§i cuvintele lui Petru au intru ele §i un 
canon de viafd? „§i intru curajia inimii". Caci nu poate sa 
existe bucurie acolo unde nu este smerenie. 

Dar cum aveau ei „har la tot poporul"? Din cauza 
roadelor pe care le-au adus ei in§i§i. 

Caci nu va uitaji la faptul ca, din invidie §i din rautate, 
capetenia preojilor s-a sculat impotriva lor ci, mai degraba, 
crede^i ca au avut „har la tot poporul". 



Iar Domnul adduga zilnic Bisericii pe cei ce se 
mdntuiau 500 . §i top cei ce credeau erau impreund 501 (2, 47). 



Iara§i arata impreuna locuire, dragostea, care este 
izvorul tuturor lucrurilor celor bune! 

„Ei auzind acestea au fost patrun§i la inima" [etc], 
„Iar Petru a zis catre ei" (2, 37, 38), §i celelalte. (Procitanie.) 

Cele ce s-au spus nu erau de ajuns. E adevarat ca 
acele cuvinte erau de ajuns pentru ca sa ii aduca la credinja, 
dar acestea sunt pentru a arata, care este felul in care se 
cuvine sa se poarte un credincios. 

Iar el nu a zis: „intru Cruce", ci: „sa se boteze fiecare 
dintre voi in numele lui Iisus Hristos". 

§i nici nu le-a adus mereu in amintire Crucea, ca sa 
nu para ca ii mustrd, ci doar a zis: „Pocan;i-va". 

Si de ce? Ca sa fim pedepsiji? Nu! Ci: „sa se boteze 
fiecare dintre voi in numele lui Iisus Hristos, spre iertarea 
pacatelor voastre". 



Singuratatea inimii inseamna §i umilin^a inimii, smerenia ei. Cura^ia, smerenia, 
simplitatea, linijtea, umilin^a, de§i sunt in^elese separat, in practica nu pot fi 
concepute una fara alta. 

499 Ca sa o faca mai gustoasa, mai delicioasa. 

500 In text: „pe unii ca acestia, care trebuia sa se mantuiasca". 

501 Aceasta ultima propozi^ie nu este in Biblia romaneasca. 



212 



Altfel suna legea in tribunalele lumii acesteia, dar 
cand este vorba de propovaduirea Evangheliei, eel 
faradelege, marturisindu-se, este mantuit! 

Luaji aminte cum nici Petru nu trece in graba peste 
aceasta, ci face cunoscute §i imprejurarile, adaugand: „§i 
ve^i primi darul Duhului Sfant": cuvant incredin^at prin 
faptul ca Apostolii in§i§i auprimit acest dar. 

„Caci voua va este data fagaduinja...", etc. E vorba 
defagaduinfa darului Sfdntului Duh. 

Pana acum, vorbe§te despre cele u§oare §i care vin 
impreuna cu un mare dar, iar dupa acestea ii aduce la cele 
randuite [de Dumnezeu]. Caci pentru ei aceasta era temelia 
rdvnei si anume: afi gustat deja [ca popor ales] din atat de 
mari binecuvdntdri. 

„§i cu alte mai multe vorbe marturisea", etc. De 
vreme ce ascultatorul ar dori sa inveje care era esenja §i 
injelesul acestor cuvinte pe care avea sa le rosteasca, de 
aceea el [Sfantul Luca] ne spune acestea: „§i-i indemna, 
zicand: Mantui^i-va de acest neam vicleari". 

„Deci cei ce au primit cuvantul lui", etc. Aceia au 
incuviinfat cele ce s-au spus, de§i plini de cutremurare, §i 
dupa ce s-au invoit, s-au botezat degraba. 

§i este scris mai departe: „§i staruiau in inva^atura 
Apostolilor". Caci nu numai o zi sau nu numai doud sau trei 
zile a trebuit sa fie invdfafi, ca persoane care au trecut la o 
altfel de viafd. 

„§i staruiau intr-un cuget in mva^atura 

Apostolilor", etc. Nu zice: „impreuna", ci: „intr-un cuget". 
Si mai zice dupa aceea ca: „in fiecare zi, staruiau intr-un 
cuget in templu", ca §i cand toji ar fi fost un singur suflet. 

§i iara§i, pentru scurtimea cuvdntului, nu vorbe§te 
despre invajatura predanisita lor. Intrucat, ca pe ni§te copii 
mici i-au hranit Apostolii cu mdncare duhovniceascd ' . 

„§i tot sufletul era cuprins de teama": este limpede de 
in^eles, ca §i al celor care nu au crezut, vazand cat de mare a 
fost §i de neamanata schimbarea tuturor §i, in afara de 



^ 02 Nu se afla in Biblia romaneasca. 



^ 03 Adica, in^eleg de aici, nu le-au dat de la inceput inva^aturile cele mai inalte §i de 

aceea Sfantul Luca nu mai relateaza pe larg despre felul in care le-au propovaduit 

Apostolii. 

Iarasi se vede ca Dumnezeiestii Evanghelisti si Apostoli au scris despre cele mai 

mari si mai minunate inva(aturi si despre cele mai mari minuni care s-au intamplat, 

alegand fiecare ceea ce a considerat - insufla^i fiind de Duhul Slant - ca este de cea 

mai covdrqitoare importanfa. 



213 



aceasta, din pricina minunilor. „Iar to^i cei care credeau erau 
laolalta §i aveau toate de ob§te". 

Au devenit toji ingeri intr-o clipa. Cu to^ii, staruind in 
rugaciune §i in ascultare, au injeles ca lucrurile duhovnicegti 
sunt ob§te§ti §i ca niciunul nu avea mai mult decat altul §i cu 
mare zor s-au adunat laolalta, pentru a-§i pune totul de obgte 
§i chiar pentru a imparfi 504 [toate ale lor] tuturor 505 . 

„Iar toji cei care credeau", zice, erau laolalta §i ca sa 
vedeji ca aceasta nu inseamna ca erau adunafi intr-un loc 
anume, lua^i aminte la cele ce urmeaza: „§i aveau toate de 
obste". 

„Toate", zice, adica/ara nicio abatere, nu unele da §i 
altele nu. Aceasta era o comunitate de viefuire ingereasca, 
fiindca nu considerau ca le aparfine nimic. 

Prin aceasta era smulsa insa§i raddcina tuturor 
relelor. Prin cele ce au facut, au aratat [cu fapta] pe cele pe 
care le-au auzit: caci aceasta era despre care el a zis: 
„MantuiJi-va de acest neam vicleari". 



Chiar si a imparfi tuturor toate cele ale tale era o caracteristica de obste, era ceva 
ce facea fiecare in parte, nu numai unii isi impar^eau bunurile. 

Adica, fie ca averea lor era mare sau mica, ei puneau, fiecare, tot ceea ce aveau la 
dispozi^ia tuturor celorlal^i fra^i. Si nu numai ca puneau toate averile la un loc, ci le 
§i risipeau imediat, le daruiau fara ezitare imediat celor ce aveau nevoie. 
>05 Atunci cand in^elegi ca Dumnezeu imparte daruri duhovnicejti tuturor, §i celui de 
langa tine la fel ca §i ^ie §i tuturor la fel, atunci nu mai are niciun rost ca sa ai bunuri 
materiale de prisos, in plus fa^a de fratele tau. 

Cand cele care sunt mai scumpe si mai de pref, adica cele duhovnicegti, sunt 
imparjite de Dumnezeu tuturor fara discriminare, ce rost mai are sa pastrezi pentru 
tine pe cele fara pre /, pe cele gaunoase si putrezitoare, bunurile materiale si averile 
(c/2,45)? 

Chiar daca tu nu dai fratelui tau, vezi limpede ca Dumnezeu i-a dat, Dumnezeu 1-a 
daruit pe el, 1-a umplut de har si el e foarte bogat in darul dumnezeiesc, ca un Parinte 
Bun, asa dupa cum fac si parin^ii care isi iubesc copiii si le impart lor daruri in mod 
egal, fara favoritisme. 

Daca am vedea in fra^ii nostri pe cei pe care ii iubeste Dumnezeu la fel de mult ca si 
pe noi, daca am sesiza darurile cu care ii umple Dumnezeu, cu pace, cu liniste 
sufleteasca, cu liniste in familie, cu prunci ascultatori si in^elep^i, cu alte multe feluri 
de ajutoruri in clipe de nevoie si daruri pe care le poate revarsa Dumnezeu intr-o 
casa, nu i-am mai desconsidera, nici nu am mai crede ca sunt mai saraci ca noi sau 
ca le dam ceva deosebit, daca se intampla sa ne induram ca sa le daruim ceva, un 
ajutor material sau financiar, care le trebuie. 

Dar noi nu mai avem simful duhovnicesc de a vedea darurile lui Dumnezeu in 
sufletul si in via^a celor pe care ii credem saraci, mai saraci decat noi, ii ofensam cu 
nepasarea si cu dispre^ul nostru pentru ca nu vedem ca ei sunt bogafi, de multe ori cu 
mult mai bogafi decat noi. 

Daruind ceva trecator, material, primim in schimb iubire, primim in^elegera ca 
Dumnezeu e Parintele eel Bun al tuturor, primim o familie mare care este Biserica 
univerala, primim frafi si surori si parin(i pe care nu ii stiam ca ii avem: primim 
mult mai mult, infinit mai mult decat dam. Dau fratelui meu pentru ca vad ca are, 
vad ca efiul iubit al lui Dumnezeu. 



214 



„In fiecare zi, staruiau intr-un cuget in templu". De 
vreme ce au ajuns trei mii, au avut curaj sa iasa afara acum. 

Iar pe deasupra, era marea indrdzneala daruita lor de 
Duhul. §i urcau zilnic [la Templu] ca la un loc sfant, caci 
adesea ii aflam pe Petru §i pe loan facand aceasta. 

Intracat, deocamdata nu au stanjenit cu nimic datinile 
iudeilor. Iar cinstea trecea §i asupra locului. Mancarea in 
casa...In care casal In Templu. 

Luaji aminte la cre§terea evlaviei. Au lepadat toate 
bogajiile §i s-au veselit §i au avut bucurie mare. Caci mai 
mari erau boga^iile pe care le-au primit fara sudoare. Nimeni 
nu a cartit, nimeni nu a pizmuit, nimeni nu a dusmanit/n-a 
purtat ranchiuna. Nici mandrie, nici disprejuire nu era acolo. 
Ca niste copii s-au supus pe ei in§i§i invataturii. Ca a unor 
prunci nou-ndscufi era bundvoinfa inimii lor. 

Dar de ce sa folosim aceasta nedeslu§ita asemdnarel 

Aminti^i-va cum a fost cand Dumnezeu a zguduit 
cetatea noastra cu un cutremur, cat de ascultdtori au devenit 
toji oamenii. 

A§a era §i atunci cu cei care au crezut. Nu era intre ei 
necinste, nici viclenie: caci acesta este rodul fricii §i al 
durerW. Nu incapea atunci vorba despre „al meu" §i „al tau". 

Prin urmare, bucuria astepta la masa lor §i nimanui nu 
i se parea ca mananca dintr-ale sale, nici din ale altuia. Poate 
ca vi se pare acesta un cuvant greu de ghicit. 

[Acesta este injelesul]: nici nu socoteau bunurile 
frajilor lor ca fiind strdine, caci ele erau ale Stdpdnului, nici 
pe ale lor in§i§i ca fiind ceva al lor, ci toate erau alefrafilor. 

Cel sarac nu cuno§tea ru§inea, nici eel bogat trufia. 
Aceasta este bucuria. Cel din urma se socotea pe sine dator, 
fiind ddruit. 

Ceilal^i se simjeau cinstiji prin aceasta, §i erau strans 
lega^i unii de ah;ii. 

Caci intr-adevar, cand oamenii fac pomana din bani, 
se intampla sa fie jigniri, mandrie, parere de rau/sila. 

Si de aceea zice Apostolul: „Fiecare sa dea cum 
socote§te cu inima sa, nu cu parere de rdu, sau de sild, caci 
Dumnezeu iube§te pe cel care da cu voie bund" (II Cor. 9, 

V) 

„Intru bucurie §i intru cura^ia inimii", etc. Vedeji 
despre cat de multe lucruri le aduce marturie! 



215 



Despre adevarata credin^a, staruin^a in ascultare, in 
rugaciuni, in curate, in plinatatea bucuriei. „Laudand pe 
Dumnezeu". 

Doua lucruri erau care ar fi putut sa ii intristeze pe ei: 
viafa asprd §i pierderea averilor lor. §i cu toate acestea, 
tocmai in aceste doua privin^e, ei s-au veselit. „§i avand har 
la tot poporul". 

Caci cine trebuie sa iubeasca oameni cu o asemenea 
fire, ca pdrinfi ai tuturorl 

Ace§tia nu s-au intors cu rdutate unul impotriva 
altuia, ci toji s-au supus harului lui Dumnezeu. 

„La tot poporul". Nu le era fried §i, cu toate acestea, 
ei s-au a§ezat in mijlocul primejdiilor. 

Prin curdfie, insa, el injelege intreaga virtute, 
covar§ind cu mult disprejul faja de bogajii, infranarea §i 
staruirea lor in rugaciuni. 

Caci ace§tia au adus §i lauda curata lui Dumnezeu: 
aceasta inseamna „laudand pe Dumnezeu". 

Dar luaji aminte acum §i felul in care i§i primesc 
imediat rasplata. „§i avand har la tot poporul". 

Erau minunafi [in ochii oamenilor] §i foarte mult 
iubifi. Caci cine nu ar lauda §i nu ar admira smerenia firii 
lor? Cine nu s-ar lega de un om in care nu este nimic 
ascunsl §i pentru cine este mdntuirea, daca nu pentru 
acestial Pentru cine sunt acele mari minunil 

Oare nu pastorilor s-a propovaduit mai intai 
Evanghelia? §i nu lui Iosif, care avea mintea smerita atat de 
mult, incat nu a lasat ca banuiala desfranarii sa-1 
inspaimante ca sa il foiteze sa faca ceva rau? N-a ales 
Dumnezeu oameni simpli 506 , neinvd^ap 501 ? 

Caci scris este: „Binecuvantat este tot sufletul smerit" 
(Pilde 11, 25) . §i iara§i: „Cel ce umbla intru neprihanire 
umbla pe cale sigura" (Pilde 10, 9). 

„Adevarat", veji zice, „dar e nevoie §i de 
chibzuinld 509 " . 

Dar, ma rog, ce este simplitatea/smerenia, daca nu 
chibzuinfd! Caci acolo unde nu te a§tepji sa fie vreun rau, 
nici nu pui la cale unul. Cand nimic nu te supdrd, atunci 
nici nu ifi aduci aminte raul. 



506 De la ^ara, {arani, needuca^i in §coli §i academii. 

07 Simpli, naturali, autentici, nefalsifica^i de viclenie §i de patimi. 

08 In edi^ia BOR 1988 se spune: „Cel ce binecuvanteaza va fi indestulat, iar eel ce 
blestema va fi blestemat". 

509 Prudenta. 



216 



V-a jignit cineva? N-aJi fost indurera^i. V-a ocarat 
cineva? Nu v-a atins cu nimic. V-a pizmuit cineva? Tot nu 
v-a ranit nici aceasta. Smerenia e calea sigurd catre 
adevdrata infelepciun e/filosofie. 

Nu e nimic atdt de frumos in suflet ca simplitatea/ 
smerenia. In ceea ce prive§te felul in care apare fiecare [in 
faja celorlalji], eel care este ursuz/posac §i trist §i inchis in 
sine, chiar daca este frumos la infaji§are, i§i pierde foarte 
mult din frumuse^ea sa. In vreme ce acela care i§i 
descre^e^te fa^a §i zambe§te cu blandeje, i§i sporeste 
frumusefea. 

Astfel, in ceea ce priveste sufletul, eel care este inchis 
in sine, chiar daca are zeci de mii de lucruri bune, §i pe 
acelea le schimonoseste/le face slute. Dar eel care este 
sincer §i deschis, face tocmai/?e dos. 

Pe un om ca acesta din urma po^i sa \i-\ faci lini§tit 
prieten §i chiar atunci cand se intampla vreo cearta, el este 
usor de impdeat. Nu e nevoie de paznici sau de pazd, nu e 
nevoie de lanfuri §i de legdturi cu unul ca acesta. Insa mare 
este libertatea lui §i a celor care se insofesc cu el. 

Dar, veji zice: Ce poate face un asemenea om daca 
nimereste intre oameni rail Dumnezeu, Care ne-a poruncit 
noua sa avem minte neprihdnitd, va intinde mana Sa [in 
apararea lui] . 

Caci cine era mai nevinovat decat David? §i cine mai 
rdu decat Saul? Insa cine a biruit? 

§i Iosif: nu s-a purtat el cu neprihdnire faja de so^ia 
stapanului sau, care a incercat sa-1 prinda in cursele ei? §i cu 
toate acestea, spuneji-mi, era el eel mai rdu? 

Mai mult, cine a fost mai nevinovat decat Abel §i cine 
mai plin de rdutate decat Cain? 

§i iara§i Iosif, nu s-a purtat el fara viclenie cu frajii 
sai? §i nu tocmai acest lucru a fost izvorul infelepciunii 
sale 510 , ca a vorbit fara sa bdnuiascd [invidia lor], in vreme 
ce ei au primit cuvantul lui cu rdutate pdcdtoasdlEl §i-a 
dezvaluit iarasj §i iara§i visele sale fara sa aiba indoieli 



510 Izvorul in(elepciunii este nevinovafia, nerautatea inimii, care nici macar nu este in 
stare sa isi faca un gand despre ceva rau ce s-ar putea intampla, ci pe toate le vede ca 
fiind minunate si curate. 

Mul^i dispre^uiesc si considera nevinovafia ca prostie, dar Dumnezeu pe cei 
nevinova^i cu inima ii umple de in^elepciune si pe cei care sunt parsivi si se cred 
de$tep(i ii face de rusine. 



217 



[asupra frajilor sai], iar apoi a mers catre ei purtand cu el 
rezerve de hrana §i nu a fost intra nimic prevazator 511 . 

A lasat toate in seama lui Dumnezeu. §i cu cat mai 
mult ei il priveau ca pe un du§man, cu atat mai mult el se 
purta cu ei ca §i cu ni§te/ra|7 adevarafi. 

Dumnezeu avea putere ca sa nu ingaduie ca el sa cada 
in mainile lor, dar [a lasat sa se intample aceasta] pentru ca 
minunea sa se vadeasca tuturor, cum adica, de§i ei i-au facut 
ce era mai rdu cu putinja, cu toate acestea el s-a inalfat mai 
presus decat ei. Caci de§i mare nefericire a cazut peste el, 
aceasta a venit din partea altcuiva, nu din vina lui . 

Dimpotriva, eel rau love§te eel dintai in sine, in 
nimeni altcineva decat in sine insu§i. Caci s-a zis: „singur 
vei purta ponosul" (Pilde 9, 12). 

Sufletul sau, in el, este intotdeauna plin de 

f IT 

intunecare , gandurile sale sunt mereu incdlcite. Fie ca 
trebuie sa asculte ceva, fie sa spuna ceva, pe toate le face 
pldngdndu-sei 'cdrtind §i invinovdfind pe aljii. 

Departe, foarte departe de acestea i§i fac laca§ul 
prietenia §i buna inielegere. Insa de cealalta parte sunt 
numai certuri, vrajmasji §i toate lucrurile urate. 

Cei care fac acestea sunt banuitori chiar fa^a de ei 
in§i§i. Nici somnul nu este pentru ei dulce, nici nimic 
altceva. §i avand o sojie, iata ca sunt in vrajma§ie §i in 
razboi cu toata lumea: numai gelozie §i frica, fara incetare! 

Da, eel rau, TTovipoq i§i are numele de la ttovglv, „a 
avea dureri/osteneli". 

Caci, cu adevarat, Scriptura nume§te intotdeauna 
rautatea ca fiind osteneala, ca de pilda, cand zice: „sub 
limba lui, osteneala §i durere" (Ps. 9, 27). Si iara§i: 
„faradelege §i osteneala in mijlocul ei [al ceta^ii] §i 
nedreptate" (Ps. 54, 10). 

Daca cineva gaseste ca e lucru de mirare, de ce 
ace§tia, care mai intai au facut §i ei parte dintre cei despre 
care tocmai am vorbit [dintre cei rai], s-au schimbat acum 
atat de mult, sa §tie ca suferinfa a fost pricina. Suferin^a, 



511 Sfantul loan arata aici adevarata nevinovafie, care nu i§i ia niciodata masuri de 
prevedere §i nu se astepta la nimic rau din partea celorlal^i, nici macar atunci cand 
aceia s-au dovedit odata rai. 

512 Nu pacatele lui erau cauza durerii lui, pentru ca era nevinovat, ci pizma altora a 
fost motivul. Dar Dumnezeu a ingaduit pentru ca sa se vadeasca darul Sau catre el, 
catre robul Sau credincios. 

513 Deznadejde, intristare, deprimare, demoralizare, jale, mahnire. 



218 



aceasta invdfdtoare a inielepciunii ceresti §i maicd a 
evlaviei. 

Cand bogajiile au fost lepddate, atunci s-a nimicit §i 
rautatea. Adevarat, ziceji voi, caci chiar despre aceasta 
intrebam §i noi. Dar de unde vine toata rautatea care exista 
acum? 

Cum se face ca dorinja de a cauta virtutea a intrat 
dintr-o data in mingle a trei mii §i a cinci mii de oameni §i 
ca toji, in acela§i timp, au devenit filosofi cre§tini, pe cand 
astazi cu greu gase§ti vreunul? Cum de au trait atunci [dupa 
convertire] impreuna intr-o asemenea bundvoirel 

Ce anume i-a facut sa fie atdt de hotdrdfi §i de 
rdvnitoril Ce anume i-a aprins pe ei deodata? 

Pricina este ca s-au apropiat cu multd evlavie. Ca 
cinstirile 514 nu erau atat de cdutate a§a cum sunt astazi. Ca 
§i-au indreptat toate gandurile numai catre viafa viitoare §i 
nu au mai urmarit nimic din cele ale zilei de azi. 

A infrunta primejdiile: acesta este semnul unei minfi 
infldcdrate. Acesta era felul cum infelegeau ei cre§tinismul. 

Noi [insa] nu mai avem acelea§i vederi ca §i ei. Noi 
cautam mai intai mdngdierea noastrd. 

Urmarea este ca noi nu vom primi aceasta 
[mdngdierea adevdratd] cand va veni vremea ei. 

„Ce sa facem?", intrebau acei oameni [pe Apostoli]. 
Noi facem tocmai dimpotriva. 

„Ce sa facem?". Adica: ce se cuvine noud sa facem 
acum. Noi, tocmai pe dos. 

Aceia s-au osandit pe ei in§i§i, tremurand pentru 
mantuirea lor. Aceasta este ceea ce i-a facut a§a cum erau. 
Au §tiut ce mare dar au primit. 

Dar cum poji sa ajungi ca ei, cand toate le faci intr-un 
duh impotrivitorl Ei au auzit §i s-au botezat fdrd intdrziere. 

N-au rostit acele cuvinte pline de rdceald pe care le 
spunem noi acum, nici n-au ndscocit pricini pentru a mai 
zdbovi. Deci au infeles foarte bine tot ceea ce se cerea de la 
ei. 

Insa cuvantul: ,,Mantun;i-va de acest neam viclean", i- 
a facut sa nu fie lenesi. Ci, mai degraba, au intampinat cu 
bucurie pova^uirile. §i ca le-au primit bucurosi, au dovedit-o 
prin inse§i faptele lor. Caci au aratat cefel de oameni erau. 



514 Demnita^ile, posturile de conducere, lauda de la oameni. 



219 



Ei s-au inscris imediat pe liste 515 §i §i-au lepadat haina 
de pe ei, pe cand noi ne inscriem, dar vrem sa luptam cu 
haina pe noi. 

Din aceasta cauza impotrivitorul nostru [diavolul] nu 
are prea mult de luptat, pentru ca noi ne incurcdm singuri in 
mi§carile noastre §i suntem intotdeauna aruncafi lapdmdnt. 

Facem exact acela§i lucru, ca unul care, trebuind sa 
invinga pe potrivnicul sau innebunit, care aranca flacari de 
furie, a carai indeletnicire neincetata este lupta, acoperit cu 
praf, un adevarat goliat, dezbracat de haine, „imbracat" 
numai cu murdarie din pricina nisipului §i a soarelui, §i de 
pe care curg sudorile la vale, slina §i murdaria, el insu§i [eel 
care il infrunta], mirosind a parfum, se gande§te sa i§i puna 
pe el ve§minte fine de matase §i pantofi auriji §i haina care ii 
ajunge pana la calcaie §i zorzoanele sale aurite pe cap, §i sa 
coboare astfel in arena ca sa se ia la tranta cu acela. 

Unul ca acesta nu numai ca va fi impiedicat, dar 
inaljandu-se de trufie din pricina doar a dorinjei de a nu-§i 
manji sau de a nu-§i rape „minunatele" sale haine, va 
tremura inca de la inceput §i in plus va avea parte tocmai de 
ceea ce s-a temut eel mai tare: de stricarea celor care ii erau 
atat de dragi. 

Vremea intrecerii a sosit! Dar spune^i-mi: va 
imbracaji in matase? E vremea luptei, ceasul intrecerii, iar 
voi va impodobiji ca pentru o sarbatoarel Nu va uitaji la 
lucrurile din afard [la bogajii], ci la cele din lduntru\ 

Caci prin gandurile la acest lucrari [din afara] sufletul 
este legat din toate parole, ca §i cu ni§te funii puternice, care 
nu va ingaduie sa ridica^i nici macar o mana sau sa lupta^i 
cu potrivnicul §i care va fac sa fi^i ni§te bdrbaji mole§iJi §i 
slabi/muieratici. 

Cineva poate crede cu mintea lui, chiar izbavit de 
aceste legaturi, eliberat, ca ar fi in stare sa invinga acea 
putere necurata? 

Despre aceasta insa, nici Hristos nu a ingaduit ca sa se 
creada ca despdrfirea de bogdfii, ea insasj este de ajuns. 

Dar ce a spus El? „Vinde tot ce ai, da saracilor (...), 
vino §i urmeaza Mie" (Mc. 10, 21). 

Caci daca, chiar §i atunci cand lepadam boga^iile, nu 
suntem inca mdntuifi, ci inca avem nevoie de mai multa 
pricepere §i de obignuinfd indeaproape [cu viaja 
duhovniceasca], cu cat mai mult, daca le pastram, nu vom 

515 Pe listele luptatorilor. 



220 



reu§i niciodata sa facem lucruri mari §i, in locul acestora, 
vom ajunge {inta rasului §i a batjocurii privitorilor §i a 
diavolului insu§i. 

Caci chiar daca nu ar fi niciun diavol, chiar daca nu ar 
fi nimeni care sa se lupte cu noi, cu toate acestea zeci de mii 
de cai, din toate parole, il due pe iubitorul de arginji la lad. 

Unde sunt acum cei care intreaba de ce a fast creat 
diavolull Ascultaji aici, ca diavolul nu are nimic de-a face 
cu aceasta lucrare [a iubirii de averi], ci o facem in 
intregime noi inline. 

Dar, cu adevarat, cei care sunt ai inalpmii 516 
[duhovnicesti] ar avea dreptul sa intrebe acestea, ei, care, 
dupa ce §i-au aratat infranarea, disprejuirea bogajiilor §i 
lepadarea lor de toate aceste lucruri, au dorit infinit mai mult 
sa paraseasca paring §i case §i pamanturi §i so^ii §i copii. §i, 
cu toate acestea, ei sunt ultimii care sa intrebe despre 
aceasta. 

Dar tocmai oamenii care niciodata nu ar avea 
indreptajirea sa puna aceasta intrebare, tocmai ace§tia 
indraznesc sa vorbeasca. 

Aceia [Sfhnii] cu adevarat se lupta cu diavolul. In 
schimb pe ace§tia el nici macar nu ii considera vrednici sa 
se masoare cu ei. Veji zice: „dar tocmai diavolul este eel 
care picura in suflete aceasta zgarcenie". 

Ei bine, fugi de ea, nu o lucra pe ea, o, omule! 

Gande§te-te acum, ca ai vedea murdaria aruncata 
afara de la un etaj mai sus §i, in acela§i timp, vazand cum 
este azvarlita, totu§i el nu se da la o parte, ci ramane pe loc 
ca sa ii cada toata in capul sau. 

Pe unul ca acesta nu numai ca nu il compatimesti, ci 
chiar e§ti manios §i ii spui ca bine i-a facut, in vreme ce 
toata lumea ii striga: „Nu fi prost", aruncand vina nu pe eel 
care i§i arunca murdaria, ci tocmai pe acesta care a lasat-o 
sa cada peste el. 



516 Uneori Sfin^ii sunt numi^i munfi si dealuri, ca spre exemplu in Fac. 49, 26: 
„Binecuvantarile tatalui tau intrec binecuvantarile mun^ilor celor din veac si 
frumuse^ea dealurilor celor vesnice", in Ps. 64, 13: „cu bucurie dealurile se vor 
incinge", Ps. 71, 3: „Sa aduca mun^ii pace poporului Tau si dealurile dreptate", Ps. 
113, 4: „Mun^ii au saltat ca berbecii si dealurile ca mieii oilor", Is. 2, 2: „Fi-va in 
vremurile cele de pe urma, ca muntele templului Domnului va fi intarit peste 
varfurile mun^ilor si se va ridica pe deasupra dealurilor", Is. 30, 25: „Atunci pe orice 
munte inalt si pe orice deal mare, vor fi raule^e si paraie de apa", Cant, celor 3 tineri, 
52: „Binecuvantati, mun^i si dealuri, pe Domnul, lauda^i si-L preainal^ati pe El in 
veci", etc. 

517 Via^a lor nu le da aceasta indreptafire . 

518 Pe cei care au inima lipita de bogafii. 



221 



Insa acum, voi §tiji ca zgarcenia vine de la diavolul §i 
mai §tiji ca ea este pricina a zeci de mii de rautaji. Vede^i 
cum este azvarlita [in minte], ca o murdarie, inchipuirea rau 
mirositoare [a lacomiei] . 

§i nu vedeji ca impu^iciunea ei cade tocmai in capul 
vostru, cand nu este nevoie decat sa te dai pujin la o parte ca 
sa scapi de toata aceasta necurajiel 

Precum acela care, daca s-ar fi dat la o parte, ar fi 
scapat, la fel §i voi, sa nu primiji astfel de inchipuiri, ci 
feriji-va de poftele trupului 519 . 

„§i cum sa fac aceasta?", intrebi tu. Daca aji fi fost 
pagani §i nu aji fi avut ochi decat pentru cele vremelnice, 
poate ca ar fi fost ceva intr-adevar greu [sa va da^i seama], §i 
cu toate acestea, chiar §i paganii au dobadit aceasta 
inlelepciime 520 . 

Dar tu, eel care a§tepji Imparajia Cerului §i slava 
cereasca, tu intrebi „cum sa ma scarbesc de gandurile 
rele?". 

Daca v-a§ fi spus cele dimpotriva, atunci sa va fi 
indoit, daca as. fi zis: „ravni^i boga^iile", atunci sa fi raspuns: 
„cum sa ravnim boga^iile, cand am vazut lucruri atat de 
minunate?". 



519 Pofta trupeasca, setea de putere, iubirea de faima, de slava desarta. Alipirea de 
averi si de bunastarea materiala duce, in mod inevitabil, la desfranare si la slava 
desarta, precum si la dorina de a parveni cat mai mult pe scara sociala, de a deveni 
cat mai puternic in societate. 

520 De a dispre^ui boga^iile. 

521 Cum sa ma dezgust, cum sa arunc, cum sa nu mai primesc gandurile rele? Este o 
intrebare pe care o punem si noi mereu, si iata ca Sfantul loan ne da o palma si ne 
spune ca nici paganii n-ar intreba asemenea lucruri elementare. 

Caci daca spunem ca suntem cre^tini si iubim pe Hristos si aqteptam cu dor 
Imparafia lui Dumnezeu, cum am putea sa mai iubim si impu^iciunea gandurilor rele 
si necura^ia pe care diavolul ne-o toarna in suflet neincetat si pe care o vedem foarte 
bine, dar nu vrem sa ne dam la o parte. Nici nu ar trebuie sa avem nevoie de nicio 
predica in plus fa^a de cuvintele lui Hristos. 

Multa predicare si invafare este spre ru§inea noastra, ca nici asa nu facem nimic. 
Daca L-am iubi pe Dumnezeu, n-am mai intreba niciun cuvant. Noi insa navalim 
peste parin^ii duhovnicesti ca sa le stricam linistea, punem tot timpul tot felul de 
intrebari prostesti, care nu ne intereseaza, cu adevarat, nici pe noi, nici pe al^ii, le 
cerem toata ziua dadacire si „cuvant de inva^atura", dar inva^atura se lipeste de noi 
ca uleiul de apa. 

Sa mai punem mana sa mai §i lucram cele ce auzim, nu numai sa asteptam daruri de 
la Dumnezeu cu nemiluita si inva^atura cu carul de la duhovnici, iar osul nostru nu e 
pus la treaba deloc. 

Iar daca vreun parinte duhovnic, de la care am inva^at multe, indrazneste sa ne certe 
pentru nesim^ire, e vai si amar, suntem supara^i foe ca nu e indeajuns de „sfant", ca 
sa ne suporte cu „blandete" toata necura^ia cat un munte de gunoi a sufletului! 
Parin^ii nostri vor primi cununi pentru osteneala lor, dar noi, cei care trandavim, mi- 
e si frica sa ma gandesc ce vom primi. 



222 



Spuneji-mi, daca inaintea voastra ar sta aur §i pietre 
pre^ioase, iar eu as. zice: „dorn;i-va plumb", n-ar fi aceasta 
pricina de indoiala/neinfelegere? 

Caci vei zice: „Cum a§ putea [sa-mi doresc plumb]?" 
Dar daca am zis: „nu-l dori pe acesta", atunci este mai mult 
decat I impede de infeles. 

Nu ma minunez de cei care disprefuiesc, ci de cei care 
nu disprefuiesc bogdfiile. 

Aceasta este starea unui suflet din cale afara de prost 
sau de nebun, cu nimic mai bun decat o musca sau un Jan^ar, 

coo 

un suflet care se tara§te pe pamant, tavalindu-se in noroi , 
lipsit de toate ielurile inalte. 

Dar ce zici? Nu este pldsmuit ca sa mo§tene§ti viaja 
ve§nica? Dar tu intrebi: cum sa disprefuiesc viaja de aici 
pentru viaja viitoare? 

Oare pot fi acestea doua puse in cumpana? E§ti 
chemat sa primesti un ve§mant imparatesc, iar tu zici: „cum 
sa ma scarbesc de zdrenje?" Urmeaza sa fii adus in palatul 
Imparatului, §i zici: „cum sa ma despart de bordeiul pe 
care il am acum?" 

Ca sa spunem adevarul, noi inline suntem buni de afi 
judecaji intru toate, noi, cei care nu alegem sa ne lasam 
pe noi inline sa fim miscafi catu§i de pujin. 

Caci cei care au fost doritori au invins [patimile] §i 
aceasta cu mare rdvna §i usurinfa. 

Sa fiji deci §i voi starniji de propovaduirea noastra §i 
sa invingeji §i voi raul §i sa ajungeji asemenea celor care au 
fost biruitori, prin harul §i milostivirea Domnului nostru 
Iisus Hristos, impreuna cu Care, Tatalui §i Duhului Sfant fie 
slava, puterea §i cinstea, acum §i pururea §i in vecii cei fara 
de sfar§it. Amin! 



522 Sau balacindu-se in murdarie. 

523 Cocioaba, cojmelie. 

524 De tras la raspundere. 

~ 5 Nelinijti^i, tulbura^i, in sensul bun, scoji din invartojare. 



223 



Omilia 8 



Iar Petru si loan se suiau la templu pentru 



rugaciunea din ceasul al noualea (3,1) 



526 



Intotdeauna ii aflam pe ace§ti doi Apostoli impreuna, 
fiind legaji de o mare prietenie . 

Caci „Simon Petru i-a facut semn acestuia" (In. 13, 
24) . De asemenea, tot ace§tia doi „veneau la mormant" §i 
„alergau impreuna" (In. 20, 3-4) . §i Petru 1-a intrebat pe 
Hristos despre loan: „Doamne, dar cu acesta ce se va 
intampla?" (In. 21,21). 

Acum, scriitorul acestei carji nu vorbe§te §i despre 
celelalte minuni, ci pomene§te numai despre acea minune 
[vindecarea ologului], care i-a facut pe toji sa se tulbure/sa 
se framante. 

Luaji aminte iara§i, ca ei nu vin la aceia inadins. Atat 
de curaji erau ei de orice gand de slava de§arta, atat de mult 
urmau Stapanului lor. De ce s-au suit la templu? Mai traiau 
ca evreil Nu, ci pentru ravna cu care faceau toate. 

Un alt semn minunat li se da, care ii intare§te pe cei ce 
au crezut §i ii apropie pe ceilalji. Si [fac] astfel, ca §i cum ei 
ar fi fost un semn ca Dumnezeu a lucrat. 

Boala era in firea omului [a ologului] §i zadarnicea 
stradaniile medicinei. Acela fusese olog patruzeci de ani 
(Fapt. 4, 22), dupa cum spune apoi scriitorul [Sfantul Luca] 
§i nimeni, in tot acest timp, nu 1-a vindecat. §i cele mai 
incapafanate boli [care nu se vindeca] sunt cele din nastere. 

Era o mare nefericire pentru acel om, intrucat el nu 
putea nici macar sa i§i faca singur rost de cele necesare 
viejii. Acela era u§or de vazut, atat din cauza locului in care 
statea, cat §i din cauza suferinjei sale. 



26 In text: „Acum Petru §i loan se suiau impreuna la templu, la vremea rugaciunii, 
fiind ceasul al noualea". 

27 E vorba de contextul de la Cina cea de Taina, cand Sfantul loan era rezemat de 
pieptul lui Iisus, iar Sfantul Petru i-a facut semn ca sa II intrebe cine II va vinde. 

28 Dupa ce Stanta Maria Magdalena le-a vestit celor doi Sfin^i Apostoli Invierea 
Domnului. 

29 Graba, iu^eala, rapiditate, eficacitate, promptitudine. Adica pentru a grabi roadele 
propovaduirii. Caci ardeau de dorinfa de a a-L vesti pe Hristos si nu vroiau sa 
astepte sau sa piarda nicio clipa. Duhul Slant imprima iu^eala, graba, celor care fac 
lucrarile Lui. 



224 



Ascultaji deci cum este povestita toata intamplarea: 



§i era un bdrbat olog din pdntecele mamei sale, pe 
care-l aduceau si-l puneau in fiecare zi la poarta templului, 
zisd Poarta Frumoasd, ca sa ceara milostenie de la cei ce 
intrau in templu (3,2). 



El s-a gandit sa primeasca milostenie §i nu §tia cine 
sunt cei doi barba^i [Petru §i loan] : 



Care, vdzdnd ca Petru si loan vor sa intre in templu, 
le-a cerut milostenie. Iar Petru, cdutdnd spre el, impreund 
cu loan, a zis: Priveste la noi (3, 3-4). 



Dar nici a§a mintea lui nu s-a ridicat la gdnduri mai 
inalte, ci a continuat sa ceara. Caci a§a este sdrdcia: ii 
constrange pe oameni sa stdruie, chiar §i atunci cand nu li s- 
a dat. 

Acest om sa ne faca deci sa ne fie rusine, noua, celor 
care nu stdruim in rugaciunile noastre! 

Dar luaji aminte, va rog, la bldndefea 530 lui Petru. 
Caci a zis: „Prive§te la noi". A§a incat, chiar purtarea lor, in 
ea insa§i, vadea caracterul lor. 



Iar el se uita la ei cu luare-aminte, asteptdnd sa 
primeasca ceva de la ei. Iar Petru a zis: Argint si aur nu 
am; dar ce am, aceea ifi dau (3, 5-6). 



N-a zis: ni dau ceva cu mult mai bun decat argintul 
sau aurul. Dar ce? 

In numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoald-te si 
umbld! §i apucdndu-l de mdna dreaptd, l-a ridicat si indatd 
gleznele si tdlpile picioarelor lui s-au intdrit (3, 6-7). 



530 Bunatatea, gingajia, delicate^ea, bunavoin^a lui. 



225 



Aceasta era calea lui Hristos\ De multe ori El a 
vindecat prin cuvdnt, de multe ori printr-un gest, dar tot de 
multe ori §i-a intins si mdna Sa, acolo unde oamenii erau 
intracatva slabi in credinfd, astfel incat vindecarea sa nu 
para a sefifdcut de la sine. 

„§i apucandu-1 de mana dreapta, 1-a ridicat". Aceasta 
fapta a mdrturisii Invierea, caci era o icoand a Invierii. 

Deci indata i s-au intarit gleznele §i talpile, 



§i sdrind, a stat inpicioare si umbla (3, 8). 



Poate ca a facut aceasta pentru a incerca el insusi sa 
vada daca este adevdrat, ca nu cumva lucrul facut sa nu fi 
fost in van. 

Picioarele sale erau slabe, dar nu §i le pierduse. Unii 
zic ca el nici nu ar fi §tiut sa umble. 



§i a intrat cu ei in templu (3,8): cu adevarat, era ceva 
minunat\ 

Apostolii nu 1-au silit, ci din propria sa voinja el i-a 
urmat, prin aceasta aratandu-i pe binefacatorii sai. 



Umbldnd si sdrind si lauddndpe Dumnezeu (3, 8): nu 
Iduddndu-i pe ei, cipe Dumnezeu, Care a lucrat prin ei. 



Omul era recunoscator. (Procitanie 3, 1-8). 

„Iar Petru §i loan se suiau la templu" [etc.]. Lua^i 
aminte cum stdruiau in rugaciune. 

„Ceasul al noualea": atunci [evreii] se rugau 
impreuna. 

„§i era un barbat", etc. Omul se afla in starea de afi 
purtat la locul acela de ah;ii. 

„Pe care-1 aduceau §i-l puneau in fiecare zi" - 
purtatorii sai il aduceau - „la poarta templului", chiar atunci 
cand lumea venea la templu. 



226 



§i ca sa nu credeji ca il aduceau pentru altceva decat 
pentru ca sa primeasca pomana, ascultaji ce zice autorul 
caitii: „ca sa ceara milostenie de la cei ce intrau in templu". 

§i aceasta este pricina pentru care aminte§te despre 
locul acela, ca sa adevereasca cele pe care le poveste§te. 

„§i de ce", intrebaji voi, „nu 1-au adus pe acesta la 
Hristos?". Poate pentru ca erau unii oameni necredinciosj, 
care haladuiau/ bantuiau pe la templu. Insa, de fapt, ei nu 1- 
au adus nici la Apostoli, cand ace§tia au intrat in templu, 
dupa ce ei facusera minuni atat de mari 531 . 

„Le-a cerut milostenie", este scris. Purtarea lor i-a 
aratat a fi oameni Cuviosi §i Drepfi. 

„Iar Petru, cautand spre el, impreuna cu loan, a zis" §i 
celelalte. Luaji aminte ca loan mereu pastreaza tacerea, in 
timp ce Petru vorbeste si in numele lui. 

„Argint §i aur nu am", zice el. Nu spune ca: „nu am la 
mine", cum obi§nuim noi sa zicem ci, in mod cuprinzator, 
spune: „nu am", adica deloc. 



531 Se pare ca cei care il purtau pe olog si il aduceau sa cerseasca erau oameni 

necredinciosi, spre deosebire de aceia patru care il purtau pe eel slabanog, care 1-au 

introdus pe acesta cu pat cu tot, prin acoperis, in casa unde era Iisus si pe care 

Hristos 1-a vindecat pentru credin(a celor care 1-au adus la El (cf. Mc. 2, 3-5, Lc. 5, 

18-20). 

Ologul acesta, fiind neputincios si prea chinuit de neputin^a sa, caci spre deosebire 

chiar si de orbi, nu putea nici sa se miste din locul unde era pus, fusese ^inut in 

intunericul nestiin^ei si nu aflase sau nu infelesese prea multe despre Hristos si 

despre Ucenicii Sai, incat nu era in stare sa creadd si sa ceara singur vindecarea. 

El nu i-a recunoscut pe Apostoli cand acestia au intrat in templu si nici nu 

cunoastem ce stia sau daca stia ceva despre ei. 

Hristos nu a venit la acesta din cauza, cred, ca nici el nu dorea sa se vindece sau nu 

credea ca este cu putin^a asa ceva si nu nazuia decat la pomana celor care veneau la 

templu, spre deosebire, spre exemplu, de slabanogul de la scaldatoarea Vitezda, care 

nadajduia in fiecare an - timp de 38 de ani - ca safie aruncat in apa si sa se vindece 

si la care Hristos a venit si 1-a vindecat (In. 5, 2-8). 

Acesta insa, ologul, nu avea nici el ganduri inalte, si nici cei care il inconjurau nu 

erau credinciosi, nici nu il iubeau pe el - caci necredinfa merge mana in mana cu 

nepasarea si cu raceala sufletului -, ca macar sa incerce sa il vindece, chiar daca nu 

aveau credin(a tare, insa numai auzind despre nenumaratele minuni pe care le facuse 

Iisus si, mai apoi, Apostolii. 

Sa nu credem, deci, ca Hristos a vindecat preferential sau ca predestineaza pe 

cineva, iar altora le face nedreptate si ii trece cu vedereal 

Hristos nu ne daruieste cele bune, pentru ca noi nu le dorim din tot sufletul. Si cum 

sa primim cele la care nu nazuim sau pe care nu le iubim mai mult decat mdncarea si 

bautural 

Suntem, muhi dintre noi si eu insami, ca ologul acesta, al carui eel mai inalt ideal era 

sa primeasca pu^ina pomana. Si noi vrem de la Dumnezeu pufina pomana: pu^ina 

sanatate, ceva bani, ceva bunastare, sa avem cu ce sa ne ducem traiul, sa nu murim 

sau sa nu ne moara cineva in vreun accident, sa nu ne cada casa sau sa nu ia foe, etc. 

Nu vrem, cu adevarat, sa vina Dumnezeu in via^a noastra, sa-L vedem pe El, sa 

traim cu El, sa primim inca de acum bunata^ile Sale cele vesnice. 



227 



„Atimci", ar fi putut zice acela, „ma treci cu vederea 
pe mine, eel ce te rog?". Nu, ci din cele ce am, primestel 

Oare va daji seama cat de smerit este Petru, cum nu 
vrea sa faca priveliste ' nici macar din harul binefacerii 
sale? 533 . 

„In numele", etc., „§i apucandu-1 de mana dreapta", 
etc. Iar gura §i mana lui au facut totul. 

Caci astfel de oameni erau evreii, ologi, §i avand 
trebuinja sa ceara insanatosire, ace§tia cereau bani, tdrdndu- 
se pe pamdnt 534 . Caci aceasta inseamna ca inconjurau 535 
templul: ca sa ia bani. 

Ce face atunci Petru? Nu il disprefuieste, nici nu 
cauta in preajma pe vreun om avut. Nu zice: daca minunea 
nu este pentru un om mare, atunci inseamna ca nu se poate 
intdmpla nimic mdref. 

Deci nu cauta ceva care sa ii aduca cinste, nu, nici nu 
il vindeca pe acela de faja cu poporul. Caci omul era la 
intrare, nu unde era muljimea, care statea inauntru. 

Dar Petru nu gande§te nimic din acestea, nici intrand, 
nu predica despre aceasta [despre harul primit] 536 , nu, ci 

con 

purtarea sa ~ , 1-a atras pe olog sa ceara. 



532 Nu face parada, nu afijeaza, nu expune, nu etaleaza. 

>33 Adica nu spune: „nu am bani, dar am har de la Dumnezeu ca sa te vindeci", desi 

acest lucru era adevarat. Insa din covdnptoare smerenie, nici macar acest lucru nu 

il spune. 

534 Adica dorind lucruri pamdntesti, trecatoare, si nupe cele vesnice. 

35 Mai devreme, vorbind in acelasi sens, a spus despre ei ca haladuiau, bantuiau pe 
la templu. 

36 Adica nu ii ^ine o predica ologului despre cum ar putea sa il vindece ci, plin de 
smerenie, se opreste numai cand acesta ii cere de pomana si ii daruieste vindecarea 
fara ca sa-si asume vreun merit nici in eel mai mic fel cu putin^a. 

Astazi vedem mul^i „vindecatori" si mul^i „fra^i", care striga pe toate canalele de 

televziune, in mass-media sau pe stadioane, despre ce „har" mare le-a dat lor 

Dumnezeu ca sa vindece oamenii sau despre cum propovaduiesc ei si vindeca la fel 

ca si Apostolii in vechime, aceasta in timp ce arunca cu dolarii in toate parole si 

impart daruri si cadouri ieftine, dar care sunt pre(ioase pentru oamenii nevoiasi. 

Citeam acum catva timp despre un grup de baptisti americani, care au „convertit" o 

comunitate mica si foarte saraca de musulmani romani de pe undeva din Dobrogea, 

aducandu-le cadouri, intre care si rujuri si instrumente de machiat pentru femei. 

Iar intr-o emisiune TV, vedeam al^i predicatori (nu mai ^in minte confesiunea), tot 

americani, care, inarmati cu echipament medical de ultima generate, mergeau in 

Africa si operau pe cei bolnavi, insa sus^ineau sus si tare ca astfel ei fac minuni si 

vindeca precum Apostolii. 

In acest timp, fara a avea bani si puterea ca sa de^ina tehnologie de ultima generatie, 

Cuviosii nostri Paring, cu adevarat vindecatori, nu atrag niciodata aten^ia asupra lor, 

nu fac tam-tam. 

Nu sunt nicidecum, bineinteles, impotriva tehnologiei moderne. Dar nu se poate ca, 

operand cu raze laser, sa spunem ca facem minuni ca Apostolii! 

Este un simplu gest de caritate acesta, nu o minune dumnezeiasca, asa cum intr-un 

mod cu totul fraudulos trambi^eaza, fara rusine, „fra^ii" respectivi! 



228 



§i minunea a fost ca acela a crezut bucuros. Caci 
aceia care sunt eliberafi de boli, care Jin de mult timp, cu 
greu cred. Fiindca nu le vine sa creada nici ceea ce vad cu 
proprii lor ochi. Odata vindecat, el ramane cu Apostolii, 
muljumind lui Dumnezeu. 

„§i a intrat cu ei in templu, umbland §i sarind §i 
laudand pe Dumnezeu". Luaji aminte cat este de neobosit in 
bucuria desfatarii lui [de a merge], inchizand in acela§i timp 
gurile evreilor. 

Iar faptul ca sarea, era pentru a indepdrta bdnuiala 
prefdcdtoriei . Caci, mai presus de toate, aceasta era 
dincolo de orice posibilitate a in§elaciunii. 

Caci daca mai inainte era cu totul neputincios ca sa 
mearga, chiar §i atunci cand ii Qrafoarte tare foame - §i cu 
adevarat, n-ar fi impar^it cu cei care il purtau, ca§tigul pe 
care il avea din cer§it, daca ar fi putut sa-§i poarte de grijd 
de unul singur -, acest lucru inseamna eel mai mult in 
mangaierea lui de acum. 

§i de ce s-ar fi prefdeut astfel in folosul celor care nu 
i-au dat lui nicio pomana? Insa omul era recunoscator, chiar 

con 

§i dupa ce s-a vindecat 

§i aceasta arata, pe de alta parte, credinja sa, atat prin 
mul^umirea sa adanca, cat §i prin cele ce s-au intamplat 
apoi. 

Era atat de bine cunoscut, incat aceia l-au recunoscut. 
Caci s-a zis: 

§i tot poporul l-a vazut umbland §i laudand pe 
Dumnezeu. §i il cuno§teau ca el era eel care §edea pentru 
milostenie, la Poarta Frumoasa a templului (3, 9-10). 



Bine a zis „il cuno§teau" 540 . Pentru ca acum era ca 
unul necunoscut, din cauza celor ce se intamplasera. 

La fel, nu este convertire adevarata nici cand ai mainile doldora de bani si de 
cadouri, pe care le impar^i precum europenii cuceritori impar^eau obiecte 
stralucitoare, fara valoare, indienilor necunoscatori, si apoi spui ca i-ai convertit la 
crestinism! Ce in^eleg cei „convert4i" astfel, din cre$tinisml 

37 Felul sau de a fi, de fapt al ambilor Sfin^i Apostoli, insusi felul lor de a merge, 
atitudinea lor care, dupa cum a spus mai devreme Sfantul loan, era a unor oameni 
Drep^i, Cuviosi, atitudine pe care o repereaza imediat toata lumea, la fel ca si astazi, 
cand se strange imediat in jural unui om Cuvios, al unui Parinte duhovnicesc. 

>38 Faptul de a sari, dupa ce inainte nu putea sa se miste din loc. Aceste miscari, desi 
imposibil de exersat pentru el, inainte, i le imprima acum fericirea. 

39 Nu numai intra vindecarea sa e recunoscator, ci si dupa ce s-a vazut vindecat, si- 
a aratat recunostin^a mergand dupa Sfin^ii Apostoli si propovaduind minunea. 



229 



Caci noi zicem aceasta despre lucrurile pe care ne este 
mai greu sa le recunoa§tem. 



§i s-au umplut de uimire si de mirare pentru ceea ce i 
s-a intdmplat (3, 10). 



Era nevoie ca sa creada ca numele lui Hristos iartd 
pacatele, vazand ca [acest nume] aduce asemenea made, 
precum acesta. 



§i finandu-se el de Petru si de loan, tot poporul, 
uimit, alerga la ei, inpridvorul numit al lui Solomon (3, 11). 



Pentru ca simfdmintele sale bune §i dragostea pentru 
Apostoli il faceau pe eel ce fusese olog sa nu ii pdrdseascd 
§i prin aceasta vroia poate sa le mulfumeascd in mod deschis 
§i sa ii laude. 



Tot poporul, s-a zis, alerga la ei. Iar Petru, vazand 
aceasta, a rdspuns cdtrepopor (3, 12). 



Din nou, el este eel care rdspunde §i vorbeste 
poporului. Mai inainte, aratarea limbilor i-a facut pe aceia sa 
asculte, acum, minunea. 

Atunci a avut prilejul sa vorbeasca pentru a raspunde 
invinovdprilor 541 , iar acum, presupunerilor acelora. Sa 
vedem insa in ce fel acest cuvant este deosebit de eel 
dinainte §i in ce se aseamdnd cu acela. 

Cel dintai a fost {inut intr-o casa, inainte ca cineva sa 
iasa afara §i inainte ca ei in§i§i sa fi lucrat ceva ; acesta, 
cand toji sunt uimi^i, iar eel vindecat este de fa^a, cand 

540 In text: „ei 1-au recunoscut". Adica, il cunojteau sau il recunojteau pe el, iar 
aceasta greutate in a-l identifwa venea din faptul ca il stiau olog din napere, ceea ce 
era un handicap imposibil de vindecat in mod obisnuit, iar acum il vedeau mergand 
si saltand de bucurie: pe de-o parte il cunosteau iar, pe de alta parte, nu-1 mai 
recunosteau. Si noi spunem, vazand pe cineva ca s-a schimbat intr-un anumit fel: nu 
mai te recunosc; desi recunoastem sau cunoastem persoana foarte bine. 

Ca ar fi fost plini de must. 
542 Sa fi facut vreo minune. 



230 



nimeni nu se indoia, precum se intamplase in cealalta 
imprejurare, unde unii ziceau: „sunt plini de must" (2, 13). 

Intai, [Petru] a fost inconjurat de to^i Apostolii in timp 
ce vorbea, dar aici este numai cu loan. Caci acum este mai 
indraznel §i a devenit §i mai rdvnitor. Caci a§a este firea 
virtufii: odata ce ai inceput sa o lucrezi, inainteaza. §i nu se 
mai opreste niciodata. 

Luaji aminte acum, cum a fost proniat dumnezeie§te, 
ca minunea sa se petreaca la templu, astfel ca §i in aljii sa 
creasca indrazneala. 

Intrucat Apostolii nu lucrau pe ascuns §i in taind, 
de§i, totu§i, nici inauntrul templului, unde era marea 
mulfime adunata. 

Spune^i-mi atunci, cum a fost crezutd minunea? 
Insusj eel care a fost vindecat a propovdduit binefacerea. 
Caci nu ar fi avut niciun motiv ca sa minta, nici ca sa se 
alature unei alte comunita^i de oameni 543 . 

Apoi, [Petru] a lucrat aceasta minune acolo, fie pentru 
ca era un loc larg, fie pentru ca era mai retras. §i lua^i 
aminte la cum se intampla! Ei s-au suit la templu pentru 
ceva §i au implinit altceva. La fel a facut §i Corneliu: s-a 
rugat §i a postit. 

Dar pana in zilele noastre, ei intotdeauna II numesc pe 
El „Nazarineanul". „In numele lui Iisus Hristos 
Nazarineanul", a zis Petru, „umbld!" Pentru ca mai intai era 
nevoie ca sa creadd in El. 

Deci §i noi, va rog, sa nu ne lasam prada [ispitelor] la 
inceputul drumului. Iar daca cineva dintre noi a ajuns sa i§i 
insu§easca o virtute §i apoi a parasit-o pentru o vreme, sa o 
ia de la inceput. 

Daca intram in starea (kv e^ei) [duhovniceasca] cea 
bund, curand ajungem §i la capat §i curand atingem §i 
culmea [virtu^ii]. Caci vrednicia, s-a zis, na§te vrednicie §i 
impietrirea 544 na§te impietrire. 

Acela care a simjit intru sine macar pufind primenire 
duhovniceasca 545 ', prin aceasta i se da indrazneala sa se 
apropie de lucruri §i mai mari §i de aici inca sa mearga catre 
ceva cu mult mai inalt. 



43 Care erau Sfinfii Apostoli. 



544 Lenea, nesim^irea, delasarea, invartojarea. Daca cultivi virtutea, din ea se nasc 
alte virtu^i le nesfarsit, iar daca, de la inceput, cultivi nesim^irea si invartosarea, 
acestea se perpetueaza pe mai departe in sufletul tau. 

545 Purina schimbare, re-formare interioara, remodelare. 



231 



§i la fel dupa cum focul este intefit de mai multe 
lemne, asemenea este §i el, cu cat este mai hotardt, cu atat 
mai mult create §i rdvna, cu atat mai mult aprinde in sine 
cugetari cuvioase §i cu atat mai mult se inarmeaza in mod 
vazut 546 ca sa lupte cu cele dimpotriva. 

Ca, spre exemplu : se afla in noi, ca o muljime de 
spini, juramintele mincinoase, tradarea, fajarnicia/ 
obraznicia, in§elaciunea, necinstea, samavolnicia, deraderea/ 
batjocura, maimutareala, neru§inarea, vorbele murdare. Si 
iara§i, in alta minte, pizma, lacomia, nedreptatea, 
defaimarea, viclenia. Si iara§i: pofta trupeasca cea rea, 
necurajia, desfranarea, neastamparal, preadesfranarea. Si 
iara§i: ciuda, intrecerea, mania, ura, ranchiuna, razbunarea, 
hula §i inca multe altele 

Daca lucram schimbarea noastra inca din primele 
clipe, nu numai in acestea vom dobandi biruinja, dar prin 
ele ajungem §i la cele care urmeaza 549 . 

Caci avem pricina ca sa ca§tigam mai multa putere 
pentru a trece §i peste alte pacate/vicii. 

De pilda, daca eel care are naravul sa se jure, leapada 
acest obicei satanic, nu a dobandit biruinja numai in aceasta, 



546 In mod eficace. Se refera la faptul ca vede mult mai bine cu ochii sulletului 
atacurile vrajmajilor. In mod sim^it §i vazut (duhovnicejte) se lupta cu rezultate mult 
mai bune. 

547 Care sunt cele cu care se lupta in cunostin^a de cauza. 

548 Dumnezeiescul loan grupeaza patimile intr-un mod in care se poate observa 
foarte bine cum lucreaza ele. Spre exemplu: cine este tradator, necinstit, ticalos in 
rela^iile cu oamenii, acela este si batjocoritor, obraznic si ii place sa injure si sa 
vorbeasca urat; eel ce e avar e si nedrept si calomniaza pe al^ii ca sa ii ruineze; eel ce 
e desfranat e nepotolit pana nu-si implineste poftele; eel invidios e mereu in 
competi^ie inchipuita, se aprinde de manie, pastreaza ura indelungata, e razbunator 
dar e si hulitor. 

Prin aceasta se arata ceea ce spunea mai inainte: virtutea naste virtute si rautatea 
naste rautate. Iar toate rauta^ile le naste necredin^a si ele la randul lor nasc necredin^a 
si hula, batjocura. 

Prin urmare, nu poate sa existe om necredincios care sa fie bun, iar daca exista, este 
astfel fie pentru ca nu stie, fie pentru ca Dumnezeu il las a ca sa fie „copt" pentru 
intoarcerea de la rautatea lui la viata cu Hristos. 

549 Daca incepem sa luptam imediat ce ne hotaram a trai crestinesete, dobandim 
imediat biruinfa asupra patimilor pe care le vedem primele, care sunt mai grosolane, 
dar biruindu-le pe acestea, deja am si trecut la altele, pe care inainte le sesizam mai 
greu si asa mai departe, intram pana in adancul sulletului nostra si constientizam 
stratificarea pacatelor in launtral nostra, gradul lor de pietrificare, adancimea lor, si 
tot luptand vedem mereu altele si altele, pe care haral ne lumineaza sa le vedem. 
Ele sunt oribile si cu greu ne hotaram sa recunoastem ca se afla in noi. Dar cand 
acceptam a ne vedea asa cum suntem, inaintam in a ne vedea pacatosenia, cu haral 
lui Dumnezeu, si aceasta inseamna a pogori la iad pentru noi, a fine mintea in iad si 
a nu deznadajdui, dupa cum ne-a inva^at Slantul Siluan Athonitul. 

Insa drumul nu e usor si nu de purine ori ne speriem sa vedem atata ura^enie in noi si 
ne descurajam, caci nu cunoastem iubirea lui Dumnezeu, care inghite toate pacatele 
lumii precum un ocean o picatura de apa. 



232 



dar este readusa in sine obisnuin^a dreptei cuviinfe, care se 
raspandeste §i in alte purtari ale sale. 

Caci nimeni care ura§te sa sejure nu cred ca poate sa 
consimta cu u§urinja a savdrsi vreo faptd rea. Caci va sim^i 
pre^uire pentru virtutea pe care a dobandit-o. Aidoma 
omului care poarta o mantie frumoasa, se va ru§ina sa se 
tavaleasca in noroi. Caci a§a este §i aici. 

Punand acest inceput [pocainjei], va ajunge sa inveje 
sa nu mai fie manios, sa nu loveasca, sa nu jigneasca pe 
cineva. Caci daca o data a mers drept in cele mici, toate vor 
merge bine de la sine. 

Cu toate acestea, adesea, se intampla ceva 
asemanator, ca o persoana sa se schimbe in bine la inceput, 
insa apoi, cazand din neglijenja in pacatele sale vechi, se 
intoarce grabnic la cele dinainte, incat nu mai are nddejde de 
indreptare. 

Ca, de pilda, atunci cand ne hotaram ca sd nujurdm §i 
incepem bine, pentru trei sau patru zile. 

Dupa aceasta insa, fiind stramtoraji, lepadain de la noi 
tot binele ca§tigat. §i apoi cadem in nepdsare §i in 
nesimfire. 

Insa nu este drept sa ne dam bdtufi, ci acela care a 
cdzut, trebuie sa se nevoiasca cu mare rdvna din nou. 

Caci s-a zis ca eel care a zidit o casa §i apoi o vede 
daramata, are in sine mai pujina putere ca sa o ridice din 
nou. A§a e, dar tocmai pentru aceasta, omul nu trebuie sa 
deznadajduiasca, ci trebuie sa se nevoiasca din nou cu 
ravna. 

Sa ne punem deci zilnic legi pentru noi insine. Pentru 
inceput: sa le facem pe cele usoare. Sa mic§orain numarul 
drumurilor batute zadarnic §i sa ne punem frau limbii, sa nu 
ne mai jurain pe Dumnezeu. In aceste nevoinje nu este 
cheltuiald, nu este osteneala. Timpul nu costa bani. Este de 
ajuns ca sa doresti §i toate se implinesc. 

Depinde numai de obisnuinfd. Va rog fierbinte §i va 
cer staruitor, sa punem mai multa ravna in aceasta lucrare. 

Spuneji-mi, daca v-a§ fi cerut sa ajuta^i cu bani, nu ar 
fi dat fiecare cu bucurie, dupa puterea sa? Daca m-aji vedea 
in mare prim ej die, nu v-a^i taia §i carnea, daca ar fi cu 
putinja, ca sa mi-o da^i mie? 

Ei bine, acum sunt in primejdie §i inca in mare 
primejdie, atat cat, daca a§ fi aruncat pe gunoi sau daca as. 



233 



primi zeci de mii de lovituri sau as. fi osandit la ocne, nu a§ 
putea sa fiu mai chinuit decat sunt acum. 

Intinde^i-mi mana! Gandi^i-va la cat de mare este 
primejdia. Caci nu am fost in stare sa schimb acest ultim 
lucru. Zic: „ultim", pentru munca pe care o presupune. 

Ce voi zice dincolo [la Judecata], cand voi fi chemat 
sa dau seama pentru aceasta? „De ce nu ai mustrat? De ce 
nu ai poruncit? De ce nu le-ai pus lor in fa^a legea? De ce nu 
ai batut obrazul celui neascultator?" §i nu-mi va fi mie de 
ajuns sa spun ca am povdjuit. 

Mi se va zice: „Ar fi trebuit sa folose§ti mustrari 550 cu 
mult mai aspre, caci §i Eli a dojenit". Dar Dumnezeu nu 
ingaduie ca sa va asemdn pe voi cu fii lui Eli. 

Adevarat, el i-a povajuit §i a zis: „Nu, copiii mei, nu 
este buna vestea ce o aud eu despre voi; nu mai faceji a§a, 
caci nu este buna vestea care o aud eu" (I Regi, 2, 24). 

Insa apoi Scriptura spune ca el nu i-a mustrat pe fiii 
sai (I Regi, 3, 13), fiindca nu i-a mustrat aspru §i nici nu i-a 
ameninfat. 

Caci nu este nimic nestiut, cu adevarat, ca in 
sinagogile evreilor, legile au o asemenea mare putere §i ca 
orice invajatura este poruncita, ea este pazita, in vreme ce 
aici 551 , din pricina aceasta noi suntem nesocotifi §i 
defaimafi. 

Nu-mi fac griji pentru cinstea mea - caci slava mea 
este purtarea voastra buna - ci pentru mdntuirea voastra. 

In fiecare zi noi ne ridicam glasul §i strigam in 
urechile voastre, dar nimeni nu ne aude. Cu toate acestea, nu 
folosim mijloace mai aspre. Ma tern ca vom da socoteala la 
venirea Zilei [Judeca^ii] pentru aceasta prea mare 
ingaduinfa fara temei. 

Oriunde insa, cu glas tare §i lamurit, propovaduiesc §i 
marturisesc tutror, ca cei care se cunosc pentru acest pacat, 
care spun cuvinte care vin „de la eel rau" (Mt. 5, 37) - caci 
astfel este a tejura - nu trebuie sa treaca pragul Bisericii. 

Deci luna aceasta sa fie vremea ingaduita ca voi sa va 
schimb aft in aceasta privinja. 

Nu-mi spune mie ca: „Nevoia treburilor mele ma 
indeamna safacjuraminte, altfel oamenii nu m-ar crede". 

Insa pentru a incepe, leapada acele juraminte pe care 
le faci numai din obisnuinfd. §tiu ca mul^i vor rdde. Dar e 



,50 Dojeni, certari, ocari, acuza^ii. 
551 In Biserica Crejtina. 



234 



mai bine sa se rdda te tine acum, decat dincolo sd versi 
lacrimi. Cei ce sunt nebuni vor rade. Caci cine este acela 
care, fiind in toate mhnile, poate rade de pdzirea 
poruncilorl Insa sa zicem ca rdd. Dar nu de noi, ci de 
Hristos vor rade asemenea oameni. 

ceo 

Va codn;i la auzul cuvantului! §tiam ca a§a ve^i 
face. Daca a§ fi facut eu legea, de mine s-ar fi ras. Dar daca 
Altul este Datatorul-de-lege, batjocura se rasfrange asupra 
Lui. Da, §i Hristos a fost odata scuipat §i batut cu palmele, 
batut peste fa^a. Iar acum rabdd aceasta §i nu este de 

554 

mirare . 

Pentru acest pacat, Iadul este pregatit. Pentru acesta, 
viermele care nu moare. Ascultaji aici, iara§i spun §i 
marturesc: lasa^i-i pe aceia sa rada de porunca, lasa^i-i sa ia 
in bdtaie dejoc cele auzite. 

De aceea suntem aici: ca sa se rdda de noi §i sa fim 
batjocorifi, ca sa induram toate lucrurile. Noi suntem 
„gunoiul lumii" 5 3 (I Cor. 4, 13), a§a cum spune Fericitul 
Pavel. 

Daca cineva nu asculta de aceasta porunca, acelui om, 
eu, prin cuvantul meu, ca §i cum as. suna din trambija, nu ii 
mai ingadui sa mai puna piciorul pe pragul Bisericii, fie el 
nobil, fie cap incoronat. Fie: alungaji-ma din acest scaunl 

Dar, daca este sa ramdn, nu ma puneji intr-o 
asemenea mare primejdie. Nu pot sa sufar sa urc pe acest 
scaun, fara sa se produca in voi indreptari adevarate. Caci 
daca acestea sunt cu neputinja, atunci ar fi mai bine sa stau 
mai prejos 556 . 

Nimeni nu este mai nenorocit decat un conducator, 
care nu face niciun bine poporului sau. Stradui^i-va ca sa 
ajungeji la aceasta , din suflet va rog, §i lasa^i-ne §i pe noi 
sa ne nevoim lucrand, §i in curand se vor vedea de aici, in 
mod neaparat, mai multe roade. 

Posti^i, ruga^i-va fierbinte lui Dumnezeu - §i noi vom 
face acela§i lucru impreuna cu voi - pentru ca acest obicei, 
vatamator de suflet, sa piara. 



552 In via^a viitoare. 

553 Ezitati. 

554 Nu e de mirare ca Hristos Dumnezeu rabda pacatele noastre si nu ne oamoara pe 
loc. Pentru ca El ne-a aratat indelunga Lui rabdare cand a ingaduit sa fie scuipat si 
torturat de cei ce erau facerea mdinilor Sale. 

555 Gunoiul care se scoate afara, scursuri, lepadaturi. 

556 De scaunul patriarhal. 

557 La schimbare interioare si la innoire duhovniceasca. 



235 



Nu este un lucru mare sa devenim invafatori ai lumii. 
Dar nu mica este cinstea de a spune pretutindeni, ca in 
cetatea aceasta, cu adevarat, nu mai este niciun om care sa 
sejure. 

Daca acest lucru se va petrece, voi ve^i primi rasplata 
nu numai a faptelor voastre bune. Caci, cu adevarat, ceea ce 
sunt eu pentru voi, atunci aceasta veji deveni §i voi pentru 

ceo 

lumea intreaga . 

Fara indoiala ca aljii va vor urma. Fara indoiala ca 
veji fi lumini aprinse in sfe§nic. 

§i asta, veji zice, e tot? Nu, nu este a§a! Ci acesta este 
numai inceputul altor virtual. Cel care nu se jura, va ajunge, 
fara tagada, §i la a se purta cu dreapta cuviinfa §i in alte 
privinje, fie ca va fi sau nu, cuprins de evlavie §i de uimire. 

Insa veji fi de acord ca cea mai mare parte dintre 
oameni nu pazesc calea dreapta, ci cad din ea. Insa, mai bun 
este un om care face voia Domnului, decat zeci de mii de 
pacatosi. 

De fapt, aici se in^elege totul gre§it. Totul este intors 
cu susul in jos, deoarece, dupa izvodirea Teatrului, noi vrem 
numere, nu un numar aparte. Caci cum va fi in stare, cu 
adevarat, o muljime safie defolosl Nu invajaji ca Sfinfii, nu 
numerele, fac mulfimea? 

Duceji intr-un razboi zeci de mii de zeci de mii de 
oameni §i un singur Sfant §i veji vedea cine face mai mult. 

Iosua, fiul lui Nun, a mers la razboi §i el a ca§tigat 
totul de unul singur. Ceilalji nu au fost de niciun ajutor. 

Nu vede^i, iubijilor, ca marea muljime, atunci cand nu 
face voia lui Dumnezeu, nu este mai buna decat un lucru de 
nimicl 

Cu adevarat, vreau §i doresc §i cu mare bucurie m-as. 
da in bucaji, numai sa impodobesc Biserica cu mul^ime de 
oameni, da, dar cu o muljime aleasa. Insa daca acest lucru 
nu este cu putinfa, atunci sa fie ale§i cei pujinv. aceasta este 
dorinja mea. Nu vedeji ca este mai bine sa ai o singura 
piatra prejioasa, decat zece mii de parale chioare? 

Nu injelege^i ca este mai bine sa ai ochiul sanatos, 
decat sa ai multa carne pe tine, dar sa fii lipsit de vederel 
Nu vede^i ca este mai bine sa ai o oaie, dar sanatoasa, decat 
zece mii cu boala 559 ? 



Adica invatatori ai virtutii, propovaduitori ai modului evanghelic de vietuire. 
559 Boala molipsitoare, molima, epizootie, ciuma. 



236 



Ca pruncii buni, de§i pujini, sunt mai buni decat copiii 
mulji, dar bolnavi tofil Ca in Imparajie o safie pufini, dar in 
lad mulfi? Ce sa fac cu mulfimea? Ce bine se na§te de aici? 
Niciunul! Mai degraba acestia sunt o rand pentru ceilal^i. 

Ar fi 560 ca §i cum cineva, care ar putea alege zece 
oameni sanatosj in locul unei muljimi de zece mii de 
bolnavi, i-ar lua cu sine §i pe cei din urma, adaugandu-i la 
cei zece. 

Cei muh;i, care nu fac niciun bine, ne vor „folosi" 
numai spre osdndd apoi, iar acum [in veacul acesta] spre 
rusine. Caci nimeni nu ne va socoti spre folosul nostru 
faptul ca suntem mulfi, ci vom fi mustra^i pentru ca suntem 
neroditori. 

De fapt, aceasta ne zic oamenii mereu, cand noi 
spunem ca suntem mulji. Caci ei ne raspund: „da, dar raz". 

Iara§i, lua^i aminte, va spun mai inainte §i va 
propovaduiesc cu glas mare: nimeni sa nu creada ca este 
ceva de rds aici. 

// voi da afard §i nu-l voi mai tngddui pe eel 
neascultdtor . Atat cat voi sta pe scaunul acesta, nu voi lasa 
deoparte niciuna din imputernicirile sale. 

Daca cineva ma va depune din el, atunci nu voi mai fi 
raspunzator. Dar atata vreme cat sunt rdspunzdtor, nu voi fi 
nepdsdtor faja de aceste indatoriri, nu pentru insa§i 
osdndirea mea, ci tocmai pentru mdntuirea voastrd. 

Pentru ca doresc nespus de mult mantuirea voastra. 
Iar pentru a o aduce la implinire, rabd dureri §ijigniri. 

Insa daraiji-mi rodul ascultarii voastre, ca atat aici, 
cat §i in via^a viitoare, sa primiji deplin plata voastra §i 
pentru ca impreuna sa mo§tenim vesnicele binecuvantdri, 
prin harul §i mila Unuia-Nascut Fiului lui Dumnezeu, 
Caruia impreuna cu Tatal §i cu Sfantul Duh fie slava, 
puterea §i cinstea, acum §i pururea, in vecii fara de sfar§it. 
Amin! 



560 Daca ar alege mulfimea in locul celor pufini §i buni. 



237 



Omilia 9 



Iar Petru, vdzdnd aceasta, a rdspuns cdtre popor: 
Bdrbafi israelii, de ce vd mirafi de acest lucru, sau de ce 
sta\i cu ochii afintifi la noi, ca si cum cu a noastrd putere 
sau cucernicie l-am fi fdcut pe acesta sd umble? (3, 12). 



Este mai multa indrdzneald in aceasta predica, decat 
in cea dinainte. Nu ca mai inainte i-ar fi fast fried, ci 
oamenii catre care vorbea, fiind zeflemitori 561 §i 
batjocoritori, nu 1-ar fi suferit. 

A§adar, la inceputul cuvantului de mai inainte, el i-a 
facut ascultdtori prin aceasta predosloviel introducer e: 
„aceasta sa va fie cunoscuta §i lua^i in urechi cuvintele 
mele" (2, 14). 

Dar aici nu are nevoie de aceasta iscusinfd. Caci cei 
care il ascultau nu erau nepdsdtori. Minunea i-a desteptat/i- 
a trezit pe ei toji §i erau plini de teamd §i de uluire. 

De asemenea, aici nu era nevoie de a face un inceput 
cuvantarii, in aceasta imprejurare ci, mai degraba, se cerea o 
altd dibdcie 562 , prin care, cu adevarat, el i-a impacat pe ei cu 
mare putere [a cuvantului], anume, prin lepddarea slavei pe 
care urma sa o primeasca de la aceia. 

Caci nimic nu este atdt defolositor §i atdt de asteptat 
ca sa impace pe ascultatori decat a nu apune nimic bun 
despre tine insufi ci, dimpotriva a indeparta toate 
presupunerile ca ai dori sdfaci astfel. 

§i, cu adevarat, cu atat mai mult §i-au sporit ei 
[Apostolii] slava [de la Dumnezeu], prin aceea ca au 
disprejuit slava [de la oameni] §i aratand ca ceea ce tocmai 
se intamplase nu era faptd omeneascd, ci lucrare 
dumnezeiascd §i ca se cuvenea lor sa se alature celor care 
laudau, decat sa primeasca de la ace§tia lauda. 

Vedeji cat de curat era el de orice desertdciune §i cum 
respinge cinstirea care i se aduce? A§a au facut §i Parinjii 
cei din vechime. 

De pilda, Daniel a zis: „nu prin in^elepciunea care ar 
fi in mine" (Dan. 2, 30). Iar Iosif: „Oare talcuirile nu sunt 



561 Mascarici, bufoni. 

562 O alta topica (a discursului), o alta dialectica adica. 



238 



ele de la Dumnezeu?" (Fac. 40, 8). §i David: „Cand au venit 
leul §i ursul, in numele Domnului i-am ucis/sfa§iat cu 
mainile mele" (I Reg. 17, 34) 563 . 

Asemenea lor, acum §i Apostolii zic: „de ce staji cu 
ochii a^nti^i la noi, ca §i cum cu a noastra putere sau 
cucernicie 1-am fi facut pe acesta sd umblel". Nu, nici 
macar atat! Caci nu prin vrednicia noastra am facut sd se 
pogoare milostivirea dumnezeiasca. 



Dumnezeul lui Avraam si al lui Isaac si al lui Iacov, 
Dumnezeul pdrinfilor nostri (3, 13). 



Vedeji cu cata stdruinja se vara pe sine printre 
Parhnii din vechime, ca nu cumva sa para ca aduce o noud 
tnvdfdturd. 

In cuvantarea de mai inainte a pomenit de Patriarhul 
David, aici ii aminteste pe Avraam §i pe ceilal^i. 



A sldvit pe Fiul Sau Iisus (3, 13). 



Iara§i vorbe§te cu pogordmant, ca in inceputul 
cuvantului dinainte. 

Dar de acum incolo, incepe sa dea in vileag uciderea 
§i a§aza in lumina grozavia faptei, §i nu mai trage, ca mai 
inainte, vdlul peste ea. 

Aceasta o face dorind ca sd lucreze asupra lor cu mai 
multa putere. Caci cu cat ii facea pe ei sa ia in seama cele 
spuse, cu atat mai mult i§i atingea ^elul. 

A sldvit, zice el, pe Fiul Sau Iisus, pe Care voi L-afi 
predat si L-afi tdgdduit in fafa lui Pilat, care gdsise cu cale 
sd-L elibereze (3, 13). 



63 In Biblia romaneasca, in context mai larg: „David insa a zis catre Saul: "Robul 
tau a pascut oile tatalui sau si cand se intampla sa vina leul sau ursul sa ia vreo oaie 
din turma, atunci eu alergam dupa el si i-o luam din gura lui; iar daca el se arunca 
asupra mea, eu il apucam de coama si-1 loveam pana-1 ucideam. Si ursi si lei a ucis 
robul tau; (...) Domnul, Cel ce m-a scapat de la lei si ursi, ma va scapa si din mana 
acestui filistean!"" (I Reg. 17, 34-37). 

564 Rautatea cumplita, atrocitatea, ferocitatea, ticalosia, cruzimea, oroarea, caracterul 
hain, plin de rautate. 



239 



Indoita este invinuirea: Pilat era doritor sa-L 
elibereze, dar voi nu aji vrut, cand acela era hotarat [sa o 
faca] . 



Dar voi v-afi lepddat de Cel Sfdnt si Drept si afi cerut 
sd vd ddruiascd un bdrbat ucigas. Iar pe Incepdtorul Viefii 
L-afi omordt, pe Care insd Dumnezeu L-a inviat din morfi si 
ai Cdrui martori suntem noi (3, 14-15). 



Voi aji vrut un tdlhar in locul Lui. Prin aceasta arata 
impovdrarea §i mai mult a vinovajiei lor. 

Intrucat acum ii are in mana lui, [Sfantul Petru] 
loveste tare. „Incepatoral [Imparatul] Viejii", zice el. 

In aceste cuvinte stabile§te invdfdtura despre Inviere. 
„Pe Care insa Dumnezeu L-a inviat din morji". „Unde scrie 
aceasta?" 565 [Caci] acum nu mai vorbeste din Proroci, ci de 
la el insu§i, deoarece acum §i-a ca§tigat dreptul de a fi 
crezut. 

Inainte, cand a spus ca El a inviat, a adus marturia lui 
David, insa acum, zicand acela§i lucru 566 , pune inainte ca 
martor Adunarea Apostolilor. „ai Carui martori suntem 
noi", zice. 



§i prin credinfa in numele Lui, pe acesta pe care il 
vedefi si il cunoastefi, l-a intdrit numele lui Iisus si credinfa 
cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a trupului, 
inaintea voastrd, a tuturor (3, 16) 567 . 



Vrand sa arate adevdrul lucrurilor, indata pune 
inainte §i semnul [adeveritorj: „inaintea voastra", zice, „a 
tuturor". 

Dupa ce s-a purtat cu asprime faja de ei §i le-a aratat 
ca Cel pe Care ei L-au rastignit a inviat, iarasj ii lini§teste, 
daruindu-le lor puterea pocainjei. 



565 Ar fi putut intreba aceia sau oricine altcineva ulterior. 

566 Afirmand Invierea lui Hristos. 

567 In text: „Si numele Lui, prin credin^a in numele Lui, l-a facut pe acesta puternic/ 
intreg, pe care il vede^i si il cunoaste^i; da, credin^a care este prin El i-a dat lui 
aceasta desdvdrgitd insdndto^ire, in fa^a voastra, a tuturor". 



240 



§i acum, frafilor, stiu ca din nestiinfa afifacut rau ca 
si mai-marii vostri (3, 17). 



Acesta este un motiv al iertdrii. Al doilea este de alt 
fel. Dupa cum §i Iosif a zis catre frajii sai: „Dumnezeu m-a 
trimis inaintea voastra" (Fac. 45, 5); ceea ce in cuvantul de 
mai inainte a spus pe scurt, zicand: „Pe Acesta, fiind dat, 
dupa sfatul eel randuit §i dupa §tiinja cea dinainte a lui 
Dumnezeu, voi L-a^i luat" (2, 23). Acum arata in amanunt, 
ca: 

Dar Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise 
dinainte prin gura tuturor Prorocilor, ca Hristosul Sau va 
patimi (3, 18) . 



In acela§i timp aratand, ca nu era lucrarea lor, daca ei 
ar fi incercat sa spuna astfel, ci ca a fost dupa sfatul lui 
Dumnezeu. 

Avea in vedere acele cuvinte prin care ei L-au aratat 
pe El pe Cruce, anume: „sa Se coboare acum de pe cruce, §i 
vom crede in El. S-a increzut in Dumnezeu: Sa-L scape 
acum, daca-L vrea pe El! Caci a zis: Sunt Fiul lui 
Dumnezeu" (Mt. 27, 42-43) 569 . 

O, oameni nebuni, de unde aceste cuvinte desartel 

Era nevoie, prin urmare, ca acestea sa se intample, 
pentru care Prorocii mai inainte au depus marturie. 

De aceea, daca El nu S-a coborat de pe Cruce, nu 
pentru vreo slabiciune a Lui Insu§i nu S-a coborat, ci pentru 
insa§i puterea Lui. 

Iar Petru infaji§eaza aceasta prin mijlocul unei 
apologii pentru evrei, nadajduind ca §i ace§tia sa se apropie 
prin ceea ce el spune. „Dumnezeu a implinit astfel", zice el. 
Vede^i deci cum raporteaza toate la acel izvor [al 
prorociilor]? 

Deci pocaifi-va, a zis el, si va intoarcefi (3, 19). 



568 In text: „Dar ceea ce Dumnezeu a aratat mai inainte, prin gura tuturor Prorocilor 
Sai, [anume] ca Hristosul Sau va patimi, pe aceasta El a implinit-d" . 

569 In textul pe care il avea Sfantul loan este pu^in altfel: „E1 sa-1 izbaveasca pe El, 
daca El II va avea / II vrea pe El. Caci El a zis: Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Daca El 
S-a increzut in Dumnezeu, atunci, sa Se coboare acum de pe cruce". 



241 



§i nu a adaugat „de la pacatele voastre", ci ca sa se 
stearga pacatele voastre (3, 19), ceea ce inseamna acela§i 
lucru. 



Iar apoi spune §i care este ca§tigul: Ca sa vina de la 
faja Domnului vremuri de usurare (3, 20). 



Aceasta ii arata pe ei a fi intr-o stare de tristefe, fiind 
decazuji datorita multelor razboaie. Caci acest cuvant este 
potrivit pentru cineva care se afla in foe §i ravne§te, cu dor, 
mdngdierea. 

§i vedeji ce urmeaza. 

In predica dintai, nu a ^intit decat in treacat Invierea §i 
cele despre sederea lui Hristos in cer. Insa aici vorbe§te §i 
despre venirea Sa vazuta. 



§i ca sa va trimita pe Cel mai dinainte vestit voua, pe 
Iisus Hristos , pe Care trebuie sa-L primeasca Cerul pond 
la vremile stabilirii din nou a tuturor (3, 20-21). 



Pricina pentru care El nu vine acum este limpede. 

Celor despre care a vorbit Dumnezeu, zice el mai 
departe, prin gura Sfinfilor Sdi Proroci din veac . Moise a 

rno en a 

zis cdtre parinfi: "Domnul Dumnezeu va ridica voua 
dintre frafii vostri Proroc ca mine. Pe El sa-L ascultafi in 
toate cate va va spune (3, 21-22). 

Mai inainte a vorbit despre David, aici il aminte§te pe 
Moise. „A tuturor [lucrurilor]", zice, „celor despre care a 
vorbit Dumnezeu". 



' ° In text: „A§a incat vremurile de innoire/ improspatare/odihna sa vina de la 
prezen^a lui Dumnezeu". 

571 In text: „Si El II va trimite pe Iisus Hristosul uns (pentru voi)". 

572 In text: „de cand s-a facut lumea". 

573 In text: „a zis adevarul/cu adevarat". 

574 In text: „Domnul Dumnezeul vostru". 

75 In text: „in absolut toate lucrurile". Adica indiferent cum va va parea voua, in 
toate lucrurile si in orice lucru sa-L asculta^i. 



242 



Dar nu spune: „despre care a vorbit Hristos", ci: 
„despre care a vorbit Dumnezeu prin gura Sfhnilor Sai 
Proroci din veac". 

II a§aza pe acesta [Sfantul Moise] la temelia 
adevdrului cuvintelor sale, zicand: „Domnul Dumnezeu va 
ridica voua dintre frajii vo§tri Proroc ca mine. Pe El sa-L 
ascultaji in toate". 

§i veste§te apoi grozavia osandei: 

„ §i tot sufletul care nu va asculta de Prorocul Acela, 
va fi nimicit din popor". Iar tofi proorocii de la Samuel p 
cei cdfi le-au urmat au vorbit §i au vestit zilele acestea (3, 

23-24). 

A facut bine ca a deosebit lucrurile astfel. Caci 
oriunde a vorbit despre ceva marej, i-a adus inainte pe cei 
din vechime. 

§i a gasit acest cuvant, care are acest indoit adevdr, 
dupa cum §i in alta predica a zis: „Pana ce voi pune pe 
vrajmasji Tai a§ternut picioarelor Tale" (2, 35). 

Imprejurarea aceasta este deosebita, pentru ca cele 
doua lucruri sunt puse impreuna, adica: supunerea §i 
neascultarea, §i osdnda. 

„Proroc ca mine", zice el. Atunci de ce v-aji 
smintit? 576 

Voi suntefifiii Prorocilor (3, 25): astfel incat, ei voua 
va vorbesc §i spre binele vostru s-au petrecut toate aceste 
lucruri. 

Caci ei socoteau ca prin uciderea savar§ita au ajuns 
sa fie lepadaji - §i, cu adevarat, nu po^i judeca drept , ca 
Cei Care este acum rastignit, tot acum sa ii iubeasca pe ei 
ca pe unii foarte scumpi ai Sai -, de aceea el le dovedeste ca 
amandoua lucrurile se potrivesc prorociei. 



^ 76 Literal: „de ce v-a^i alarmat?' : 



^ 77 Se folose^te mereu „outrage", care poate fi tradus prin crima odioasa, nelegiuire, 
dar §i ultraj, hula impotriva lui Dumnezeu. 
578 Cu minte omeneasca. 

79 Literal: „cherish", a iubi, a pre^ui, a avea grija. E un verb folosit pentru a reda o 
mare dragoste, care presupune §i pre^uirea §i ingrijirea indeaproape de eel pe care il 
iubejti. 



243 



Voi suntefi fiii Prorocilor, zice el, si ai legdmdntului 
pe care l-a incheiat Dumnezeu cu pdrinfii nostri, grdind 
cdtre Avraam: "§i intru seminfia ta se vor binecuvdnta toate 
neamurile pdmdntului" . Dumnezeu, inviind pe Fiul Sdu, L-a 
trimis intdi la voi, spune el mai departe. §i, cu adevdrat, si 
cdtre alfii, dar mai intdi la voi, care L-afi rdstignit pe El . 
§i adauga: [pentru ca] sd vd binecuvdnteze, cafiecare sd se 
intoarcd de la rdutdfile sale (3, 25-26). 



Sa privim acum, in amanunt, pe cele care s-au citit! 
(Procitanie/Recapitulare) 

In primul rand, [Sfantul Perm] arata ca aceia credeau 
ca minunea a fost facuta de ei, zicand: „de ce va mira^i?". 

§i nu lasa ca sa nu fie crezute cuvintele sale, ci ca sa 
le dovedeasca adevdrul, mai inainte le de pe faja judecata 
lor. 

Caci zice: „de ce staji cu ochii a^inti^i la noi, ca §i cum 
[ati gandi ca] cu a noastra putere sau cucernicie 1-am fi facut 
pe acesta sd umblel". 

Daca acest lucru vd nelinisteste §i vd neldmureste, 
inva^i-va Cine a fost Fdptuitorul §i nu mai fni uimifi. 

§i lua^i aminte cum, in toate imprejurarile in care 
vorbe§te despre Dumnezeu §i spune ca toate lucrurile sunt 
de la El, atunci fara frica ii mustra, ca mai sus, cand a zis: 
„barbat adeverit intre voi de Dumnezeu" (2, 22). 

§i de fiecare data le aminte§te de crima pe care au 
savar§it-o, pentru ca adevdrul Invierii sa iasa la lumina. 

Dar aici subliniaza §i altceva. Caci nu mai zice: 
„Nazarineanul" (2, 22). Dar ce? „Dumnezeul parin^ilor 
no§tri a slavit pe Fiul Sau Iisus". 

Vede^i §i smerenia lui. Deoarece nu i-a certat, nici nu 
a zis imediat: „CredeJi deci acum, caci iata, un om care a 
fost patruzeci de ani olog, a fost sculat/vindecat in numele 
lui Iisus Hristos". 

N-a zis aceasta, fiindca ar fi stdrnit impotrivire. In 
schimb, a inceput prin a-i lauda pe ei pentru ca au slavit 
fapta, §i iara§i i-a numit pe ei dupa inaintasul lor: „BarbaJi 
israelii" . 

Mai mult, nu zice: „Iisus l-a vindecat", ci: 
„Dumnezeul parin^ilor no§tri a slavit pe Fiul Sau Iisus". 



580 Nu se afla in editia BOR 1 985 

581 In text: „Barba^i ai lui Israel". 



244 



Dar apoi, pentru ca ei sa nu zica: Cum se poate 
injelege una ca asta - ca Dumnezeu, adica, sa il slaveasca pe 
Acel „facator de rele" 582 ? 

De aceea le aminte§te de judecata inaintea lui Pilat, 
aratandu-le ca nu trebuia sa II creada „facator de rele", caci 
daca ar fi fost astfel, Pilat nu ar fi dorit sa II elibereze. §i nu 
zice: „cand Pilat era doritor", ci ca: „gasise cu cale sa-L 
elibereze". 

„Dar voi v-aji lepadat de Cel Sfant", etc. Pe eel care 
omorase oameni, a^i cerut sa fie eliberat, iar pe Cel care 
inviaza pe cei omoraji, nu L-aJi dorit sa-L ave^i! 

§i aceasta [le-a spus-o] pentru ca ei sa nu intrebe din 
nou: cum se poate ca Dumnezeu sa-L slaveasca pe El, cand 
mai inainte El [Dumnezeu] nu L-a ajutat [pe Cruce]? Ii pune 
inainte pe Proroci, aducand marturie ca a§a trebuia sa fie. 

„Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise dinainte", 
etc. Apoi, pentru ca ei sa nu creada ca pogoramantul ' lui 
Dumnezeu era spre insa§i indreptajirea lor, mai intai ii 
cearta. Mai mult, [le aminteste ca] tagaduirea Lui „in fa^a lui 
Pilat" nu era pujin lucru, vazand ca el a vrut cu dinadinsul 
sa-L elibereze. 

§i pentru ca voi sa nu va pute^i lepada de vina 
aceasta, omul acela care a fost cerut §i dorit in locul Lui, 
este martor impotriva voastra. Insa §i acest lucru face parte 
dintr-o addnca ingaduinfa [a lui Dumnezeu] . 

Aici este aratata nerusinarea §i obraznicia lor. Pentru 
ca un pagan , unul care II vedea pe El pentru prima data, 
ar fi vrut sa nu-L acuze de nimic, de§i nu auzise nimic 
uimitor, in timp ce ei, care au fost inah;aji sa vada minunile 
Sale, au facut tocmai cele dimpotriva. 

Caci, dupa cum s-a zis, Pilat „gasise cu cale sa-L 
elibereze". Si pentru ca sa nu ne inchipuim ca el a facut 
aceasta din ingdduinfd, citim ca: „el a zis: Exista obiceiul la 
voi sa fie eliberat un intemni^at; de aceea, dori^i aceasta [sa 
fie eliberat Acest Om]?" 585 . 



82 In ochii lor, Hristos era inca un „om simplu" §i inca un osandit, un „facator de 
rele", un „pacatos", Care a calcat Legea, §i dupa cum am vazut mai sus, in editia 
scripturala pe care o comenteaza Slantul loan, Sfantul Petru nu II numise inca Fiul 
lui Dumnezeu, ci Slujitorul lui Dumnezeu. 

583 Ingaduin^a. 

584 Pilat. 

85 In Biblia romaneasca se spune: „La sarbatoarea Pastilor, dregatorul avea obiceiul 
sa elibereze mul^imii un intemni^at pe care-1 voiau. (...) Deci aduna^i fiind ei, Pilat 
le-a zis: Pe cine voi^i sa vi-1 eliberez, pe Baraba sau pe Iisus, care se zice Hristos?" 
(Mt. 27, 15, 17); „Iar la sarbatoarea Pastilor, le elibera un intemni^at pe care-1 cereau 



245 



„Dar voi v-aji lepadat de Cel Sfant §i Drept". Nu zice: 
„L-a^i dat in mainile lor", ci: „v-aji lepadat". 

Caci au zis: „Nu avem imparat decat pe Cezarul" (In. 
19, 5). §i nu spune numai ca: Nu L-aJi cerut pe Cel 
nevinovat §i „v-aji lepadat", ci §i: „L-aJi omorat" (2, 23) pe 
El. 

Pe cand aceia erau ingreuna^i [la minte], s-a ferit sa 
rosteasca asemenea cuvinte. Dar cand mingle lor au fost 
mi§cate indeajuns de mult, acum i§i atinge Jinta, fiindca 
acum erau in stare sa simtd. 

Caci la fel ca atunci cand oamenii sunt be^i, iar noi nu 
le zicem nimic, insa apoi, cand se trezesc §i se intorc din 
bejia lor, atunci ii certain, a§a a facut §i Petru: cand ei au 
fost in stare sa-i infeleagd cuvintele, atunci §i el §i-a ascufit 
limba, aducand asupra lor multe invinovdfiri: ca, pe Acela 
pe Care Dumnezeu L-a slavit, ei 1-au predat; pe Cel pe Care 
Pilat L-a gasit nevinovat, ei 1-au tagaduit in faja lui; ca 1-au 
dorit pe tdlhar in locul Lui. 

Luaji aminte cum vorbe§te acoperit despre puterea lui 
Hristos, aratand ca El S-a inviatpe Sine Insusi. 

Dupa cum §i in prima cuvantare a zis: „intrucat nu era 
cu putinja ca El sa fie Jinut de ea [de moarte]" (2, 24), 
asemenea §i aici spune: „pe Incepatorul Viejii L-aJi omorat". 

Din acest cuvinte se in^elege ca Via^a Lui, El nu o 
avea de la altul. 

Incepatorul sau facatorul raului este acela care mai 
intai a facut rdu. Incepatorul sau facatorul crimei este acela 
care mai intai a sdvdrsit ucidere. A§adar, Incepatorul sau 
Facatorul Viefii trebuie sa fie Acela, Care are Viaja de la El 
Insusi. 

„Pe Care insa Dumnezeu L-a inviat", spune mai 
departe. §i acum, pentru ca a indraznit aceasta, adauga: „§i 
prin credin^a in numele Lui, pe acesta pe care il vedeji §i il 
cunoa§teJi, l-a intarit numele lui Iisus §i credinja cea intru El 
i-a dat lui intregirea aceasta a trupului...". 

„CredinJa cea intru [prin] El (y\ 51 Aikou TTicrriq)". §i 
totu§i „credinja cea intru El" (if) dq Airrov -rriaiK;) a fost cea 
care a facut toate. 



ei. (...) Si mul^imea, venind sus, a inceput sa ceara lui Pilat sa le faca precum 
obisnuia pentru ei. Iar Pilat le-a raspuns, zicand: Voi^i sa va eliberez pe regele 
iudeilor?" ( Mc. 15, 6, 8-9). Nu este exclus insa nici posibilitatea ca Sfantul loan sa 
fi citat din memorie. 



246 



Caci Apostolii nu au zis: „prin numele", ci: „In 
numele" (3,6). Si in El (dq Aikov) a crezut acel om. 

Dar ei [Apostolii] n-au indraznit inca sa zica: 
„credhn;a care este in El". Si pentru ca sa nu fie prea smerit 
cuvantul: „prin El" [„intru El"], lua^i aminte ca, dupa ce 
zice: „prin credin^a in numele Lui", adauga §i ca: „pe acesta 
(...) 1-a intarit numele lui Iisus" §i apoi este ceea ce spune: 
„credhn;a cea intru El i-a dat lui intregirea aceasta a 
trupului". 

Luaji aminte §i cum sugereaza, ca prin cuvintele de 
mai inainte §i cand a zis: „Dumnezeu L-a inviat", n-a facut 
decat sa se pogoare la in^elegerea lor foarte scazuta. 

Caci Aceasta Persoana nu a avut nevoie de ajutorul 
Altcuiva 586 pentru ca El iara§i sa Se scoale, al Carai Nume a 
sculat un olog, fiind pentru to^i ca unul mort. 

Vede^i cum in toate imprejurarile aduce propria lor 
marturie in fa^a. Astfel, mai sus, a zis: „precum §i voi §tiji" 
§i „in mijlocul vostru" (2, 22). Si acum iara§i zice: „pe care 
il vede^i §i il cunoa§teJi (...), inaintea voastra, a tuturor" (3, 
16). 

§i totu§i, ei nu §tiau ca aceasta s-a intamplat „in 
numele Lui". Insa ceea ce §tiau era ca omul acela fusese 
olog §i ca statea acum in faja lor §i era intreg. 

Iar cei care au lucrat vindecarea, ei in§i§i au 
marturisit ca nu prin puterea lor, ci prin cea a lui Hristos au 
facut aceasta. §i daca aceasta marturisire nu ar fi fost 
adevarata, ei nu ar fi fost convinsj ca Hristos a inviat §i nu 
ar fi incercat sa arate slava unui om mort in loc sa-§i 
sporeasca cinstea lor in§i§i, cu atat mai mult cu cat ochii 
muljimii erau pironifi asupra lor. 

Apoi, cand sufletele lor erau nelinistite, el i-a intarit, 
numindu-i „fra^i": „§i acum, frajilor, stiu..." 

Caci in cuvantul anterior, el nu le-a spus nimic mai 
inainte, ci numai a zis despre Hristos: „sa stie deci toata casa 
lui Israel" (2, 36). 

Insa aici adauga mustrarea. Atunci a a§teptat pana 
cand poporul a vorbit. Acum, stia cat de mult fusesera deja 
patrunsi §i ca adunarea de faja era mai binevoitoare in 
privinja lor. 

„Ca din ne§tiinja aji facut rau". De§i imprejurarile 
amintite mai devreme nu erau din randul celor care pot sa 
fie puse pe seama nestiinfei. 



,86 Fiind El Insuji Dumnezeu §i in aceeaji cinste §i putere cu Tatal §i cu Duhul Slant. 



247 



A alege un talhar, a-L lepada pe Acela Care fusese 
gasit nevinovat, a dori chiar sa-L zdrobe§ti: cum s-ar putea 
numi toate acestea nestiinfa? 

Cu toate acestea, acum el le daruieste libertatea de a- 
si renega fapta lor §i de a-si schimba parerea despre cele 
intamplate. 

[Cu alte cuvinte:] Aceasta, ca daji moitii un om 
nevinovat, cu adevarat stiafi, dar ca omoraji pe „Incepatoral 
[Domnul] Viejii", aceasta se prea poate sa nu ofi stiut. 

§i nu i-a dezvinova^it numai pe ei singuri, ci §i pe 
capeteniile indemnatoare la rau: „ca §i mai-marii vo§tri". 
Caci, fara indoiala, ca ar fi starnit impotriviri, daca s-ar fi 
pornit sa-i acuze. 

Caci facatorul de rau, cand il acuzi de vreo faradelege 
pe care a savar§it-o, in dorin^a lui de a se dezvinovaii, 
devine din ce in ce mai vehement. 

Deci el nu le mai zice: „L-aJi rastignit", „L-aJi 
omorat", ci: „aji facut rau", conducandu-i pe ei la a-si cere 
iertare. Daca acele capetenii au facut-o din nestiinfa, atunci 
cu atat mai mult cei care erau acum de fa^a. 

„Dar Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise 
dinainte". Ceea ce este minunat e ca atat in cea dintai 
cuvantare, cat §i in cea de-a doua, vorbind despre acela§i 
lucru, adica, intai, ca: „dupa sfatul eel randuit §i dupa §tiin^a 
cea dinainte a lui Dumnezeu" (2, 23), iar aici ca: „dar 
Dumnezeu a implinit astfel cele ce vestise (...) ca Hristosul 
Sau va patimi", in niciuna din aceste doua cuvantari nu 
aduce niciun alt text in sprijinul sau. 

Adevaral este ca fiecare din aceste pasaje este insojit 
de nenumarate tnvinovdfiri §i referiri la osanda pregatita 
pentru ei. 

„Eu il voi da [osandei] pe eel faradelege", zice unul 
dintre Proroci, „in schimb pentru mormantul Sau §i pe eel 
bogat ca pedeapsa pentru moartea Sa" (Is. 53, 9) . 

§i iara§i: „Dar Dumnezeu a implinit astfel", zice, 
„cele ce vestise dinainte prin gura tuturor Prorocilor, ca 
Hristosul Sau va patimi". 

Prin faptul ca top [Prorocii] au vorbit despre el, se 
arata mare^ia acelui sfat. Nu reiese de aici, din cauza 



87 Textul romanesc de la Is. 53, 9, in edi^ia BOR 1988 suna diferit: „Mormantul Lui 
a lost pus langa cei fara de lege si cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui". 
Insa in edi^ia BOR 2001 este scris: „In schimbul ingroparii Sale Eu da-voi pe cei rai 
si pe boga^i in schimbul mor^ii Sale". 



248 



nestiin^ei lor, ca lucrurile s-ar fi petrecut fara pronia lui 
Dumnezeu. 

Luaji aminte cat de mare este injelepciunea lui 
Dumnezeu, cand folosindu-se de rautatea altora, face sa se 
implineasca cele ce trebuie sa fie. 

„Dumnezeu a implinit", zice, pentru ca ei sa nu-§i 
inchipuie ca este nimic dorinja lor. Caci oricum Hristos 
trebuia sa sufere §i aceasta s-a implinit. 

Insa sa nu credeji ca, din cauza ca Prorocii au vestit 
aceasta §i din cauza ca voi a^i facut-o din ne§tiinja, inseamna 
ca este de ajuns pentru dezvinovajirea voastra! 

Dar el [Petru] nu spune aceasta, ci le vorbe§te prin 
cuvinte mai blande: „Deci pocaiji-va". 

„De ce, daca a fost fie din nestiinfa noastra sau prin 
pogoramdntul lui Dumnezeu?". „Ca sa se §tearga pacatele 
voastre". Prin acestea nu injeleg faradelegile savar§ite la 
Rastignire. Poate ca acelea au fost din nestiinfa. Ci pentru ca 
§i celelalte pacate ale voastre sa fie §terse: iata de ce. 

„Ca sa vina de la fa^a Domnului vremuri de u§urare": 
aici vorbe§te in mod tainic despre Inviere. Caci acelea sunt, 
intr-adevar, vremuri de usurare , pe care §i Pavel le 
a§tepta, cand spunea: „Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, 
suspinam ingreuiaji, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem 
haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca 
ceea ce este muritor sa fie inghifit de viafa" (II Cor. 5, 4). 

Apoi, ca sa dovedeasca ca Hristos este Pricinuitorul 
zilelor de u§urare, zice: „ca sa va trimita pe Cel mai dinainte 
vestit voua, pe Iisus Hristos" 589 . 

N-a spus: „ca sa se §tearga pacatul vostru", ci: 
„pacatele voastre", prin care a Jintit §i catre acel pacat. 

„Ca sa va trimita": de unde, adica? „Pe Care trebuie 
sa-L primeasca Cerul". 

De ce: „trebuie sa-L primeasca", §i nu a zis, mai 
simplu, „pe Care L-a primit Cerul"? 

Aceasta, ca §i cum ar vorbi despre vremuri de demult: 
a§a este pronia dumnezeiasca, zice el, a§a este hotarat. Si nu 
spune niciun cuvant despre fiinfa Sa vesnicd. 

„Moise a zis catre paring: "Domnul Dumnezeu va 
ridica voua dintre frajii vo§tri Proroc ca mine. Pe El sa-L 
ascultaji in toate cate va va spune"". 



Innoire, improspatare. 
89 In text: „Si El II va trimite pe Iisus Hristos, Care mai inainte pentru voi a fost 
uns". 



249 



Mai inainte a zis „Dumnezeu a implinit astfel cele ce 
vestise dinainte prin gura tuturor Prorocilor", iar acum, cu 
adevarat, vorbeste despre Hristos Insu§i. 

Caci daca El, mai inainte, a vestit multe lucruri §i 
daca este nevoie sa fie ascultat El in toate, atunci nu poate 
gre§i cineva, daca zice ca Prorocii au vorbit despre aceste 
lucruri. 

Dar, in afara de aceasta, el doreste sa arate ca Prorocii 
cu vestit mai inainte aceleasi lucruri. §i daca cineva 
prive§te mai indeaproape, va gasi aceste lucruri graite in 
Vechiul Testament, e adevarat, in mod tainic, dar spuse. 

„Cel mai dinainte vestit voua", zice el: in Care nu este 
nimic nou [care sa nu fi fost vestit]. 

Aici, din nou, ii nelinisteste, prin gandul ca multe au 
ramas safie implinite. Dar daca este a§a, atunci de ce a zis: 
, JJumnezeu a implinit"? 

Cele care au avut nevoie de implinire, ca Hristos sa 
patimeasca, acelea s-au implinit. Iar cele care urmeaza sa se 
implineasca, inca nu. 

„"Domnul Dumnezeu va va ridica voua dintre frajii 
vo§tri Proroc ca mine"". Aceasta ar fi trebuit sa-i linisteasca 
mai mult. 

Vedeji oare cum implete§te in^elegeri joase §i inalte, 
unele langa altele? Cum El, Care trebuia sa Se inalfe la 
ceruri, sa fie ca Moisel §i totu§i §i acesta era un lucru 
maref. 

Caci, de fapt, El nu era doar ca Moise, daca acela zice 
ca: „"§i tot sufletul care nu va asculta de Prorocul Acela, va 
fi nimicit din popor"". 

§i se pot arata de catre cineva nenumarate alte lucruri 
care arata ca El nu era ca Moise. Astfel incat se vede ca el 
[Petru] a ales un text cu putere. 

„"Domnul Dumnezeu va ridica voua dintre fra^ii 
vo§tri Proroc ca mine"" §i celelalte, zice Moise. Prin urmare 
insu§i Moise ii ameninja pe cei care nu II asculta. 

„Iar to^i Prorocii" §i celelalte: toate aceste sunt spuse 
ca sa ii atraga pe ei. „Iar to^i Prorocii", zice Apostolul, „de 
la Samuel". Se refine de la a-i enumera unul cate unul, 
pentru a nu lungi cuvantul peste masura. 

Insa alegand acea marturie hotardtoare a lui Moise, 
trece peste celelalte. 



250 



„Voi sunteji fiii Prorocilor §i ai legamantului pe care 
1-a incheiat Dumnezeu cu parinjii no§tri", zice el. „Fiii 
[copiii] legamantului", adica mostenitori. 

Pentru ca ei sa nu creada ca au primit acest dar ca din 
partea lui Petru, el arata ca din vechime era fagaduit lor, ca 
ei sa creada ca aceasta este voia lui Dumnezeu. 

„Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau, L-a trimis intai la 
voi", urmeaza el. Nu spune simplu: „E1 L-a trimis pe Fiul 
Sau la voi", ci §i dupa Inviere §i cand El era rastignit. §i ca 
ei sa nu creada ca el insu§i le-a daruit lor acest dar, iar nu 
Tatal, zice „[ca] sa va binecuvanteze". 

Caci daca El este Fratele vostru §i va binecuvinteaza, 
atunci este vorba defagaduinfa. 

„L-a trimis intai la voi". Adica: voi sunteji atat de 
indreptafifi de a fi parta§i ai acestor binecuvantari, meat El 
dore§te, mai degraba, ca voi sa deveni^i unii care sa vi le 
insu§iji ca ale voastre §i sa le darui^i §i altora. Caci nu 
trebuie sa va simfifi izgonifi. 

„Dumnezeu, inviind pe Fiul Sau": din nou Invierea. 
„Ca fiecare", zice, „sa se intoarca de la rautajile sale". 

In acest fel El va binecuvinteaza: nu oricum. §i ce fel 
de binecuvdntare este aceasta? Una mdreafd. 

Caci, binein^eles, ca intoarcerea unui om de la 
mutable sale, in sine, nu este de ajuns pentru ispa§irea lor. 
§i daca nu este de ajuns pentru ispasire, cum ar fi de ajuns 
pentru a a-i fi ddruitd binecuvdntareal 

Fiindca nu trebuie sa-§i inchipuie cineva ca 
pacatosul 590 devine neaparat §i binecuvdntat, ci este numai 
eliberat de pacatele sale. 

Dar aceasta, „Proroc ca mine", nu o va intrebuinja 
niciun nn;elept. „Pe El sa-L asculta^i", zice, §i nu numai 
aceasta, ci §i adauga: „"§i tot sufletul care nu va asculta de 
Prorocul Acela, va fi nimicit din popor"". 

Dupa ce le-a aratat ca au pacatuit §i dupa ce le-a 
imparta§it iertarea §i le-a fagaduit lucruri bune, atunci, intr- 
adevar, atunci le-a spus: „§i Moise a zis acela§i lucru". 

Ce fel de legatura este intre acestea: [mai intai spune] 
„pana la vremile stabilirii din nou a tuturor", iar apoi il 
aduce inainte pe Moise, zicand ca toate cele pe care Hristos 
le-a spus se vor implinil 

Dar, pe de alta parte, zice apoi, ca o lauda (caci §i 
pentru aceasta pricina sunteji datori sa ascultaji): „Voi 



590 Care renun^a la obiceiurile sale cele rele. 



251 



sunteji fiii Prorocilor §i ai legamantului pe care 1-a incheiat 
Dumnezeu cu parin^ii no§tri", adica mostenitori. 

Deci de ce staji tematori inaintea a ceea ce este al 
vostru, ca §i cum ar fi al altoral 

Adevarat, aji facut fapte vrednice de osdndire, dar 
inca mai puteji sa primi^i iertarea. Deci dupa ce a spus 
acestea, este indrepta^it acum sa zica: „Dumnezeu, inviind 
pe Fiul Sau, L-a trimis intai la voi, sa va binecuvanteze". N- 
a zis: „ca sa va izbaveasca", ci ceea ce este mai marej: ca 
Rdstignitul Iisus ii binecuvinteaza pe rdstignitorii Sdi. 

Deci §i noi sa Ii urmam Lui! Sa alungam de la noi 
acel duh de ucidere §i de dusmanie. Nu este de ajuns numai 
sa nu ne razbunam (chiar §i in Legea Veche aceasta era 
ingaduita/aratata), ci sa facem toate a§a cum am proceda 
daca ar fi vorba de cei mai scumpi prieteni sau ca §i cum am 
face pentru noi insine, la fel §i pentru cei care ne vatdmd. 

Noi suntem urmatorii Lui, suntem ucenicii Lui, Care 
dupa ce a fost rastignit, a pus toate in mi§care spre binele 
ucigasilor Sai §i in acest scop i-a trimis pe Apostolii Sai. 

Dar noi am suferit adesea dureri cu dreptate, insa 
aceia au fost nu numai nedrepp, ci §i hulitori. Caci El era 
Binefacatorul lor. El nu facuse niciun rau §i totu§i ei L-au 
rastignit. §i pentru ce motiv? Numai de dragul de a fi ei 
cinstifi. 

Dar El Insu§i i-a facut pe ei/e/e cinstite: „Carturarii §i 
fariseii au §ezut in scaunul lui Moise; deci toate cate va vor 
zice voua, face^i-le §i paziji-le; dar dupa faptele lor nu 
face^i, ca ei zic, dar nu fac" (Mt. 23, 2-3). §i iara§i, in alt 
loc: „mergi, arata-te preotului" (Mt. 8, 4). 

§i in afara de aceasta, atunci cand ar fi putut sd-i 
nimiceasca, El i-a mdntuit. Deci sa-L urmam pe El §i 
nimeni sa nu mai fie vrajmas, nimeni urdtor, ci doarfafa de 
diavol. 

Nu cu pu^in contribuie la aceasta §i obiceiul de a nu 
mai jura: vreau sa spun la a nu mai dafrdu liber la mdnie. 
§i prin a nu mai face loc mdniei, ne izbavim de a mai avea 
dusmani. 

Cura^e§te un om de juraminte §i ai taiat aripile maniei 
lui, ai imblanzit toata patima lui. A te jura, s-a zis, este ca 
vantul pentru aripile maniei. Coboara velele: nu e nevoie de 
vele cand nu e vant! Daca apoi nu facem zgomot §i nu 
juram, atunci taiem radacinile patimilor . 



252 



Iar daca va indoh;i, de aceasta, face^i o incercare. 
Pune^i aceasta lege asupra unui om patima§, ca niciodata sa 
nu mai jure §i nu veji mai avea nicio pricina de a-i mai 
predica sa fie cumpdnit. Incat toata osteneala se incheie 
aici 591 . 

Caci chiar daca inca nu aji ajuns sa juraji stramb, prin 
insu§i faptul ca jurafi, nu §ti^i la ce urmari grele va supune^i, 
fiindca va legaji pe voi in§iva ca §i cu o funie, unei nevoi 
[pe care o sim^i ca] neapdrate, §i incerca^i zadarnic sa va 
schimbaji, ca ni§te oameni care cauta sa-§i mantuiasca 
sufletul lor dintr-un rau din care nu este scapare sau, dand 
gre§, va sim^i siliji [prin acea nevoie inchipuitd] sa va 
petreceji viaja de aici inainte in suparare, in certuri, 
blestemandu-va mania? 

Dar toate sunt zadarnice §i fara Jinta sigura . 
Ameninja, fii hotarat, fa de toate, orice ar fi, dar nu jura: 
deci este in puterea ta sa intorci atat ceea ce ai spus, cat §i ce 
aifacut, daca ai minte. 

Despre aceasta, astazi, trebuie sa va vorbesc mai cu 
blande^e. Caci intrucat m-a^i ascultat §i cea mai mare parte 
din schimbarea produsa in voi este meritul vostru, sa vedem 
acum pentru care scop am inceput sa vorbesc despre 
juraminte §i de ce am adus cuvantul despre acestea. 

Spunandu-va voua despre inceputul lor §i cand au fost 
izvodite §i cum §i de catre cine, va vom da aceasta povestire 
ca rasplata pentru ascultarea voastra. 

Caci se cuvine ca eel care a lucrat drept, sa fie invajat 
injelepciunea lucrului. Dar eel care inca nu face ce este 
drept, nu este vrednic sa asculte cuvantarea aceasta " . 



591 Patimile mici, carora nu le dam adeseori aten^ie, fac patimile mari §i daca ne 
concentram asupra acestor patimi sau ganduri mici, care ne fura linistea sufletului, 
putem sa dezechilibram colosul cu picioare de lut care este pacatul si sa oprim 
cresterea si inmul^irea patimilor pana acolo unde ne sufoca si nu mai putem sa ne 
impotrivim lor, pentru ca s-au facut prea mari. 

592 Daca ne zbatem si ne chinuim, blestemand soarta sau patimile noastre, dar nu ne 
silim sa ne lepadam de ele, atunci ne chinuim jalnic si degeaba, fara judecata si fara 
a ne fi sabilit ^inta, aceea de a ne izbavi, ca un om care se zbate in valuri dar nu 
inoata spre mai, desi il vede. 

De aceea spune si Sfantul Pavel: „Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si 
tinzand catre cele dinainte, alerg la [inta, la rasplata chemarii de sus, a lui 
Dumnezeu, intra Hristos Iisus" (Filip. 3, 14). 

93 Omul evlavios si cu inima buna face ceea ce este bine si drept, inainte de a 
cunoaste rasplatirea si care este addncul, in^elepciunea faptei bune, faptul ca esenfa 
virtufii este puterea si harul lui Dumnezeu. 

Iar facand fapta buna, Dumnezeu ii daruieste ca rasplata sa in(eleagd taina, adancul 
virtu^ii, de unde reiese ca infelepciunea este rasplata celor ce fac binele. Iar osanda 
a celor ce nu fac binele este insusi faptul ca raman intunecafi la minte, ca nu se 



253 



S-au incheiat multe legaminte in vremea lui Avraam 
§i au fost omoraji mulji §i s-au adus jertfe, dar juramintele 
nu existau inca. Deci cand au inceput ele sa apara? 594 

Cand rdul a inceput sa creased, cand totul a devenit 
tulbure 595 , intors cu susul in jos, cand oamenii s-au intors 
catre idolatrie: atunci s-a intamplat, atunci, cand oamenii nu 
au mai aparut vrednici de a fi crezuji, incat L-au chemat pe 
Dumnezeu ca martor, ca prin aceasta sa adauge o intarire pe 
masura celor fagaduite de ei. 

A§a incat in osandirea celui care se jura, prima vina 
adusa asupra lui este aceasta, ca nu este vrednic de crezare 
fara o intarire §i inca o mare intarire: caci astfel este marea 
necredinciosie, incat ei cer nu un om drept asigurare, ci au 
nevoie de Dumnezeu\ 

In al doilea rand, aceea§i vina cade §i peste eel care 
prime§te juramantul, cand e vorba de o invoiala intre ei. 



in(elep(esc. Lor nu le mai trebuie alta pedeapsa si alt rau mai mare decat acela ca 
rdmdn in rau. 

Faptul de a nu descoperi binele si virtutea este deja o pedeapsa foarte mare, pe care 
unii ca acestia nu isi dau seama ca o sufera. Si noi adesea nu ne dam seama ca 
orbirea noastra ne este cea mai grozava osanda, cand credem ca suntem multumi^i de 
noi insine si satisfacu^i de starea in care ne aflam, dar nu ne cercetam constiin^a si nu 
ne intrebam cu adevarat asupra noastra. 

Iar daca Dumnezeu ne lumineaza intrucatva si noi ne indaratnicim, atunci de mare 
osanda suntem pasibili. 

Stiu ca de multe ori m-a chemat Dumnezeu sa ma ridic din lenevire si pururea sunt 
indaratnica si nu vreau sa arunc aceasta haina grea a nein(elep(irii si a bdjbdirii in 
intuneric. 

De aceea spune Dumnezeiescul loan ca nu este vrednic de infelepfire eel ce nu face 
binele, pentru ca infelepciunea este o rasplata mare de la Dumnezeu pentru virtute, 
iar nu un dat gratuit, desi mul^i ne credem in(elep(i din nastere sau pentru ca am 
invafat cdte ceva la scoala. 

594 Exista, in istoria omenirii, ca si in biografia fiecarui om in parte, un inceput al 
inventarii pacatului si al savarsirii lui. Faptul ca noi nu cunoastem, pentru fiecare 
pacat sau pentru fiecare viclenie nou inventata sau subtilitate a pacatului, momentul 
istoric exact al apari^iei sale, asta nu inseamna ca acesta nu exista. 
Insa o mare inselaciune a demonilor, mai ales in vremurile noastre de ateism, in care 
istoria a fost elasticizata pana la a te face sa crezi ca e penibil sa caufi un inceput si 
o logica fiecarui detaliu comportamental, cand omul este zdrobit sub povara 
ideologiei ca el este un nimic in fa^a unui univers „infinit", o mare inselaciune este 
deci sa fim lasa^i sa credem ca raul este un instinct natural neexpulzabil din fiin^a 
noastra, care a existat „din totdeauna", e „etern" in noi, e o components a noastra, 
care se manifesta fara a o putea cenzura, de cand ne nastem sau de cand e lumea. 
Insa faptul ca putem distinge o „biografie" cat se poate de exacta a fiecarui pacat in 
parte si a fiecarei caderi a umanita^ii (macar ca noi nu putem sa cunoastem toate 
aceste „biografii", nici ale pacatelor, nici ale virtu^ilor) ne arata limpede ca nimic nu 
se pierde in „negura istoriei" - nici nu exista, de fapt, o „negura" a istoriei - si ca 
totul este delimitabil, ca orice rau are un inceput si poate avea si un sfdrsit, prin 
pocain^a. 

95 Cand oamenii au inceput sa amestece tot mai mult binele cu rdul. Se vede de aici 
o marire a subtilitafii raului. 



254 



Pentru ca el trebuie sa II amestece pe Dumnezeu ca 
garanpe §i nu este muljumit decat daca II primeste pe El in 
acest fel. 

O, multa prostie §i nera§inarea unei astfel de purtari! 
Tu, un vierme, pamant §i pulbere §i cenu§a §i abur, Tu II 
tragi pe Stapanul tau ca asigurare §i ca sa il silesti pe 
celalalt, II tara§ti pe El in asemenea fel [in treburile tale 
de§arte] ! 

Spune-mi deci, daca slujitorii tai s-ar certa intre ei §i 
ar schimba intre ei asigurari, §i daca unul dintre cei 
impreima-slujitori ar cere ca, pentru a fi muljumit, pentru 
partea lui, sa i se dea ca asigurare pe stapanul lor insu§i, nu 
ar primi lovituri de bici fara de numar §i nu i s-ar spune ca 
stapanul are alte indatoriri §i nu poate fi folosit intr-un fel 
josnic ca acesta? Dar ce vorbesc eu despre un slujitor la 
acela§i stapan? 

Caci daca ar alege nu pe stapanul sau, ci oricare alt 
om cinstit, nu ar considera acel om ca a fast jignitl 

Dar eu nu doresc sa fac aceasta, zici tu. Ei bine: 
atunci nu il sili pe celalalt sa procedeze astfel, din moment 
ce, daca ar fi vorba numai de oameni la mijloc, §i daca eel 
cu care vrei sa te invoie§ti ar zice: „I^i dau pe acest om ca 
asigurare pentru mine", nu ai ingadui aceasta. 

„Atunci ce", zici tu, „sa pierd ceea ce mi s-a dat"? Eu 
nu vorbesc despre aceasta, ci despre faptul ca tu ingadui ca 
celalalt sa II huleasca pe Dumnezeu. 

Pentru acest motiv, mai mare va fi osanda cea de 
neocolit, pentru eel care il sile§te pe altul sa jure, decat 
pentru eel care ia asupra sa juramantul §i acela§i lucru [este 
de injeles] §i pentru eel care jura fara sa i-o ceara nimeni. 

§i ceea ce face ca situajia sa fie si mai rea, este ca 
toata lumea e gata sa jure, pentru orice fleac, pentru orice 
lucru marant sau pentru a-§i apara propria nedreptate. 

Toate acestea se pot spune acolo unde nu este vorba 
de marturie mincinoasa. Dar daca aceasta are loc pe 
parcursul invoielii, atat eel care sileste cat §i eel care se 
supune juramantului, au intors totul cu susul injos. 

„Dar sunt unele lucruri", imi vei zice, „care nu sunt 
cunoscute". Atunci ia seama la acest fapt §i nu fa nimic cu 
negrija. Daca insa faci lucrurile fara grija, atunci trage §i 
ponoasele ca pedeapsa. 



255 



E mai bine sa ai paguba in aceasta 596 , decat in alt 
fel . Caci spune-mi: ce a§tepji daca sile§ti un om sa jure? 

rqo 

Sa jure stramb? 

Dar aceasta este mai degraba nebunie §i judecata va 
cadea asupra capului tau. Mai bine sa-Ji pierzi banii, decat 
sa ingadui sa se piarda acela. Deci de ce sa faci aceasta, spre 
paguba ta §i aducand hula lui Dumnezeu? Aceasta este 
purtarea unei fiare salbatice §i a unui om necredincios. 

Sau faci aceasta a§teptand ca acela sa nu jure stramb? 
Atunci ai incredere in el fara sa-1 mai pui sa jure. „Nu", zici 
tu, „caci sunt mul^i care, fara juramant vor incerca sa te 
in§ele, dar daca jura, se vor refine de la in§elaciune". 

Tu te ine§eli pe tine insu^i, omule. Daca cineva s-a 
inva^at sa fure §i sa-§i in§ele aproapele, este prostie sa crezi 
ca-1 poji strange cu u§a prin juramantul sau. 

Daca dimpotriva, se fereste de a se jura, cu atat mai 
mult acesta este un om care se fere§te §i de nedreptate. „Dar 
este indrumat de al^ii impotriva vointei sale". Atunci merita 
iertarea. 

Dar de ce vorbesc despre acest fel de juraminte §i le 
tree cu vederea pe cele care se fac in piaffi Caci in ceea ce 
le prive§te pe cele din urma, nu poji sa aduci niciuna din 
aceste dezvinovatiri 600 . Acolo, pentru zece bamui ai tot jurat 
§i te-ai jurat stramb. 

De fapt, pentru ca n-ai vazut cazand traznete din cer §i 
n-ai vazut lumea prabu§indu-se, de aceea crezi ca stai bine 
§i // fii pe Dumnezeu legat: §i asta ca sa cumperi ni§te 
legume, vreo pereche de pantofi, pentru pujini bani [pentru 
care te tocme§ti], pentru aceasta II chemi pe El ca martor. 

Ce sens are? Sa nu ne inchipuim ca, pentru ca nu 
suntem pedepsifi pe loc, inseamna ca nu paedtuim, ci 
aceasta este milostivirea lui Dumnezeu, nu vrednicia 
noastrd. 

Pune juramantul tau sa fie un blestem asupra copiilor 
tai §i asupra ta insuji; zi: „daca nu, sa ma biciuiasca pe mine 
calaul peste coaste". 



596 In afacere. 
97 Sa suferi paguba in cele duhovnicejti. 



598 Un om cerea de la altul sa se jure, pentru ca nu credea in sinceritatea lui si se 
astepta sa fie inselat. Dar daca credea ca acela e necinstit si ca vrea sa il insele, ce 
rost mai avea sa il puna sajurel Pentru ca e de la sine in^eles ca acela jura stramb. 
Deci, pe deasupra, se incarca si cu pacatul aceluia, pentru ca ilforfa sa si jure. 

599 Aii- ■ 

A zdrobi, a stoarce, a presa, a tescui. 

600 Argumente, pretexte. 



256 



Insa tu nu indrazne§ti sa zici a§a. E Dumnezeu mai 
pufin vrednic decat coastele tale? Este El mai pu^in prefios 
decat capa^ana/tigva ta? Zi: „daca nu, sa ma loveasca 
orbirea". 

Dar nu. Hristos ne cruja pe noi atat de mult, incat nu 
ne ingaduie sajuram nici macar pe capul nostra (Mt. 5, 36). 
Dar noi nu crujam nici cu pujin slava lui Dumnezeu incat, in 
orice imprejurare, trebuie sa II taram §i pe El in treaba 
noastra. 

[Aceasta se intampla pentru ca] nu §ti^i cine este 
Dumnezeu §i cu cefel de buze a§teapta El sdfie rugat. 

De ce, atunci cand e vorba de un om de o mare 
vrednicie, zicem: „Mai intai curaje§te-ji gura §i apoi spune-i 
numele"? 

Dar cu toate acestea, acel preascump Nume, care este 
mai presus de orice nume (Filip. 2, 9), Numele care este 
minunat in tot pamantul (Ps. 8, 1), Numele de care divolii 
tremura la auzul lui, noi il taram dupa noi dupa placul 
nostra! 

Oh, puterea obi§nuhn;ei! Prin aceasta acel Nume a 
devenit ceva ieftin. Fara indoiala, daca ai sili pe cinva sa 
intre intr-un loc sfant §i sa faca juramantl sau acolo, atunci 
sim^i ca ai facut din juramant un lucra groaznic. 

§i cu toate acestea, cum se intampla ca pare groaznic 
numai in acest fel §i nu pare groaznic faptul ca il folosim ca 
o obisnuinfa, la intamplare? 

N-ar trebui oare sa te cutremure frica, atunci cand este 
chemat numele lui Dumnezeu? De§i printre evrei numele 
Sau era atat de cinstit, incat, fiind scris pe table, nimanui nu 
i se ingaduia sa poarte aceste litere, decat arhiereului insu§i, 
noi facem acum schimb pe seama numelui Sau, ca §i cum ar 
fi un cuvdnt oarecare. 

Daca pur §i simplu numele Dumnezeu nu ar fi 
ingaduit tuturor! Sa-1 chemi pe El ca martor, ce indrazneala! 
Nu, ci, ce nebuniel Caci daca ar fi nevoie (mai degraba 
decat sa juri) sa aranci tot ceea ce ai, nu ai vrea mai bucuros 
sa te desparfi de toate? 

Lua^i aminte! Caci va spun §i marturisesc cu toata 
puterea: starpi^i aceste juraminte dintre voi, aceste juraminte 
de§arte §i aduce^i-i la mine pe to^i aceia care doresc sa se 
jure. 



257 



Lua^i aminte, in faja acestei adunari, ii insarcinez pe 
cei care sunt osebn;i 601 spre a avea grija de Biserici, ii 
indemn §i le dau lor aceasta porunca, ca nimanui sa nu i se 
mai ingaduie sa jure dupa voia sa; sau, mai degraba, ca 
nimanui sa nu i se mai ingaduie sa mai jure in niciun fel, ci 
acela care vrea aceasta sa fie adus la mine, oricine ar fi el, 
caci chiar §i pentru acestea, a lua alte masuri mai mici nu 
este de folos, ci ei trebuie sa vina in faja noastra, [caci 
trebuie sa ma port cu ei] a§a dupa cum cineva se poarta cu 
ni§te copiii mici. 

Sa nu mai fie nicio imprejurare in care cineva sa se 
jure! E o rusjne ca sa mai aveji nevoie de invdfdturd §i in 
aceste lucruri. Oare indrazniji sa va apropiaji de Sfanta 
Masa, daca sunteji nebotezaji? 

Nu, insa faceji ceva §i mai rau, cand voi, cei botezaji, 
indrazni^i sa va atingeji de Sfanta Masa, pe care nici toji cei 
ce sunt sfin^i nu au voie sa o atinga §i astfel sa jura^i 602 . 

Nu v-a^i intinde mainile asupra capului copilului 
vostru, insa indrazni^i sa va atinge^i de Altar §i nu va 
cutremuraji, nu va e frica? 

Aduceji-i deci pe ace§ti oameni la mine. Eu voi 
judeca [pricina lor] §i-i voi lasa apoi bucuro§i, atat pe unul, 
cat §i pe celalalt. Fa ceea ce alegi. Dau o lege prin care sa nu 
mai existe juraminte. 

Ce nddejde de mdntuire avem noi, cand facem toate 
astfel incat sa fie facute in zadar? In acesta sta sfar§itul 
banilor §i al invoielilor voastre, ca sa va jertfi^i insu§i 
sufletul? Ce ca§tig poate sa fie atdt de mare incat sd merite 
pierderea [sufletului]? 

Ti s-a jurat cineva stramb? Atunci 1-ai pierdut §i pe el 
§i pe tine insuji. Nu s-a jurat stramb? Chiar §i a§a ai facut sa 
pieri^i amandoi, pentru ca l-ai silit sa calce porunca. Sa 
alungam aceasta boala din suflet: cu orice pre{ sa o izgonim 
din adunarile noastre, din pieje, din orice loc in care 
muncim. §i astfel ca§tigul nostru va fi cu mult mai mare. 

Caci sa nu va inchipuiti ca izbanda planurilor voastre 
lume§ti este asigurata prin incalcarea legilor dumnezeie§ti. 

„Dar acela nu vrea sa aiba incredere in mine", zici tu, 
§i de fapt chiar am auzit pe cineva spunandu-mi: „Daca nu 
fac juraminte fdrd numdr, celalalt nu ma crede". 



601 Sunt pusi de-o parte. 

602 Probabil ca jurau pe Sfanta Masa. 



258 



Da, §i pentru aceasta trebuie sa-Ji muljume§ti \iq, 
pentru ca e§ti atat de nepriceput cu juramintele tale. Caci 
daca nu ar fi fost a§a, ci ar fi fost limpede pentru toji 
oameni, ca tu nujuri, crede-ma pe cuvant, ai fi fost cu mult 
mai multa bucurie crezut doar §i pentru o intampinare, mai 
mult decat aceia care „ inghit" juraminte cu miile. 

Caci iata: in cine te increzi cu mai multa bucurie? In 
mine, care nujur sau in cei car& jura? „Da", zici tu, „dar tu 
e§ti conducdtor §i episcop". 

Insa, daca iji dovedesc ca nu numai pentru aceasta 
pricinal Raspunde-mi drept, te rog, daca as. fi avut obiceiul 
sa jur tot timpul, cei care slujesc impreuna cu mine, m-ar fi 
rabdat in acest loc? Nici cat se-nvarte roata! 

Deci vezi ca nu aceasta este pricinal §i ce ca§tigi? 
Raspunde-mi! Pavel a rabdat foamea, alege §i tu sa fii 
infometat mai degraba decat sa calci una dintre poruncile lui 
Dmnezeu. 

De ce esti atat de necredincios? Aici e§ti, gata sa faci 
toate §i sa rabzi toate lucrurile de dragul de a nu jura: §i nu 
crezi ca El te va rasplati? Oare, Cei care ii Jine in fiecare zi 
[in viaja] pe cei care jura §i mealed juraminte, te va da pe 
tine foametei, acum cand L-ai ascultat pe El? 

Sa vada deci toji oamenii ca dintre cei care se aduna 
la aceasta Biserica, nici unul nu face juraminte. Dar aceasta 
sa devina cunoscuta tuturor, §i nu numai prin marturisrea 
noastra, ci acest semn sa ne deosebeasca atat depagdni, cat 
§i de tofi oamenii. 

Sa primim aceasta ca pe o pecete din cer, ca sa putem 
fi vazuji pretutindeni ca fiind turma Imparatului Insusi. Prin 
gura §i limba noastra sa fim cunoscuji, in primul rand, a§a 
dupa cum barbarii sunt cunoscu^i prin a lor. A§a cum cei 
care vorbesc greceste se deosebesc de barbari, a§a sa fim §i 

,•603 

noi cunoscu^i 

Raspunde^i-mi: pasarile care se numesc papagali, 
dupa ce sunt cunoscute? Nu prin aceea ca pot sa vorbeascd 
precum oamenii? 

Deci sa fim §i noi cunoscu^i prin aceea ca vorbim ca 
Apostolii; ca vorbim ca Ingerii. Daca cineva te obliga sa 
juri, spune-i: „Hristos ne-a vorbit, iar eu nujur". 



03 Nu e ceva nationalist, ci Sfantul loan face apel la o separate clara §i da o pilda, 
un exemplu ujor de in^eles: a§a cum lumea §tie sa recunoasca imediat pe greci intre 
alte popoare mai pu^in educate, a§a sa fie si cu crestinii, ca ei sa aiba semn de 
distinc^ie clara si inconfundabila, sa arate neralierea lor la aceasta lume si la 
pacatele ei. 



259 



Aceasta este de ajuns pentru a-i face loc intregii 
virtu^i sa intre [in sufletul tau] . Este poarta credinjei, o cale 
catre inaltime, care duce la injelepciunea evlaviei, un fel de 
§coald de ucenici. 

§i sa luam aminte ca putem sa primim §i 
binecuvantarile viitoare, prin hand §i mila Domnului nostru 
Iisus Hristos, Caraia impreuna cu Tatal §i cu Sfantul Duh fie 
slava, puterea §i cinstea, acum §i pururea §i in veacul eel 
fara de sfar§it. Amin! 



260 




261 



III 

Sfantul Simeon Noul Teolog 



Despre schimbarile inimii §i ale 
trupuluf 



;604 



Traducere si comentarii de 

9 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



604 Traducerea s-a facut conform: Symeonis Junioris Theologi, Abbatis Monasterii 
S. Mamantis in Xerocerco, De alterationibus animae et corporis, quae ex varietate 
coeli aut aeris, quaeque ex elementis, ex cibis, interdum etiam ex daemonibus, 
exsistere in nobis solent in Patrologiae Cursus Completus, Series Graeca Posterior, 
accurante J. -P. Migne, tomus CXX (120), Pans, 1880, col. 687-694. 



262 



Sfantul Simeon Noul Teolog 



Despre schimbarile inimii §i ale trupului 



Expunere despre schimbarea atmosferei sau a aerului 
si despre elementele sale componente, despre schimbarile 
produse de mdncaruri si, uneori, de catre demoni, care se 
produc in noi insine 



Frajilor §i parinjilor e de datoria monahului sa 
injeleaga schimbarile §i prefacerile care se petrec in inima 
sa, dar nu numai sa le ia l-a cunostinfd §i sa le distingd pe 
acestea, ci sa §i cunoasca insa§i cauzele lor, care sunt 
urmarile acestora §i de unde au reiesit ca atare. 

Caci, cateodata, se iveste 605 , pe neasteptate, bucuria 
(laetitia) 606 inimii, altadata, in acela§i fel, nefericirea insa§i 
se napusteste asupra lui §i durerea puternica de cap. 

§i este evident uneori, ca aceasta schimbare este 
simjita, cu u§urinja, drept o mi§care care aduce cainfa 
(compunctionis), pe cand alteori acela devine nesimfitor §i 
infepeneste asemenea asprimii pietrei . 

Uneori, mai intai e bland (mansueta) §i umilit, pe 
cand, la pu^in timp dupa aceea, e o minte rdtdcitoare, care 
gande§te impra§tiat, atunci cand este mdnioasa §i furioasd 
pe to^i fra^ii. 

§i, fara indoiala, ca acum blandejea devine lancezeald 
§i lancezeala i se opune cu totul [blande^ii]. Alteori este 
atent §ijudeca 601 drept §i e gata spre toata ascultarea, dupa 
cum o cere fiecare imprejurare, §i previne provocarea §i se 
lupta cu tot ce-1 scoate din dreapta lui petrecere . 

Caci, uneori, adunarea in sine a acestuia §i jertfirea 
de sine se varsa imediat in toate parole 608 , atunci cand e 
mdndru %\fara de rusine. 

Iar, alteori, intreaga bunavoinja, impreuna cu Jinerea 
de minte pe care o naste iubirea, §i acestea il indeamna, dar 



,05 Avem de-a face cu verbul exoritur, care se poate traduce si prin „a se ridica". 
1,06 Laetitia exprima atat bucuria, cat ^ijrumusefea. In acest caz e vorba de ivirea in 
suflet a bucuriei, a frumusetii dumnezeiesti. 
607 Discerne drept. 

Lipsa de concentrare e o revarsare spre multe activitafi. 



263 



uneori nici acelea, dupa cum nici §ederea de faja a acelora 
nu il poate refine. 

Uneori chiar se intoarce in sine insu§i de peste tot [din 
afara] §i rabda in aceasta strdmtorare inabusitoare viaja pe 

1-609 

care el o respinge . 

Alteori insa, atat de mult se desfasoara in sine, incat 
se revarsa in el puterea frumusefii §i nu se poate refine in 
sine, cu toate cate ar face el 610 . 

Aceasta fire a noastra este in acest fel pregatita, ca sa 
fie aproape de infelegerea schimbarilor inimii §i ale 
trupului, pana cand noi ne-am sili barbateste in practica 
virnuilor §i in implinirea poruncilor. 

Caci, intr-adevar, avem in acest fel schimbarea inimii 
§i a minjii, §i pe acestea doua facute cu totul asemenea, pe 
masura acelei schimbdri §i transformari a minjii. 

§i astfel, uneori acesta este ascufit la infelegere. Caci 
a fi ascufit §i scdnieietor [la minte] sunt ale acelora care s- 
au inifiat in infelegere, ajungand astfel sprinteni in toate, 
prin stravedere §i discernere. Alteori insa nu este a§a, ci 
dimpotriva: incet §i ingreunat. 

§i acesta, intr-o buna zi, fara indoiala, asemenea 
unuia scos din minp 6U , §i mut §i surd se va face, ca cei 
iscusiii de alta data 612 , §i clar, atent §i grijuliu, vioi in 
mi§cari §i hotarat. 

Dupa cum, candva, era orb, acum este un om cu 
vedere patrunzatoare. Ochii sai orbi fara intrerupere sunt 



>09 Retragerea in sine presupune o lupta cu via^a pacatoasa la care renun^am, tocmai 
prin aceasta stratagema ascetica de strdngere din lume si punerea noastra in fa^a lui 
Dumnezeu cu toata umilin^a. 

Indbusirea interioard pe care o produce aten^ia la patimi este, in acelasi timp, o 
greutate interioard, dar si salvarea propriei noastre interioritdfi . 

610 La Sfantul Simeon apare adesea marturisirea faptului, ca nu poate sa ^ina ascuns 
harul lui Dumnezeu si descoperirile pe care le-a primit de la Dumnezeu. Carole sale 
apar tocmai din cauza acestei motivafii dumnezeiesti preaiubitoare fata de 
aproapele: ceea ce Dumnezeu imi vorbeste si imi descoperd in inima mea e mult 
preafrumos si dumnezeiesc ca sa le fin numai pentru mine. 

Iubirea lui era atat de mare, incat atragea constiin^a ca e un pdcat imens sa ascunzi 

atata frumuse^e, care poate sa faca si pe al^ii sa o doreascd. 

Se urmareste contaminarea de frumuse^ea lui Dumnezeu, impartasirea care sa 

produca bucurie panumand. 

Revarsarea de iubire, care nu poate fi oprita de catre nevoitorul ortodox, apare si la 

Sfantul Isaac Sirul, la Sfantul loan de Kronstadt sau la Sfantul Siluan Athonitul si e 

o constanta a marilor Sfin^i, care au primit imense descoperiri si iluminari de la 

Dumnezeu. Iubirea care trece peste margini devine cuvdnt revelator, devine o 

chemare la comuniune si iubire aprinsd. 

611 E vorba despre omens, care inseamna, la propriu: smintit, innebunit, nebun. 

612 Adica: ca Sfin^ii asce^i de odinioara. 



264 



acum pdtrunzdtori §i plini de viafd 613 §i tot fara intrerupere 
se adance§te in profunzimea §i contemplarea patrunzatoare a 
Tainelor de dincolo: o truda la care oamenii ajung prin ceea 
ce e dumnezeiesc, pe insa§i calea pe care harul o deschide. 

Uneori acesta e simplu §i miscat de multiple 
inielegeri, fiind, in acela§i timp, pregdtit de luptd dar §i 
liber de ea. 

§i aceasta ingrdditurd §i addncire in sine [a 
monahului] e o intdrire in faja reprezentarilor care imping la 
rele, adica pe cei care nu sunt atenji sau pe care i-a atras 
unul din acele ganduri; mai pe scurt, atunci cand aceia nu 
sunt atenfi. 

Alteori se plasmuiesc in noi diverse imagini ale 
placerii, care ne zbuciuma §i ne rasucesc intr-o parte §i-ntr- 
alta. Caci acestea ne introduc in toate felurile de sldbiciuni. 

Sau, mai degraba, placerea este aidoma fldcdrii 
aprinse in lemnele verzi, care din cauza fumului pe care il 
inhalam, ne sufoca. Acesta e lucru eel mai nelegiuit care ni 
se intampla §i e mai mult decat ceea ce pare la prima 
vedere. 

§i aceasta, nu pentru ca ni se prilejuie§te acest lucru 
acum, ci pentru ca, de§i e absenta ocazia, care ne cheama sa 
mergem departe, [pentru ca sa ne-o satisfacem], aceea este 
cea care ne miscd spre prostie §i inselare de sine, din cauza 
deformdrii idolatre pe care o provoaca in noi aceste ganduri 
mincinoase. 

Aceasta 614 schimba gandurile inimii, dand na§tere la 
multe gemete, impotriviri chinuitoare, rugaciuni §i 
neodihna, fara ca sa ne faca prin aceasta sa nefixdm in acest 
anotimp si mintea sa ne-o traga [cu forta] spre ganduri 
nebunesti. 

Si aceasta, intr-adevar, pentru ca in locul inimii [se 
produc] si schimbdri dumnezeiesti ale mintii si ale 
intelegerii noastre. 

Caci acesta, chiar de ar avea unele deformdri ale 
trupului, daca are intelegerea celor remarcabile, ne cunoaste 
si ne vede cu usurinta, nicidecum altfel de cum sunt em. 

Si intr-adevar, aceasta despre care vorbim, care se 
produce in mai toate madularele oamenilor este o schimbare 



613 Nu numai ca ochii au via^a §i lumina naturala, ci ei au acum bucuria §i veselia 
duhovniceasca, care tasnesc din inima celui induhovnicit. Ochii lui sunt plini de 
viafa harica. 

Se refera \apofta desfrdnata. 



265 



a firii (mutatio a natura est). Desigur, sufletul nostru, dupa 
firea lui, este ofire neschimbdtoare (immutabilis natura). 

Si, de asemenea, si mintea prezinta acel mod si acea 
conditie a firii dupa cum i-a dat-o Creatorul ei. Si astfel, fara 
indoiala, numai libertatea insasi misca, in mod propriu si 
liber, dinamismul vointei, pentru ca ea sa participe la virtuti 
sau la vicii. 

Aceasta este ceea ce se poate spune si in alte cuvinte, 
cum ca lumina aceea a iesit din intuneric, prin alegerea 
vointei sale, pentru ca participa la comunitatea acelora care, 
in toate veacurile, au stapanit si au fost in stare [sa 
stapaneasca] umanitatea din care au fost constituti. 

[Caci] sufletul, care, uneori, este numit si minte, dupa 
cum se spune, alege dorind si se uneste voluntar, lucru care 
ne vorbeste despre sentimentele sale libere. Iar daca [omul] 
vrea binele, face binele. La fel, daca [face] raul, pleaca [de 
aici ca om] rdu. 

Iar trupul si firea [umana] sunt schimbdtoare, pentru 
ca sunt compuse. Si materia curge 615 . Pentru ca [trupul] e 
compus din materie stricacioasa si curgdtoare, [fiind] o 
unire sau ceva propriu unei uniri naturale cu o fire 
diferita 616 . 

Si astfel [trupul e format] din cald si rece, dupa cum 
spune eel care ne consulta 617 , dupa cum materia lui e si 
uscatd cat si umedd. 

Celalalt 618 insa, se schimba prin propria sa alegere 
libera, este, ca sa spunem asa: eel mai addnc, si se misca 619 . 

Insa niciuna din caderile sale si curgerea sa spre 
miscarea stricacioasa nu il scoate pe acesta, ca sa spunem 
asa, Am firea sa naturald. Dar aceasta 620 este nerationald. 

Astfel, daca este nerationald [irrationalis] si fara vind 
[culpae expers], atunci nu e pasibila de judecata lui 
Dumnezeu [Dei judicio] . 

Caci aprinderea [fomes], pofta trupeasca 
[concupiscentia], placerea [libido], dezmierdarea [voluptas], 
pofta de mancare [gula], nestapanirea [intemperantia], 
somnolenta [somnolentia], lenevia/indolenta/moleseala 



615 Materia e dinamica, e vie, pentru ca e strabatuta de catre harul lui Dumnezeu, 
care a adus-o la existenta si care o sustine ine xistenta. 

616 Adica trupul e capabil, in mod natural, fiintial, safie impreuna cu sufletul. 

617 Dupa vorbirea medicului. 

618 Sufletul. 

619 Sufletul e dinamic, e viu. 

" M Alunecarea sufletului spre pacat, spre patima e arationala, e fara dreapta 
cugetare/ intelegere/judecata. 



266 



[desidia], luxul hainelor si a tuturor celor asemenea [luxus 
vestium et similia omnia], si altele ca acestea sunt imputate 
trupului, pentru ca tin de acesta, desi nu sunt insa proprii 
trupului 621 . 

Caci acestea au aparat in/prin moarte 622 , [atunci] cand 
sufletul s-a indepartat [de Dumnezeu] . Pentru ca nimic din 
acestea nu dorea trupul [la inceput] . 

Insa sufletul este eel care misca trupul prin organele 
sale 623 . Iar daca acestea 624 sunt ingaduitoare cu ele insele 625 
[la un moment dat, mai apoi] doresc sa tempereze nevoia 
tulbure [necessitudine lutulentae] a trupului, prin care unul 
dintre ele le incleiaza pe toate 626 . 

Iar cui ii place sa stea in noroi, se afunda in murdaria 
lui si in inchipuirea desfranata isi are bucuria, pentru ca o 
doreste cu ardoare. 

Caci nimic din ceea ce este propriu trupului nu il 
conduce si nu il atrage, dupa cum se presupune [adesea] . 

Nu, nu e vorba de aceasta 627 ! Atunci despre ce? 
[Despre] dorinta mintii care s-a intors [spre pamant], din 
care Dumnezeu 1-a facut pe om, [atunci cand] a luat 
praf/tarana [pulvere] din pamant. 

Si iata ca eu iti vad trupul, dupa cum si tu il vezi pe al 
meu, fapt pentru care schimbdrile si poftele din noi nu le 
putem analiza in mod desavarsit. 

Atunci cine [poate]? „Si a suflat Domnul Dumnezeu 
in fata lui si s-a facut omul intru suflet care este viu" [Fac. 2, 
7] si s-a ridicat din pamant. Si, cu siguranta, a fost condus 
de sufletul care era in el si prin puterea liberei vointe si-a 
miscat trupul sau. Caci aprinderea si miscarile nerationale 
si nealese/nedeliberate [de catre om] nu erau cunoscute [de 
catre acesta] . 

Adica mania si pofta nicidecum nu erau [in om]. Ci in 
acesta 628 viata era in armonie, pentru ca cele diferite din 



621 Pe care 1-a facut Dumnezeu, intru inceput, ci au aparat dupa caderea omului in 
pacat. 

622 
623 



Prin moartea omului, ca urmare a pacatului. 
Ale trupului. 



624 Organele trupului. 

,25 Adica patimase. Daca se umplu de pofta desfranata madularele/organele trupului. 

~ 6 Fac simturile trupului si ale sufletului sa fie pline/imbacsite/incleiate/unite 
patimas de o anume patima. 

" 27 De faptul ca patima si-ar avea sediul in trup... si nu in suflet. 
Lucru care pana astazi e inteles gresit, multi considerand ca trupul e de vina ca 
doreste sa desfraneze, neintelegand ca sufletul e eel impatimit de desfrdnare si 
atrage spre pacat si trupul. 
628 Inom. 



267 



launtral lui erau in pace si fiecare era in acord [cu celalalt 
organ/madular] traind in libertate/siguranta fericitd 
[securitate felix]. 

Astfel, vedem ca nu era puternic nu cand nu avea 
femeie sau cand nu era imbelsugat din destul de mancarurile 
spre care il misca gusturile 629 , ci numai cand omul nu era 
miscat spre placere si nici sprepofta de mdncare. 

Si cand a creat Dumnezeu, pentru om, toate felurile 
de pomi fructiferi, [care erau] frumosi la privit [speciosas 
visu] si buni la gust [gustatu suaves]? Nu atunci cand Adam 
si Eva erau amandoi goi si erau in Paradis si nu se 
inroseau 630 [la fata] [Fac. 2, 25]? 

De aceea, vedeti ca nu din cauza Evei, afemeii si nici 
pentru ca erau amandoi goi si nici pentru a lor infranare li s- 
a dat acest mare dar . 

Insa cand le dorim pe cele goale 632 , pierdem, la randul 
nostra, simtirea celor experimentate/traite [anterior]. 

Si nu exista [in Paradis, inainte de pacat] nicio 
tulburare a rusinii si nimic din cele naturale ale trapurilor 
nu produceau vreo impatimire [prariginis] 633 . 

Dar dupa pacat si dupa cadere, cand au fost scosi 
amandoi din Paradis, [atunci] cand s-au dezbracat de cele 
ale lui Dumnezeu si de indumnezeire, [si cand] ei au pierdut 
slava [Lui], dupa aceea [a aparut] neamul [omenesc], dupa 
cum sta scris [Fac. 4, 1]. Pentru ca a cunoscut-o Adam pe 
sotia lui, care a luat [in pantece] si a nascut [pranci] . 

De aceea, preaiubite, daca Dumnezeu te-a iubit sincer 
si tu ramai in iubirea Lui, niciodata nu te va stapani ceea ce 
te perturba/ispita si nici nu te va raspandi si nici nu te va 
tiraniza nevoia trapului vreodata, caci [El] o va micsora. 

Caci, dupa cum niciun trap nu poate sa se miste fara 
suflet, tot la fel, nici sufletul care se uneste cu Dumnezeu 
prin iubire nu poate fi atras cu putere spre placerile trupesti 
si spre taria trupurilor. 



29 Raspunde la doua pareri necugetate perene, care tree prin toate veacurile. Pentru 
ca omul de lume considers ca e puternic doar daca are ofamilie si daca e bogat. 
Insa adevarata bogatie, subliniaza Sfantul Simeon, Parintele nostru, este virtutea 
interioara, cea care il intareste pe om impotriva patimilor. 
630 Nu se rusinau vazandu-se goi. 

Al necunoasterii pacatului... adica starea primordiala de nevinovdtie si de liar. 

,32 Lucrurile lipsite de intelepciune, de har, de sfintenie, adica patimile. 
" 33 In sensul brut, avem de-a face cu: mdncdrime si apoi cu: sete, dorintd, pasiune/ 
patima...de unde am ales: impatimire. Pentru ca desfranarea produce neastampar, 
curiozitate, dorinta de a pipai, de a poseda, de a avea, de a te pierde in actul sexual. 



268 



Caci nicio alta pofta trupeasca fata de lucrurile vazute 
sau nevazute si nici viciile nu il stapanesc [pe om], ca taria 
dulcetii iubirii lui Dumnezeu, care ataca/biruie inima lui. 

Pentru ca Facatorul [nostra], dupa cum s-a spus, a 
adus in Sine, impreuna, [umanitatea cu dumnezeirea] . Caci a 
stapanit-o 634 pana la sfarsit, facandu-ne in stare [sa ne 
stapanim si noi], prin infranare, aprinderea focului trapului 
sau toata iubirea pentru placerea trapului sa o mute la eel 
impreuna cu sine 635 si nu in alta parte. 

Pentru ca toate aceste schimbari tin de conditia 
fireasca a trapului, fiindu-i necesare ca sa existe si prin care 
el se arata ca fiind sanatos. Si tree prin toate acestea, in mod 
egal, si Sfintii. 

Caci la un moment dat s-a spus faptul, ca sanatatea 
este prima dintre calitatile care te due la bun sfarsit. 

Insa uneori [omul] cade in boala. Alteori unul dintre 
cele patra elemente sau cele care sunt in surplus sau lipsa 
intra catva a acelor lucruri pe care le cere cuviinta sunt cele 
care il fac sa se intoarca la cele din urma. Caci nimic [nu 
precumpaneste] sau prevaleaza cele mai presus de acestea. 
Sau in el insusi opune rezistenta inegala fata de ceea ce il 

-636 

omoara . 

Fiindca eel din care ies picaturi si scurgeri si, din 
cand in cand, are iesiri diluate ca necesitati, isi vede viata 
trupeasca ca fiind pe deplin stricacioasa, desi nimic din 
aeste pierderi nu ne afecteaza sufletul nostra. 

Caci acestea, eel mai adesea, provin din negrija la 
mancare si bautura. Si din cauza acestora avem indigestie, 
senzatia de rau [la stomac] si de ingreunare cu multe. 

Iar cand avem de-a face cu rasarirea soarelui si cu 
schimbari survenite in aer, ca spre exemplu frigul, acesta, 
eel mai adesea, il loveste cu putere pe eel singur, pentru ca 
atunci cand e mai frig firile slabe sufera. 

Insa cei care sunt firi calde, sunt mai puternici si mai 
activi. 

Iar daca vorbim despre arsita, cand e mai puternica, 
atunci aeral este foarte cald, pe cand atunci cand frigul 
revine, revine si pofta de viata. 

Caci vedem cum mustele [inviaza] la soare si alte 
insecte de felul acesta, intarindu-se pentru ca sa zboare si ies 



34 Si-a stapanit umanitatea Sa. 



635 Lasutlet. 

636 Fata depatimi. 



269 



din culcusurile lor la caldura si au nevoie de razele sale 637 . 

5 5 

Pentru ca imediat se intaresc si devin active, meat ajung sa 
vibreze din toate ale lor. 

Dimpotriva insa, cand e si mai cald, si cand cele care 
au soliditate devin, deopotriva, inflamabile si se dizolva, 
atunci in toate actiunile si miscarile lor ajung slabe si 
tematoare. 

Insa, in univers, fiecare dintre lucruri are dreaptd 
mdsurd [juxta proportionem] si se manifesto intr-un mod 
propriu in aer si schimbarea vanturilor produce o schimbare 
in ele. 

Alaturi de celelalte despre care am vorbit, mai sunt si 
altele care produc schimbari in viata noastra, fie ca vorbim 
despre mancarea multa si care produce polutie , fie din 
cauza celor care apar la finalul postului. 

Si nu numai acestea sunt [schimbarile care se produc 
in noi], ci si din somnul mult, cat si din multa veghere, din 
munca si din lenevia trupului se produc tot felul de 
schimbari in noi. 

Apar insa si alte [schimbari] naturale in trupurile 
noastre materiale. Fiindca atunci cand avem aprindere 
[interioara] si exista o miscare in sus a fumului acestui 
incendiu, ne trebuie apa 639 ca sa aruncam deasupra acestui 
carbune aprins, pentru ca sa il stingem. Pentru ca vaporii lui 
sa ajunga nu numai in cap, ci sa se imprastie in tot trupul. 

Insa mai presus de acestea, se petrec si alte [schimbari 
in noi], cu ingaduinta Bunului nostru Dumnezeu si Domn, 
adica atacurile in noi ale demonilor, care sunt ispitire spre 
invdtare si pedeapsd mdntuitoare. 

Si asa si sunt acestea! 

5 5 5 

Caci guturaiul, desi este al trupului si rezidurile lui 
sunt pe deplin trupesti si vascoase, acesta potoleste insa 
amorteala tristetii [torpor tristitiae]. 

Iar cand, in aparenta, fara vreun motiv anume [cadem] 
in pedeapsa starnirii unei mici slave desarte [vanae 
gloriolae], care, cu putere, ne face sa ceddm prin consimtire 
sau sa ne indulcim putin cu voia noastra, si care ne duce mai 
apoi spre mdndrie, si care si sub judecata altora, in graba, ne 
face sa cadem (caci multi cad in mod zilnic in acestea), la 
fel ca la baza multor [schimbari din noi] stau demonii. 



637 Ale soarelui. 

1,38 Curgerea samantei/a spermei in somn la barbati. 
Adica har dumnezeiesc. 



270 



Caci ei ne raineaza trupul, [ne aduc] mahnire 
sufletului si ne ispitesc, si isi dau mult silinta [pentru acest 
fapt]. Insa mai apoi, [din cauza ispitirii lor], suntem cuprinsi 
de dorul de a trai milostivirea cea prea mare a lui Dumnezeu 
si purtarea Sa de grija fata de noi. Si aceasta numai daca noi, 
cu totul, ne-am mutat dragostea, prin curata pregatire a 
sufletului, si toate dorintele si nadejdea ne-am pus-o in ea 640 , 
prin care avem intarire si atdrndm de aceasta. 

Insa, intr-adevar, nu toti inteleg aceasta. Caci si cei 
trupesti traiesc aceste schimbdri si prefaceri in trupurile lor. 

Caci, pe de o parte, putini sunt aceia care introduc 
aceste principii in calea virtutii [in virtutis via] iar, pe de 
alta parte, acestia sunt cei care le simt, insa fara sa stie ce se 
petrece in ei. Fiindca ei sunt cei ce, in intregime, zac in 
intuneric, [neintelegand] nimic din predica noastra. 

Insa prefacerile care apar in mintea noastra, si despre 
care vorbim, cat si schimbdrile sunt numai tulburdri ale 

~ 5 

victoriosilor, care sunt desdvdrsiti si curati, pentru ca s-au 
eliberat de patimile sufletului si au primit libertatea virtutii, 
spre care si noi trebuie sa tindem ca sa le avem. 

Caci nimeni nu este astfel de la sine, ci astfel sunt 
aceia care s-au curatit, adica care au invatat aceasta lucrare. 

5 ~ 5 

Fiindca, adesea, din cauza atacurilor [demonice], care, 
in mod repetat, perturba mintea, sufletul e stramtorat si 
tulburat. Si aceasta este o durere neasteptatd, venita cu 
putin inainte de o mare bucurie. 

Caci daca avem virtute si rezistam ispitei, scapam si 
mintea scapa/se ridica [la ganduri bune]. Iar daca, 
dimpotriva, nu facem asta, din cauza lor 641 patimeste 
sufletul si se extinde simtireain minte. 

Iar aceasta 642 si insasi simtirea se acoperd cu rele. Si 

5 5 5 ± 5 

noaptea 643 se repede in mod amenintator ca sa ne inabuse 
sub intuecimile care se aduna. 

Dar nu consimtirea [cu intunericul demonic], ci cu 
lumina ne scapa de sub intreaga putere a mortii, caci ne 
scapd si ne retine de la ceea ce ne rdneste. 

Si, adesea, invingatorul este ajutat prin aceea, ca 
[lumina dumnezeiasca isi] trimite raza in sufletul lui. 



640 In mila lui Dumnezeu cu noi. 

641 A demonilor. 

642 Mintea noastra. 

643 Ispitirii demonice. 



271 



Caci mai sunt si alte astfel de schimbari in viata 

5 5 

trupului nostra si alte suparari, care ne subjugd si ne 
tiranizeaza in mod dureros. 

Fiindca uneori le blocheaza accesul si ii incercuie de 

5 

peste tot, avand de-a face cu un razboi in care aud zgomot, 
si, in mod usor, le conduc simtirea si astfel ii omoara. 

5 ~ 5 ~ 5 5 

De aceasta 644 insa ii mantuie [Domnul], daca au in ei 
fericita pace [beatae pacis], care ii bucura in pieptul lor. 

Altadata, [demonii] inventeaza o schimbare sociala, 
un razboi care sa perturbe simtirea si aduc multa tulburare 
si grabain toti. 

Prin acest lucru ei intristeaza fata si fac munca sa fie 

5 5 

grea, incat nici eel care rabda indelung nu mai spera sa se 
intoarca si sa fie in liniste. Si astfel, daca unul ca acesta este 

5 5 5 ~ 

tulburat, atunci si sufletul si mintea si trapul [sufera], pentru 
ca mintea si sufletul lui sunt ravasite. Caci prin aceasta 
sufletul si mintea si trupul sunt incomodate. 

Fiindca, intr-adevar, niciodata sufletul nu se imparte, 
ci doar mintea e cea care se tulbura. Iar atunci cand sufletul 
sufera de unul singur, mintea e cea care il consoleaza pe 
calea fiintialei prietenii cu el. Iar cand mintea e orbitd si 
zdrobita, sufletul, care este liber, daca ramane in virtute, 
dumnezeiescul foe [divini ignis] alunga ceata [de deasupra 
lui] si il ridica din aceasta si ii reda vederea mintii. 

De aceea spun, o, Parintilor si Fratilor, ca se cuvine ca 
nu numai sa vorbim despre multimea schimbarilor care se 
produc in noi si sa cunoastem cum se petrec aceste prefaceri 
in noi ci, mai degraba, sa stim cum, si in cefel, si care sunt 
acelea al caror vant sufla in mintea noastra. Si din care 

5 

izvoare izvorasc si de unde tdsneste izvorul nelinistii si al 

5 > > > 5 5 

ispitei. 

Caci prin aceasta aratam fermitatea noastra in a ne 
lupta ca sa pastram darul sufletului [donum animae]. Si 
carma corabiei noastre o indreptam in mod fericit si nu o 
conducem in mod ignorant si indolent. 

Iar aceasta cercetare [de sine] seface in mod constant 
si e nevoie de experienta ei de-a lungul intregii vieti, pentru 
ca ni se cere ca viata noastra sa intre intr-o continua asceza 

5 

prin care sa ramanem in aceasta sfanta priveghere . 

Caci, cu adevarat, lucrarea aceasta 645 este insasi telul 

~ ~ 5 J 

monahului si ceea ce trebuie sa faca el in mod zilnic. 



644 De moartea sufleteasca. 



645 De continua atentie la ceea ce se petrece in interiorul nostru. 



272 



Pentru ca trebuie sa isi propuna sa discearna in mod 
continuu [pe cele din launtral sau] potrivit exemplului, 
pentru ca sa isi petreaca ziua in acest mod propriu lui. 

Si se intareste astfel prin lucrarea virtutii si nu va avea 

5 5 A 5 5 

nicio piedica din cauza nestiintei, care sa il tina pe loc. 

Caci numai printr-o grea si dureroasa asceza din 
experienta si printr-o buna calauzire ajungem sa si traim in 
mod propriu [crestinului ortodox] . 

Pentru ca lui Dumnezeu Ii place desdvdrsirea 
continud si suisurile continue in inimd ale acelora, fie ca 

5 > ? 

sunt incepdtori, inaintati sau desdvdrsiti [in viata cu 
Dumnezeu] . 

Iar eel care este consecvent si care se indreapta spre 
toatd cunoasterea desdvdrsitd [omnium perfectam 
scientiam] pentru ca sa o aiba, ajunge un invdtdtor 
experimentat [peritus magister], pentru ca a scapat din multe 
[ispite] . 

Si acesta lumineaza si are intru sine cuvdntul 

5 5 

invatdturii [verbi doctrina] si exemplul vietii [vitae 
exemplo] . 

Pentru ca lumineaza si el insusi este deasupra [celor 
luminati de el], si descopera adancimea [vietii cu 
Dumnezeu] acelora, care doresc sa caute, dupa cum s-a 
spus, addncurile Duhului [profunda Spiritus]. 

In Hristos Iisus, Domnul nostru, a Caruia este slava si 

~ ~ 5 

puterea in vecii vecilor. Amin! 



273 



■npH 






pj&siSN.yu 







IV 



Sfdntul Niceta, Episcopul Remesianei 



Explicarea Crezului pentru viata celor care 



sunt competentes 



646 



Traducere si comentarii de 

5 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 



Am tradus: Sancti Nicetae Episcopi Aquileiensis, Explanatio Symboli. Habita ad 
competentes, in PL 52, col. 865D-874B. 

Insa Sfantul Niceta de Remesiana a fost confundat cu Niceta de Aquileia (a doua 
jumatate a sec. al V-lea d. Hr.), cat si cu Niceta de Trier. De aceea gasim cateheza 
de fata sub numele lui Niceta de Aquileia. 

Sfantul Niceta de Remesiana (c. 335-c. 414 d. Hr.) a ajuns episcop in jural anului 
366, episcop de Remesiana/Romatiana, acum aceasta localitate apartinand Serbiei. 



274 



Sfantul Niceta de Remesiana 



Explicarea Crezului pentru viata celor care 



647 



sunt competentes 



1. Cine crede in Hristos, si ascultand de El duce o 
viata adevdratd, se aseamana poporului lui Israel, care 1-a 
urmat pe Moise ca sa intre in pamantul fagaduintei, [pentru 
ca] in loc sigur il duce Hristos pe eel care se leapada de 
vrdjmasul, si de ingerii lui, si de toate ispitele fermeedtoare, 
care i se fac lui de catre ingerii Satanei. 

De aceea trebuie sa renunte la lucrurile sale cele rele, 
si la slujirea [pagana], la idoli, [la credinta] in sorti 648 si in 
auguri 649 , la procesiuni [religioase pagane in viata publica] 
si la teatre, la desfrauri, betii, petreceri si la minciuni. 

Caci acestea [enumerate mai sus] si altele 
asemanatoare acestora, care misca inimile oamenilor, sunt 
si cele care ii due in inchisoarea Iadului [inferni carcerem]. 

De aceea, daca omul se dezleaga de rautatea lui, si 
lasa in spatele sau lanturile acestuia, atunci are in fata pe 
dusmanii pe care i-a parasit, [si de care], deja, s-a lepadat cu 
cuvant curat/sincer [sincera voce]. 

2. Cred intru Dumnezeu Tatdl atotputernicul 
/atottiitorul [omnipotentem] . [Si] bine incepe o marturisire a 
credintei [a credulitate confessio], pentru ca sa urmez 
cuvantului Fericitului Pavel. Caci s-a spus: „cu inima se 
crede spre dreptate, pe cand cu gura se face marturisire spre 
mantuire" [Rom. 10, 10]. 

Asadar, cred intru Dumnezeu Tatal 
atotputernicul/atottiitorul; [Care este] Dumnezeu nendscut, 
Care nu a fost facut [de nimeni] si [Care] nu are un inceput. 
In Dumnezeul Cel nevazut, pe care ochii trupesti nu sunt in 
stare sa-L vada. 

In Dumnezeul incomprehensibil, Care cuprinde toate. 
In Dumnezeul neschimbat, Care nu Se schimba [de-a 
lungul] veacurilor, nici nu imbatraneste, ci intotdeauna este 



647 Candidati la Botez. 

648 In soarta, in destin. 

649 In divinatie, in ghicire. 



275 



acelasi. [In Cel] care nu a inceput sa traiasca in timp, ci 
intotdeauna e viu, fara sa aiba urmasi. In Dumnezeul Cel 
bun si drept, Facatorul cerului si al pamantului. 

Pe acest Dumnezeu L-ai marturisit, si trebuie ca 
impreuna cu El sa II marturisesti si pe Fiul Tatalui, pentru ca 
niciodata Tatal nu este fara Fiul. Astfel, Tata este prin Fiul 
si Acesta are un Fiu, al Carui Tata este. 

Si aceasta este mdrturisirea evlavioasd [pia 
confessio] in Dumnezeu. Caci El nu e cunoscut numai ca 
Dumnezeu, ci este cunoscut si ca Tata, Tata cu cuvant viu, 
cu putere si intelepciune proprie. Si [Care mai] inainte de 
toti vecii, inaintea oricarui principiu, mai presus de toti vecii 
a nascut din Sine pe Fiul. [Adica] Dull din Dull, Dumnezeu 
din Dumnezeu. 

Intra Care s-au facut toate cele din ceruri si [cele] care 
sunt pe pamant; toate cele vazute si nevazute, dupa cum 
spune Pavel [Colos. 1, 16]. Si [lucra despre care] 
marturiseste si loan, [caci]: „toate prin El s-au facut, si fara 
Sine nimic nu s-a facut [din ceea ce s-a facut] [In. 1,3]. 

3. Astfel, cel care crede in Dumnezeu Tatal, 
deopotriva cu [credinta in] El a marturisit ca crede si in Fiul 
Lui Iisus Hristos. Si Acesta este Fiul lui Dumnezeu: Iisus 
Hristos\ 

[Iar numele] Iisus, care este preluat din limba 
evreilor, se talmaceste Mdntuitor [Salvator], [pe cand] 
Hristos este, cu adevarat, o indicare a demnitdtii impdrdtesti 
[regiae dignitatis]. 

[Si] astfel, Mdntuitor si Impdrat este unul si acelasi: 
Hristos Iisus. 

[Iar] Acesta, pentru mantuirea noastra, S-a pogorat de 
la Tatal din ceruri si a luat trap asemenea noua. [Caci] S-a 
nascut de la Duhul Sfant [ex Spiritu Sancto] si din Fecioara 
Maria [Virgine Maria], fara vreo lucrare barbateasca. 

[A luat] trap din trupul [Fecioarei Maria], nascandu- 
Se prin puterea Duhului Sfant. [Si] a ramas Dumnezeu, 
facandu-Se om, pentru ca sa poata sa fie vazut de catre 
oameni si [sa ii invete] invdtdtura mdntuirii [doctrinae 
saluti]. Caci altfel dumnezeirea si umanitatea nu se puteau 
sustine [reciproc], fara asumarea unui trap vazut [nisi 
corporis assumptione visibilis]. 



276 



4. Astfel, S-a nascut din Sfanta si Preacurata Fecioara 
[ex Sancta et Incontaminata Virgine], si prin sfanta Sa 
nastere a intrecut starea noastra de la inceput. 

S-a nascut, dupa cum mai inainte fusese spus prin 
Profetul: „Iata Fecioara a luat in pdntece [in utero 
concipiet], si a nascut Fiu, si se va chema numele lui 
Emmanuel, care se talmaceste: Cu noi este Dumnezeu 
[Nobiscum Deus]" [Is. 7, 14 / Mt. 1, 23]. 

De aceea, crede in Acesta, Care S-a nascut din 
Fecioara, [caci] cu noi este Dumnezeu! [Este] Dumnezeu, 
Cel mai inainte de veci [nascut] din Tatal. [Si deopotriva] 
este om, asemenea oamenilor, [pentru ca S-a nascut] din 
Fecioara. 

[Pentru ca], cu adevarat S-a intrupat, fara [nicio] 
indoiala! Si, cu adevarat, taina lui Dumnezeu [mysterium 
Dei] face de rusine ratacirile ereticilor, care spun ca 
intruparea Domnului s-a facut prin nalucire. [Adica, cum] 
ca n-ar fi fost adevarat ceea ce au vazut [oamenii], ci [ceva] 
care ar fi inselat ochii oamenilor. 

Si prin aceasta 650 nu este, in intregime, un Dumnezeu 
adevarat. Caci daca intruparea [Fiului] este nedevdratd, 
neadevdratd va fi si mantuirea oamenilor. Iar daca 
mantuirea in Hristos este adevdratd, atunci adevdratd este si 
intruparea [Lui]. 

Intra Sine erau ambele [firi] . Era om, care era vazut 
[si] Dumnezeu, Care nu putea fi vazut. Manca precum un 
om, dar mancarea [celor] cinci mii de oameni [obtinuta din 
cele] cinci paini, [a facut-o] ca Dumnezeu. 

A dormit ca un om in corabie, insa vantului si marii i- 
a porancit ca Dumnezeu. Ca om, mainile i-au fost strapunse 
pe cruce, dar a marturisit, [fara] a se desparti [de umanitatea 
Sa], ca va fi cu talharul in Paradis. 

Ca om, mai apoi, mort a fost luat si trapul Sau a fost 
pus [in mormant] pentru scurt timp dar, ca Dumnezeu, a 
scos din mormant un mort de patra zile 651 . 

De aceea, trebuie crezut ca Hristos este in ambele 
[firi], [adica] Dumnezeu si om [Deus et homo]. Pentru ca a 
fost cunoscut ca om prin patimirile [Sale], dar S-a aratat ca 
Dumnezeu prin lucrarile dumnezeirii. 



60 Prin lipsa intruparii Sale reale, daca ar fi asa cum ar spune ereticii, care vorbeau 
de o intrupare aparenta, inselatoare. 

651 



Pe Sfantul Lazar, care a devenit episcop: 
http://ro.orthodoxwiki.org/Laz%C4%83r. 



277 



Astfel, ai ce sa raspunzi invatatorilor mincinosi 
[magistros fallaciae] . 

[Iar] daca cineva, tie, omule, incearca sa iti bombane 
in urechi [faptul, ca] fost numai Hristos, sa ii spui ca e un 
om a carai nastere a fost profetita. Si Care a fost cunoscut 
prin puterile si invataturile Sale, pentru ca a spus despre 
Sine, catre iudei, ca este Mdntuitorul: „Daca nu credeti 
cuvintelor Mele, atunci credeti lucrarilor [Mele]. Si [astfel] 
sa cunoasteti, ca Eu sunt in Tatal si Tatal este in Mine" [In. 

5 5 ~ 5 L 

10,38]. 

5. Si mai departe, sa crezi Patimile Domnului. Si sa 
marturisesti suferinta lui Hristos, [Cel care] a fost rastignit 
de iudei, dupa cum au prezis Profetii. Si sa nu vezi in 
patimile Domnului tau [vreun] lucru de rusine. 

[Caci] daca cineva, cu tarie, [atat] necredinciosia 
iudeilor, cat si nebunia neamurilor [fata de] maretia Crucii 
Domnului va dori sa le respinga, isi va aminti intotdeauna 
cuvintele Domnului: „Cine Ma va marturisi inaintea 
oamenilor si Eu am sa il marturisesc pe el inaintea Tatalui 
Meu, Care este in ceruri" [Mt. 10, 32]. 

[Caci] nu este adevdr nici acolo unde se confundd 
[firile], daca, [dupa cum] se intelege, in aceasta taind a 
pdtimirii e Hristos. Pentru ca patima nu este a dumnezeirii, 
ci a trupului. Pentru ca Dumnezeu este intotdeauna 
nepatimitor [impassibilis semper est]. 

Dar trupul este pdtimitor, dupa cum invata Apostolul 
[I Petr. 4, 1] si rana Lui e mdntuirea omului nascut sub 
Lege, dupa cum spusese deja, mai inainte, Profetul Isaia. 
[Caci acesta] a spus: „Si El a patimit pentru pacatele noastre 
si prin rana Lui toti ne-am vindecat" [Is. 53, 5]. 

Caci pentru pacatul nostru a patimit Hristos, ca sa ne 
dea noua indreptarea. 

Si astfel, sub Pontiu Pilat [Pontio Pilato] a patimit 
[Hristos]. A fost indicat [aici] timpul, caci Pontiu Pilat 
[Pontius Pilat] a fost guvernator/procurator [praeses] al 
Siriei si al Palestinei. 

Si aceasta s-a stabilit pentru ca sa nu existe cumva 
riscul, ca vreunii dintre ereticii inselati de demoni sa insele 

~ 5 5 5 

[la randul lor pe altii] cu palavrageala despre mai multi 
hristosi. 

> 

Insa tu ai invatat [din aceasta precizare] si timpul 
patimirilor [Domnului]. Caci, cu adevarat, sub Pontiu Pilat 



278 



[Pontio Pilato] a patimit Hristos pentru mantuirea lumii si 
nu marturisim [,in niciun fel,] ca a patimit un altul [in afara 
de] Acesta. 

Si Acesta a murit, dar a distrus legea mortii. 

6. A treia zi a inviat ca un viu dintre cei morti, dupa 
cum spune Profetul, intre cei morti liber [inter mortuos 
liber] [Ps. 87, 4]. Pentru ca nu putea sa II tina moartea pe 
Hristos, [caci] Acesta si mort avea intreaga putere a vietii. 

Caci s-a spus: „caci nimeni nu s-a suit in cer, in afara 
de Cei care S-a pogorat din cer, Fiul omului [Filius 
hominis], Care era in cer" [In. 3, 13]. 

Si a stat de-a dreapta Tatalui, dupa cum a spus despre 
Acela si David, despre Fiul, Care [Se naste] din persoana lui 
Dumnezeu Tatal: „Sezi de-a dreapta Mea, pana ce voi pune 
pe dusmanii Tai drept scaun [scabellum] al picioarelor 
Tale"[Ps. 109,11]. 

[Si], mai departe [marturisim], [ca Acesta] va veni ca 
sa judece viii si mortii. Astfel crede ca Insusi Hristos, 
Domnul nostru, va veni impreuna cu Ingerii si Puterile Lui, 
si ii va aduna [pe toti], acest loc ramanand neatins. 

Astfel, cuvintele mele vor ramane, pana cand cei vii, 
care vor ramane [pana la invierea mortilor], vor fi judecati 
[impreuna cu cei] morti [care vor invia]. Si va restaura 
[Dumnezeu lumea facand] din cea dintdi o a doua creatie. 
[Si] aceasta va fi formata din cei Drepti in viata vesnica. Pe 
cand cei rai vor fi aruncati spre pedeapsd vesnica [aeternae 
poenae]. 

7. Crede si intra Duhul Sfant. Acest Duh Sfant este 
unul, [Care] sfinteste toate, Care de la Tatal purcede [qui de 
Patre procedit], [Care] singur cerceteaza tainele si adancul 
lui Dumnezeu [si] Care in chipul porumbelului din cerari 
[columbae de coelis] a venit in Hristos [venit in Christum] . 

Acest Duh Sfant desi este unul, totusi are multe puteri 
si lucrari. El Insusi imparte dararile hararilor [gratiaram 
dona] singur dupa cum voieste [I Cor. 12, 11]. 

Insusi ii instituie pe Profeti [si] ii umple pe Apostoli. 
Si El este [Cei care], in timpul Botezului, da credinta 
sufletelor si sfinteste trupurile. Fara de a Carui lucrare nu 
pot creaturile sa se imbogateasca de cele ale vesniciei si spre 
a Carui slava pana si Ingerii doresc sa priveasca [I Petr. 1, 
12]. 



279 



Caruia si Stapaniile si Domniile si toate Puterile 
ceresti Ii sfintesc slava Sa. Intra care Duh Sfant, cei care II 

5 5 7 

blasfemiaza, nu vor avea iertare de pacate nici in acest veac 
si nici in vesnicie, dupa cum a spus Insusi Domnul [Mat. 12, 
32]. 

8. Astfel, fratilor, [sa aveti] credinta Treimii intru 
taria inimilor voastre, crezand intru unul Dumnezeu, Tatal 
atotputernicul/atottiitoral, si intru Fiul Sau, Iisus Hristos, 
Domnul nostru, si intru Duhul Sfant, Lumina cea adevarata 
si Sfintitorul inimilor [noastre], Care este arvuna mostenirii 
noastre. [Si] Care pe noi, daca intru El vom ramane, ne va 
duce la tot adevarul si ne va uni cu cele ceresti. 

5 5 

Pentru ca aceasta este regula/canonul/fundamentul 
credintei [regulam fidei], pe care Apostolii 1-au primit de la 
Domnul, ca sa boteze toate neamurile credincioase in 
numele Tatalui, si al Fiului, si al Sfantului Duh [Mt. 28, 19]. 

[Adica sa le boteze in] aceasta credinta intru care voi 
stati. [Fapt pentru care], mult prea iubitilor, paziti aceasta 
comoara, ferindu-va de vorbirile lumesti/profane si de 
noutati [novitates] 652 si de impotri virile stiintei mincinoase 
[fallacis scientiae] 653 [I Tim. 6, 20]. 

9. Iar daca neamurile iti cer ca sa cinstesti multi 

5 5 > 

parinti 654 , tu pastreaza fericita/binecuvdntata ta credinta 
[beatam professionem tuam], care marturiseste ca unul este 
Dumnezeu Tatal. Pentru ca nici firea [umana] nu arata [acest 
lucru]: ca un om sa aiba mai multi tati. 

Daca evreul iti cere ca sa nu crezi in Hristos, Fiul lui 

5 ~ 

Dumnezeu, atunci impotriveste-te lui, conform marimii 
cunoasterii pe care o ai despre Scripturi. Si, cu siguranta, ca 
are sa te evite [pe viitor], daca te vede pregatit. 

Daca eel care este eretic, sub numele de crestin, iti 

~ > ? 5 

preda tie pe Hristos ca pe o creatura 655 sau te convinge pe 
tine ca sa // instrainezi pe Duhul Sfant de slava Tatalui si a 
Fiului 656 , atunci sa iti fie tie ca un pagan si ca un vames; 



52 Nefiind vorba aici despre noutatile zilei, despre stiri ci despre noutatile sau de 
inventiile in materie de credinta, adica despre erezii. 

° 3 Din nou, nu e vorba despre stiinta exactd, experimentala ci despre experienta 
religioasa eretica, in baza careia multi vorbeau, impotrivindu-se astfel dreptei 
credinte a Bisericii. 
654 In sensul de multi zei. 

65 Ceea ce facea arianismul. A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Arianism. 

Erezia pnevmatomaha. 
A se vedea: http://en.wikipedia.org/wiki/Macedonians_%28religious_group%29. 



280 



caci te conduce pe tine spre indolatrie, vrand sa te convinga 
sa slujesti creaturii. 

Si astfel, [pentru] problemele intortocheate 
[quaestionibus tortuosis] in care esti implicat in timpul 
luptei/a polemicii, intoarce-te la zidul credintei tale [murum 
fidei tuae], si spune asemenea Apostolului: 

„Eu sunt curatit, eu am fost sfintit, eu am fost 

77 5 7 5 7 

indreptat intra numele Domnului nostra Iisus Hristos si intra 
Duhul Dumnezeului meu" [I Cor. 6, ll] 657 . 

Si astfel nu voi marturisi decat aceasta mdrturisire a 
Treimii [Trinitatis professione], pentru ca sa nu imi pierd 
mantuirea si nici sa nu aduc vreo vatamare/paguba credintei. 

10. [Iar] dupa marturisirea Fericitei Treimi, continui 
prin a marturisi ca crezi in Sfdnta Bisericd catolicd 
[catholicamj/universald. 

Caci care alta e Biserica, decat comuniunea tuturor 
Sfintilor [Sanctorum omnium congregatio]? 

Pentru ca de la inceputul lumii [ab exordio saeculi], 
atat Patriarhii, cat si Avraam, Isaac si Iacov, cat si Profetii, 
cat si Apostolii, cat si Martirii/Mucenicii, cat si ceilalti 
Drepti care au fost [qui fuerant], care sunt [qui sunt], si 
care vor fi [qui erunt], sunt Biserica una [una Ecclesia 
sunt] . 

Si aceasta 658 are o singurd credintd [una fide] si o 
singurd cale sfintitoare/indumnezeitoare [conversatione 
sanctificati], o singurd pecetluire a Duhului [uno Spiritu 
signati], [pentru ca] au fost desdvdrsiti intr-un Trup [unum 
Corpus]: „Trap al carui cap este Hristos" [Colos. 1, 18], 
dupa cum si este [de fapt] si s-a scris [si in Scriptura]. 

Si spun inca si mai mult. Caci Ingerii, si Puterile si 
Stapaniile ceresti au fost unite in aceasta Biserica una [in 
hac una confoederantur Ecclesia] 659 . 

[Caci] Apostolul ne invata, ca in Hristos s-au 
reimpdcat [reconciliata sint] toate, nu numai cele care sunt 
pe pamant ci, cu adevarat, si cele care sunt in cer [Colos. 1, 
10]. 

Astfel, in aceasta Biserica una sa crezi si in 
comuniunea, care va fi neintrerapta, a Sfintilor. Si cunoaste 



" 7 Si aici, Sfantul Niceta a transformat vorbirea la plural a Apostolului in una la 
singular, fara sa considere ca acest lucru e o problema. 
658 Biserica una, Biserica lui Hristos, Biserica dintru inceput. 
" 59 Si Puterile ceresti, cu alte cuvinte, fac parte din Biserica lui Dumnezeu. 



281 



ca aceasta Biserica una este cea universald [catholicam], 
care s-a ridicat in toate partile pamantului si de a carei 
comuniune trebuie sa tinem cu tdrie. 

Caci sunt si unele false biserici [pseudo-ecclesiae] si 
tu nu trebuie sa ai nimic in comun cu ele. Si ca sa fii lamurit 
[in ceea ce le priveste, acestea sunt bisericile] maniheilor 660 , 
ale catafrigienilor 661 , ale marcionitilor 662 . La care se adauga 
si alti eretici, cat si schismaticii. 

Si acestia deja au parasit aceasta Biserica, care este 
sfdnta, pentru ca au fost amagiti de invataturi demonice 
[daemoniacis doctrinis]. [Si ei, acum], cred altfel, se conduc 
altfel decat ne-a poruncit Hristos Domnul, decat ne-au 
transmis/predanisit Apostolii. 

Crede insa [si] in iertarea pacatelor [remissionem 
peccatorum]. Pentru ca acesta este harul. 

Iar cei care cred si II marturisesc [drept] Dumnezeu pe 
Hristos, urmeaza [sa primeasca], prin Botez, iertarea tuturor 
pacatelor lor. 

Lucru 663 care este numit si re-nastere/nastere din nou 

5 > > 

[regeneratio] . Si care, mai mult decat atat, [Botezul] ii reda 
omului nevinovatia si curatia, ca si cum ar fi nascut [acuml 
din pantecele mamei sale. 

La fel, crede si in invierea trupului tau si in viata 
vesnica. Si iarasi, daca acest lucru nu il credem, II 
respingem pe Dumnezeu in Care credem. 

Pentru ca eel care crede toate [cele ale credintei 
ortodoxe], crede ca si noi, care credem in invierefa 
mortilorj. 

Caci daca numai in aceasta viata credem in Hristos, 
cu adevarat, dupa cum a spus Apostolul, suntem mai de 
plans [miserabiliores] decat toti oamenii [I Cor. 15, 19]. 

Pentru ca, de cand Hristos a luat acest trup omenesc, 
ne-a dat comuniunea vietii vesnice prin firea noastra 
[asumata in persoana Sa] . 

11. Caci multi dintre eretici, care au 
deformat/strambat credinta in inviere, proclama numai 
mantuirea sufletului, dar neaga invierea trupului. 



,60 De lanumele lui Marti: http://en.wikipedia.org/wiki/Mani_%28prophet%29. 
661 Adeptii lui Montanus: http://en.wikipedia.org/wiki/Montanism. 

"Adeptii lui Marcion din Sinope: 
http://en.wikipedia.org/wiki/Marcion_of_Sinope. 
663 Se refera la Botez. 



282 



Dar tu, eel care crezi in Hristos, marturiseste invierea 
trupului tdu. „Caci pentru aceasta Hristos a si murit, si a 
inviat, pentru ca sa stdpdneascd si peste vii si peste mortf 
[Rom. 14,9]. 

Caci, eel sdndtos la minte [sane] nu crede aceasta 
[invatatura ca fiind] fdrd rost [supervacue]. Si astfel, [in 
aceasta problema], avem martori credibili/nimeriti . 

Si il iau [drept martor] pe Profetul Isaia, care spune in 
mod lamurit: „Mortii Tai se vor ridica si vor invia cei care 
sunt in morminte si se vor trezi cei care sunt in pamant" [Is. 

[Dar] II iau si pe Insusi Domnul Profetilor [drept 
martor], pentru ca a fagaduit in Evanghelie: „Eu sunt 
invierea [resurrectio] si viata [vita]; eel care crede in Mine, 
desi va muri, va fi viu" [In. 11, 25]. 

Iar in alt loc: „Adevarat va spun voua, vine ceasul in 
care mortii, care sunt in morminte, vor auzi glasul Fiului lui 
Dumnezeu; si vor invia, cei care au facut cele bune, intru 
invierea vietii iar cei care au facut cele rele, intru invierea 
osdndei [In. 5, 28-29]. 

Dar il ai si pe Apostolul Pavel, care marturiseste: 
„[Caci] trebuie ca acest [trap] striedcios [corruptum] sa se 
imbrace in nestricaciune [incorruptelam] si acest [trap] 
muritor [mortale] sa se imbrace in nemurire 
[immortalitatem]"[I Cor. 15, 53 ]. 

[Si] vei cunoaste ca indoitd/dubld este firea noastra, 
adica [e formata] din trup si suflet. Iar trupul este muritor, 
[pe cand] sufletul, cu adevarat, este nemuritor. 

Iar cand omul pleacd din aceasta viata, nu moare 
sufletul, ci el se reintoarce [la Dumnezeu, Cei care 1-a dat 
omului] si numai trupul moare. 

Si trupul putrezeste in pamant, [pe cand] sufletul, 
dupa agoniseala/castigul sau, pe care si 1-a pregatit, merge in 
loc luminat [in loco lucis] sau in loc intunecat [in loco 
caliginis] . 

Si in ziua venirii Domnului din ceruri, cand va veni 
cu Sfintii Sai Ingeri, ii va invia pe toti, si sufletele se vor 
reintoarce in trapuri si se vor desparti, dupa dreptate, cei 
buni de cei rdi [Mt. 25, 32]. 

In acel moment, Dreptii vor straluci ca soarele in 
Imparatia Tatalui lor, [pe cand] cei nedrepti, cu adevarat, 
[vor fi] in intunericul Iadului, unde va fi pldngerea ochilor 



283 



[fletus oculorum] si scrasnirea dintilor [stridor dentium], 
dupa cum spune Scriptura. 

12. Si ca fata de invierea trupului nu trebuie sa avem 
vreo indoiala, [putem] sa luam un exemplu din lucrurile 
omenesti, dupa cum ne invata Apostolul [I Cor. 15, 36-38]. 

[Caci] iata bobul de grdu [granum tritici], [care e] 
mort, uscat, a fost semanat in pamant. Si roua cerului 1-a 
udat, 1-a facut sa putrezeasca, pentru ca apoi sa il faca sa 
incolteasca si sa iasa [planta din pamant] . 

[De aceea] crede, ca asa cum bobul de grau se trezeste 
[la o noua viata] la fel este si cu omul. Pentru ca, ceea ce 
omul seamana in pamant e in stare sa incolteasca, caci acest 
lucru epo sibil si seface. 

Iar dupa exemplul grauntelui udat, tot la fel trupul va 
fi inviat de roua Duhului, dupa cum a spus Isaia despre 
Hristos. Adica roua, despre care a spus [el], care este si a ta, 
si care este sdndtatea lor [, a celor inviati] [Is. 26, 19]. 

Adevarata sanatate, care invie trupurile Sfintilor, fapt 
pentru care acum ei mor fara frica. 

Si vor trai cu Hristos in cer, pentru ca au trait dupa 
poruncile lui Hristos si [au facut] cele drepte in aceasta 
lume. Si acea [viata pe care o vor mosteni Sfintii] este 
vesnicd si este viata fericitd a acelora in care tu crezi. 

Si aceasta 664 este fructul credintei depline si a cdii 
celei bum. Aceasta e nadejdea, pentru care ne-am nascut, 
am crezut si ne re-nastem [prin Botez]. 

Iar pentru aceasta si Profetii, si Apostolii, si 
Martirii/Mucenicii au fost munciti [de prigonitorii lor], insa 
nu au putut ca sa ii desfaca de ea, fapt pentru care au primit 
moartea cu bucurie. 

Iar pe aceasta viata [vesnica fericita, dumnezeiasca], 
nici paganii nu o vor avea si nici iudeii cei necredinciosi nu 
o vor mosteni. Dupa cum nici pacatosii si hulitorii nu 
slujesc ca niste crestini, caci aceea e numai a celor 
credinciosi si a fost pregatita celor care traiesc in curatie. 

13. Si ajungand pana aici, prea iubitilor, [va indemn] 
sa stati/sa ramaneti in acestea pe care le-ati invatat si care vi 

5 5 X 5 5 5 5 

s-au predanisit voua. 

Pastrati intotdeauna legdmantul [pactum], pe care 1-ati 
facut Domnului prin acesta, adica prin acest simbol 

664 Viata vesnica fericita. 



284 



[symbolum]/marturisire de credinta, pe care il marturisiti 
inaintea Ingerilor si a oamenilor. 

Caci sunt putine cuvintele [Crezului ortodox], dar 
contine toate tainele. 

Fiindca toate Scripturile sunt adunate pe 
scurtl concentrate in acesta, aidoma unei pietre pretioase in 
compozitia unei coroane. 

Fiindca multi credinciosi nu cunosc literele, pe cand 
altii le stiu, dar ocupatiile lor sociale nu le dau posibilitatea 
sa citeasca Scripturile. 

[Dar in acesta, in Crez], au suficient cat sa stie sa se 
mdntuiasca. 

14. De aceea, prea iubitilor, fie ca stati, fie ca lucrati, 
fie ca dormiti, fie ca privegheati, aceste [invataturi] 
mantuitoare sa le marturisiti cu bucurie in inimile voastre. 

Sa fie sufletul [vostru] intotdeauna in cer, credinta in 
inviere, dorul in fagaduinta 665 . 

Crucea lui Hristos si preaslavita Sa Patimire sa le 
preferati in credinta [voastra] . 

Si astfel vrajmasului mintii tale 666 , adica celui care iti 
provoaca/nca, lacomie, manie, saii raspunzi si saii zici asa 
celui care te ameninta: „Cel care ai cazut si te-ai lepadat, 
dimpreuna cu cei care lucreaza cu tine si cu ingerii tai, [sa 
stiti] ca cei care au crezut in Dumnezeu [Tatal] si in 
Hristosul Lui si au fost pecetluiti cu Duhul Lui sunt vii si au 
invatat sa nu se mai teama de moarte". 

Astfel, veti fi tinuti de mana lui Dumnezeu, iar Duhul 
Sfant al lui Hristos va va pazi intrarea voastra in aceasta [zi] 
de acum si in toate caile acestei lumi. 

Fapt pentru care considerati, asa cum s-a spus, ca 
suntem mereu impreuna cu Hristos: Fratilor, fie de 
priveghem, fie de dormim, ai Domnului suntem/intru El 
traim! [Si] a Lui este slava in vecii vecilor. Amin! 



" 65 Dorul la fagaduintele Domnului pentru noi. 



666 Satanei. 



Cuprins 



1. Dumnezeiescul Augustin al Hipponei, 
Scrisorile (1-21) [4-76] 

2. Sfantul loan Gura de Aur, Comentariul la 
Faptele Apostolilor (Omiliile 1-9) [78-259] 

3. Sfantul Simeon Noul Teolog, Despre 
schimbarile inimii si ale trupului [261-272] 

4. Sfantul Niceta de Remesiana, Explicarea 
Crezului pentru viata celor care sunt 
competentes/candidati la Botez [273-284] 



Teologie pentru azi 



2011 



Editia de fata este o editie 

online gratuita 

si e proprietatea 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 

si a 

5 

Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 



Ea nu poate fi tiparita 

si comercializata 

fara acordul direct 

al 

Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus, 

editorul ei 




Pr. Dr. Dorin Octavian Piciorus 




Dr. Gianina Maria-Cristina Piciorus 



© Teologie pentru azi 

Toate drepturile rezervate